Vacanta La Tara, La Bunici Optiuni

[giulia_0319]

alex va implini 6 anisori in septembrie, deci e deja baiat maaare!
marti dimineata l-am lasat sa mearga la tara, la bunici pt o saptamana...e prima data cand e acolo fara noi, soacra-mea nu a avut ocazia sa aibe grija de el, dat fiind departarea:noi in cluj, ei in maramures.
satul unde stau socrii mei e in inima muntilor, inconjurat de paduri, ce mai, e un loc superb.sunt convinsa ca aerul acela de munte ii va face bine.
totusi am asa o stare de tristete, pt ca atunci cand ajung acasa de la servici nu ma intampina in usa, imilipseste, fetelor!vorbim la telefon zilnic de vreo 2 ori, il intreb cum e, daca ii place si e tare incantat ca are 8 prieteni,(acasa singurii prieteni pe care ii are sunt in parc, cand mergem, la noi la bloc nu sunt copii de varsta lui) toata ziua e pe afara, alearga, se joaca! nici macar nu se mai uita la televizor,iar acasa abia il dezlipeam de tv sau calc.aud pe vocea lui ca se simte bine.soacra-mea mi-a zis sa il mai lasam pana in 1 septembrie, iar mie mi se rupe inima! nu vreau sa fiu egoista, stiu ca ii face bine vacanta asta la tara...dar taaare as vrea sa fie acasa...
tin minte si eu cand eram mica si mergeam la tara, la bunici, stateam cate o luna si eram asa de fericita!vreau sa aibe si el asemenea amintiri placute din vacante!si totusi mi-e dor de el!
voi va lasati copiii in vacanta la rude, in alta localitate?si daca da, cum reusiti sa invingeti dorul asta???

[diana1318]

Pe mine m-au crescut bunicii de la 2 saptamani si pana la 6 ani. Si pe sora mea mai mica la fel. Cand am implinit 6 ani si a venit vremea sa merg la scoala , ne-au ' luat' parintii ... acasa ; eu am mers la scoala, sora la gardinita... Dar toate vacantele - de vara, de iarna chiar si cea de 1 saptamana de primavara - le-am petrecut la bunici (fara cateva zile vara, in care am mai fost la mare, in tabara, in delta, etc ).

Ultima vacanta de vara a fost dupa ce am terminat cls 12 , apoi am inceput sa lucrez... concedii scurte... s-a terminat copilaria.

In schimb, fetitele mele au stat numai cu mine din prima secunda. Desi parintii mei sunt din aceeasi localitate cu mine , au venit doar in vizita. Si asta pentru ca ... nu m-am indurat sa o las pe cea mare cu altcineva, nu ca nu ar fi vrut ei.

Odata cu venirea vacantei, nu pot spune ca imi era tocmai usor toata ziua cu 2 copii acasa, dintre care unul de cateva luni... si atunci mama a intrebat-o intr-o zi pe Adela ' hai , vii cu mine sa iti arat cate flori au inflorit la mine pe balcon ?' ...Ca sa ma sune apoi seara si sa-mi spuna - ca Adela ramane acolo. M-am bucurat dar am si simtit un gol in inima, o stare ciudata de parca pierdusem ceva, nu-mi gaseam locul.
In final, dupa 2 saptamani i s-a facut dor de mine si a venit acasa, apoi a plecat iar 1 sapatamana...
O vad cum creste si se desprinde usor de mine... si asa si trebuie ... dar sentimentele din sufletul meu sunt amestecate.
Acum parca imi pare rau ca nu am mai lasat-o cate putin si cu bunicii ...; pana sa stea in vara asta la ei erau cam ... niste straini pentru ea. Din fericire nici acum nu a fost prea tarziu ...

Dorul de copilas... nu-l inving in nici un fel ..., dar il simt altfel stiind ca e bucuros si se simte bine . Si imi spun ca as fi egoista daca l-as aduce langa mine doar pentru ca nu pot sta eu fara el...

Din cate imi amintesc (sper sa nu gresesc, daca da, scuze), baietelul tau este ca si fetita mea cea mare, tot timpul vrea atentie si nu sta deloc singur sa se joace. Si atunci lipsa lui de langa tine o simti si mai acut. Referitor la asta , nu-ti pot spune decat : pregateste-te pentru ceea ce vei simti cand baietelul tau va veni ,dupa timpul petrecut la bunici ,in bratele tale si-ti va spune cat de dor i-a fost de tine ! Crede-ma, merita asteptarea . E ... coplesitor.