Versiunea printabila a topicului

Postata de: rux25 Dec 1 2007, 02:56 PM

In seara de Craciun...

Paul a primit cadou de Craciun o masina nou-nouta de la fratele sau.
In seara de Ajun, cand a coborat din biroul sau sa-si ia masina parcata in fata cladirii, a vazut un copil de vreo sapte ani invartindu-se cu ochii mari in jurul masinii sale.
- Este masina dumneavoastra, domnule? a intrebat el.
Paul a dat din cap.
- Fratele meu mi-a dat-o cadou de Craciun.
Baiatul ramase nauc.
- Vreti sa spuneti ca fratele dumneavoastra v-a dat-o asa... gratis? ... fara sa platiti nimic? Domnule! As vrea...
"Desigur, se gandi Paul, stiu ce-i trece prin cap. Ar vrea sa aiba si el un frate bogat ca al meu." Dar ceea ce spuse apoi copilul il facu pe Paul sa ramana cu gura cascata:
- As vrea sa pot fi si eu un astfel de frate...
Paul se uita cu uimire la baietelul din fata lui si, manat de un impuls interior, ii zise:
- N-ai vrea sa te duc cu masina mea?
- Cum sa nu! Tare mi-ar placea!
Dupa un scurt raid prin cartier, baiatul se intoarse spre Paul. Ochii ii straluceau de emotie.
- Domnule, n-ati vrea sa treceti prin fata casei mele?
Paul zambi. Stia ce dorea baiatul. Voia sa le arate vecinilor ca soseste acasa cu o masina mare, nou-nouta. Dar Paul gresea din nou...
- Vreti sa opriti aici? Langa treptele acelea, va rog!
Urca apoi scarile in fuga. Dupa cateva momente il auzi cum revine. De data aceasta nu se mai grabea. Ducea in bratele sale un fratior mai mic. Era handicapat. L-a asezat pe ultima treapta a scarii, dupa care s-a asezat langa el. Strangandu-i umerii cu mana dreapta, cu cealalta arata spre masina lui Paul.
- Vezi, Johnny? Asta e masina, exact cum ti-am spus sus. Fratele lui i-a dat-o cadou de Craciun si nu l-a costat nici un cent. Intr-o zi am sa-ti dau si eu una exact la fel ca asta si ai sa vezi de unul singur ce lucruri extraordinare sunt de Craciun in toate vitrinele din oras, despre care am incercat sa-ti povestesc.
Paul s-a dat jos din masina. L-a luat in bratele sale pe micutul olog, l-a asezat pe scaunul din fata. Cu ochii sclipind de bucurie, fratele lui mai mare s-a asezat langa el si toti trei au inceput o calatorie de neuitat prin orasul impodobit de Craciun.
CE SEARA MINUNATA!

In seara aceea de Ajun, Paul a inteles pentru prima data ce a vrut Iisus sa spuna cand a afirmat ca este mai bine sa dai decat sa primesti...

Postata de: AdeDia Dec 2 2007, 04:02 PM

Ce frruuuuumooooosssssss!!!!Asa m-am emotinat citind,ca mi-au dat lacrimile Si inalt o rugaciune.Doamne ajuta-ma sa fiu ca TINE,asa cum Tu doresti sa fiu
Iti multumesc mult mult de tot Rux,ptr toate povestioarele minunate care ni le-ai dat si noua

Postata de: rux25 Dec 3 2007, 01:47 PM

" Daca am descoperi ca am mai avea doar cinci minute la dispozitie ca sa spunem tot ce avem de spus, atunci toate cabinele telefonice ar fi ocupate de oameni care le-ar spune semenilor lor cat de mult ii iubesc...
Christopher Morley


Un barbat si-a sunat sotia de la un telefon public aflat intr-un aeroport. Dupa ce si-a epuizat toate monedele, operatoarea a intervenit in discutia lor pentru a-i spune ca nu mai poate vorbi decat un minut. Barbatul a incercat sa incheie discutia cu sotia lui, dar inainte de a-si lua la revedere de la ea, discutia s-a intrerupt. Puse oftand, telefonul in furca si facu un pas spre iesirea din cabina telefonica.
Tocmai atunci suna telefonul. Crezand ca operatoarea avea sa-i mai ceara niste bani, barbatul ezita sa raspunda. Dar ceva ii spuse sa ridice receptorul. Nu se inselase , era operatoarea. Dar ea nu voia sa-i ceara bani. Ci dorea sa-i transmita un mesaj.
- Dupa ce ati inchis, sotia dumneavoastra a spus ca va iubeste, ii spuse ea. M-am gandit ca doriti sa stiti acest lucru..."

Postata de: rux25 Dec 4 2007, 04:04 PM

Batranul lui Erik

Daca ii judeci pe oameni, nu mai ai timp sa-i iubesti.
Maica Teresa

In ziua de Craciun, familia mea mergea cu masina din San Francisco spre Los Angeles. In acel an, Craciunul cazuse intr-o zi de duminica si trebuia sa ajungem in Los Angeles luni dimineata. Petrecuseram Ajunul si dimineata de Craciun impreuna cu parintii sotului meu.
Ne-am oprit sa pranzim intr-un local din King City. Eu ma gandeam cu placere la Craciun si la insemnatatea acestuia, cand reveria imi fu intrerupta. L-am auzit pe Erik, baietelul nostru de un an, strigand cat il tineau puterile in scaunul lui.
- Salu Tare!( el credea ca sun doua cuvinte). Isi intinse mainile pufoase de bebelus pe deasupra barei de metal a scaunului. Chipul lui era foarte vesel , cu ochii larg deschisi si cu gingiile dezvelite intr-un zambet stirb. Gangurea si se agita nevoie mare. Abia apoi am aflat din ce motiv.
O haina jerpelita, murdara si uzata. O pereche de pantaloni lalai, care atarnau neglijent pe un corp inalt si slabanog. Degete care ieseau din ghete. O camasa patata peste tot si un zambet la fel de stirb ca a lui Erik. Par nespalat si nepieptanat...Mustati prea scurte pentru o barba, dar deja nebarbierite de mai multe zile. Si un nas asa de plin de varice, incat arata ca harta New York-ului. Eram prea departe de el ca sa-i simt mirosul, dar eram convinsa ca putea oribil.
Mainile lui se leganau in aer:
-Salut, bebelusule! Salut voinicule! Te vad amice!
Erik continua sa rada si sa strige:
- Salutare! Fiecare chemare isi primea raspunsul. I-am aratat un biscuit lui Erik, dar el il sfarama pe tavita. Am intors scaunul. Erik urla si se suci sa-l vada pe batranul lui prieten.
Chelneritele isi ridicau sprancenele. Cativa clienti tusira cu subinteles...batranul acesta il deranja pe copilul meu. Acum cersetorul striga din coltul opus al incaperii:
- Stii sa joci..." Uite-l, nu-i?" Ia te uita! Stie!
Batranul era beat. Nimanui nu i se parea amuzanta situatia. Sotul meu se simtea umilit si stanjenit. Pana si pustiul nostru de sase ani intreba de ce vorbea batranul acela asa de tare. Am mancat in graba, fara sa rostim o vorba, in timp ce Erik isi continua repertoriul.
Sotul meu se ridica sa achite nota de plata, spunandu-mi ca ma asteapta in parcare. L-am insfacat pe Erik si m-am indreptat spre iesire.
Batranul astepta cu demnitate in scaunul lui ce se afla in drumul spre iesire. Doamne ajuta-ma sa ies de aici, inainte ca batranul acesta sa ni se adreseze mie sau copilului...
Am incercat sa ma asez intre el si Erik, pentru ca batranul sa nu sufle spre copil. Dar Erik, cu ochii atintiti spre prietenul lui, se apleca peste bratul meu, intinzandu-si manutele ca sa fie luat in brate. In clipa in care am incercat sa-mi stapanesc copilul, in timp ce ma indreptam spre iesire, am dat ochii cu batranul. Privirea lui ma implora:
-Imi dati voie sa iau copilasul in brate?
N-a mai fost nevoie sa-i raspund. Intr-o fractiune de secunda, Erik se arunca in bratele batranului si isi puse capul pe umarul lui. Acesta inchise ochii si i-am vazut lacrimile facandu-si loc printre gene...Mainile lui batrane si murdare, ce pastrau urmele adanci ale muncii grele, il leganau cu blandete pe copilasul meu atingandu-i spatele.
Batranul l-a leganat pe Erik cateva clipe, apoi a deschis ochii si m-a privit fix:
- Sa ai grija de bebelus.
- Asa voi face, i-am raspuns eu.
Il desprinse pe Erik de la pieptul lui, fara tragere de inima si parca tanjind sa-l mai tina putin. Eu mi-am deschis bratele sa-mi primesc copilul si omul mi s-a adresat din nou:
- Dumnezeu sa va binecuvanteze doamna. Mi-ati facut cel mai frumos cadou de Craciun."
Nancy Dahlberg( Walfred Erickson)

Postata de: rux25 Dec 5 2007, 10:57 AM

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele...

Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.


Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.


Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…

-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…

Postata de: rux25 Dec 6 2007, 12:12 AM

"Craciunul in care mi-am imprumutat fiul...

Sa nu fim multumiti doar daca oferim bani. Banii nu sunt de ajuns, banii pot fi procurati oricand, dar trebuie daruiti cu dragoste. Asadar impartiti iubire oriunde v-ati duce; in primul rand in caminul vostru. Daruiti-le dragoste copiilor vostri, sotiei sau sotului dvs, prietenilor, si vecinilor...

Exista vreun loc de unde putem "imprumuta" un baietel de vreo trei patru anisori pentru sarbatorile de iarna? Avem un camin frumos. Am avea grija de copil si l-am aduce acasa viu si nevatamat. Si noi am avut un baietel, dar el n-a putut ramane alaturi de noi si ne e tare dor de el, mai ales cand se apropie Craciunul,- N. Muller

Cand am citit cererea din ziarul local, ceva s-a intamplat... Pentru prima data de la moartea sotului meu, am inceput sa ma gandesc ca si altii sufera. Am citit de zeci de ori scrisoarea.
Cu cateva luni inainte, primisem vesti de la Washington ca sotul meu fusese ucis intr-o misiune peste ocean. Indurerata,
m-am mutat impreuna cu fiul meu in satul natal. M-am angajat ca sa-mi pot intretine copilul si timpul m-a ajutat sa-mi vindec cicatricile din inima. Dar in anumite momente, eram cuprinsa de o tristete profunda-- de sarbatori, cu ocazia aniversarii nuntii noastre sau in zilele de nastere...
In anul acela, de Craciun, cand am citit anuntul din ziar, inima mi-a fost cuprinsa de durere..." Si noi am avut un baietel, dar el n-a putut ramane alaturi de noi si ne e tare dor de el"...
Si eu stiam ce inseamna sa duci dorul cuiva, dar il aveam pe fiul meu. Stiam cat de pustiu e Craciunul, daca nu il privesti prin ochii unui copil.
Am raspuns anuntului. Cel care il scrisese era un vaduv care locuia cu mama lui. Isi pierduse sotia si fiul in acelasi an.
In anul acela de Craciun, eu si fiul meu am petrecut o zi minunata in compania acelui om si a mamei lui. Impreuna am regasit fericirea pe care o credeam pierduta pe vecie.
Dar cel mai placut e ca, de atunci si pana acum, am avut parte de o fericire imensa. Vedeti voi...Omul care a scris anuntul a devenit dupa cateva luni, sotul meu..."

Fiti atenti la lucrurile ce se intampla in jurul vostru...mai ales de sarbatori caci nu stiti niciodata ce surpriza frumoasa vi se poate pregati...

Postata de: rux25 Dec 9 2007, 03:04 PM

...Exista o legenda care spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:

Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.


Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”

Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.

Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.

Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”

Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.

In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.

Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”

Postata de: shama Dec 9 2007, 11:17 PM

Ce frumoasa parabola si ce trist e adevarul asta.

Postata de: rux25 Dec 10 2007, 09:38 AM

O Poveste...chiar draguta...

O SCHIMBARE DE ATITUDINE

O femeie care venise la cabinetul unui doctor psiholog, pentru o consultatie, ii marturisi acestuia ca il ura pe sotul ei si avea de gand sa divorteze.
- Vreau sa-l ranesc cat pot de tare, ii spuse ea doctorului, ferm hotarata.
- Ei bine, in acest caz, spuse doctorul Crane, te sfatuiesc ca mai intai sa-l coplesesti cu dovezi de afectiune. Iar atunci cand ii devii indispensabila, cand crede ca il iubesti cu toata fiinta ta, este momentul sa intentezi actiune de divort. Asa il vei putea rani foarte tare.
Cateva luni mai tarziu, sotia se intoarse la doctor pentru a-i spune ca lucrurile mergeau foarte bine. Ea urmase cu exactitate sfaturile lui.
-Foarte bine, spuse doctorul Crane. Acum este timpul sa dai divort.
- Sa dau divort?!? exclama femeia indignata. NICIODATA! Il iubesc pe sotul meu din toata inima!
Poveste preluata din revista " The best of Bits & Pieces"

Postata de: VALERIA OANA Dec 10 2007, 10:21 AM

Dragute povestile voastre, dar m-as fi asteptat sa postati intamplari adevarate, intamplari care au avut loc in viata voastra, in viata apropiatilor vostri.
In curand vin Sfintele Sarbatori ale Craciunului si ma intreb: oare in viata voastra nu au avut loc astfel de intamplari? Oare nimic din ceea ce se intampla in jurul vostru nu v-a impresionat?
Claudiu are in clasa doi frati - Alexandra si Mihai - a caror poveste este una trista dar plina de invataminte.
Alexandra are 11 ani si trebuia sa fie in clasa a V-a. Cand fetita era in clasa I mama sa era pensionata pe caz de boala, iar tatal ei a murit, dupa o lunga si cumplita suferinta. Dupa moartea tatalui, toate grijile au ramas pe umerii firavi ai unui baiat de 15 ani, care a fost nevoit sa renunte la cursuri pentru a aduce cativa banuti in casa. Alexandrei ii placea la scoala si era tare frumos, numai ca manualele, caietele, creioanele, devenisera un lux pe care familia nu si-l mai putea permite. A mers la scoala doar un semestru. A continuat scoala dupa doi ani, cand fratele ei mai mic era in clasa I. Era mai usor asa. Foloseau amandoi aceleasi manuale si aceleasi caiete.
Fratele cel mare muncea impreuna cu mama lui pe la fel de fel de oameni ce ii umileau cu cativa banuti, doar pentru ca fratiorii mai mici sa mearga la scoala si sa nu ajunga oameni ai strazii.
In urma cu trei ani, a fost o iarna friguroasa si cu zapada multa. Copii se bucurau, dar Alexandra si MIhai nu. Ei nu aveau decat incaltari din carpa, incaltari care nu erau ale lor. Picioarele lor au suferit cumplit in iarna aceea, dar NU AU LIPSIT NICI O ZI DE LA SCOALA. Nu isi puteau permite sa piarda laptele si cornul. Erau masa lor de dimineata, de pranz si poate, de multe ori si de seara.

Am aflat povestea celor doi frati si m-am simtit obligata, m-am simtit responsabila si vinovata de suferinta lor. Copilul meu avea tot ce isi putea dori. Nu ii lipsea nimic din tot ceea ce ii putea face copilaria frumoasa si plina de griji. Dar copii aceia nu aveau nici o vina pentru ca soarta a fost cruda cu ei.
Am inceput ca caut hainute pentru ei, am inceput sa cer haine mai vechi colegelor de serviciu, le-am luat rechizite si incaltari si pentru prima data, dupa foarte multi ani, la acesti copii a venit Mosul.
Uitati-va in jurul vostru si oferiti o haina calda ori un dar copiilor necajiti!

Postata de: rux25 Dec 10 2007, 12:46 PM

Valeria Oana...tu esti cea care are multa dreptate...in aceasta perioada de sarbatori, si nu numai, cu totii incercam sa facem fapte bune, sa daruim celor in nevoi, celor batuti de soarta, insa...sa nu uitam ca nu trebuie sa strigam sus si tare, "Uite ce am facut eu!"...caci singurul care ne poate lauda, si in acelasi timp judeca, scriindu-ne meritele in Cartea vietii este Tatal Ceresc...am considerat ca aceste parabole, pot misca ceva in sufletul nostru, astfel incat sa devenim mai buni, intr-o lume atat de rea, cu totii avem multe de invatat pe drumul evolutiei noastre spirituale, nu stiu cu ce ochi m-ar fi privit cineva, daca as fi incercat sa deschid un topic, despre faptele mele minunate...desigur ca daca as fi facut-o ati fi aruncat cu pietre in mine si m-ati fi acuzat de laudarosenie...in jurul nostru sunt mii de povesti...le stim cu totii, si facem binele atat cat putem, le pastram apoi in suflet si inaltam o ruga...
Daca prin aceste postari am suparat pe cineva, imi cer iertare...si promit sa nu o mai fac...Va urez Sarbatori Fericite, sa va bucurati alaturi de cei dragi, sa va aduca cele dorite Mosu'...
Numai bine tuturor!

Postata de: VALERIA OANA Dec 10 2007, 01:45 PM

Nu vreau lauri, nu vreau recunostinta, vreau doar ca toti cei din jurul nostru sa se opreasca pentru un minut si sa priveasca in jurul lor. Sa intinda o hainuta calda sau o bucata de paine cuiva care atat de multa nevoie de ele. Poate noua ni se par firesti, dar pentru ei aceste lucruri devin adevarate minuni.
Nu vreau sa strig "sus si tare" "uite ce am facut eu", vreau ca cei de langa mine sa invete sa fie putin mai buni. A fost pentru prima data cant am spus aceasta poveste, doar invatatoarea lui Claudiu stie, nici macar copilul meu, dar vad ca nu am fost inteleasa asa cum trebuie. Asta nu inseamna ca ma voi opri din ceea ce fac acum. Dimpotriva. Acesti copii vor avea toate sarbatorile frumoase. PROMIT

Postata de: agi_ro Dec 14 2007, 02:01 PM

Dragi mamici,

Eu va multumesc la amandoua pt ceea ce ati scris aici! Fiecare, prin povestile sau povestirile postate, mi-a trezit un sentiment de dragoste, multimire catre Tatal ceresc si, intr-adevar, mi-a aratat ca lumea aceasta are atat de multe fete si are atata nevoie de dragostea noastra!
Nu merita sa va necajiti niciuna. Eu cred ca fiecare ati exagerat putin interpretand spusele celeilalte. Este minunat ce ati scris.
Voua si celorlalte mame care veti citi acest topic, Craciun fericit si multa dragoste!

Postata de: rux25 Dec 14 2007, 09:38 PM

QUOTE(agi_ro @ Dec 14 2007, 02:01 PM)

Postata de: ionela Dec 15 2007, 12:52 AM

Iti multumesc rux 25 pt povestirile tale, au fost minunate. Multumim si pt timpul si rabdarea ce ne-ai acordat. ai reusit sa transmiti cele mai marete simtiri si invataturi de viata si ne-ai hranit sufletul cu acele povestiri. In jurul nostru sunt peste tot copii tristi si batranei care asteapta la colt de strada sau la o gogoserie asteptand putina mila din partea trecatorilor. Am putea povesti despre asta toata noaptea si nu cred ca ne-am mai opri din plans nicicare.........e foarte trista lumea din jurul nostru, si cred ca fiecare si-ar dori sa faca mai mult decat facem, sa daruiasca mai mult decat daruim. Daca fiecare mamica, fiecare tatic ar face o bucurie unei fiinte care a uitat ce inseamna zambet si bucurie am trai cu siguranta intr-o lume mai buna. Dar din pacat acea lume de vis nu va exista niciodata, dar merita sa visam, sa ne imbogatim inima si sufletul si sa speram la mai bine.

va pup valeria oana si rux si va doresc numai bine ,nu conteaza a cui povestire se povesteste si a cui tristete se impartaseste, ci cata bunatate si sentimente raman in suflet,cu care vom reusi Craciunul acesta sa facem fericit :) pe cineva si nu conteaza pe cine...sa-l facem fericit pe Dumnezeu prin faptele si gandurile noastre!

Postata de: rux25 Dec 15 2007, 09:16 AM

Este o noapte de iarna, viscoleste si este un frig de crapa pietrele. Peste Bethleem ninge, ninge... Intr-o iesle minunata se nascuse Isus. Boul si magarul, milosi, suflau asupra lui, sa-l incalzeasca. Alaturi vegheau Iosif si Maria.

Deodata o rafala puternica de vant a adus un val de aer rece si zapada.

Iosif s-a repezit in calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul sa nu ajunga la Pruncut. Cativa fulgi s-au asezat totusi pe obrajorii si fruntea micului Isus.

Temandu-se sa nu-L trezeasca, Maria s-a aplecat asupra lui cu toata dragostea ei si cu un sarut a indepartat stralucitorii fulgi reci. Minune! Fulgii de nea s-au topit la caldura iubirii materne si s-au prefacut in mici flori, cu patru petale mici, ascutite si delicate, albe ca neaua si cu o minunata mireasma, care a invaluit ieslea pamantul si cerul.

Iasomia, floarea minunata, s-a nascut din sarutul dat de Sfanta Fecioara Pruncului Isus.


Mai sunt putine zile pana la Craciun si emotiile ne coplesesc, bucuria ce vine din suflet, nu o putem descrie...asa este Ionela, precum spui, sa-l facem fericit pe Tatal nostru care ne vegheaza cu dragoste, prin faptele si gandurile noastre, sa ne aplecam cu duiosie, asupra celor din jurul nostru, pentru a aduce pe chipurile lor, un zambet...

Postata de: maryanda Dec 16 2007, 11:04 AM

o poveste trista dar adevarata

Intr-un satuc mic traia o familie modesta formata din mama, tata si 4 copilasi. Erau tare fericiti desi nu le aveau chiar pe toate.Andy Bebe Cand parintii isi priveau copiii uitau de greutati si invingeau toate problemele. Fiecare sarbatoare la ei era foarte pretuita pentru ca erau foarte credinciosi si isi doreau tot binele din lume mai ales pentru copiii lor. De aceea toate posturile erau tinute chiar si de copii care erau mai marisori, dar cel mai placut era postul Craciunului pentru ca parintii aveau sa-si vada odraslele fericite in seara de ajun cand mosul venea cu jucarii ….plangeau de fericire cand copiii lor saltau in sus de bucurie! Dar din pacate intr-o vara s-a intamplat o nenorocire. Tatal avea sa nu mai fie, a plecat sus in ceruri, iar mama s-a imbolnavit de suparare cand se vazuse singura cu 4 copii(cea mai mare avea 14 ani iar cel mai mic nu implinise 2 ani…). Venea cel mai trist CRACIUN, dar fetita mai mare nu a vrut sa se intample asta, si pentru ca stia ca Mos Craciun nu avea sa mai ajunga si la ei, s-a apucat inca din toamna de strans fiecare banut. Astfel, tot ce-i dadea mamica ei sa-si ia pachet la scoala, ea ii dadea deoparte gandindu-se la fratiorii ei care erau inca mici si nu puteau intelege de ce Mos Craciun i-a parasit. Ea nu putea sa suporte dezamagirea din ochii fratiorilor ei in seara de Ajun….asadar a cumparat cate ceva pentru fiecare, devenind astfel o “craciunita fericita”. A tot continuat asa in fiecare an……iar acum ea are un copilas care il iubeste enorm si vrea sa-l vada fericit. Desi este foarte mic si nu intelege ce si cine este Mos Craciun, craciunita noastra promite un bradut incarcat cu de toate, plin de luminite care sa reflecte iubirea ce o poarta pentru printul lor. Cei doi tineri parinti au si ei o o mare dorinta, l-au rugat pe Mos Craciun sa le dea sanatate si putere de munca pentru a-si face fericit copilul si sa nu-i lipseasca nimic dar mai ales ii cer lui Dumnezeu viata lunga, sa-si vada copilul mare, trecut de o parte din greutatile vietii.
Sa speram ca mosul le va indeplini aceasta dorinta pentru a putea fi fericiti pana la adanci batraneti. MAMICA-CRACIUNITA marturiseste ca desi este mare ii lipseste mult tatal dar stie ca acesta o ocroteste de sus din ceruri!
iar aici poze cu puiul meu drag
http://img84.imageshack.us/my.php?image=hpim1409pk8.jpg
http://img227.imageshack.us/my.php?image=hpim1245bq8.jpg

Postata de: rux25 Dec 16 2007, 12:00 PM

Fii sanatoasa Mamica- Craciunita, alaturi de bebe scump al inimii tale...sunt convinsa ca Dumnezeu te iubeste si te vegheaza, minunata povestea ta, chiar daca atat de trista...Sarbatori cu bucurie!!!

Postata de: maryanda Dec 16 2007, 01:21 PM

multumesc rux25!sanatate multa tuturor mamicilor si va doresc un CRACIUN SI UN AN NOU FERICIT !pupici de la mami si andy!

Postata de: AdeDia Dec 16 2007, 02:50 PM

QUOTE(maryanda @ Dec 16 2007, 01:21 PM)

multumesc rux25!sanatate multa tuturor mamicilor si va doresc un CRACIUN SI UN AN NOU FERICIT !pupici de la mami si andy!

Postata de: rux25 Dec 17 2007, 07:09 PM

Ce lectie de viata!!!

"Pe o poteca abrupta si stancoasa am intalnit o fetita, care-si purta in spate fratiorul. Se vedea cu ochiul liber ca micutul era prea greu pentru puterile ei. I-am spus:
–Fetito, ce grea povara duci!
Ea m-a privit mirata si mi-a spus cu repros in glas:
–Nu este o povara domnule, este fratele meu!
Am ramas uluit. Fetita cea curajoasa tocmai imi daduse o lectie de viata."

Si cand durerile oamenilor ma coplesesc si imi pierd tot curajul, cuvintele fetei imi amintesc:,,Nu este povara, este fratele tau!"

O seara pe sufletul vostru!

Postata de: VALERIA OANA Dec 18 2007, 10:24 AM

Ce frumos....! Si cand te gandesti ca de cele mai multe ori, oamenii uita de mama, de tata, de frati, de surori....iubesc doar banii, iubesc doar ceea ce le aduce bogatie materiala nu spirituala

Postata de: mallina2u Dec 18 2007, 10:34 AM

De mama si de miracolul nasterii nu trebuie sa uitam niciodata!
Eu sunt sora mai mare, dar niciodata nu mi-am considerat fratii povara, dimpotriva - binecuvantare... de-asta de sarbatori ne adunam si ne bucuram sa fim alaturi de parinti, de bunica, pt mine ei sunt sursa mea de energie, nu stiu ce m-as face fara ei, iar la cate incercari am avut de-a lungul vietii, unitatea a fost cuvantul cheie.

Postata de: rux25 Dec 18 2007, 10:41 AM

QUOTE(mallina2u @ Dec 18 2007, 10:34 AM)

Postata de: rux25 Dec 18 2007, 07:18 PM

...Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.
Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi!!!, ci era o rugaciune, care spunea asa:
"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii!

Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune...

Postata de: VALERIA OANA Dec 19 2007, 10:38 AM

QUOTE(rux25 @ Dec 18 2007, 12:41 PM)

Postata de: rux25 Dec 19 2007, 10:52 AM

QUOTE(VALERIA OANA @ Dec 19 2007, 10:38 AM)

Postata de: mallina2u Dec 19 2007, 03:46 PM

QUOTE(VALERIA OANA @ Dec 19 2007, 03:38 AM)

Postata de: rux25 Dec 19 2007, 09:24 PM

...Intr-o seara de iarna, o tanara familie statea in jurul mesei. Tatal era trist si apasat de griji, iar mama plangea, tinandu-si fata in palme. Fetita lor cea mica, mirata de aceasta situatie, se apropie incet si intreba:
- Mama, de ce plangi ?
- Fata mea, sunt zile grele, nu mai avem bani si pentru a putea trai am vandut si casa aceasta frumoasa. Maine va trebui sa ne mutam intr-o casa mult mai mica. De aceea plang, fiindca ne este greu sa plecam din aceast loc minunat, unde am trait in liniste atatia ani, si sa ne mutam intr-o casa saracacioasa si ca vai de ea ...
- Dar, mama, nu locuieste Dumnezeu si in casa aceea saraca in care ne vom muta ?
Mirati de credinta copilei si de adevarul spus de aceasta, parintii au inteles, ca in viata, greutatile si necazurile de orice fel incoltesc sufletul omului, dar CREDINTA si NADEJDEA nu trebuie niciodata uitate, fiindca doar cu ele in suflet drumul spinos al vietii e stabatut mai usor.

"Precum mesterul arunca aurul in topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pana ce vede ca straluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti sa fie cercetate de necazuri, pana ce se curata si se lamuresc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet."


O NOAPTE CU MULTA LINISTE IN INIMILE VOASTRE

Postata de: mallina2u Dec 19 2007, 09:35 PM

Rux25, citesc povestioarele tale de suflet care imi smulg atatea lacrimi.. in preajma sarbatorilor de iarna, devin melancolica si sufar mai mult pt toti cei din jur. Aduc ele atatea emotii, dar merita! Multumesc,
imi permit o intrebare: esti cumva sotie de preot? asa te simt eu, femeia potrivita a fi alaturi unui slujitor al Domnului, sper sa nu te deranjeze remarca mea si sa imi raspunzi.

Strabunica, bunica si bunicul au fost oameni credinciosi, cu frica de Dumnezeu (desi mie nu-mi place titulatura asta, prefer iubire de Dumnezeu), ei imi povesteau de mica atatea despre Domnul si sfantul Petru, al carui nume il am de la nasa, parca ii vad alaturi pe toti (numai bunica a ramas in viata), stand la gura sobei si transmitand atatea invataturi... mi-e asa dor de ei, pe mamaita abia am vazut-o, dar as lua-o cu mine peste tot, e asa sfanta!

Postata de: rux25 Dec 19 2007, 10:20 PM

QUOTE(mallina2u @ Dec 19 2007, 09:35 PM)

Postata de: AdeDia Dec 20 2007, 12:11 AM

QUOTE(mallina2u @ Dec 19 2007, 09:35 PM)

Postata de: rux25 Dec 20 2007, 09:01 AM

Viziunea artei
" N-am stiut niciodata ce inseamna veneratia, pana n-am cunoscut dragostea"

Intr-o dupa-amiaza in timp ce il asteptam pe sotul meu sa vina de la o intalnire de afaceri, m-am hotarat sa intru intr-un muzeu de arta. Abia asteptam sa ma desfat in liniste cu frumusetile si capodoperele din muzeu.
Doi tineri, ce contemplau la randul lor picturile, vorbeau neintrerupt intre ei. I-am urmarit o clipa si am vazut ca ea era cea care vorbea tot timpul. Trebuie sa marturisesc faptul ca m-a impresionat rabdarea de care dadea dovada sotul, fata de suvoiul nesfarsit de cuvinte pe care sotia il revarsa asupra lui. Deranjata de zgomotul pe care il faceau, am plecat mai departe. Plimbandu-ma pe holurile muzeului, i-am mai intalnit de cateva ori pe cei doi tineri zgomotosi. De fiecare data cand auzeam cascada de cuvinte plecam rapid mai departe.
Statem in fata magazinului de suveniruri din incinta muzeului cand i-am vazut pe cei doi tineri apropiindu-se de iesire. Inainte de a pleca, barbatul scoase din buzunar, un obiect alb. Acesta s-a transformat intr-un baston lung, cu ajutorul caruia el s-a dus la garderoba pentru a lua haina sotiei.
- Este un om curajos, spuse functionara de la garderoba, surprinzandu-mi privirea.... Multi dintre noi ar renunta la viata daca ar orbi la o varsta atat de frageda. In timpul perioadei de recuperare el, a jurat ca va duce in continuare viata pe care a dus-o inainte de accident. Asa ca el si sotia lui continua sa vina la muzeu, ori de cate ori organizam expozitii de picturi.
- Dar care este rostul venirii lui aici? am intrebat eu. Nu vede nimic.
- Nu vede?! Dar va inselati. Vede totul. Mai mult chiar decat vedem noi, spuse functionara. Sotia lui, ii descrie fiecare pictura in parte, pentru ca el sa o poata vedea cu ochii mintii.
In ziua aceea am invatat o lectie despre rabdare, curaj si dragoste.
Am vazut cum o tanara sotie ii descrie cu multa rabdare sotului ei nevazator, fiecare tablou in parte, dar am vazut si curajul sotului ei, care nu se lasa doborat de nenorocire si continua sa-si traiasca viata ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Si am mai vazut o dragoste netarmurita, pe care acesti tineri o degaja prin toata fiinta lor.
Jeanne Knape

Postata de: mallina2u Dec 20 2007, 11:37 AM

QUOTE(AdeDia @ Dec 19 2007, 05:11 PM)

Mallina,si eu am fost invatata sa ma tem de D-zeu,dar nu in sensul la care se gandesc multi oameni.Am invatat sa-l iubesc cu teama sa nu IL supar,asa cum faci cand iubesti pe cineva;incerci sa-i faci cat mai mult pe plac si n-ai vrea sa gresesti fata de acea persoana(parinti,copii,sot,prieteni,etc.),ti-e teama sa nu-l superi sau sa-i provoci vreo durere in suflet.Iubirea de D-zeu iti insufla teama de a nu-i gresi,de a trai si a face tot ce poti dupa voia LUI.Nu frica de pedeapsa trebuie sa-i faca pe oameni copii ai lui D-zeu,ci Dragostea de D-zeu ne confera acest statut minunat.Si e minunat sa te simti in siguranta cu un TATA atat de bun si iubitor si sa stii ca orice s-ar intampla viata ta e mana Lui.
Sper ca nu te superi ca am intervenit.Dar ptr.mine credinta in D-zeu,este puterea ce ma tine si ma ajuta sa trec prin viata.Iar povestioarele lui Rux sunt nemaipomenite,imi plac fff mult.
Va pup pe toate

Postata de: rux25 Dec 20 2007, 12:57 PM

Nu exista coincidente...

Timp de trei zile, o furtuna cumplita calatorise 1500 de mile, de-a lungul Pacificului de Nord, din Alaska, aducand un val de vanturi puternice si de ploi torentiale.
La poalele muntilor Sierra, in orasul Grass Valley, California, strazile erau inundate si in anumite parti ale orasului, curentul electric fusese intrerupt de copacii daramati. Intr-o bisericuta, parintele O'Malley auzea vantul batand in geamuri mai puternic ca niciodata.
In dormitorul lui micut, O'Malley isi scria slujba de duminica la lumina lumanarii...Din intuneric, telefonul suna si ii distrase atentia...Cand raspunse la telefon, o voce il intreba repede:
- Sunteti parintele O'Malley?
- Da.
- Va sun de la spitalul din Auburn, se auzi vocea unei femei ingrijorate. Avem un pacient muribund care ne-a rugat sa chemam pe cineva sa-i faca maslul. Puteti veni imediat aici?
- Voi face tot posibilul, raspunse O'Malley. Dar raul a iesit din matca si in tot orasul sunt copaci prabusiti....
Drumul era doar de 30 de mile, dar anevoios. Farurile masinii vechi a lui Malley abia daca patrundeau prin ploaia biciuitoare. Pe drumul incalcit plin de tot felul de poduri si podete care traversau raul, intalneai la fiecare pas copaci prabusiti...Dar dintr-un anumit motiv, masina parintelui O'Malley avea intotdeauna loc sa treaca printre ei...Inaintarea era lenta, dar parintele continua sa-si croiasca drum spre spital...
....El spera sa fii ajuns la timp...isi puse cu greu fulgarinul, dupa care iesi in ploaia torentiala.
Cu Biblia jerpelita bagata in buzunarul pardesiului, O'Malley se chinui sa deschida portiera si iesi cu greu din masina...
Odata intrat, vantul tranti usa in spatele lui.
- Ma bucur nespus ca ati venit, spuse asistenta. Omul despre care v-am vorbit se stinge incet, dar inca e coerent. E alcolic de ani de zile si ficatul i-a cedat. De data asta a fost internat cateva zile si nu a primit nici o vizita.
Traieste in padure si nimeni de aici nu stie prea multe despre el. De doi ani tot incercam sa-l tratam. Dar de data asta parca s-a hotarat sa renunte la lupta.
- Cum il cheama pe pacient? intreba O'Malley.
-Cei de la spital ii spun Tom, raspunse ea.
In lumina blanda din incapere, chipul palid al lui Tom parea fantomatic...parca trecuse deja in lumea de dincolo si viata ii parasise trupul...
-Buna, Tom. Sunt parintele O'Malley. Eram in trecere si m-am gandit sa stam putin de vorba inainte sa adormi.
- Scuteste-ma cu porcariile tale, raspunse Tom. N-ai trecut pe aici intamplator, la 3:30 dimineata. Eu am rugat-o pe asistenta aia fraiera sa cheme pe cineva care sa-mi tina o ultima slujba...Treci odata la subiect!
- Rabdare, spuse parintele O'Malley si incepu sa rosteasca rugaciunile maslului.
Dupa ultimul "Amin", Tom se mai inviora putin si parea dispus sa vorbeasca.
- Vrei sa-ti marturisesti pacatele? intreba parintele.
- In nici un caz, raspunse Tom. Dar mi-ar placea sa stau de vorba cu tine, inainte sa plec.
Si astfel, Tom si parintele O'Malley vorbira despre razboiul din Coreea, despre viscolul de afara, despre iarba inalta pana la genunchi si despre florile ce aveau sa rasara odata cu venirea primaverii...
Din cand in cand, parintele O'Malley il intreba pe Tom:
- Esti sigur ca nu vrei sa te spovedesti?
Dupa cateva ore, a cincea oara cand parintele repeta intrebarea, Tom ii raspunse:
-Parinte cand eram tanar, am facut un lucru asa de cumplit, incat nu am vorbit nimanui despre el...A fost un lucru atat de odios, ca de atunci, imi petrec fiecare zi gandindu-ma la asta si retraind acele clipe de oroare...
- Nu crezi ca ar fi bine sa-mi povestesti despre asta? intreba parintele.
- Nici macar acum nu pot vorbi despre fapta mea, raspunse Tom. Nu-ti pot spune nici macar tie.
Dar in timp ce primele lumini ale diminetii se strecurara in camera, Tom spuse trist:
- Bine. Acum e prea tarziu sa-mi mai faca cineva ceva, asa ca as putea sa-ti povestesc... Toata viata am lucrat ca macagiu la calea ferata pana acum cativa ani, cand m-am pensionat si m-am mutat in padure.
Acum 32 de ani, doua luni si 11 zile, lucram in Bakesfield, intr-o noapte cam ca asta.
Chipul lui Tom devenise grav, pe masura ce cuvintele incepura sa curga.
- S-a intamplat in timpul unei furtuni puternice cu ploi torentiale. Vantul sufla cu 50 de mile la ora si vizibilitatea era redusa. Era cu doua zile inainte de Craciun si ca sa alunge tristetea, toti membrii echipajului au baut pana ce au iesit din tura. Eu, eram mai beat decat ei, asa ca m-am oferit sa ies in ploaie si sa trag maneta pentru locomotiva de 8:30, ce se indrepta spre nord.
Glasul lui Tom se reduse la soapta, pe masura ce-si continua povestea...
- Cred ca eram mai beat decat crezusem, caci am tras maneta in directia gresita. Cu o viteza de 45 de mile la ora, trenul s-a izbit de o masina de pasageri si a ucis un tanar, pe sotia acestuia si pe cele doua fiice ale lor...De atunci si pana acum, a trebuit sa ma impac cu gandul ca acei oameni au murit din cauza mea.
Urma o clipa indelunga de tacere, in timp ce tragica poveste a lui Tom ramase in gandurile amandorura. Dupa o tacere aparent interminabila, parintele O'Malley atinse cu blandete umarul lui Tom si spuse cu glas stins:
- Daca eu te pot ierta, si DUMNEZEU te va ierta, caci in masina aceea se aflau mama, tatal si cele doua surori mai mari ale mele...

***

Plin de nedumerire, Sfantul Apostol Petru Il intreaba pe Mantuitorul: "Doamne, de cate ori va gresi fata de mine fratele meu si-i voi ierta lui? Oare pana de sapte ori? Nu-ti zic tie, pana de sapte ori, ci pana de saptezeci de ori cate sapte."(Matei 18, 21-22)...

Postata de: mallina2u Dec 20 2007, 02:27 PM

Rux, nu stiu daca ai citit 'Momente de gratie', sunt acolo cateva intamplari care mi-au placut, despre cum Dumnezeu ne ajuta prin oameni, am citit cartea in urma cu vreo 5-6 ani si mi-au ramas in minte unele povesti, care ulterior pareau ca mi se intampla chiar mie. Povestioarele tale par din acelasi tipar.
O prietena de-a mea cu o fetita bolnava de cancer imi tot dadea sa citesc carti de spiritualitate. Recunosc ca nu toate acele carti mi-au placut, nu pareau scrise in spiritul credintei ortodoxe, dar nici nu le-am criticat, doar am simtit ca nu le pot citi...

Postata de: rux25 Dec 20 2007, 03:53 PM

QUOTE(mallina2u @ Dec 20 2007, 02:27 PM)

Postata de: mallina2u Dec 20 2007, 04:07 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 20 2007, 08:53 AM)

Nu am citit-o maliina....de cine este scrisa, mai stii?, cat despre cartile pe care ti le dadea prietena ta, daca nu ai simtit ca le poti citi, inseamna ca ori nu trebuia sa le citesti, ori nu erai pregatita pentru ele...asa se intampla uneori, si mie mi s-a intamplat cu o carte data de un preot ( Razboiul nevazut), nu am putut sa o citesc ( desi eu i-am cerut-o), nu m-am simtit in stare, si i-am returnat-o, iar el a zambit usor, stia ca nu o voi putea citi( cred ca a vrut sa ma incerce)

Postata de: rux25 Dec 20 2007, 06:24 PM

Multumesc mallina, cunosc autorul...i-am citit cateva carti, dar cred ca totul este in viziunea lui personala, spre exemplu volumele lui, Conversatii cu Dumnezeu, nu m-au convins sa-i accept ideile in nici un fel, cred ca se indeparteaza destul de mult de la sensul adevarat al Cuvantului lui Dumnezeu, dar asta e numai parerea mea, cartea pe care mi-ai recomandat-o, o voi citi cu drag...cat despre invataturile minunatilor parinti despre care vorbeai, sunt minunate pentru suflet...sa ai o seara frumoasa!





Parintele Cleopa de la Sihastria era cautat de multa lume pentru cuvant de folos.
Cand i se cerea secretul depasirii unui impas emotional, parintele Cleopa raspundea ca secretul sau este: "Rabdare, rabdare, rabdare!"!
Rabdare inseamna cel putin trei lucruri:
Autocontrol
Toleranta la frustrare
Nadejde( rabdare de sfant, zice Filocalia)

O femeie ii cerea sfat despre barbatul ei. Era betiv si agresiv la betie. A venit o boala peste el, a paralizat, a zacut un an si devenise cel mai virtuos om: citea toata ziua din Biblie, vorbea bland si se ruga. Si Dumnezeu l-a insanatosit.
Iar dupa ce l-a facut bine, a sarit din pat, s-a dus la crasma, a venit beat si a cotonogit-o. Femeia a fugit la mama ei.
" Ce sa fac? Cum sa-l mantuiesc?"
Parintele Cleopa i-a zis: " Mantuieste-te tu singura. Pe acest om nu-l poti mantui. Dar pe tine, da".

O seara frumoasa tuturor, pace si liniste in suflete!

Postata de: mallina2u Dec 20 2007, 06:33 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 20 2007, 11:24 AM)

Postata de: AdeDia Dec 20 2007, 10:11 PM

QUOTE(mallina2u @ Dec 20 2007, 11:37 AM)

Postata de: mallina2u Dec 20 2007, 10:36 PM

QUOTE(AdeDia @ Dec 20 2007, 03:11 PM)

Mallina,sper ca nu m-ai inteles gresit sau poate nu m-am exprimat corect...Nu ma consider prea buna sau prea sfanta,as fi din start o mincinoasa.Sunt om cu greseli si slabiciuni ca toti oamenii.Nici nu obisnuiesc sa arat cu degetul inspre altii.Am vrut doar sa spun ca Lui D-zeu trebuie sa-i slujim din dragoste nu de frica Pedepsei;tot asa cum si copiii nostrii ne iubesc pe noi,nu ptr.ca i-am pedepsi daca nu ne-ar iubi.Este un subiect mai delicat care ff usor se poate interpreta in diferite feluri.Poate era mai bine sa nu ma bag.... D-zeu sa-ti ajute si sa fie cu tine si mai departe

Postata de: rux25 Dec 20 2007, 11:11 PM

Adevaratele minuni


Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:
- Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!
- Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?
- Cum la ce ? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi!
- Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum ? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand ?
- Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec.
De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele.
Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.
Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane.
In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.
Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea -minunea minunilor ?
Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

"Sfintenia vine din dragoste.
Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti"

Postata de: rux25 Dec 20 2007, 11:19 PM

Ade, stiu ca ai vorbit din suflet...si e atat de adevarat ce ai spus , iar mallina, te-a inteles... tot cu sufletul, caci si ea cunoaste Adevarul la fel de bine, asa ca sa nu-ti para rau ca ai intervenit, sa o mai faci si alta data ...amandoua sunteti minunate

Postata de: mallina2u Dec 21 2007, 09:39 AM

QUOTE(rux25 @ Dec 20 2007, 04:11 PM)

Postata de: rux25 Dec 21 2007, 10:02 AM

Cand iubesti...te daruiesti pe tine...

Era odata o fata oarba....si s-a izolat de toti si toate...nu vroia sa stea cu ea decat prietenul ei. Tot ce-mi doresc mai mult e sa pot vedea lumea din jurul meu, spunea ea...
-Vrei sa te casatoresti cu mine? i-a propus intr-o zi baiatul...
-Nu ma voi casatori daca nu pot vedea...
...La ceva timp, pentru fata a aparut o pereche de ochi donati...a putut vedea si in momentul cand s-a uitat la prietenul ei a vazut ca si el este orb...
-"Nu ma pot casatori cu un orb"... a spus fata si s-a intors sa plece...
Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul
i-a soptit : "Sa ai grija de ochii mei te rog" ...



Vreau sa va dedic si o melodie , pentru aceasta poveste trista... love japan - prova de amor youtube

O zi speciala tuturor!

Postata de: rux25 Dec 21 2007, 08:15 PM

Legenda bradului

Demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai
paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai
pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi. Iisus Hristos si Sfantul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se
ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai
adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.
Dintre toti, doar bradul s-a invoit cu draga inima sa le ofere adapost. El a spus: "Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese." Zis si facut. Domnul Iisus si Petru au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic.
Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru pe
cer. Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre
brad: "Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar
eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna,
tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi
vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care
sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie
ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie." Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petru, intr-o geana de lumina...
A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale
nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca...

Postata de: simina Dec 21 2007, 09:00 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 21 2007, 10:02 AM)

Postata de: rux25 Dec 21 2007, 09:10 PM

QUOTE(simina @ Dec 21 2007, 09:00 PM)

Multumim,Rux!!!

Postata de: simina Dec 21 2007, 09:12 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 21 2007, 09:10 PM)

Postata de: rux25 Dec 21 2007, 09:40 PM

RECUNOSTINTA

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi si-i era foame.
Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.
Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
-Cat va datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. - mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Si el raspunse: va multumesc din suflet...!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.
Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.
Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie.
Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…
Dupa o lunga lupta, ea invinse boala...! Era in sfarsit sanatoasa...!
Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe.
O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.
Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate...
In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte...
"Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte"
Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei fu fericita si-l binecuvanta pe doctor pentru ca-i salvase viata…

Sa nu te indoiesti ca vei culege ceea ce semeni...

Nu exista intamplarea... exista o invizibila mana a destinului care reda fiecaruia ceea ce a dat...

Postata de: mallina2u Dec 22 2007, 09:49 AM

QUOTE(rux25 @ Dec 21 2007, 02:40 PM)

Postata de: rux25 Dec 22 2007, 01:39 PM

...O veche legenda spune ca, de fapt, patru au fost magii care urmau sa mearga sa se inchine Pruncului dumnezeiesc. Despre cel de-al patrulea, se zice ca si-ar fi vandut tot ce avea si ar fi cumparat trei nestemate - un safir, un rubin si o perla - pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Si grabindu-se el sa ajunga in Babilon, unde, dupa cum se vorbisera, il asteptau ceilalti trei, acesta a intalnit pe drum un om vatamat, la care nimeni nu se uita. Pe data se hotari sa-l duca la un doctor, caruia ii dadu safirul ca sa-l ingrijeasca pe bolnav pana la deplina insanatosire. Numai ca astfel, zabovind prea mult pe cale, ceilalti nu l-au mai asteptat si au plecat fara el. El n-a deznadajduit, ci, tinandu-se dupa stea, a facut singur drumul spre Betleem. Aici a aflat ca magii Il gasisera pe Prunc si I se inchinasera deja, ca soldatii lui Irod pornisera macelul celor nou-nascuti si ca Sfanta Familie apucase calea Egiptului. Cum chiar in fata lui un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul din brate, pentru a-l omori, magul nu statu pe ganduri si, aratandu-i soldatului splendidul rubin, il indupleca sa-l primeasca in schimbul vietii pruncului. Soldatul a luat piatra, stergand-o in graba de acolo, iar biata femeie nu mai stia cum sa-i multumeasca strainului ca picat din cer.
Magul isi puse in gand sa-L caute mai departe pe Mantuitorul, cu singurul dar care-i mai ramasese: perla. A umblat el vreme indelungata, dar n-a aflat ce cauta, caci nu mai era steaua care sa-i arate drumul. Si iata ca, dupa 30 de ani si mai bine, afla de la niste calatori ca Iisus propovaduia in partile Ierusalimului. Porni bucuros intr-acolo, dar in seara cand sosi, afla ca Iisus tocmai fusese rastignit pe Golgota. Magul se duse la locul cu pricina, ca macar in clipa din urma sa se inchine dinaintea Domnului inca in viata si sa-I dea ce mai ramasese din darul pe care i-L pregatise candva din toata inima. Iata insa ca prin fata lui trecura doi soldati romani ce tarau spre temnita o tanara evreica. Oprindu-i din drum, magul scoase repede perla si le-o trecu pe sub ochi, zicand: "Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc voua aceasta perla, si veti fi mult mai castigati". Lacomi, soldatii luara perla si-o eliberara pe tanara, ale carei multumiri inlacrimate magul nu mai statu sa le auda, caci zorea sa-L prinda in viata pe Cel rastignit. Inima ii era grea, caci nu mai avea nimic sa-I dea in dar Imparatului imparatilor, dar nazuia macar sa-L vada si sa I se inchine. Cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept in ochii lui si i-a spus:
- In sfarsit, ai venit! Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar... nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu?!? - baigui magul, mirat.

- Tot ce duceai cu tine ai dat celor nevoiasi. Ori, dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, adevarat iti spun, ca este cel mai de pret dintre toate...

Caci cel ce-L iubeste pe Dumnezeu, acela isi revarsa dragostea sa asupra oamenilor; si cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu.

Postata de: rux25 Dec 23 2007, 10:17 AM

Calatorind prin tara, Moise intalneste un pastor si ramane cu el cateva zile, ajutandu-l sa-si pasca turma. La sfarsitul fiecarei zile, pastorul lua intr-un blid, cel mai bun lapte, pe care il aseza, departe de locul de innoptat, pe o piatra.

–Pentru ce pui laptele acolo? a intrebat Moise.
–Este lapte pentru Dumnezeu! a raspuns cu veneratie pastorul.

Mirat Moise cere lamuriri:
–Cum asa?
–In fiecare seara iau laptele cel mai bun si-l dau ofranda lui Dumnezeu!

Vazand simplitatea omului, Moise a zambit si l-a intrebat foarte serios :
–Si Dumnezeu il bea?
–Da! a exclamat sigur de sine pastorul. Dumnezeu bea laptele, pe care i-L ofer!

Moise se hotaraste sa lumineze pe sarmanul naiv:
–Dumnezeu este Spirit Pur, El nu cunoaste setea si foamea si nu are nevoie deloc nevoie de laptele tau.
–Eu gasesc dimineata, blidul gol si cu siguranta, Dumnezeu isi potoleste setea cu acest lapte...
–Nu Dumnezeu, bea laptele tau! La noapte sa veghem vasul, sa vedem cine bea laptele.

Convins ca Dumnezeu bea laptele si curios sa vada aceasta, cu proprii ochi, pastorul se aseaza impreuna cu omul strain la panda. In toiul noptii, la lumina lunii, pastorul vede cum un animal micut se apropie de blid si bea laptele lasat pentru Dumnezeu.

Dimineata, foarte trist, cu fata intunecata si inima stransa, pastorul ii da dreptate lui Moise..
–Ai avut dreptate, o vulpe bea laptele meu!

In noaptea urmatoare, Dumnezeu, i se arata lui Moise si-i spune:

,,Moise, este adevarat ca sunt Spirit Pur, dar am primit cu bucurie ofranda de iubire a pastorului si neavand trebuinta de acel lapte, indreptam intr-acolo micul animal infometat, care avea atata nevoie. Tu ai lasat animalul fara hrana, pe om fara bucuria si linistea ca Eu ii primesc curata si smerita ofranda, iar pe Mine, fara iubirea cuprinsa in gestul omului..."

Iata cum, orice lucru are mai multe intelesuri,
un gest frumos nu trebuie demolat de dragul adevarului, caci, fiecare om are adevarul lui,
iluzia protejeaza cand adevarul ar putea zdrobi, iar noi oamenii putem interpreta realitatea numai pe masura sufletului nostru.

O duminica plina de lumina si intelepciune!

Postata de: rux25 Dec 23 2007, 08:57 PM

...Un batranel plapand locuia cu fiul sau, nora si nepotul. Mainile sale ii tremurau, vederea ii era incetosata, iar mersul clatinat. Toata familia manca de obicei impreuna. Dar, bunicul manca foarte greu din cauza mainilor tremurande si a vederii slabe. Mazarea se rostogolea din lingura pe podea, iar cand apuca paharul, laptele se imprastia pe masa.
Atunci fiul si nora sa i-au pus o masa in coltul camerei unde bunicul putea manca singur, in timp ce familia se bucura de bucatele de pe masa. De cand bunicul sparsese o farfurie, mancarea ii era servita intr-un castron de lemn. Uneori puteai vedea in ochii batranului cate o lacrima. Singurele cuvinte care ii erau adresate erau scurte avertizari atunci cand scapa furculita sau mancarea. Nepotelul de patru anisori privea totul in tacere.
Intr-o seara, inainte de cina, tatal a observat ca baietelul sau se joaca cu niste bucati de lemn pe care le zgaria. Cu blandete a intrebat copilul:
- Ce construiesti tu acolo, micutul meu?
- Ei, fac un vas mic pentru tine si mama ca sa mancati atunci cand am sa cresc -a raspuns cu blandete copilul dupa care s-a intors la munca sa.
Cuvintele au lovit pe cei doi parinti incat au ramas fara glas. Lacrimile au inceput sa curga suvoi pe obrajii lor. Atunci au stiut ce au de facut. In acea seara sotul a luat de mana pe bunicul si l-a condus la masa familiei. De atunci a mancat de fiecare data cu familia si nici sotul nici sotia se pare nu au mai avut nimic impotriva cand o furculita cadea, laptele era imprastiat sau fata de masa murdarita.

Din toate acestea am invatat ca orice s-ar intampla azi oricat de rau, viata merge inainte si maine va fi mai bine...

"Am invatat ca un lucru pe care il facu cuiva astazi s-ar putea sa ti se faca si tie mai tarziu de catre altcineva.
Am invatat ca vei pierde relatia cu parintii atunci cand nu fac parte din viata ta.
Am invatat ca a trai nu este acelasi lucru cu a fi viu.
Am invatat ca daca nu urmaresti fericirea, ea te va ocoli. Dar daca te vei concentra asupra familiei, asupra prietenilor, nevoilor altora, tot ce faci sa faci cat de bine poti, vei gasi fericirea.
Am invatat ca de cate ori suferi, nu esti singurul.
Am invatat ca in fiecare zi, trebuie sa ajuti pe cineva. Oamenii iubesc o strangere de mana, o imbratisare calda sau o simpla bataie pe umar.
Am invatat ca tot mai am o multime de lucruri de invatat..."

Postata de: rux25 Dec 24 2007, 11:34 PM

...Demult, in noaptea de Craciun, un batran intelept era asezat langa foc impreuna cu ucenicii sai. In camera era cald si bine si toti erau senini. La un moment dat inteleptul a inceput sa tremure puternic, ca de frig si ucenicii, uimiti tare, l-au intrebat ingrijorati:

–Maestre, ce ai? Nu este destul de cald?
–Aici este cald si bine, dar afara se afla un sarman, care tremura de frig...

Ucenicii au iesit degraba si nu mica le-a fost mirarea sa gaseasca in apropiere un om aproape degerat, care abia mai sufla.

De indata ucenicii l-au adus langa foc si l-au ingrijit...


O noapte minunata tuturor, acum in ajun, va doresc sa aveti parte de zile senine, lumina, caldura si multa bucurie in sufletele voastre...La Multi Ani! si Craciun fericit, alaturi de puiutii vostri, mamicute dragute!!!

Postata de: rux25 Dec 26 2007, 12:41 AM

Minunea Nasterii Domnului

In seara de Craciun, un tanar l-a intrebat pe tatal sau:
- Tata, nu inteleg cum de L-a nascut Maica Domnului pe Mantuitor fara stricaciune, fara durere ? Duminica, la predica, parintele a spus ca trupul Maicii Domnului a ramas neatins de pacat, in mod miraculos, atat inainte de Nastere, cat si in timpul Nasterii si dupa aceea.
- Baiete - i-a raspuns tatal - pentru Dumnezeu totul este cu putinta. Nasterea Mantuitorului este ceva miraculos, o minune unica. Mintea omului nu poate cuprinde totul, dar ceea ce spui nu-i greu de crezut. Uita-te la lumina soarelui, care ajunge la noi prin fereastra inchisa. Lumina trece prin geam, dar strica ea geamul cu ceva ? Tot asa, Domnul Iisus, Lumina Vietii, S-a intrupat pentru noi, trecand prin trupul sfant al Nascatoarei de Dumnezeu, fara stricaciune. Iar noi, la randul nostru, Il putem primi pe Iisus, in sufletele noastre. Chiar daca puterile trupului omenesc nu sunt prea mari, chiar daca ascutimea mintii noastre nu este nici ea infinita, in schimb dragostea din sufletele noastre poate cuprinde totul. Poate, chiar, schimba totul.

"Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Cuvantul lui Dumnezeu in trup, daca nu ar fi primit mai intai Cuvantul lui Dumnezeu in inima."


Craciun fericit!

Postata de: rux25 Dec 26 2007, 08:57 PM

... Intr-un an de Craciun, doi pelerini mergeau pe drum spre o manastire. A izbucnit o furtuna teribila. Vantul le biciuia fetele cu gheata si le suiera lugubru pe la urechi. Inaintau foarte greu, aplecati in fata, ca sa nu-i darame vantul puternic, abia miscandu-si picioarele. Daca nu ajungeau destul de repede, mureau inghetati. Cu inima cat un purice si orbiti de viscol, pelerinii ajung langa o rapa si aud, cu greu, strigatele unui om, care cazuse acolo. Cineva cerea ajutor...
– Acel om este sortit mortii ! Sa ne grabim ca sa nu sfarsim ca el ! a spus primul pelerin, continuandu-si grabit drumul.

Al doilea pelerin, plin de mila pentru sarmanul acela, a coborat in rapa si l-a luat in spate. Era greu omul, dar pelerinul a urcat pana la drum. Efortul foarte mare, l-a facut sa se incalzeasca si chiar sa transpire. Din cauza greutatii si a efortului nu mai simtea frigul. Se petrecea parca o minune...caci drumul devenise mai usor...

La cativa pasi de manastire, s-a impiedicat de ceva. Era tovarasul de drum, care inghetase. Frigul il ucisese?

"Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda indelung, a fi cu ingaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata" – Sfantul Maxim Marturisitorul

Postata de: rux25 Dec 26 2007, 11:21 PM

...A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti… a fost odata, in vremuri deloc indepartate, intr-un satuc mic-mic, o famile de tarani care avea doi copii.
Tatal nu credea in Dumnezeu, si nu ezita sa spuna si altora ce simtea el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi Craciunul.
Sotia lui credea insa, si ea si-a crescut copiii astfel incat sa aiba credinta in Dumnezeu si in Isus, in ciuda comentariilor lui negative, prin care se impotrivea la orice.
Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau.
L-a invitat si pe el, dar a refuzat:
“Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!”
Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa.
N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, tot ce vedea era o furtuna de zapada.
S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.
Si chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, el a mers afara sa vada ce anume a lovit fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice.
Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop. Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam.
Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.
„Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.”
Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele.
Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele tot nu au inteles.
S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu.
Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta.
„De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?”
Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om.
„Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare.
Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul.
Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur.
Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte:
„Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!”
Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme:
„De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”
Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze.
„Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!”
Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand.
Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui:
„Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!”

Postata de: AdeDia Dec 27 2007, 12:08 AM

QUOTE(rux25 @ Dec 26 2007, 11:21 PM)

Postata de: rux25 Dec 27 2007, 10:14 AM

O poveste adevarata...

Cu cativa ani in urma, la Seattle in cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, la linia de start s-au aliniat noua handicapati fizic si mental, pentru cursa de 100 de metri. Cand focul de arma a dat startul, cu totii au inceput sa invarta din rasputeri rotile carucioarelor spre linia de sosire. Cu totii, in afara de un baiat, al carui carucior s-a opintit in bordura de margine si s-a rasturnat. A cazut si a inceput sa planga. Ceilalti opt i-au auzit plansul. Au incetinit cursa si s-au oprit. Apoi s-au intors si au luat-o inapoi, cu totii. 0 fata cu un grav handicap mental s-a aplecat spre el si l-a sarutat spunandu-i: "Asa ca e mai bine acum?". L-au ridicat. Apoi tinandu-se de maini au pornit cu totii spre linia de sosire.
Stadionul intreg era in picioare si aplauzele si uralele au continuat peste 10 minute.

Este oare neaparat nevoie sa fim privati de sanatate pentru a ne da seama ca oamenii sunt mai importanti ca realizarile noastre? Probabil ca cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiintei umane, egoismul cu care ne zbatem fiecare sa fim invingatori, sa fim inaintea altora in cursa vietii...

Postata de: rux25 Dec 28 2007, 05:52 PM

...Intr-o zi Frumusetea si Uratenia s-au intalnit pe tarmul marii. Si-au spus una alteia: "Hai sa ne scaldam in mare".
S-au dezbracat si au inotat in apele marii. Dupa putin timp, Uratenia a venit la mal, s-a imbracat cu hainele Frumusetii si a plecat.
Frumusetea a iesit din apa si nu si-a mai gasit straiele; ii era rusine sa ramana dezbracata, asa ca s-a imbracat in straiele Urateniei. Apoi, Frumusetea a plecat...
...Si pana in ziua de azi, barbatii si femeile o incurca pe una cu cealalta.
Cu toate acestea, sunt unii care vad fata Frumusetii si o recunosc in ciuda hainelor. Si mai sunt unii care cunosc fata Urateniei, iar straiele nu o ascund de ochii lor...
KHALIL GIBRAN

" Frumusetea vine din suflet si se citeste in privire"

Postata de: rux25 Dec 29 2007, 09:23 PM

Despre raspunsul la rugaciune...imediat...sau...mai tarziu...

Uneori Dumnezeu raspunde imediat la rugaciune. Acum ceri, acum ti-a dat...depinde cat ceri, cum ceri...

Intr-o biserica goala, doi oameni se rugau lui Dumnezeu sa le dea bani.
Unul se ruga astfel:" Doamne, da-mi si mie un dolar sa-mi iau si eu o paine si un kil de cartofi!"
Altul se ruga: " Doamne, da-mi si mie un milion de dolari sa incep o afacere grozava!"
Primul: " Doamne da-mi si mie un dolar..."

Al doilea enervat, scoate din buzunar un dolar il da saracului si-i spune:
" Na, tine un dolar, si nu mai fa galagie, lasa-l pe Dumnezeu sa se concentreze pe problema mea!"
Se vede...cine a fost ascultat de Cel de Sus...

Postata de: rux25 Dec 30 2007, 12:42 AM

QUOTE(rux25 @ Dec 29 2007, 09:23 PM)

Postata de: danna68 Dec 30 2007, 03:48 AM

multumim Rux pentru aceste povesti minunate ...

Postata de: rux25 Dec 30 2007, 11:38 AM

...Demult, a trait un print tare-tare bogat, care era, insa, si foarte zgarcit. Nu ar fi dat niciodata nimic. Doar ca, intr-o noapte, a visat ca murise si ajunsese la poarta raiului. Acolo, un inger i-a spus:
- Vino cu mine sa iti arat unde vei sta de acum incolo.
Si au mers ei ce-au mers prin gradinile acelea minunate, pana cand, la un moment dat, au ajuns langa un palat mare si frumos.
- Ah, a strigat tanarul print, aici voi sta ?
- Nu, in nici un caz.
- Dar, cine va sta aici?
- Aici va locui, dupa ce va muri, gradinarul tau.
- Cum se poate, el care nu are nimic, care e sarac lipit pamantului, cum sa merite el ase ceva ?
- Ei, nu are gradinarul tau avere pe pamant, fiindca tot ce castiga imparte mereu cu cei mai sarmani decat el. Pe pamant nu strange nimic, fiindca daruieste, dar aici, uite cate a strans! Tot ce vezi aici este rodul bunatatii lui.
- Bine, si atunci eu unde o sa stau ? -a mai intrebat nemultumit printul.
- Uite acolo, in cocioaba aceea!
- Cum, in sandramaua aia ?! Pai acolo sunt doar niste scanduri prapadite care stau gata-gata sa cada ... cum sa locuiesc in mizeria aia ? E drept asa ceva ?
- Sigur ca este drept - i-a raspuns ingerul! Ia gandeste-te, ce ai daruit tu ? Nimic. Ce ai fi vrut sa apara aici!? Daca ai fi fost bun si darnic cum este gradinarul tau, atunci ai fi avut si tu asemenea palate, poate chiar mai mult, dar asa ... Tot ce vezi acolo este rodul zgarceniei tale ...
In clipa aceea, tanarul print s-a trezit speriat din visul sau. Din acea zi, s-a schimbat. Nu a mai adunat comori pe pamant, ci in cer. Nu a mai strans bogatii peste bogatii, fiindca la ce i-ar fi folosit mai tarziu ?
Cu tot ce a avut, i-a ajutat pe cei sarmani si, in acest fel, a strans o avere mult mai de pret: recunostinta celor ajutati de el si binele facut. Aceasta era averea pe care nimeni nu i-ar fi putut sa i-o fure!
Intelept ar fi ca si noi toti sa procedam aidoma printului din poveste, pentru ca adevarata este vorba care spune ca "Nu ramanem decat cu ceea ce daruim".

Postata de: rux25 Dec 30 2007, 11:39 AM

QUOTE(danna68 @ Dec 30 2007, 03:48 AM)

multumim Rux pentru aceste povesti minunate ...

Postata de: AdeDia Dec 30 2007, 12:36 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 30 2007, 11:38 AM)

Postata de: mallina2u Dec 30 2007, 01:07 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 28 2007, 10:52 AM)

Postata de: rux25 Dec 30 2007, 11:29 PM

Gabriel Garcia Marquez- 13 randuri pentru viata ta

1. Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
2. Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
3. Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
4. Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.
5. Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este de a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
6. Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.
7. Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume.
8. Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
9. Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.
10. Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.
11.Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere a doua oara.
12. Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti tu.
13. Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand nu te astepti.

Postata de: rux25 Jan 1 2008, 11:49 AM

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
-Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
-Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te… Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: “SCHIMBA LUMEA”.
“Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.”Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce-ai invatat tu pe acest drum?
-Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
-Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: “SCHIMBA-I PE CEILALTI”.
“Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.” El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
-Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.
-Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:” SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI”.
“Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce ai invatat tu pe acest drum?
-Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
-Asa este, spuse batranul.
-Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
-Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: “ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI”. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. “In lupta devenim orbi, isi spuse el.” Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
-Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
-Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria “ACCEPTA-I PE CEILALTI”. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
-Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
-Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
-Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: “ACCEPTA LUMEA”. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
-Ce-ai invatat pe drumul acesta?
-Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
-Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna...

Postata de: mallina2u Jan 1 2008, 12:05 PM

o pilda minunata, multumim pt lectia de viata, desi e cam greu sa ne acceptam pe noi insine chiar asa cum suntem..!

Postata de: rux25 Jan 1 2008, 09:17 PM

In apropierea unui rau larg, peste care nu era pod, traia candva un batran cu frica lui Dumnezeu, ce-si castiga painea trecandu-i pe calatori, cu barca sa, de pe un mal al raului pe celalalt. Si iata ca intr-o zi, in timp ce il trecea cu barca pe un tanar vorbaret si iscoditor, acesta din urma baga de seama ca mosul avea scris cate ceva pe fiecare vasla. Se uita atunci mai bine si, deslusind scrisul, il intreba curios pe batran:
- De ce ai scris matale pe o vasla "Credinta" si pe cealalta "Fapte bune"?
- Fiindca acestea doua, credinta si faptele bune, ma conduc in viata de cand ma stiu pe lume - raspunse batranul.
Tanarul primi raspunsul cu o anume indoiala si, voind sa faca pe desteptul, spuse cu un aer de mare intelept:
- Eu unul nu cred ca omul are nevoie de amandoua, ci ii este de ajuns si numai una singura ca sa se calauzeasca in viata, dupa cum ii este firea: daca alegi calea "faptelor bune", atunci esti de folos mai degraba celorlalti, si multumirea de sine iti vine din afara; iar daca alegi calea "credintei", atunci iti esti de folos mai degraba tie insuti, si multumirea de sine iti vine dinauntru.
Batranul ridica din sprancene si nu spuse nimic, parand coplesit de desteptaciunea sfatoasa a tanarului, dar incepu, dupa o vreme, sa vasleasca cu o singura vasla. Barca aproape ca nu mai inainta, ci mai mult se invartea in loc, spre nedumerirea tinarului, care insa pricepu, intr-un tarziu, ce voise sa-i dea de inteles, fara vorbe, batranul: ca una este sprijin celeilalte si ca una prin alta se implinesc, caci viata omului este dupa sufletul lui.

Fapta buna si credinta sunt cele doua aripi cu ajutorul carora sufletul nostru se inalta in zbor tainic spre Dumnezeu. Dar cu o singura aripa - cine mai poate zbura?!

Postata de: Mary78 Jan 1 2008, 09:39 PM

Nu cred ca ti-am spus,draga RUX,cat de mult imi plac povestile tale.Sunt o adevarata desfatare pentru suflet,asa ca iti multumesc si abia astept sa mai scrii

Postata de: rux25 Jan 1 2008, 11:11 PM

QUOTE(Mary78 @ Jan 1 2008, 09:39 PM)

Nu cred ca ti-am spus,draga RUX,cat de mult imi plac povestile tale.Sunt o adevarata desfatare pentru suflet,asa ca iti multumesc si abia astept sa mai scrii

Postata de: rux25 Jan 2 2008, 10:27 PM

Cand ceri...si cand primesti...

Un om se tot ruga:
"- Doamne da-mi si mie avere! Vreau sa traiesc si eu boiereste!"
Si se tot ruga zi si noapte, caci era chiar crestin practicant; si promitea ca va face chiar si o bisericuta daca ii da avere! Iar Dumnezeu...nimic!
Satul sa se tot roage fara raspuns, omul trage concluzia ca Dumnezeu nu-i bancher si nu implineste cereri financiare. Renunta sa mai ceara. Si cum avea placerea rugaciunii, lasa lumea, se retrage in pustie, in Bucegi si se consacra vietii ascetice. Descopera frumusetea ascezei, dulceata rugaciunii, descopera libertatea omului luminat.
Dupa zece ani, la schitul sau, soseste un notar, aducand vestea ca pustnicul, tocmai a primit o mostenire de la o ruda din Canada. O mostenire mare.
Si deodata acest om vede ca Dumnezeu i-a implinit rugamintea, dupa zece ani, sa-l faca bogat.
Dar mintea lui era acum schimbata si el nu mai dorea bogatie. Si l-a intrebat pe Dumnezeu:
"-De ce mi-ai implinit asa tarziu rugamintea? Acum cand eu nu mai am nevoie!"
Intr-o viziune a primit raspunsul:
Dumnezeu i-a lasat exact un interval ca sa se trezeasca, sa realizeze, sa stie care-i adevarata bogatie a vietii.
La urma acest om a folosit toata bogatia "cazuta din cer" in zidiri caritabile, spirituale , caci el descoperise adevarata avere...

Postata de: rux25 Jan 3 2008, 02:18 PM

Intr-o zi o femeie mai in varsta isi facea treburile in casa. Deodata aude un glas care ii spune : Eu sunt Dumnezeu ! Ai grija si pregateste-te deoarece eu voi veni la tine ziua urmatoare.

Femeia asculta si a incepu sa faca pregatirile. A facut curat in casa, a spalat, a sters praful; apoi a gatit cele mai bune bucate, a asezat masa a facut tot ce putea sa faca pentru un musafir , mai ales ca era unul asa de important.

Iar apoi a inceput sa astepte.
Dupa cateva ore de asteptare si nerabdare - suna la usa cineva. Deschide repede, dar spre dezamagirea ei era vecina. O persoana mai saraca cu 3 copii care ii cere niste sare imprumut. Deranjata de prezenta ei ii spuse :

- Pleaca ! Nu ma deranja astept pe cineva foarte important acum. Nu am timp.

Vecina pleca intristata. Peste inca o ora vine la usa altcineva. Era un vanzator ambulant - care incerca sa scoata si el un ban.

Din nou - este gonit si acesta din motivul ca era ocupata.

Se aseza iar langa masa pusa cu bucate si se intreba : Oare de ce nu mai vine?

Se aude din nou soneria.

- Sigur e El ! Si alerga catre usa. Deschide, si spre surprinderea ei era doar un cersetor.

- Dati-mi si mie o bucata de paine. Sunt sarac, nu am ce manca, si nu mai pot de foame. Dumnezeu sa va dea in loc ce imi dati mie.
- Nu am ce sa iti dau. Toate bucatele acestea nu sunt pentru tine !

Seara se asternu si nu veni nimeni. Astepta si intr-un final se culca. In vis s-a auzit vocea Domnului:

Am venit si am batut de 3 ori la usa si nu m-ai primit inauntru. Am cerut de mancare si nu mi-ai dat.

Draga cititorule : Dumnezeu nu vine cu aura la cap si cu crucea in spate. Cand ajuti pe cineva, pe El in ajuti. Cand dai unui sarac ceva de mancare, Lui ii dai. Asa ca ajuta-ti aproapele si fa o fapta buna !

Postata de: rux25 Jan 3 2008, 06:41 PM

A fost odata, pe vremea cand bag de seama ca oamenii mari nu-i prea pricepeau pe copii, un baiat sarman care se nascuse fara maini si a carui mama se prapadise de timpuriu, dintr-o boala de acelea care nu iarta.
S-ar zice ca mai necajit suflet nu putea sa fie pe lume, si totusi copilandrul nostru se arata mereu senin la infatisare si plin de bucurie in inima lui, iar pe deasupra era vrednic si cuminte, de prinsesera drag de el toti oamenii din satul acela si din cele invecinate. Zice-se ca numai din cuvant aducea inapoi in cireada vacile care se razleteau, ca vedea uliul de departe si-l alunga pe data de peste ograzi, ca era iute la pas si ager la minte, iar mai presus de toate avea darul cantarii, de se putea intrece cu dascalii de biserica si cu pasarile vazduhului.
Si iata ca intr-o zi, apropiindu-se Sfintele Pasti, catadicsi sa vina la biserica din sat si boierul locului aceluia, care era inca tanar si cam fudul, dar pe care oamenii il primira in mijlocul lor cu toata caldura sufletelor curate, ca doar crestini suntem cu totii si datori sa ne iubim si sa ne veselim intru Domnul.
Si cand slujba s-a ispravit si a fost sa iasa boierul din biserica, acesta dadu cu ochii de copilandrul lipsit de maini, care sarea cu picioarele desculte, cand inainte, cand inapoi, peste un sant aflat chiar in fata sfantului lacas.
- Ce faci, blestematie?! - se rasti la el boierul, tragandu-si manusile de matase peste degetele ingalbenite de tutun. Asa se iese, ma, de la Sfanta Biserica?!Copilandrul se opri din sarit, il privi cu ochii lui limpezi si-i raspunse cuviincios:
- Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin si eu cum pot, sarind crucis in cele patru colturi ale baltii...
Nici n-apuca bine copilul sa-si termine vorba si iata ca, sub ochii tuturor celor de fata, din apa limpezita de soare a baltii, scoase sfielnic capul un crin plapand si alb precum sufletul curat al micului inchinator!
Boierul se dadu un pas inapoi si-si facu o cruce mare, iar satenii il urmara, murmurand infiorati...

Asa cauta si tu, cetitorule, care esti mintos si ai mainile tefere, sa te inchini dupa cuviinta, ori ca treci prin fata bisericii, ori ca-ti incepi sau iti ispravesti lucrul, ori ca te afli in vreo alta imprejurare care cere inchinaciune, ca nu cumva sa te rusineze copilul fara maini dinaintea Judecatorului Hristos!
(Dupa Parintele Constantin Valer Necula, Calutul lui Dumnezeu. Povesti si povestiri pentru cei ce n-au mai citit demult povesti, Editura Bunavestire, Bacau, 2003, pp. 94-95)

Postata de: mallina2u Jan 3 2008, 06:56 PM

Multumesc, Ruxi!

Postata de: rux25 Jan 3 2008, 08:01 PM

Cu mare, mare placere mallina...



Ultimul biscuit

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

MORALA:
Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!
Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!
Cui dai? Cui are nevoie…
Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!

Postata de: rux25 Jan 5 2008, 12:00 AM

10 LECTII INVATATE DE LA INGERI

■ 1.Traieste in integritate
Ingerii mi-au spus: „Petrece-ti timpul ocupandu-te de activitati care se potrivesc cu cele mai inalte intentii ale tale. Lasa deoparte lucrurile la care intuitia te indeamna sa renunti.
Ingerii m-au indemnat sa-mi ascult inima. M-au asigurat ca voi fi in siguranta daca refuz munca care nu se potriveste adevaratelor mele intentii. Am descoperit rapid ca ingerii aveau dreptate!
■ 2.Nu exista decat ACUM
„Esti complet si intreg chiar acum. Nu-ti pune speranta in ceea ce ti-ar putea aduce ziua de maine – asta ar implica ca esti imperfect sau iti lipseste ceva acum, si ca vei fi complet doar atunci cand ceva exterior va aparea in viata ta in viitor.”
Cand ingerii mi-au spus acestea, am realizat ca eu traiam pentru viitor. Ma concentram pe ceea ce ziua de maine mi-ar fi putut aduce, si nu pe binecuvantarile din prezent. Acum alcatuiesc in gand o lista a lucrurilor pentru care sunt recunoscatoare in fiecare seara.
■ 3 Conflictul se afla in interiorul mintii tale
„Orice conflict pe care il vezi sau il experimentezi in lumea exterioara este o proiectie a egoului tau. In realitate, lumea este in pace si tu iti proiectezi frica de pace asupra lumii. Tu nu vrei sa-ti rezolvi conflictul interior, dar vrei sa-l indepartezi de tine. Asa ca-l proiectezi asupra altor oameni si crezi ca ei sunt cei care iti cauzeaza disconfortul. Ceilalti oameni sunt neutri, tablite goale pe care tu le colorezi cu propriile semnificatii si definitii. Apoi, reactionezi de parca aceste culori si definitii ar fi reale. Iar ca urmare, ei te trateaza in felul in care te-ai asteptat, facand profetia sa se auto-indeplineasca.”
In timp ce ingerii imi explicau acestea, am realizat cat de des i-am permis fricii sa-mi creeze momente dureroase. Dar intotdeauna am avut puterea de a alege gandurile si sentimentele pe care eu le-am atribuit situatiilor.
■ 4.Purifica-ti dieta
„Hrana are o anumita vibratie, iar tu vrei sa vibrezi la fel de inalt si de fin cu frecventa la care aspiri. Hraneste-te cu fructe si legume proaspete, nuci si cereale integrale, deoarece au cele mai inalte frecvente vibrationale. Evita carnea, produsele lactate, alcoolul, zaharul, ciocolata si cofeina, care au cele mai scazute vibratii. Si aminteste-ti ca esenta tuturor alimentelor pe care le mananci te afecteaza mult timp dupa ce mancarea se digera.”
In momentul in care ingerii mi-au spus aceasta dieta mea era deja destul de sanatoasa. Renuntasem la carne rosie si alba si la alcool. Totusi, mai era loc de imbunatatiri, asa ca am urmat sfaturile si am adoptat o abordare alimentara cunoscuta sub numele Vegan. Imbunatatirea aspectului si a energiei au fost radicale si imediate! In loc sa simt ca-mi lipseste ceva, alegerea unei alimentatii mai sanatoase era usoara si naturala.
■ 5.Nu da pentru a primi
„Renunta la a mai planifica rezultatele pe care le astepti ca urmare a ceea ce daruiesti. Vei primi rezultate pentru ca ai daruit - aceasta este o lege universala. Dar nu depinde de tine felul in care cauza si efectul vor circula. In plus, daca vei astepta ceva in schimb n-ai oferit in realitate nimic, pentru ca retii darul in constiinta ta, asteptand sa primesti ceva inainte ca tu sa-l eliberezi complet.”
Inca o data, m-am simtit jenata in timp ce ingerii vedeau in strafundurile sufletului meu. Stiau ca sunt o persoana generoasa. Totusi, trebuia sa recunosc ca daruiam uneori cu dorinta de a primi ceva in schimb. Cu o incredere totala in ingerii mei, am decis sa renunt la toate legaturile atasate de darurile mele pentru ceilalti. Aproape imediat am inceput sa primesc recompense surprinzatoare, cum ar fi noi propuneri de afaceri si experiente minunate cu prietenii.
■ 6.Petrece timp de unul singur in natura
„Sunetele si mirosurile naturii sunt invizibile, asa ca iti poarta mintea spre taramul invizibil al spiritului, unde lucrurile vibreaza mai inalt si mai rapid decat materia. Exista proprietati vindecatoare in natura. De asemenea, exista ingeri ai naturii foarte reali. Le poti cere acestor ingeri ai naturii sa te vindece. A sta in natura te ajuta sa te adaptezi ritmului natural al pamantului si deoarece sincronizarea si ciclurile fac parte din intreg, tu te vei sincroniza cu ritmul vietii.”
La indemnul ingerilor, m-am indepartat de biroul meu si am inceput sa-mi petrec orele pranzului afara. Aerul proaspat, razele de soare si parfumul florilor m-au ajutat sa patrund la niveluri mai profunde. Stau afara si ii rog pe ingerii naturii sa ma inconjoare.
■ 7.Detaseaza-te de materie
„Atunci cand esti atasat de materie in gand, ramai atasat de produsele mintii si astfel ramai atasat de ego. Nu exista cale de a scapa de aceasta lege.”
Ingerii mei mi-au clarificat ca nu exista nimic rau in lucrurile materiale. Materia e neutra, dupa cum spun ingerii. Ei inteleg ca oamenii au nevoi materiale cum ar fi mancarea, imbracamintea si adapostul. Dar cand idolatrizam lucrurile materiale, cum ar fi atunci cand ne gandim continuu la bani si posesiuni, ne concentram asupra naturii noastre inferioare si nu asupra sinelui nostru superior.
■ 8.Nu judeca
„Ii judeci pe altii ca o metoda de a te apara pe tine insuti, pentru a-i tine departe de tine, astfel incat sa nu te apropii de ei si sa te ranesti. Dar ti-am spus ca nu e nevoie sa te gandesti la siguranta ta. Tu esti in siguranta, iar un tipar de gandire dominat de ingrijorare in ceea ce priveste siguranta ta iti poate aduce exact lucrurile de care te temi.”
Ingerii au explicat ca atragem spre noi lucrurile la care ne gandim, indiferent daca sunt pozitive sau negative. Daca ma gandesc in mod obsesiv la pericolul fizic si emotional, creez un climat in care cele mai teribile temeri se adeveresc. Prin exercitiu, am inceput sa observ momentele in care ii judecam pe ceilalti oameni. Am inceput sa-mi eliberez temerile catre ingeri si am descoperit ca obiceiul de a judeca a disparut treptat.
■ 9.Traiesti acolo unde ti-e focalizata constiinta
„Daca ai un gand lipsit de iubire – de exemplu de orgoliu, invidie sau ingrijorare – simti durere. Tu ESTI constiinta ta si simti efectele locului in care iti este focalizata constiinta. Tu nu-ti doresti durere. Asa ca, alege sa incredintezi luminii toate gandurile tale neiubitoare.”
La inceput, aceasta lectie a fost dureroasa. Intotdeauna am crezut ca circumstantele din exterior imi influentau fericirea. Si totusi, ingerii insistau ca lucrurile stau invers si ca gandurile mele erau cele care colorau lumea. Ei mi-au spus ca fericirea mea nu era legata de ceea ce aveam, ci de ceea ce gandeam.
■ 10. Slaveste-l pe Creator in toate
„Nu cauta slava pentru tine insuti. In esenta, totusi, atunci cand il slavesti pe Dumnezeu, tu slavesti acea parte din tine care este una cu Dumnezeu. Prin slavirea Sa, stai departe de starea ta de ego si te centrezi pe constiinta sinelui tau superior.”
La inceput m-am simtit umilta de aceasta lectie, insa ingerii mei mi-au oferit un sprijin, amintindu-mi ca – deoarece sinele meu adevarat este una cu Dumnezeu – imi laudam adevaratul eu de fiecare data cand il slaveam pe Dumnezeu.

Postata de: rux25 Jan 6 2008, 02:48 AM

...Lantul era trist si se rusina de sine insusi: ,,toti ma ocolesc si au dreptate, caci lumea iubeste libertatea si uraste lanturile..."

A trecut pe acolo un om, a luat lantul, a urcat intr-un copac, i-a legat cele doua capete de o creanga mai groasa si a facut din el un leagan.

Astazi copii se dau in leagan si sunt fericiti.

Postata de: rux25 Jan 6 2008, 08:01 PM

" Niciodata sa nu dai sfat cuiva, pana cand nu l-ai faptuit tu intai! Cel ce da sfat, iar el nu l-a trait, este ca izvorul de apa pictat pe perete.
Iar cel ce vorbeste din experienta sa, seamana cu un izvor de apa vie"...
Parintele Cleopa Ilie

" Sa-l socotesti pe aproapele tau mai bun decat tine, sa-i ceri sfat in loc sa-i dai tu, iar lipsurile lui, sa le plinesti cu dragostea ta.
Fa aceasta si te mantuiesti"...
Parintele Paisie de la SIHLA

Sa aveti o seara asa cum o doriti!

Postata de: mallina2u Jan 6 2008, 08:17 PM

multumim, Rux! o noapte linistita!

Postata de: rux25 Jan 6 2008, 11:59 PM

QUOTE(mallina2u @ Jan 6 2008, 08:17 PM)

multumim, Rux! o noapte linistita!

Postata de: rux25 Jan 7 2008, 12:21 AM

David, un tanar pastor, a fost adus la curtea regelui Saul si in scurta vreme a devenit favoritul tuturor. Odata, pe cand toti curtenii erau adunati, el a cerut voie regelui sa cante la harfa, care se afla langa tronul lui.
Regele i-a spus :

–N-are rost, au mai incercat si altii si n-au putut!

David a insistat. Cand a atins corzile harfei s-a auzit o muzica atat de minunata, incat toti au izbucnit in lacrimi. Corzile frematau la atingerea mainilor lui, ca o fiinta vie. Regele s-a mirat:

–Cum se face ca la altii, harfa a ramas muta, iar tu ai putut canta?

–Toti ceilalti au vrut sa cante propriile lor cantece. Dar harfa s-a impotrivit. Eu am cantat propriul ei cantec. I-am adus aminte de vremurile frumoase, cand era copac in padure, cand pasarelele ciripeau printre ramurile lui, iar frunzele i se scaldau in soare...si ati auzit cu totii veselia harpei. Apoi i-am marturisit mila mea, pentru suferinta, prin care a trecut in acea groaznica zi, cand oamenii au doborat copacul. Am asigurat-o ca moartea copacului nu a fost zadarnica, pentru ca din lemnul lui s-a facut o harfa, care bucura sufletele oamenilor si se pot canta imnuri de slava lui Dumnezeu...Harpa a inteles toate acestea... si mi-a raspuns...cantecul ei.

O noapte plina de liniste sufleteasca!

Postata de: rux25 Jan 8 2008, 08:24 PM

NU VOI MAI PRIVI O CESCA DE CAFEA LA FEL

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia.
Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.
Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol.
Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o:
"Spune-mi ce vezi?"
"Morcovi, oua si cafea", a raspuns ea.
Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare.
Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: "Ce inseamna toate acestea, mama?"
Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit.
Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.
Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.
Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.
"Care dintre ele esti tu?" si-a intrebat fiica. "Cand adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?"
Gandeste-te si tu: Care sunt eu?
Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil.
Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita?
Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?
In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel? Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?
Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.
Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale. Cel mai luminos viitor va avea intotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti inainta in viata pana cand nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.

Atunci cand te-ai nascut, tu plangeai si toti cei din jurul tau radeau. Traieste-ti viata astfel incat la finalul ei tu sa fii cel care rade si toti cei din jurul tau sa planga.

IUBITELE MELE PRIETENE NOI CE SUNTEM OARE?

Postata de: mallina2u Jan 8 2008, 08:35 PM

sa stii ca de curand am primit acest mesaj, intr-o prezentare powerpoint duioasa, daca il mai gasesc, iti trimit, pe mine m-a emotionat la lacrimi, mai ales ca se petrecea ceva in familia mea, i-am aratat fratelui si a putut merge mai departe... doar e fratele meu, trebuie sa fie luptator, ca si mine..
iti multumesc ca mi-ai adus aminte

Postata de: rux25 Jan 9 2008, 03:55 PM

Intr-un an, un oras din centrul SUA, situat in valea dintre doua rauri a fost inundat. Ambele rauri au iesit din matca iar ploaia continua sa cada zi si noapte in acea zona. Nu se intrezarea nici o urma de speranta in oprirea ploii, asa ca orasul urma sa fie inundat din plin. Toata lumea a fost evacuata, cu exceptia unui singur om care refuza sa isi paraseasca casa - care, in curand urma sa fie complet acoperita de apa.
"Eu am credinta in Dumnezeu ca ma va scapa." spunea batranul celor care il implorau sa mearga cu ei spre terenuri mai inalte. Omul credea in puterea rugaciunii si se incredea in Dumnezeu ca sa fie salvat.
Apa a acoperit drumurile, facandu-le de netrecut petntru masini. Totusi, un om intr-o masina de teren s-a oprit la casa batranului si a strigat: "Grabeste-te, vino cu mine! Te voi duce la un loc sigur! Nu mai ai mult timp! Dar batranul continua sa se roage. Nu vroia sa isi paraseasca casa.
In cateva ore apa s-a ridicat cu peste un metru, inundandu-i complet casa. Ploaia continua. Batranul s-a urcat pe masa de bucatarie si a continuat sa se roage. Apa ii ajunse-se la calcaie, in momentul in care un om cu o barca a venit la casa lui si l-a strigat prin fereastra: "Domnule, veniti cu mine! Va voi duce la un loc sigur!"
"Nu" a raspuns batranul. "Dumnezeu ma va scapa din aceasta inundatie!"
Apa s-a ridicat tot mai mult, si curand batranul a trebuit sa se catere pe acoperis. Ploaia torentiala persista. In timp ce se ruga a auzit sunetul unui elicopter. A privit in sus si a vazut un elicopter deasupra casei sale. O scara a fost coborata din elicopter pentru el.
Dar el a strigat: "Pleaca! Ma faci sa cad de pe acoperis! Dumnezeu ma va salva! Tu du-te si salveaza pe altcineva!"
Elicopterul n-a putut sta acolo toata ziua, asa ca a plecat, lasandu-l pe batran pe acoperis. In final, apa a acoperit casa iar batranul a murit inecat.
Cand acesta a ajuns la portile raiului el a cerut lui Petru sa-i inlesneasca o intalnire cu Dumnezeu. Petru l-a dus la tronul harului.
"Doamne, m-am rugat cu atata ardoare ca sa opresti ploaia si sa ma salvezi de inundatie. Dar m-ai lasat sa ma inec. Nu inteleg!"
"Copilul Meu, am auzit rugaciunile tale. Ti-am trimis o masina de teren, o barca si un elicopter. De ce le-ai respins pe toate?"

O zi minunata tuturor!

Postata de: mallina2u Jan 9 2008, 03:59 PM

multumim, buna povestea, uneori respingem o mana de ajutor, asteptand mai mult... e bine sa ne trezim si sa primim tot ce ne ofera Dumnezeu, fie si un nimic...


a propos, ti-am trimis pe mail povestioara anterioara, cum am promis, sper sa iti placa, eu am retrait emotia...
pupici... si mai intra pe mess, pls..

Postata de: rux25 Jan 9 2008, 04:04 PM

QUOTE(mallina2u @ Jan 9 2008, 03:59 PM)

multumim, buna povestea, uneori respingem o mana de ajutor, asteptand mai mult... e bine sa ne trezim si sa primim tot ce ne ofera Dumnezeu, fie si un nimic...
a propos, ti-am trimis pe mail povestioara anterioara, cum am promis, sper sa iti placa, eu am retrait emotia...
pupici... si mai intra pe mess, pls..

Postata de: rux25 Jan 9 2008, 10:44 PM

Interviu cu Dumnezeu - de Octavian Paler
in memoriam

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns...
Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca..., iar apoi tanjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani..., iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
- Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai ?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc..., si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece ; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar, pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ;
- Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

O noapte plina de intelepciune si liniste sufleteasca!

Postata de: mallina2u Jan 10 2008, 11:27 AM

QUOTE(rux25 @ Jan 9 2008, 09:04 AM)

ok pupicutzi...multi ...multumesc mallina, am vrut mai devreme sa intru, dar am vazut ca dormea Ilinca

Postata de: rux25 Jan 10 2008, 02:17 PM

Draga prietene...
De cand te-ai trezit in aceasta dimineata, te-am privit si am sperat ca vei vorbi cu Mine, chiar daca Imi vei spune cateva cuvinte, cerandu-Mi opinia sau multumindu-Mi pentru ceva bun care s-a intamplat ieri, dar am observat ca erai prea ocupat pentru a gasi hainele potrivite pentru a te imbraca si a merge la scoala sau la serviciu. Am asteptat din nou. Cand te-am vazut alergand prin casa, am crezut ca vei gasi cateva minute libere si speram ca te vei opri pentru a spune „buna”, dar erai prea ocupat. In urmatoarele 15 minute nu ai facut nimic altceva decat sa stai pe scaun. Cand te-am vazut ca te-ai ridicat brusc in picioare, am crezut ca vei vorbi cu Mine, dar ai alergat la telefon si ai sunat-o pe o prietena pentru a afla ultimile noutati (barfe). Te-am privit cand ai plecat la scoala si la serviciu si am asteptat rabdator toata ziua. Cu toate activitatile tale, am ghicit ca ai fost prea ocupat pentru a-Mi spune ceva, orice. Am observat ca inainte de masa de pranz, te-ai uitat in jur si probabil te-ai simtit stanjenit sa vorbesti cu Mine, si probabil de aceea nu ti-ai aplecat capul. Te-ai uitat la 3 sau 4 mese si ai observat ca unii prieteni de-ai tai vorbesc cu Mine cu mult curaj inainte sa manance, dar tu nu ai facut asa. Este bine. Mai este destul timp si sper ca vei vorbi cu Mine.
Ai ajuns acasa si se pare ca ai avut o groaza de lucruri de facut. Dupa ce ai rezolvat o parte din ele, ai dat drumul la televizor si la internet. Nu stiu daca Imi plac sau nu televizoarele sau calculatoarele si tu petreci destul de mult timp in fata lor, negandindu-te la nimic altceva, pur si simplu bucurandu-te de spectacol, emisiune. Am asteptat cu rabdare din nou pana ce ai terminat de vazut ce vroiai la televizor si pana ai terminat cina si iar nu ai vorbit cu Mine. Noaptea am banuit ca erai prea obosit.
Dupa ce ai spus „noapte buna” familiei tale, te-ai asezat in pat si ai adormit imediat. Este bine pentru ca tu poate nu ai realizat ca sunt intotdeauna langa tine. Am rabdare mai multa decat tu ai putea sa ai vreodata. Nu vreau nici sa te invat sa fii rabdator. Pentru ca te iubesc, si acum mult timp, am parasit locul numit Paradis si am venit pe Pamant. Am fost ridiculizat si s-au amuzat pe seama mea si am murit fara ca nici unul sa trebuiasca sa fie in locul meu. Te iubesc atat de mult incat astept in fiecare zi o plecaciune, o rugaciune sau un gand ori o multumire din toata inima. Este greu sa ai o conversatie singur (fara sa primesti un raspuns). Tu te vei trezi din nou si din nou dimineata si Eu voi astepta neconditionat dar cu multa iubire pentru tine si sperand ca azi tu Imi vei acorda putin timp. Sa ai o zi frumoasa!

Postata de: rux25 Jan 10 2008, 03:35 PM

...Intr-un oras venise un circ, care a stat in localitate pentru ceva timp. Numai ca... intr-o zi, in grajdul in care erau pastrati caii, cineva a umblat cu chibritele si a fost destul ca o mica aschie aprinsa sa ajunga la paiele uscate pentru ca acestea sa ia foc.
Vanzand acestea, directorul circului se uita in jur si il vazu doar pe clownul care ii distra pe oameni in timpul spectacolelor. Atunci, ii spuse in graba: "Mergi si anunta pe oameni ca arde circul!!! Repede!"
Auzind acestea, fiind constient ca aceasta inseamna ca va ramane fara loc de munca, cel putin pentru un timp, clownul se indrepta spre cei mai apropiati oameni. Se intampla ca acestia sa fie chiar langa o fantana, pentru a scoate apa. Atunci, el le zise:
- Ooooaameni buni, oameni buni, aaaardeeee circul!!! Sariti, arde ccciiiirrrrcuuuul!!
- Uitati-va la clownul acesta. Chiar vrea sa il credem, a spus unul dintre ei, si au inceput sa rada. Du-te acum inapoi, ne-ai facut sa radem, ai reusit, esti un clown bun, du-te acum.
- Oamenilor!!! Nu e nici o gluma acum. Vorbesc serios!! Sariti! Aici aveti si apa, si galeti, trebuie doar sa veniti! Nu mai stati!
- Da, da, da. Am inteles. Acum mergi. Asta sigur e o reclama pentru ca sa mergem deseara la circ. Du-te, o sa venim deseara.
- Dar nu intelegeti! - si isi rupse nasul sau rosu de pe fata. Veniti chiar acum. Arde circul!
- Hai.... Poti sa pleci, ti-am zis ca vom veni la reprezentatie. Vom fi acolo, nu vom lipsi!!!
- NUUUUU! Haideti ca arde circul!!! Acum! zise clownul rupandu-si hainele sale colorate. Priviti, sunt un om ca si voi! Credeti-ma! Arde!
Dupa ce in zadar s-a chinuit clownul sa-i convinga pe oameni ca arde circul, acesta in cele din urma s-a facut scrum. De ce? Pentru ca clownul nu a fost crezut.

Morala:
Din ce cauza nu a fost crezut clownul? Pentru ca nu avea credibilitate in fata oamenilor. Oare de cate ori nu suntem si noi la fel. Vorbim adesea verzi si uscate, glumim glume nesarate, spunem vorbe fara de har, iar mai apoi, cand le spunem oamenilor ADEVARUL, ei nu ne cred. Le spunem: "Acum!" insa ei nu cred. De ce? Oare nu ne-am pierdut credibilitatea in fata lor?

MAT 12:36 Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit.

Postata de: rux25 Jan 10 2008, 05:28 PM

NISIP SI PIATRA




Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.
La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.
Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:
”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”
Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.
Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.
Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:
”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”
Celalalt l-a intrebat:
-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?
Acesta i-a raspuns:

-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

Postata de: rux25 Jan 10 2008, 08:19 PM

Fabula pe marginea prapastiei

Un calator facea un drum lung si, cand l-a doborat osteneala, s-a lasat langa un put si a adormit. Cum era gata sa cada in put, Soarta s-a apropiat de el, l-a trezit din somn, spunand:
" Prietene, daca ai fi cazut inauntru, m-ai fi invinuit pe mine, nu nesocotinta ta"...

Tot astfel...multi oameni, nenorocindu-se din pricina lor, arunca vina pe ...Divinitate...


O seara speciala tuturor!

Postata de: mallina2u Jan 10 2008, 08:23 PM

Multumim, Ruxi, sa fii binecuvantata!

Postata de: rux25 Jan 11 2008, 12:16 PM

MINUNEA


- Crezi in minuni?
- Da.
- Da? Dar ai vazut vreuna?
- O minune? Da.
- Unde anume?
- In tine.
- Sunt eu oare o minune?
- Desigur.
- Cum asa?
- Respiri, ai pielea moale si calda, inima iti bate, poti sa vezi, sa auzi, sa alergi, sa mananci, sa sari, sa canti, sa razi, sa iubesti, sa plangi...
- Aha... doar pentru asta?


Psalms 139:13 Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:
14 Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.
16 Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele...


Viata curge in noi asemenea unui fluviu linistit si e o minune.
Dar ne obisnuim si cu minunile. Fiecare zi e un dar cu totul nou, o noua pagina de umplut.
Bunatatile Domnului se inoiesc in fiecare dimineata.
Dumnezeu nu moare in ziua in care incetam sa mai credem intr-un Dumnezeu personal, insa murim noi in ziua in care viata noastra inceteaza sa mai fie luminata de stralucirea continua si reinnoita zi de zi a unei minuni a carei sursa se afla dincolo de orice inchipuire.

Postata de: rux25 Jan 11 2008, 06:03 PM

Intr-un orasel traia odata un farmacist care nu credea in Dumnezeu. Oamenii nu i-ar fi calcat pragul dupa medicamente, dar cum in apropiere nu se mai gasea nici o farmacie, erau siliti sa recurga la serviciile necredinciosului.
Peste drum de farmacie se adunau credinciosii. Un tanar predicator le vorbea cu voce tare, ca sa-l atraga la adunarea lor si pe necredinciosul farmacist. Tanarul dorea nespus ca acesta sa auda Cuvantul .
Necredinciosul intelegea ca oamenii se adunau in dreptul farmaciei sale pentru a-l face sa primeasca si el credinta in Cristos si turba de manie, ori de cate ori auzea cantarile evanghelice.
Odata farmacistul isi pierdu rabdarea si se napusti asupra lor cu vorbe de ocara, amenintandu-l cu pumnii pe tanarul predicator.
Predica fu astfel intrerupta si farmacistul, multumit ca provocase un scandal si tulburase linistea credinciosilor, se intoarse si tranti usa dupa dansul. Credinciosii insa rasuflara usurati si reluara predica si cantarile...
Dar iata ca o fetita batu la usa farmacistului si-i ceru o doctorie pentru mama care zacea bolnava.

Farmacistul, caruia nu-i trecuse inca mania, se rasti la ea: "Ce asa tarziu? Nu puteai veni mai devreme? Farmacia se inchide la ora asta!!" "N-am putut mai devreme, raspunse fetita, - pentru ca doctorul a venit abia acum si m-a trimis cu reteta asta. Mi-a spus sa-i aduc indata doctoria, altfel moare mama".
Fierband de manie si cu gandul in alta parte, farmacistul lua de pe rafturi mai multe flacoane si se apuca sa prepare mixtura pentru mama fetitei. Din greseala insa el turna in sticluta si cateva picaturi de otrava. Fetita pleca indata, bucuroasa sa scape cat mai curand de farmacia lui nesuferita.
Punand la loc flacoanele, farmacistul isi intelese pe data greseala, vazand eticheta flaconasului cu otrava... El ramase incremenit - in locul medicamentului prescris, ii daduse fetitei otrava!.. Fara sa-si dea seama, turnase cateva picaturi in sticluta pe care fetita o ducea acum acasa. Farmacistul se repezi in strada, incercand sa o ajunga din urma, dar fetita disparuse demult dupa colt. Inspaimantat de moarte, era cat pe ce sa se roage lui Dumnezeu, dar isi aduse aminte ca nu crede in existenta Lui. Cum ar fi putut buzele lui sa rosteasca o vorba de ruga, cand abia mai adineauri isi batuse joc de niste credinciosi?
In culmea desperarii, uitand tot ce vorbise si crezuse pana atunci despre Dumnezeu, 'farmacistul cazu in genunchi si incepu sa se roage fierbinte: "Doamne, daca existi cu adevarat, fa ca fetita sa se intoarca la mine!"
El se ridica si porni spre casa. Nu apuca insa bine sa inchida usa dupa dansul, ca auzi vocea sfioasa a fetitei: "Draga nene farmacist, nu te supara, dar ma grabeam asa de tare, ca nu ma uitam pe unde calc. Am cazut si... am spart sticluta cu doctoria! Nu s-ar putea sa-mi dai alta? Doctorul mi-a spus ca mama nu scapa cu viata, daca n-o ia chiar astazi!.."
Farmacistul mangaie fetita, fara sa-i raspunda, si-i pregati o noua doctorie.
Fetita pleca si farmacistul Ii multumi lui Dumnezeu ca l-a ferit sa devina ucigas. Amintindu-si de credinciosii adunati in fata farmaciei, el alerga intr-acolo. Credinciosii care se pregateau sa se imprastie pe la casele lor, crezura ca vine iarasi cu intentii agresive. El insa le povesti minunea ce se petrecuse cu dansul chiar mai adineauri. Acum farmacistul nu se mai indoia de existenta lui Dumnezeu, care se intereseaza de soarta omului si-i asculta pasul. El adauga ca doreste sa se crestineze si credinciosii il primira cu draga inima in comunitatea lor.

Postata de: mallina2u Jan 11 2008, 06:10 PM

multumesc, am revenit...

Postata de: mmiha22 Jan 11 2008, 09:42 PM

Draga rux25 povestirile tale sunt minunate si as vrea sa scriu si eu una pe care am primit-o pe mail.

Drama a doi tineri

Totul a inceput dintr-o simpla intamplare... nu si-ar fi inchipuit ca vor ajunge sa fie impreuna... dar s-a intamplat...
Se cunosteau de cativa ani fara sa fie intre ei ceva mai mult decat amicitie... poate ca a durat destul de mult pana ca ei sa-si dea seama ca se iubesc...
Din ziua in care s-au hotarat sa fie impreuna... nu a mai existat zi in care sa nu se vada... era asa frumos...armonie... dragoste... credeau ca nimeni si nimic nu le-ar putea strica fericirea... pacat ca exista lumea rea si invidioasa... multe intrigi... vorbe de tot felul... rautati... ii faceau sa se certe din ce in ce mai des.
Din focul ce ardea in inimile lor ... incet-incet la fiecare cearta ramanea o urma de cenusa... zilele.. parca treceau mai greu... se vedeau din ce in ce mai rar... certurile continuau... in schimb dragostea ramasese la fel... Ea ar fi facut orice pentru a inceta aceasta pasa proasta a relatiei...si s-a hotarat... sa vorbeasca cu el...
-Iubitule... ce va ramane din dragostea noastra daca la fiecare pas ramane o scanteie? Te rog spune-mi ca inca ma mai iubesti si niciodata nu o sa pleci de langa mine orice s-ar intampla.
Cu fiecare vorba el o ranea mai mult... simtea ca nu o mai iubeste... ceva se intamplase... si atunci ea a hotarat sa puna capat relatiei... i-a trimis un mesaj... scris printre lacrimi...
"Cu sufletul ranit... inima sfasiata... lumea se naruie peste mine... nu pot sa inteleg cum s-a ajuns putut ajunge pana aici... ne iubeam atat de mult... de la ce a pornit totul? Mai bine punem capat aici decat sa mai suferim in continuare... te iubesc si nu o sa te pot uita niciodata si daca voi fi nevoita sa mor... voi lua cu mine in mormant dragostea ce ti-o port... si daca intr-o zi vei vrea sa-ti amintesti de mine, cauta-ma. ADIO"
Dupa acest mesaj dureros... astepta un raspuns din partea lui... oricare ar fi fost... se facuse deja trei dimineata... nu primise nici un raspuns... isi pune capul pe perna si incearca sa adoarma. De dimineata se trezeste si se uita direct la telefon ... insa nu avea nici un raspuns... totul ii parea confuz... de fapt el oare asta vroia?
Zilele treceau... ea nu mai manca... nu mai vorbea cu nimeni... in una dintre zile a vrut sa iasa... in parcul unde se vedeau zi de zi in speranta ca poate il va intalni... asa a si fost... el statea pe banca lor... s-a dus spre el... l-a strans in brate...l-a sarutat... dar el vazandu-si prietenii a impins-o si a plecat cu ei... ea a ramas pe jos plangand si-a jurat ca n-o sa-l mai caute niciodata.
Pe drum... trece pe langa un lac... unde si-au jurat iubire prima data... statea pe pod... plangea isi amintea tot ce a fost frumos... a aruncat simbolul iubirii lor... verigheta, apoi... simtind din nou indiferenta lui... si-a dat seama ca viata fara el nu mai are rost... si s-a aruncat in gol de pe pod... luandu-si viata... Poata ca intamplarea a facut ca el sa fie in apropiere si sa o vada... a sarit dupa ea... dar nu a mai gasit-o (lacul era foarte adanc).
A iesit a fugit dupa ajutor... dar a fost in zadar... cand au scos-o era deja moarta.
Era trist... a luat-o in brate... a urlat spre cer "Te iubesc!!!! De ce ai facut asta??"
S-a facut seara.. ea statea in sicriu... imbracata intr-o rochie de mireasa superba... el era imbracat in ginere... statea aplecat peste sicriul fetei sarutand-o pe frunte si soptindu-i la ureche cat de mult o iubeste si cat de rau ii pare ca a ascultat de prietenii lui... "Doamne!!! Ce a fost in capul meu... de ce nu mi-am ascultat inima iubito??... de ce a trebuit sa ascult de altii??... de ce Doamne?? a trebuit sa se intample o tragedie ca sa-mi dau seama de ce am pierdut?... era tot ce aveam mai drag pe lume... era sufletul meu, bucuria mea!!! Ce e viata mea fara tine??... NIMIC...
La inmormantare... cel mai greu moment... toata lumea plange... totul era o drama...el era pierdut, absent... nu vorbea... nu facea nici un gest... decat plangea si se uita in gol...
Toti au plecat... el a cerut sa mai ramana un pic acolo... langa mormant... a scris pe copacul de langa mormant "vom fi din nou impreuna... te iubesc!"... atunci a scos un cutit si si l-a infipt in inima... sangele curgea siroaie... ultimele sale cuvinte fiind "n-am stiut sa te pretuiesc cand te-am avut langa mine"...
O alta drama...moartea baiatului la o zi dupa inmormantarea fetei... familia baiatului au cerut insistent ca el sa fie inmormantat langa ea...asa a fost sa fie... dupa un an cele doua familii se intalnesc pentru a face parastasul celor doi... vorbele erau de prisos... dar un singur sfat au dat: "Incercati sa apreciati pe cineva cand il aveti alaturi... caci dupa aceea este aproape imposibil sa mai recuperati fiinta iubita... chiar si dupa moarte"

Postata de: rux25 Jan 11 2008, 09:51 PM

Vaiiii mmiha!!! Cata tristete!!!! Cata durere!!! OFFFF! Invatatura de final contine mult adevar!! Of Doamne!

Postata de: mallina2u Jan 11 2008, 09:57 PM

cutremuratoare poveste, dar ai dreptate, mmiha22, sunt atate persoane binevoitoare in viata noastra si atatea intrigi, ca uneori, pierdem tot ce e mai frumos... iubirea e ceva inaltator, dar unii nu ii inteleg rostul si se pierd in amanunte inutile.
sper ca povestea de mai sus sa fie fictiva, ar fi pacat ca 2 suflete sa fi ales calea intunecata ...

Postata de: mmiha22 Jan 11 2008, 10:13 PM

Nu stiu daca este adevarata sau nu Este foarte trista

Postata de: rux25 Jan 11 2008, 11:08 PM

QUOTE(mmiha22 @ Jan 11 2008, 10:13 PM)

Nu stiu daca este adevarata sau nu Este foarte trista

Postata de: rux25 Jan 12 2008, 12:43 PM

BIBLIA INVINGATORULUI
Cand invingatorul comite o greseala, spune: ”Am gresit!“ si invata lectia.
Cand invinsul comite o greseala, spune: “Nu e vina mea!” si arunca vina pe altii.
Un invingator stie ca adversitatea este cel mai bun invatator.
Un invins se simte victima in fata adversitatilor vietii.
Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el.
Un invins crede in existenta ghinionului.
Un invingator munceste mult, dar isi si creeaza mult timp liber pentru el insusi.
Un invins este o persoana mereu ”foarte ocupata”, care nu are timp nici pentru ai lui.
Un invingator infrunta provocarile una cate una.
Un invins le evita si nu indrazneste sa le infrunte.
Un invingator promite, isi da cuvantul si si-l tine.
Un invins face promisiuni, dar nu da nici o asigurare.
Un invingator spune “Sunt bun, dar voi fi si mai bun!”
Un invins spune: “Nu sunt chiar asa de rau ca multi altii…”
Un invingator asculta, intelege si raspunde.
Un invins doar asteapta pana cand ii vine randul sa vorbeasca.
Un invingator ii respecta pe cei ce stiu mai mult decat el, si incearca sa invete ceva de la ei.
Un invins se impotriveste celor care stiu mai mult decat el si tine seama numai de defectele lor.
Un invingator spune: ”Trebuie sa existe o cale mai buna de a o face…“
Un invins spune: ”Asa am facut-o intotdeauna!”
Un invingator este o parte din solutie.
Un invins este o parte din problema.
Un invingator tine seama de ”cum se vede zidul in intregime”.
Un invins tine seama de ”caramida pe care trebuie sa o puna”.
Un invingator ca tine impartaseste acest mesaj…
Un invins, ca ceilalti, este egoist si il pastreaza numai pentru el insusi…
UN SALUT TUTUROR iNVINGATORILOR!

Postata de: rux25 Jan 13 2008, 01:47 AM

Cei doi taietori de lemne


Doi oameni munceau in aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si vanjosi. Cei doi taietori de lemne isi foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanta de neinchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca decat cateva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea. Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora.
La apus, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute in plus. Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase! Incepusera in acelasi timp si cei doi copaci erau la fel!
Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor! "Nu mai inteleg nimic! Cum ai reusit sa termini cand te opreai la fiecare ora?"
Celalalt zambi: "Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea"...

Spiritul tau e asemenea securii. Nu-l lasa sa se rugineasca. Ascute-l cate putin in fiecare zi:
1. Opreste-te zece minute si asculta putina muzica.
2. Plimba-te de cate ori poti.
3. Imbratiseaza in fiecare zi persoanele dragi tie si spune-le: "Te iubesc!"
4. Sarbatoreste zile de nastere, aniversari, onomastici si tot ce-ti vine in minte.
5. Fii dragut cu toti. Si cu cei din casa ta.
6. Zambeste.
7. Roaga-te.
8. Ajuta pe cineva care are nevoie de tine.
9. Alinta-te.
10. Uita-te la cer si priveste spre inalt.

(Bruno Ferrero)

Postata de: rux25 Jan 13 2008, 04:25 PM

Un om de bine mergea prin oras si dadu de o fetita in zdrente care cerea de pomana. Isi indrepta gandul spre Dumnezeu: "Doamne, cum poti permite una ca asta? Te rog, fa ceva."
Pe seara, la telejurnal vazu diverse secvente cu morti si copii muribunzi si cu trupurile chinuite.
Se ruga iarasi: "Doamne, cata mizerie. Fa ceva!"
In timpul noptii, Dumnezeu ii raspunse in vis: "Am facut deja ceva: te-am facut pe tine!"

(Bruno Ferrero)

Postata de: mallina2u Jan 13 2008, 06:09 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 13 2008, 09:25 AM)

Postata de: rux25 Jan 14 2008, 11:26 AM

O femeie necajita a venit la un preot sa-i ceara sfat:
- Va rog, parinte, ajutati-ma cu un sfat. N-am intelegere in casa. Barbatul meu cheltuieste mai mult decat castigam. Uneori bea, alteori ne certam. Datoriile cresc, iar noi si copiii traim tot mai rau.
- Lasa femeie, o sa vorbesc eu cu el.
Dupa cateva zile, preotul se intalneste pe drum cu barbatul femeii si il intreaba:
- Cum o mai duci, fiule ?
- Destul de greu, parinte.
- Dar, din cate stiu eu, femeia ta este harnica, nu ?
- Asa e, parinte, slava Domnului, mi-a dat femeie buna, nu ma pot plange.
- Atunci, care este problema ?
Incurcat, omul nu a mai stiut ce sa raspunda, dar preotul i-a spus:
- Vezi pasarea ce zboara chiar acum pe deasupra casei tale ?
- Da, parinte.
- Casatoria este si ea, fiule, tot ca o pasare, iar barbatul si femeia sunt cele doua aripi. Daca nu bat amandoua odata aerul, pasarea nu poate zbura. Oricat s-ar stradui una, fara ajutorul celeilalte nu poate face nimic. Cauta sa iti ajuti nevasta si copiii, caci doar asa te poti numi om. Multumirea ta depinde de multumirea familiei tale.
Recunoscator pentru sfat, barbatul a plecat mai departe, iar, in gand, ii staruiau cele spuse de preot.

"E usor a te insura, dar greu a face o familie."

Postata de: mallina2u Jan 14 2008, 11:57 AM

aviz tuturor barbatilor, casatoriti sau ne-...!

Postata de: rux25 Jan 14 2008, 03:00 PM

Un razboinic de profesie s-a dus la un maestru spiritual sa-l intrebe care-i poarta iadului si cea a raiului...
Ajunge la un maestru si-l intreba taina.
Maestru l-a cercetat, a vzut ca-i un razboinic, cu gandire de razboinic si chibzuieste cum sa-i explice unui asemenea om notiuni subtile de metafizica si de mantuire. Si-l intreaba:
- Dar cine esti dumneata?
Acel razboinic raspunde:
Sunt razboinic stralucit, ma cunoaste si regele!
Maestrul zice:
-Tu razboinic stralucit? Ai o mutra de pungas pocit.
Atunci razboinicul infuriat, clocot, scoate sabia din teaca, sa-l taie pentru asemenea ofensa.
Maestrul vazandu-l cu sabia ridicata, zice:
- Aceasta-i poarta spre iad!
Razboinicul a inteles pe loc lectia, s-a rusinat, a bagat sabia in teaca si a cerut iertare.
Maestrul vazand gestul ascunderii sabiei, si al caintei, i-a zis:
- Aceasta-i poarta spre RAI!

Postata de: rux25 Jan 15 2008, 12:07 AM

TOTUL ESTE IN PERFECTA REGULA CU LUMEA

"Lumea este in regula, pentru ca eu ma simt bine"

Se povesteste ca era odata un baietel, care merge pe malul unui fluviu si vede un crocodil, prins in plasa. Crocodilul ii spune:
" Fie-ti mila de mine... Nu vrei sa-mi dai drumul, te rog? Poate ca sunt urat, dar nu-i vina mea, stii prea bine. Asa am fost creat. Dar indiferent de infatisarea mea exterioara, am si eu o inima de mama. Am venit in dimineata asta in cautare de hrana pentru puii mei si am fost prinsa in capcana!" Asa ca baiatul spune: " Da, dar daca ar fi sa te ajut sa scapi din capcana, ai sa ma inhati si ai sa ma omori." Crocodilul intreaba: " Crezi ca i-as putea face asa ceva binefacatorului si salvatorului meu?" Asa ca baiatul se lasa convins sa traga plasa afara iar crocodilul il inhata. Prins intre falcile crocodilului, el spune: " Va sa zica asta e rasplata pe care o primesc pentru faptele mele bune!" Iar crocodilul raspunde: " Ei bine, n-o lua asa ca pe un afront personal, baiete, asa e lumea, asta este legea vietii." Baiatul nu poate fi de acord cu asta, asa ca crocodilul spune: " Vrei sa intrebam si pe altcineva daca e asa sau nu?" Baiatul vede o pasare asezata pe o ramura si spune: " Pasare, e adevarat ce spune crocodilul?" Pasarea raspunde: " Crocodilul are dreptate. Uite-te la mine. Intr-o zi veneam acasa cu mancare pentru puisorii mei. Imagineaza-ti groaza mea, cand am vazut un sarpe care se urcase in copac si se indrepta tinta spre cuibul meu. Eram cu totul neajutorata. Nu s-a oprit pana nu mi-a inghitit puii, unul cate unul. Am tot tipat si strigat, dar in zadar. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vietii asa stau lucrurile pe lume." " Vezi", spune crocodilul. Dar baiatul zice: " lasa-ma sa mai intreb si pe altcineva", Asadar crocodilul spune:" Bine, intreaba". Pe malul fluviului tocmai trecea un magar batran. " Magarule", spune baiatul " crocodilul zice asa si asa. Are dreptate crocodilul?" Magarul spune, " Crocodilul are deplina dreptate. Uite-te la mine. Eu am muncit si am slugarit toata viata la stapanul meu si abia de-mi dadea cat de cat sa mananc. Acum ca sunt batran si nefolositor, m-a alungat si iata-ma ratacind prin jungla, asteptand vreo fiara salbatica sa ma sfasie si sa-mi puna capat vietii. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vietii, asa este in lumea asta". " Vezi", spune crocodilul. " Hai sa mergem"! Baiatul spune: " Mai da-mi o sansa, o ultima sansa. Lasa-ma sa intreb inca o fiinta. Aminteste-ti cat de bun am fost cu tine. Asadar crocodilul zice: " Bine, e ultima ta sansa". Baiatul vede un iepure trecand si ii spune" " Iepure? Crocodilul are dreptate?" Iepurele se aseaza in doua picioare si-i spune crocodilului: " Asa i-ai spus tu baiatului?" Crocodilul zice: " Da ! Asa i-am spus!" " Stai putin", spune iepurele: " Trebuie sa discutam chestia asta!" " Bine", zice crocodilul. Dar iepurele spune: " Cum putem sa stam de vorba cand tu tii baiatul intre falci? Da-i drumul, trebuie sa ia si el parte la discutia noastra." Crocodilul spune: " Esti un smecher. In momentul in care-i dau drumul, o s-o ia la fuga..." Iepurele spune: " Am crezut ca ai mai multa minte...Daca ar incerca sa fuga, cu o singura lovitura de coada, l-ai putea omori!" " De acord spune crocodilul"...si-l elibereaza pe baiat. In clipa in care baiatul este liber, iepurele ii spune baiatului: " Fugi!" Iar baiatul, fuge si scapa. Apoi iepurele il intreaba pe baiat: " Nu-ti place carnea de crocodil?...Oamenilor din satul tau, nu le-ar placea o masa buna? Nu l-ai eliberat complet pe crocodil, cea mai mare parte a corpului lui, e inca prinsa in plasa. De ce nu te duci in sat sa-i aduci pe toti si sa faceti un ospat?" Exact asa, a si facut baiatul care se duce in sat si ii cheama pe toti barbatii. Acestia vin, cu topoare, bate, sulite si-l omoara pe crocodil. Cainele baiatului vine si el si cand il vede pe iepure, il urmareste il inhata si-l sugruma. Baiatul ajunge prea tarziu si vazand cum moare iepurele, spune: " Crocodilul avea dreptate, asa este lumea, asta este legea vietii."

"Nu exista explicatie pe care s-o poti da, care sa justifice toata suferinta si raul, chinul, distrugerea si foametea din lume!"
Anthony de Mello

Viata este un mister!

Postata de: rux25 Jan 15 2008, 12:52 AM

“- Maestre, viata are sau nu, un sens ? intreaba un novice.
- Nu iti pot raspunde acum, spuse maestrul zen. Tu imi ceri ceai, dar nu ai ceasca in care sa il primesti. Daca il torn peste mainile tale, te voi opari, daca il torn pe pamant, va fi pierdut.
- Cand imi veti raspunde, Maestre ?
- Atunci cand iti vei fi construit un suflet disponibil, un suflet primitor.”

Postata de: rux25 Jan 15 2008, 03:48 PM

Judecata vine de Sus

Se povesteste in Patericul sinaitic ca un frate oarecare, nedreptatit fiind de un alt frate, s-a dus la avva Sisoe si i-a zis: "M-a nedreptatit un frate si vreau sa ma judec, ca sa mi se faca dreptate!". La care batranul, privindu-l cu blandete, prinse a-l ruga, zicand: "Nu, fiule, ci lasa mai bine lui Dumnezeu judecata". Dar fratele o tinea pe a lui: "Nu voi avea pace pana ce nu mi se va face dreptate!".
Atunci a zis batranul catre el: "Haide, frate, vino sa ne rugam!". Si, ridicand bratele spre cer, a zis batranul: "Dumnezeule, nu mai avem nevoie de Tine ca sa ne porti de grija, ca ne facem noi singuri judecata noastra!". Iar fratele, auzind una ca aceasta din gura batranului, a priceput talcul si s-a rusinat deodata, cazand la picioarele batranului si zicand: "Nu mai vreau sa ma judec cu fratele meu. Iarta-ma, avvo!"...

Postata de: rux25 Jan 15 2008, 04:08 PM

FARA IUBIRE

" O tanara de 18 ani, din Ardeal, a fost inchisa de parinti, in casa, ca sa o sevreze de dragoste. Ei nu vroiau s-o marite cu baiatul de care fata s-a indragostit. Au incuiat-o intr-o camera. Fata a urlat, a plans, si si-a smuls parul, s-a dat cu capul de pereti, dar parintii au tinut-o incuiata pana ce flacaul acela s-a insurat cu alta.
Cand i-au dat drumul, ea n-a mai vrut sa iasa de acolo, nici sa vada pe nimeni.
S-a baricadat si a ramas acolo toata viata. N-a iesit niciodata din ascunzatoarea ei si n-a primit pe nimeni, nici pe parinti. Mama ii aducea zilnic mancare printr-o fanta.
Fetei i-au crescut gheare, chipul i s-a salbaticit. Dupa decenii de claustrare, o echipa TV, in 1991, a reusit sa filmeze chipul ei in secret, prin fanta prin care ea primea mancare. Nici la 55 de ani nu voia sa primeasca pe nimeni: pierduse graiul articulat, scotea doar niste sunete jalnice, uneori scheuna stins, sfasietor...ea traia in mormantul ei, avea o figura salbatica...."...am gasit in textul autorului...o expresie teribil de adevarata...
" Prin privare de alimente, omul poate muri...dar nu-si pierde mintile. Prin privare de dragoste el...se mutileaza"
Cel implinit in dragoste, poate atinge bucuria vesniciei...cel frustrat, simte ca pentru el vesnicia nu inseamna nimic. Fata din Ardeal, a fost ingropata de vie...luandu-i-se dragostea.
Ce poate face cel neimplinit...cel ce sufera?...Nu e usor de vindecat suferinta, omul trebuie sa invete mai intai sa traiasca cu suferinta sa...sa ridice fruntea. Are nevoie sa caute eliberarea lui interioara, printr-o introspectie profunda in interiorul fiintei sale, desi uneori drumul e greu de strabatut, pare un labirint fara sfarsit. De ce trebuie sa te eliberezi? De egoul tau...se spune ca omul nu-i capabil de dragoste pentru ca el se iubeste pe sine...astfel ca furia posesiva, vine tot din dragoste.
Autocontrolul este foarte important, lupta cu gandurile ce-ti zdruncina echilibrul...si practica spirituala ca o necesitate a supravietuirii...Dragostea neimplinita se poate transforma in rugaciune din adancul iniimii...catre Dumnezeu tatal iubitor...acest lucru...indeparteaza atentia ta de la corpul fizic facandu-te sa traiesti in asteptarea unui miracol...Treceti printr-un filtru toate emotiile...pastrandu-le numai pe cele pozitive...cand simti disperarea nu sta singur...singuratatea este numai pentru cei puternici. Aminteste-ti ca fiecare zi e un dar de la Dumnezeu...
" O doctorita oftalmolog spunea...azi am operat un caz greu. Omul si-a pierdut un ochi, iar acum il operam pe al doilea dar cu sanse minime. ...Pacientul implora...faceti cumva sa vad macar o raza de lumina...nu sper mai mult dar , o zare de lumina sa-mi dati. Daca as vedea o zare de lumina, as fi fericit pentru tot restul zilelor"...dimineata amintiti-va asta...cat de putin are nevoie omul pentru a fi fericit...Spunea un sfant parinte..." In dragoste unul iubeste mai mult....si unul iubeste mai bine..."...altfel spus...dragostea nu are masuri egale...

Sa fiti iubite drage prietene !

Postata de: sgabi7 Jan 15 2008, 06:19 PM

Doamne, rux25, cat de mult imi plac invataturile postate de tine si cate pilde adevarate ascund. Eu personal iti multumesc pentru ca existi ca sa ne amintesti aceste adevaruri. Atat de repede uitam ca de fapt toti suntem doar niste suflete ce incercam sa ne gasim drumul. Si desi viata este atat de scurta tot mai avem timp si de ura, invidie, sgarcenie, fapte rele in general...Esti ca un Inger si am sa-ti explic de ce; nu de putine ori poate am sentimente nu prea bune pentru cineva care cred eu ca m-a nedreptetit si cand citesc cateva invataturi din vreo carte sfanta vad totul mult mai optimist si o bunatate se revarsa dinauntrul meu. Asa si cu tine acum, postezi in fiecare zi si cred ca te citesc f multi membri, gandeste-te cat de mult ii ajuti chiar fara sa stii. MULTUMESC DIN SUFLET!!!... Dumnezeu sa te rasplatesca pe tine si pe cei ce-i iubesti pentru momentele de liniste sufleteasca si de REAMINTIRE ce ni le oferi! Multa sanatate si sper sa te citesc in curand!...
Va doresc o seara minunata tuturor!!!

Postata de: rux25 Jan 15 2008, 06:32 PM

QUOTE(sgabi7 @ Jan 15 2008, 06:19 PM)

Postata de: rux25 Jan 15 2008, 06:35 PM

Meditatie pentru suflet...







USA CATRE PREZENTA DIVINA

Usa catre prezenta divina se deschide prin inima ta. Ea se deschide prin bunatatea ta fata de tine insuti. Ea se deschide prin faptul ca te accepti cu blandete in fiecare moment.
Usa catre prezenta divina se deschide prin faptul ca-i accepti cu blandete si amabilitate pe ceilalti, asa cum sunt ei in acest moment. Ea se deschide prin vointa ta de a fi cu ei, indiferent de ce gandesc sau simt, fara sa-i judeci si fara sa incerci sa-i indrepti.
Ea se deschide prin atentia si binecuvantarile cu care-i invalui, liber si din inima pe toti ceilalti.
Usa catre prezenta divina se deschide prin simplul fapt ca iti amintesti de Dumnezeu in orice moment. Ea se deschide atunci cand stii ca nu esti singur, ca fiecare decizie pe care o iei, poate fi data lui Dumnezeu.
Usa se deschide, atunci cand nu mai e nevoie sa te ocupi tu de viata ta.
Esti cel prin care Dumnezeu vorbeste si asculta. TU esti acela.

PAUL FERRINI LINISTEA INIMII

Postata de: rux25 Jan 16 2008, 10:33 AM

...Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.
La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul.
Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede.
A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice.
Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.
Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.
Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.
Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.
Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.
-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.
-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.
-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.
-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
-Da, ai ales bine…
Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.

Macar pe undeva prin vreun colt de suflet… sa mai gasim putina Rabdare, un strop de Intelegere… si poate Iubire!

Postata de: rux25 Jan 16 2008, 11:32 PM

Un savant a pornit intr-o calatorie prin desert. El era insotit de cativa ghizi ca sa nu se rataceasca. In fiecare seara, oamenii care-l insoteau, asterneau pe nisip un covoras, se puneau cu fata la pamant si incepeau sa se roage Lui Dumnezeu. Intr-o seara, cercetatorul ii intreaba:
- Ce face voi, de ce va asezati cu fata pe nisip?
- Ne rugam Lui Dumnezeu?
- Dar voi L-ati intalnit vreodata pe Dumnezeu, ati vorbit cu El, L-ati atins?
- Nu.
- Atunci inseamna ca este o prostie sa te rogi cuiva pe care nu-L cunosti!
A doua zi, dimineata, savantul a observat niste urme pe nisip. Dupa ce a facut cateva cercetari le-a spus celor care il insoteau:
- Pe aici a trecut o camila!
- Ai vazut-o? Ai auzit-o? Ai pus mama pe ea?
- Nu, dar a lasat niste urme si sigur a fost o camila.
- Si noi vedem cate un izvor si ne bucuram cand il intalnim pentru ca putem sa bem apa. Suntem veseli cand in drumurile noastre gasim cate un copac pentru ca ne putem odihni la umbra lui. Ne bucuram atunci cand rasare soarele si incepe o noua zi. Toate acestea sunt urmele pe care le lasa Dumnezeu.

Fericiti sunt cei ce cred fara sa-L fi vazut pe Dumnezeu cu ochii trupului. Dumnezeu ne lasa noua urme in fiecare zi, iar noi trebuie sa invatam sa le recunoastem si sa ne bucuram cand le intalnim.

Postata de: rux25 Jan 17 2008, 06:34 PM

Tu esti Cuvantul si iubirea,

Tu esti Cel ce ne-ai daruit nemurirea,

Ne apara Doamne al nostru si ne-ocroteste,

Tu cel ce-ai fost si cel ce pentru todeauna este.



Pe Fiul Tau cel preaiubit,

Oamenilor, Tu Doamne l-ai daruit,

Sufletul sa ni-l mantuiasca,

Cu puterea lui cea Dumnezeiasca.




In suflet Doamne ne priveste,

Si iertare noua daruieste,

Invata-ne sa fim mai buni,

Tu iubitorule de oameni.

Postata de: VALERIA OANA Jan 18 2008, 01:16 PM

Daca ne-am ruga toti, ce bine ar fi....

Postata de: rux25 Jan 18 2008, 03:09 PM

QUOTE(VALERIA OANA @ Jan 18 2008, 01:16 PM)

Postata de: mallina2u Jan 18 2008, 03:39 PM

QUOTE(VALERIA OANA @ Jan 18 2008, 06:16 AM)

QUOTE(rux25 @ Jan 18 2008, 08:09 AM)

Ar fi minunat Oana...divin as spune... am trai intr-o lume mai buna....

Postata de: rux25 Jan 18 2008, 04:57 PM

La parintele Arsenie, a venit un glas si i-a zis:
" Vino sa-ti arat faptele oamenilor!" El s-a ridicat si au plecat. [ Ingerul l-a dus] si i-a aratat un etiopian care taia lemne si-si facuse o sarcina uriasa.
Si se chinuia s-o aburce pe spate, dar nu reusea. Dar in loc sa mai dea jos dintr-insa, el tot taia lemne si adauga. Si a facut asa o vreme indelungata.
Au mers putin mai incolo si ingerul i-a aratat un om langa un put din care scotea apa; apoi o turna intr-un butoi gaurit si apa se scurgea din nou in put. Ii zice iar: " Vino sa-ti mai arat ceva!".
Vad un templu si doi oameni urcati pe cai, ridicand o barna de-a curmezisul unul impotriva altuia. Vroiau sa intre pe usa dar nu puteau caci barna era pusa de-a curmezisul.
Nici unul nu s-a smerit sa mearga in spatele celuilalt, ca sa fie lemnul drept, asa ca au ramas pe afara. " Acestia zice ingerul, sunt cei care poarta crucea dreptatii cu trufie si nu s-au smerit sa se indrepte pe ei insisi. De aceea, raman in afara imparatiei lui Dumnezeu. Cel care taie lemne este omul plin de pacate , in loc sa se pocaiasca, adauga mereu alte nelegiuiri la pacatele sale. Iar cel ce scoate apa din put este omul care face fapte bune, dar amestecandu-le si cu cele rele, le strica si pe cele bune.
" Toti oamenii sa ia aminte la faptele lor, ca sa nu trudeasca degeaba."

Postata de: rux25 Jan 18 2008, 05:22 PM

Despre arta daruirii...

" Un ascet din secolul V , pe nume AVVA Stalpnicul, ramas in calendar printre sfinti, a stat 28 de ani pe un stalp. A ales acest mod pentru a-si stimula mereu trezia; pentru a fi ferit de tentatiii, pentru a se ruga...Pentru a-si munci trupul, ca sa-l curete de patimi. El a dobandit implinire.A avut stari vizionare. A primit darul tamaduirii.
O data l-a intrebat pe Dumnezeu, intr-o stare vizionara, daca-i multumit de lucrarea lui, si Dumnezeu i-a sugerat ca-i multumit din moment ce i-a dat daruri ceresti. Si ascetul l-a intrebat: " Daca mi-ai dat darul clarviziunii, fa-ma sa-l vad, in acest moment, pe cel cu care ma aseman eu, : adica voia sa stie daca seamana cumva cu unul din sfintii Domnului. Si Dumnezeu i-a raspuns... El semana cu un om care dusese o viata obisnuita dar, spontan, si-a daruit toata averea. Si prin asta a dobandit desavarsirea...
Ceea ce Stalpnicul ascet obtinuse nevoindu-se o viata intreaga, omul care a daruit a obtinut intr-o clipa. Oare nu aceasta este puterea jertfei de sine, a daruirii totale?
Uneori jertfa de sine se cheama martiriu. Alteori se cheama gratie.
Stalpnicul care isi dizolvase orice invidie prin nevointa sa, l-a privit cu dragoste pe omul spontan mantuit. N-a regretat. El insusi a aflat ca si lui in 28 de ani, i s-a dat desavarsirea..."

Am gasit aceasta povestire despre viata Sfintilor... si am vrut sa o impart cu voi...
Mi se pare extraordinara...
O dupa-amiaza frumoasa va doresc!

Postata de: rux25 Jan 19 2008, 12:16 AM

Luna ce nu poate fi furata.

Ryokan, un maestru Zen, ducea o viata simpla intr-o cabanuta la poalele muntilor. Intr-o seara, un hot ii sparge cabanuta, dar descopera ca nu era nimic de luat.
Ryokan, intorcandu-se acasa, il prinde. "Ai batut drum lung sa ajungi la mine", spuse hotului, "si nu ar trebui sa te intorci cu mana goala. Ia, te rog, hainele mele drept cadou."

Hotul ramase mut de uimire. Lua hainele si pleca in fuga.

Ryokan statea gol, privind la luna. "Saracul..", isi zise, "de-as fi putut sa-i ofer aceasta frumoasa luna."

Postata de: rux25 Jan 19 2008, 10:56 PM

" Tot ce ai primit de la oameni ca de la Dumnezeu ti-a adus bucurie; tot ce ai primit de la oameni, ca de la oameni, ti-a adus griji.
*
Tot ce ai pierdut pentru Dumnezeu, ai pastrat; tot ce ai pastrat pentru tine, ai pierdut. Tot ce ai dat in numele lui Dumnezeu, ai dat cu dobanda; tot ce ai dat in numele maririi si desertaciunii tale, ai aruncat in lac.

Sfantul Nicolae Velimirovici


Sa va fie pentru suflet, cuvinte de mangaiere!!!!

Postata de: rux25 Jan 19 2008, 11:08 PM

USA INIMII

Povestea spune ca usa sufletului ,doar noi o putem deschide:

Pictorul terminase tabloul,care il reprezenta pe ISUS,in fata unei usi.Si-a chemat prietenii pentru a le auzi parerea.
Toti au admirat tabloul,frumusetea si blandetea chipului lui ISUS,atitudinea lui solemna in fata usii intunecate.

Toti erau incantati si aveau numai cuvinte de lauda,cand unul a spus:

-Maestre,mi se pare ca lipseste ceva usii.Ea nu are clanta,cum se poate intra ?

Pictorul a raspuns:

-Usa la care bate ISUS,se deschide numai dinauntru!

Postata de: rux25 Jan 20 2008, 12:10 PM

Diferenta intre putere si curaj

Este nevoie de putere ca sa fii ferm.
Este nevoie de curaj ca sa fii delicat.

Este nevoie de putere ca sa cuceresti.
Este nevoie de curaj ca sa te predai.

Este nevoie de putere ca sa fii sigur.
Este nevoie de curaj ca sa ai indoieli.

Este nevoie de putere ca sa fii independent.
Este nevoie de curaj ca sa te sprijini pe ceilalti.

Este nevoie de putere ca sa fii ca ceilalti.
Este nevoie de curaj ca sa fii tu insuti.

Este nevoie de putere ca sa-ti ascunzi suferinta.
Este nevoie de curaj ca sa-ti arati durerea si sa lupti cu ea.

Este nevoie de putere ca sa induri abuzurile.
Este nevoie de curaj ca sa le opresti.

Este nevoie de putere ca sa iubesti.
Este nevoie de curaj ca sa te lasi iubit.

Este nevoie de putere ca sa supravietuiesti.
Este nevoie de curaj ca sa traiesti.

Este nevoie de putere ca sa intelegi si aceepti aceste cuvinte.
Este nevoie de curaj ca sa le trimiti celor care au nevoie de ele.

Fie sa gasesti intotdeauna curajul de care ai nevoie in viata!

Postata de: rux25 Jan 20 2008, 06:40 PM

Iata niste ganduri de suflet pe care vi le daruiesc, in speranta va vor aduce armonie si echilibru...

De ce avem nevoie pentru dezvoltarea spiritului :

CREDINTA- deschide usa pentru intrare si iesire;
VOINTA- da putere si vointa de a merge inainte;
CONSTIINTA- da capacitatea de a se misca in directia corecta;
SPERANTA- da aripi;
IERTARE- ofera libertate;
IUBIRE- da rezistenta;
RUGACIUNE- ajuta curentul energiei spirituale sa se orienteze spre construirea unitatii creatoare cu DUMNEZEU...

Sa aveti o seara frumoasa cu inima sus spre DRAGOSTEA DIVINA...

Postata de: mallina2u Jan 20 2008, 08:32 PM

Ruxi, draga mea, cum suntem noi pe aceeasi lungime de unda... vroiam sa iti raspund la postarea despre curaj si putere, cu ce completari ar trebui sa venim, dar am citit dupa aceea ultima adaugare si nu mai pot spune nimic, ai cuprins tot. am spus eu ca esti o minune, cata dreptate am avut...!
Multa bucurie!

Postata de: rux25 Jan 21 2008, 07:21 PM

TERAPIA IERTARII



TERAPIA IERTARII - I
In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.
Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati.
"Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane" a declarat ulterior dr. Len. "Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."
In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.
Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin "secret", iar kahuna prin "pastrator al secretului", "expert", "magistru". Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna.
Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.
Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept "o comoara vie a Hawaii-ului" (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat "Foundation of I", o organizatie nonprofit menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda.Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin "a indrepta lucrurile", "a corecta o eroare".
Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru "rational" si "stiintific" .
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre.
Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.
In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.
• Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.
• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.
"Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata", declara cu umor dr. Len.
"Te pot omori, asta-i tot."
In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.
Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.
Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.
Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii
Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? "Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti, nimeni altcineva, esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti", afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.
O idee foarte greu de digerat intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate "supraresponsabile" . Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.


TERAPIA IERTARII - II ... Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical.
"Nu va faceti probleme". "Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram", afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau "creatia" sa si de aceea tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care au generat acele probleme.
Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am determinat acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd.
Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine, reactii in care "parca nu eram noi insine", nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie-limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: cea anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema. Dar cum putem sti care ganduri au creat acea problema? "Nu va faceti probleme", spuna dr. Len. "O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea. "
Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.
Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucrand doar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?
"Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma", a declarat senin dr. Len. "Asta-i tot".
De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o".


CERE-TI IERTARE
De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare. "Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul. " Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi
Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.
Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma". Si repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare.
Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: "Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma". Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.
Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, "destepte", intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.

In loc de concluzie
Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller- uri. Una dintre ele se numeste "The Four Things that Matter Most" si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt:
IARTA-MA
TE IERT
MULTUMESC
TE IUBESC
Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

Postata de: AdeDia Jan 21 2008, 10:36 PM

De mult timp as fi vrut sa postez aici o "Lectie f buna".
Nu stiu daca se poate copia aici direct sau poate nu stiu eu.Am incercat dar nu am reusit.De aceea va pun doar link-ul,ptr cine vrea
http://www.misiune.ro/resurse-crestine/eseuri-crestine/o-lectie-foarte-buna.html

Aici este un loc unde puteti gasi multe sfaturi si povete utile ptr suflet

Postata de: rux25 Jan 21 2008, 10:54 PM

CEL BINECUVANTAT

"I-am cerut Domnului putere, ca sa pot face orice.
Dar m-am nascut slab, ca sa ma supun cu umilinta.
Am cerut sanatate, ca sa fac lucruri marete,
Dar m-am nascut fragil, ca sa fac lucruri importante.
Am cerut bogatii, ca sa fiu fericit.
Dar mi s-a daruit saracie, ca sa fiu intelept.
Am cerut putere, ca sa-i pot slavi pe oameni.
Dar mi s-a dat slabiciune, ca sa am nevoie de DUMNEZEU.
Am cerut toate lucrurile care ma puteau face fericit.
Dar mi s-a daruit VIATA, ca sa ma pot bucura de toate.
Nu am primit nimic din ce am cerut,
Dar mi s-a oferit tot ceea ce sperasem,
Si, in ciuda dorintelor pe care le-am avut,
Rugaciunile mele au primit raspuns.
Printre toti cei din jur,
Ma simt binecuvantat."
Autor anonim

Postata de: rux25 Jan 22 2008, 12:57 AM

Poveste in linistea noptii...


Patru lumanari ardeau incetisor in noapte, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi soptind:
Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau…
pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!

Postata de: Viorel Jan 22 2008, 03:04 PM

Un strop de optimism


1 Sunt recunoscator sotiei care sforaie toata noaptea,

Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva.



2 Fiicei mele adolescente care se plinge ca trebuie sa spele vasele,

Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi.



3 Impozitelor pe care le platesc,

Pentru ca inseamna ca sint angajat.



4 Murdariei de curatat dupa o petrecere,

Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.



5 Hainelor care sunt putin cam strimte,

Pentru ca inseamna ca am destula mincare.



6 Umbrei mele care ma insoteste la munca,

Pentru ca inseamna ca sunt afara in lumina soarelui.



7 Podelei care trebuie sterse si ferestrelor care trebuie spalate,

Pentru ca inseamna ca am o locuinta.



8 Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii,

Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport.



9 Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini,

Pentru ca inseamna ca pot auzi.



10 Gramezii de rufe de spalat si calcat,

Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.



11 Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile,

Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu.



12 Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,

Pentru ca inseamna ca sunt viu.

Postata de: rux25 Jan 22 2008, 03:49 PM

DA! Asa este!!! Adevarat!!! Tema de meditatie pentru toti!!!

Postata de: sgabi7 Jan 22 2008, 06:30 PM

QUOTE(Viorel @ Jan 22 2008, 03:04 PM)

Postata de: rux25 Jan 22 2008, 06:37 PM

Un tata daduse cu ceara caroseria masinii, iar acum o freca cu grija pentru a-i da luciu. Baiatul sau de unsprezece ani il ajuta, frecand cu carpa barele de protectie.
"Vezi, draga", spunea tatal, "masina este un capital al familiei, trebuie s-o ingrijim, sa-i acordam atentie si timp."
"Sigur, tata."
"Asa fiule!"
Urma un moment de tacere.
"Atunci eu nu sunt un capital al familiei," sopti incet baiatul.
"Dar de ce crezi asta?"
"Tu nu ai niciodata timp pentru mine."

Care este capitalul tau familial?

Un prieten de-al meu are un baiat innebunit dupa baschet, iar prietenului meu nu i-a placut niciodata baschetuI. Dar intr-o vara, isi sacrifica toate zilele libere pentru a-si duce fiul sa vada toate meciurile echipei nationale in campionatele europene de baschet. Calatoria lua mai bine de trei saptamani si costa o suma maricica.
La intoarcere, prietenul meu fu intrebat: "Dar chiar atat de mult iti place baschetul?"
"Deloc", raspunse. "Dar imi iubesc mult baiatul!"

Bruno Ferrero

Postata de: Mih@ela Jan 22 2008, 06:48 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 22 2008, 07:37 PM)

Un tata daduse cu ceara caroseria masinii, iar acum o freca cu grija pentru a-i da luciu. Baiatul sau de unsprezece ani il ajuta, frecand cu carpa barele de protectie.
"Vezi, draga", spunea tatal, "masina este un capital al familiei, trebuie s-o ingrijim, sa-i acordam atentie si timp."
"Sigur, tata."
"Asa fiule!"
Urma un moment de tacere.
"Atunci eu nu sunt un capital al familiei," sopti incet baiatul.
"Dar de ce crezi asta?"
"Tu nu ai niciodata timp pentru mine."

Care este capitalul tau familial?

Un prieten de-al meu are un baiat innebunit dupa baschet, iar prietenului meu nu i-a placut niciodata baschetuI. Dar intr-o vara, isi sacrifica toate zilele libere pentru a-si duce fiul sa vada toate meciurile echipei nationale in campionatele europene de baschet. Calatoria lua mai bine de trei saptamani si costa o suma maricica.
La intoarcere, prietenul meu fu intrebat: "Dar chiar atat de mult iti place baschetul?"
"Deloc", raspunse. "Dar imi iubesc mult baiatul!"

Bruno Ferrero

Postata de: rux25 Jan 22 2008, 06:52 PM

QUOTE(Mih@ela @ Jan 22 2008, 06:48 PM)

Sper sa nu simta si Sebi acest lucru,cu privire la acordarea atentiei..

Postata de: Mih@ela Jan 22 2008, 07:07 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 22 2008, 07:52 PM)

Faceti tot posibilul...aveti inca muuult timp la dispozitie aratati-i dragostea vostra nemarginita nu numai prin hainute si jucarii...fiti langa el...e cel mai important!!!

Postata de: rux25 Jan 22 2008, 08:47 PM

FEREASTRA SUFLETULUI

Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier foarte linistit. Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cat mai bine locuinta.
In prima dimineata cand au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon.
- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea! Poate ar trebui sa merg s-o invat cum se face! Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca…
Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.
Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.
Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:
- Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:
- Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre!
Si in viata se intampla de multe ori la fel… Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti.
Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufleteasca a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…
Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atat cat imi sta in puteri, sa-mi pastrez curata fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri!

O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta!

Postata de: mallina2u Jan 22 2008, 08:57 PM

Ruxi, frumoasa povestea, o am si eu si o citesc de cate ori simt nevoia... e mai usor sa criticam pe cei din jur, decat sa ne uitam in adancul sufletului... trebuie mereu sa ne reamintim sa ne primenim sufletul si gandurile!
o seara placuta!

Postata de: rux25 Jan 22 2008, 11:37 PM

QUOTE(mallina2u @ Jan 22 2008, 08:57 PM)

Postata de: Simona25 Jan 23 2008, 12:00 AM

draga rux nu stiu de unde scoti toate povestile astea care pe mine ma impresioneaza pana la lacrimi dar vreau sa-ti spun ca sigur le voi copia sa le citesc de cate ori voi simti nevoia. esti o femeie minunata

Postata de: rux25 Jan 23 2008, 12:10 AM

Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta ?
- Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.
- Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta ?
- Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda ...
- Si apoi ?
- Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom ca "lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga". Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.
- Nu stiu.
- Cum nu stii, da' ce-ai facut cu ea ?
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti.
In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
- Dar tie ti-a placut piersica ?
- Nici eu nu stiu, tatuca.
- Cum, si tu ai vandut-o ?
- Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.
Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

"Lasati copiii sa vina la Mine!"

Postata de: CLAU_DITZA23 Jan 23 2008, 12:53 AM

QUOTE(rux25 @ Jan 23 2008, 12:10 AM)

Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta ?
- Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.
- Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta ?
- Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda ...
- Si apoi ?
- Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom ca "lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga". Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.
- Nu stiu.
- Cum nu stii, da' ce-ai facut cu ea ?
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti.
In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
- Dar tie ti-a placut piersica ?
- Nici eu nu stiu, tatuca.
- Cum, si tu ai vandut-o ?
- Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.
Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

"Lasati copiii sa vina la Mine!"

Postata de: rux25 Jan 23 2008, 10:29 AM

O lectie de inchinare

A fost odata, pe vremea cand bag de seama ca oamenii mari nu-i prea pricepeau pe copii, un baiat sarman care se nascuse fara maini si a carui mama se prapadise de timpuriu, dintr-o boala de acelea care nu iarta.
S-ar zice ca mai necajit suflet nu putea sa fie pe lume, si totusi copilandrul nostru se arata mereu senin la infatisare si plin de bucurie in inima lui, iar pe deasupra era vrednic si cuminte, de prinsesera drag de el toti oamenii din satul acela si din cele invecinate. Zice-se ca numai din cuvant aducea inapoi in cireada vacile care se razleteau, ca vedea uliul de departe si-l alunga pe data de peste ograzi, ca era iute la pas si ager la minte, iar mai presus de toate avea darul cantarii, de se putea intrece cu dascalii de biserica si cu pasarile vazduhului.
Si iata ca intr-o zi, apropiindu-se Sfintele Pasti, catadicsi sa vina la biserica din sat si boierul locului aceluia, care era inca tanar si cam fudul, dar pe care oamenii il primira in mijlocul lor cu toata caldura sufletelor curate, ca doar crestini suntem cu totii si datori sa ne iubim si sa ne veselim intru Domnul.
Si cand slujba s-a ispravit si a fost sa iasa boierul din biserica, acesta dadu cu ochii de copilandrul lipsit de maini, care sarea cu picioarele desculte, cand inainte, cand inapoi, peste un sant aflat chiar in fata sfantului lacas.
- Ce faci, blestematie?! - se rasti la el boierul, tragandu-si manusile de matase peste degetele ingalbenite de tutun. Asa se iese, ma, de la Sfanta Biserica?!Copilandrul se opri din sarit, il privi cu ochii lui limpezi si-i raspunse cuviincios:
- Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin si eu cum pot, sarind crucis in cele patru colturi ale baltii...
Nici n-apuca bine copilul sa-si termine vorba si iata ca, sub ochii tuturor celor de fata, din apa limpezita de soare a baltii, scoase sfielnic capul un crin plapand si alb precum sufletul curat al micului inchinator!
Boierul se dadu un pas inapoi si-si facu o cruce mare, iar satenii il urmara, murmurand infiorati...

Asa cauta si tu, cetitorule, care esti mintos si ai mainile tefere, sa te inchini dupa cuviinta, ori ca treci prin fata bisericii, ori ca-ti incepi sau iti ispravesti lucrul, ori ca te afli in vreo alta imprejurare care cere inchinaciune, ca nu cumva sa te rusineze copilul fara maini dinaintea Judecatorului Hristos!
(Dupa Parintele Constantin Valer Necula, Calutul lui Dumnezeu. Povesti si povestiri pentru cei ce n-au mai citit demult povesti, Editura Bunavestire, Bacau, 2003, pp. 94-95)

Postata de: rux25 Jan 24 2008, 01:33 PM

O ilustrare spune ca odata, a trait un rege care a pus un bolovan mare in mijlocul drumului, iar dupa aceea s-a ascuns pentru a vedea cine va da bolovanul la o parte. Unii dintre cei mai bogati negustori au trecut pe acolo ocolind bolovanul. Multi s-au plans de acel bolovan, unii au dat vina pana si pe rege, dar nici unul nu a facut ceva pentru a da bolovanul la o parte. Dupa aceea a trecut pe acolo un taran cu un cos de verdeturi. Apropiindu-se de bolovan, si-a asezat povara, si a incercat dea bolovanul la o parte din drum. Dupa mult efort, a reusit. Intorcandu-se la cosul saul, taranul a observat o punga aseazata exact in locul in care fusese bolovanul, iar punga continea mult aur si o scrisoare de la rege, in care se specifica ca aurul apartinea celui ce a dat bolovanul la o parte. Taranul a invata ceea ce altii nu vor intelege niciodata. Care este lectia aceasta?

Daca crezi ca viata aceasta nu e dreapta cu tine, s-ar putea sa ai dreptate. De aceea, din momentul acesta apropie-te de Iisus, Cel care poate da puterea necesara de a da obstacolele la o parte, si totodata Cel care este datator de o viata mai buna.

Postata de: rux25 Jan 24 2008, 10:34 PM

Puterea cuvintelor
(autor necunoscut)

Mai multe broscute se plimbau prin padure, cand doua dintre ele au cazut intr-o groapa adanca. Toate celelalte broscute s-au strans in jurul gropii. Cand au vazut cat de adanca era groapa, le-au spus celor doua broscute cazute in groapa ca nu mai au nici o speranta, dar acestea le-au ignorat comentariile si au inceput sa sara, incercand sa iasa din groapa.

Broscutele continuau sa le spuna sa nu mai sara, ca oricum totul este in zadar si soarta le este pecetluita. In cele din urma, una dintre cele doua broscute a ascultat de "sfatul" prietenelor ei si a renuntat sa mai sara. S-a abandonat pe fundul gropii si... a murit.

Cealalta broscuta a continuat sa sara din rasputeri. Suratele ei de pe marginea gropii au inceput din nou sa o indemne sa renunte si sa moara impacata, dar broscuta s-a indarjit mai tare si pana la urma... hop! - a reusit sa iasa din groapa.

Uimite peste masura, broscutele s-au strans in jurul ei si au intrebat-o:
- Ei, bravo! Nu ne-ai auzit? Cum de nu te-ai dat batuta?
- Oac! Oac! - topaia fericita broscuta.
- Hei, soro! Opreste-te o clipa si zi-ne si noua cum de nu te-ai dat batuta!
Intr-un tarziu, broscuta inteleapta a inteles ce vor de la ea si le-a explicat ca ea nu prea aude bine si de-acolo, de pe fundul gropii, crezuse ca ele o incurajeaza.

Puterea cuvintelor... Limba are putere de viata si de moarte. Un cuvant de incurajare pentru cineva cazut la pamant il poate ridica si il poate ajuta sa paseasca mai departe. Dar tot cu un cuvant ii poti aplica lovitura de gratie semenului tau doborat la pamant. Fii atent la cuvintele tale. Este atat de usor sa rostesti cuvinte care sa taie avantul celui care le aude, mai ales daca trece printr-o perioada dificila. De ce n-ai alege sa fii astazi cel care imparte cuvinte datatoare de viata in jurul lui?

Postata de: Mih@ela Jan 24 2008, 10:42 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 24 2008, 11:34 PM)

Puterea cuvintelor
(autor necunoscut)

Mai multe broscute se plimbau prin padure, cand doua dintre ele au cazut intr-o groapa adanca. Toate celelalte broscute s-au strans in jurul gropii. Cand au vazut cat de adanca era groapa, le-au spus celor doua broscute cazute in groapa ca nu mai au nici o speranta, dar acestea le-au ignorat comentariile si au inceput sa sara, incercand sa iasa din groapa.

Broscutele continuau sa le spuna sa nu mai sara, ca oricum totul este in zadar si soarta le este pecetluita. In cele din urma, una dintre cele doua broscute a ascultat de "sfatul" prietenelor ei si a renuntat sa mai sara. S-a abandonat pe fundul gropii si... a murit.

Cealalta broscuta a continuat sa sara din rasputeri. Suratele ei de pe marginea gropii au inceput din nou sa o indemne sa renunte si sa moara impacata, dar broscuta s-a indarjit mai tare si pana la urma... hop! - a reusit sa iasa din groapa.

Uimite peste masura, broscutele s-au strans in jurul ei si au intrebat-o:
- Ei, bravo! Nu ne-ai auzit? Cum de nu te-ai dat batuta?
- Oac! Oac! - topaia fericita broscuta.
- Hei, soro! Opreste-te o clipa si zi-ne si noua cum de nu te-ai dat batuta!
Intr-un tarziu, broscuta inteleapta a inteles ce vor de la ea si le-a explicat ca ea nu prea aude bine si de-acolo, de pe fundul gropii, crezuse ca ele o incurajeaza.

Puterea cuvintelor... Limba are putere de viata si de moarte. Un cuvant de incurajare pentru cineva cazut la pamant il poate ridica si il poate ajuta sa paseasca mai departe. Dar tot cu un cuvant ii poti aplica lovitura de gratie semenului tau doborat la pamant. Fii atent la cuvintele tale. Este atat de usor sa rostesti cuvinte care sa taie avantul celui care le aude, mai ales daca trece printr-o perioada dificila. De ce n-ai alege sa fii astazi cel care imparte cuvinte datatoare de viata in jurul lui?

Postata de: rux25 Jan 24 2008, 10:53 PM

QUOTE(Mih@ela @ Jan 24 2008, 10:42 PM)

Multumim,Rux!Ne ajuti sa fim mai buni,ceeea ce e dumnezeiesc!

Postata de: rux25 Jan 25 2008, 01:30 AM

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este celmai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele?

Postata de: rux25 Jan 25 2008, 03:10 PM

In sala de asteptare a garii dintr-un orasel, in lumea pestrita s-au nimerit pe banci alaturate un domn bine, intelectual cu vaza si un boschetar amarat.
La un moment dat boschetarul scoate o biblie si incepe sa citeasca din ea. Dupa o vreme incepe sa exclame entuziasmat si plin de uimire : "Mare este Dumnezeu". Se ridica se plimba putin, se aseaza inapoi si repeta exclamatia de cateva ori. Iritat intelectualul il ia la rost :
- Ce tot afirmi acolo ca Dumnezeu e mare si tare, doar nu l-a vazut nimeni si nici nu este sigur ca exista.
- Domnule am citit aici ca Dumnezeu a despartit Marea Rosie si a trecut pe poporul Sau pe acolo, apoi zi si dumneata nu e mare?
- Mai omule acelea sunt povesti. Eu sunt om de stiinta si pot sa-ti explic ce a fost acolo. Au fost facute cercetari si s-a constatat ca acolo era un iaz mai mare iar acei oameni in calatoria lor au trecut prin coada iazului unde apa nu era nici pana la genunchi. Ma intelegi ?
- Dar cum se putea sa fie asa ? intreaba curios boschetarul.
- Pai uite asa ca s-au facut masuratori si adancimea apei era ca cea din balta pe care ai vazut-o pe ogorul din spatele garii, si care s-a format dupa ploaia de asta noapte. Ai inteles acuma ?
- Da, raspunse boschetarul si mai luminat la fata, si cu o bucurie indoita incepa din nou sa exclame : "inseamna ca mare este Dumnezeu"
- Mai omule tu nu esti intreg la cap ? Pai nu ti-am explicat ca nu-i nici o minune acolo deoarece apa aceea era ca o balta ?
- Domnule... pai tocmai de aceea e mare, pentru ca a reusit sa innece intr-o balta toata ostirea Egiptului impreuna cu caii si carele lor.

Psalms 96:3 Povestiti printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
Psalms 107:8 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!
Job 36:22 Dumnezeu este mare in puterea Lui; cine ar putea sa invete pe altii ca El?

Postata de: rux25 Jan 25 2008, 11:13 PM

Iepurasul are de gatit 8 oua, dar nu are o tigaie in care sa le prajeasca. Sta el, se gandeste, si isi aduce aminte ca ursul are o tigaie. Bucuros, pleaca prin padure spre barlogul ursului sa-i ceara tigaia cu imprumut! Mergand… mergand, iepurasul se intreaba:
-Daca ursul imi cere in schimbul tigaii 2 oua? Hm… asta e, ii dau lui 2 oua, mai raman eu cu 6 si asta e, mi-ajung 6!
Merge el ce merge, si se intreaba din nou:
-Dar daca imi cere 4 oua? Asta nu-i bine deloc! Dar ce sa fac, ursul e singurul din padure care imi poate imprumuta tigaia! Apoi, asa e in afaceri, castigul se imparte jumate-jumate! Fie si asa, daca-mi cere 4 mai raman si eu cu 4 si imi ajung si astea pana la urma!
Mai avea putin pana a ajunge la barlogul ursului si-i veni o noua idee:
-Din ce-l cunosc eu pe urs, acesta va lua si pielea de pe mine, in plus, e si cam nesimtit, cred ca o sa-mi lase doar 2 oua! Of… Doamne, si eu care aveam 8 oua! Sa raman doar cu 2 oua? Delicata situatie, dar, asta e! Pana la urma decat sa mor de foame, ii dau lui 6 si eu sunt mai mic, raman cu 2 oua! Aceste oua o s-mi tina de foame astazi!
In sfarsit, iepurasul ajunse in fata barlogului! Cazu din nou pe ganduri, era din ce in ce mai stresat, pentru ca in tot acest timp el s-a gandit sa-l impace si pe urs si pe el si a tras niste concluzii clare. Dar nu-si pusese o singura intrebare:
-Daca ursul imi cere toate ouale? Ce fac? Hm… Asta ar fi foarte delicat!!!
Se hotaraste si bate la usa ursului, care iese cu un zambet larg si spune:
-Zi-mi iepurasule, ce problema ai, cu ce te pot ajuta?
Iepurasul:
-Mai ursule, stii ceva: NU-MI TREBUIE TIGAIA TA! Apoi ii intoarce spatele si pleaca!

Morala: etichetarea prietenilor, a colegilor sau a sefilor, fara macar sa le ascultam punctul de vedere, conduce la un esec ferm in comunicare!

Postata de: Miha79 Jan 26 2008, 12:32 AM

multumim rux pentru povestile frumoase care le postezi aici zi de zi
si vorba Clauditei povestile astea te ung pe suflet

Postata de: rux25 Jan 26 2008, 12:27 PM

Nu iti va parea rau :

... daca gandesti inainte sa actionezi.
... daca asculti inainte sa judeci.
... daca iti ierti dusmanii.
... daca esti cinstit si sincer.
... daca ajuti un om la ananghie.
... daca esti cinstit in afaceri.
... daca gandesti inainte sa vorbesti.
... daca iti sustii principiile.
... daca iti inchizi urechile la barfa.
... daca tii in frau o limba calomnioasa.
... daca nutresti ganduri pure.
... daca esti milos cu cei negajiti.
... daca esti politicos si bun cu toti.

Postata de: mallina2u Jan 26 2008, 01:11 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 25 2008, 04:13 PM)

QUOTE(rux25 @ Jan 26 2008, 05:27 AM)

Postata de: rux25 Jan 27 2008, 04:06 PM

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

de Octavian Paler

Postata de: Mih@ela Jan 27 2008, 04:14 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 27 2008, 05:06 PM)

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

de Octavian Paler

Postata de: rux25 Jan 27 2008, 06:44 PM

...Era odata un camp, unde vitele erau pazite de niste copii -vacari. Tot pe campul acela traia un sarpe cumplit si veninos. Intr-o zi un om Sfant s-a intamplat sa treaca pe acolo. Copii au fugit la el si au strigat: "Om Sfant, nu trece pe aici! Pazea ca e un sarpe!"- "Copii, a spus Sfantul, nu mi-e teama de sarpele vostru. Stiu niste Mantre care ma pun la adapost de orice rau." Spunand acestea, omul si-a continuat drumul...
Sarpele il vede si vine, umflandu-si grumazul. Omul Sfant murmura o vraja si iata ca sarpele cade la picioarele sale neputincios ca un vierme. " Ei bine, spune omul Sfant, de ce umbli asa facand rau oamenilor? O sa-ti dau un NUME SACRU( al Domnului) de repetat si o sa inveti sa-l iubesti pe Dumnezeu; la sfarsit o sa-L vezi; si dorinta de a face rau te va parasi." Ii sopteste la ureche sarpelui NUMELE SACRU.
Sarpele se inclina si spune:" O stapane, ce trebuie sa fac ca sa ma mantuiesc?" -"Repeta NUMELE SACRU, spune omul Sfant si nu fa rau fapturii vii! O sa mai vin sa vad cum te comporti."...Si zicand acestea omul Sfant s-a indepartat...Zilele au trecut si copii-vacari au remarcat ca nu mai musca. Au aruncat in el cu pietre. Sarpele a continuat sa fie bland si inofensiv ca un vierme. Unul din copii l-a luat de coada si l-a azvarlit pe pietre de mai multe ori. Sarpele a vomat sange si a fost considerat mort. Noaptea si-a revenit si incetul cu incetul, s-a tarat afara din groapa; avea corpul rupt.
Dupa cateva zile, nu mai era decat un schelet; i-a trebuit multa vreme pana sa poata iesi sa-si caute hrana. De teama copiilor nu mai iesea decat noaptea. De cand fusese initiat de catre omul Sfant, incetase sa mai faca rau fapturilor Domnului. De bine, de rau, incerca sa traiasca, hranindu-se cu frunze si paie... Omul Sfant s-a intors. S-a uitat in toate partile, cautandu-l pe sarpe. Copiii i-au spus ca nu mai era. Omul Sfant s-a mirat; stia ca numele Domnului, pe care sarpele il repeta, avea puterea spirituala, de a face moartea imposibila, inainte ca problema sa fi fost rezolvata, adica inainte de a-l fi vazut pe Dumnezeu.
S-a apucat sa il caute, chemandu-l de mai multe ori pe nume. Sarpele a iesit din gaura lui si s-a inchinat in fata perceptorului sau. Cei doi au inceput sa vorbeasca:
Omul Sfant: - Hei! Cum iti merge?
Sarpele: - O, stapane, iti multumesc! Din mila Domnului imi merge foarte bine.
Omul Sfant: - Cum se face atunci ca nu mai esti decat piele si os? Ce s-a intamplat?
Sarpele: - O, stapane, din supunere fata de porunca ta, ma straduiesc sa nu fac rau nici unei fapturi vii. Ma hranesc cu frunze si cu paie. Asa ca se poate sa fi slabit.
Omul sfant: - Mi-e teama ca nu doar hrana te-a adus in starea asta. Trebuie sa mai fie ceva. Haide povesteste-mi!
Sarpele: -Ah!...se poate, da stiu ce e, fara indoiala...Intr-o zi, vacarii s-au purtat destul de rau cu mine. M-au luat de coada si m-au izbit de pietre, tare de multe ori. Bietii copii! Nu aveau habar de schimbarea care se produsese in mine. Cum ar fi putut sa stie ca nu aveam sa mai musc pe nimeni?
Omul Sfant:- Ce prostie! Ce prostie! Trebuie sa fii un idiot daca nu stii cum sa-ti impiedici dusmanii sa te maltrateze asa!...
Ce ti-am interzis eu era sa musti orice faptura a Domnului. de ce nu ai suierat la cei care voiau sa te omoare, ca sa-i sperii?...
RAMAKRISHNA

Maestrul RAMAKRISHNA, apoi uitandu-se catre discipoli cu privirea lui razatoare:
-Deci, umflati-va grumazul...Dar nu muscati!...Un om care traieste in societate, mai ales un cetatean, un cap de familie, trebuie sa se prefaca a se impotrivi raului ca sa se apere. Dar el trebuie in acelasi timp sa aiba grija sa nu plateasca raului cu rau..."

Postata de: rux25 Jan 27 2008, 07:18 PM

Fie ca tu sa fii binecuvantat cu toate lucrurile bune.

Fie ca bucuriile tale, asemeni stelelor noaptea, sa fie prea numeroase ca sa poata fi numarate.

Fie ca victoriile tale sa fie mai abundente decat toate boabele de nisip de pe toate plajele, de pe toate oceanele din intreaga lume.

Fie ca lipsa si lupta sa serveasca doar pentru a te face mai puternic.
Si fie ca frumusetea, ordinea si abundenta sa fie camarazii tai constanti.


Fie ca fiecare cale pe care o alegi sa te conduca inspre ce e pur, bun si minunat.

Fie ca fiecare indoiala si teama sa fie inlocuita de o incredere profunda, ferma pe masura ce observi dovada unei puteri mai inalte peste tot in jurul tau.

Si cand este doar intuneric si furtunile vietii se scurteaza, fie ca lumina din adancul fiintei tale sa aduca iluminare lumii.

Fie ca intotdeauna sa fii constient ca esti iubit peste masura si fie ca tu sa vrei sa iubesti neconditionat in schimb.

Fie ca intotdeauna sa te simti protejat si leganat in mainile lui Dumnezeu asemenea unui copil pretuit ce esti.

Si cand esti tentat sa judeci, fie ca tu sa iti amintesti ca totii suntem UNA si fiecare gand pe care-l gandesti se reflecta in univers si atinge pe toate si pe toti.

Si cand esti tentat sa pastrezi pentru tine, sa iti aduci aminte ca dragostea curge mai bine cand curge liber si in a oferi se afla cel mai mare dar pe care-l putem primi.

Fie ca intotdeauna sa ai muzica si zambet

Si fie ca un curcubeu sa urmeze fiecarei furtuni

Fie ca fericirea sa spele orice dezamagire
Fie ca bucuria sa dizolve orice tristete
Si fie ca dragostea sa usureze orice durere.

Fie ca fiecare rana sa aduca intelepciune.
Si fie ca fiecare incercare sa aduca triumf.

Si cu fiecare zi care trece, fie ca tu sa iubesti mai abundent decat ai facut-o cu o zi inainte.

Fie ca tu sa fii binecuvantat si fie ca altii sa fie binecuvantati de tine.

Aceasta este dorinta mea din inima pentru tine.

Fie ca tu sa fii binecuvantat!

Postata de: rux25 Jan 28 2008, 07:19 PM

Iti voi da o lucrare de facut

Un tata zise fiului sau, pe care-l auzise dimineata refuzand sa umple lada cu lemne mamei sale:
" Tom, sunt sigur ca vei fi multumit sa cari lemnele mamei tale"... Si Tom fara a spune vreun cuvant, facu ce-i ceru tatal sau. Pentru ce? Pentru ca tatal ii aratase lamurit ca se astepta la indeplinirea dorintei lui, fara nici o indoiala.
Daca i-ar fi zis asa: " Tom am auzit ce i-ai raspuns mamei tale si mi-e rusine de tine. Du-te numaidecat si umple lada cu lemne, va garantez ca, daca ar fi fost dupa Tom, lada ar fi ramas goala pana acum".
Cand te astepti a intalni raul in cale, il gasesti. Daca insa te silesti a cauta binele, vei da de el.
Incearca sa-l scoti din fagasul obiceiurilor lui rele, desteapta eul sau cel mai bun, adevaratul sau eu, cu care poate indrazni, infaptui, invinge!
Spune fiului tau Tom, ca stii ca el va fi multumit sa umple lada mamei sale cu lemne si-l vei vedea punandu-se la lucru sprinten si voios!

In loc de a scoate la iveala greselile unui om, vorbeste-i despre calitatile sale...

Postata de: mallina2u Jan 28 2008, 07:25 PM

frumoasa lectie de intelepciune..

Postata de: rux25 Jan 29 2008, 10:31 AM

Daca...

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-I vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind,ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni,tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde,dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman,om drag,rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Rudyard Kippling

Postata de: rux25 Jan 29 2008, 05:08 PM

Ingerul de la metrou

Traieste in asa fel, incat cei care te cunosc, dar nu-l cunosc pe Dumnezeu vor ajunge sa-L cunoasca, stiindu-te pe tine...

In acea dimineata rece de februarie, oamenii stateau zgribuliti in statie asteptand MARTA, metroul din Atlanta. Cand a sosit, m-am apropiat de locurile libere, impreuna cu ceilalti calatori. Sunetele mecanice ne-au insotit de-a lungul calatoriei; huruitul motoarelor electrice si clinchetul puternic al clopotelor care sunau inainte de inchiderea usilor.
Dupa ce toata lumea s-a asezat pe scaune, am privit in jur.... eu lucrez acasa si nu prea calatoresc cu mijloacele de transport in comun, in orele de varf. Dar in dimineata aceea, ma duceam in oras, la un seminar. Numarul si diversitatea oamenilor din metrou m-au uimit. Intr-o singura masina, erau afro-americani, europeni si asiatici...
Dar nimeni nu vorbea cu nimeni. Oamneii de afaceri aveau servietele deschise, sortand hartii pline de tabele si coloane. Studentii imbracati lejer citeau. Un tanar avea castile pe urechi si se legana usor in ritmul muzicii pe care numai el o auzea. Si eu sunt un adept al cititului . De cate ori calatoresc am un roman la mine. Dar azi nu l-am deschis. Eram mult prea ocupat sa-i studiez pe cei din jurul meu, ceva mi se parea ciudat. Nu mi-am dat seama despre ce e vorba pana cand am coborat la metrou, la Five Points, statia in care se intersectau metrourile dinspre vest si est. In acest loc subteran, m-am alaturat miilor de oameni care asteptau metroul. Atunci mi-am dat seama ce era asa de ciudat: tacerea totala. O mie de oameni, inghesuiti, privind drept inainte si prefacandu-se ca nu e nimeni in jurul lor. Si eu un alb de 50 de ani care purta un costum albastru si ochelari, ma numaram printre ei. Singurul sunet ce se auzea in statia de metrou era cel al scarilor rulante.
Si atunci....se auzi glasul unei femei:
- Buna dimineata!
Glasul ei rasuna in toata statia. O mie de capete se intoarsera, uitandu-se in jur, Era glasul unei femei ce cobora pe scara rulanta, in capatul opus al statiei.
- Cum va mai simtiti in dimineata asta?
Femeia parea sa cante, prelungind fiecare vocala. Oamneii incepura sa se intoarca spre ea.
Femeia afro-americana, miniona ajunse in capatul scarilor si se indrepta hotarata pe peron. Prinse mana unui om de afaceri si il privi fix in ochi.:
- Buna dimineata! Cum va mai simtiti in dimineata asta?
Omul o privi pe femeia care il prinse de mana. Ii zambi si-i raspunse:
- Bine, multumesc!
Hainele ei erau cam peticite, dar zambetul ei luminos te facea sa uiti de statura si de infatisarea ei, in timp ce se plimba in multime, strangand maini si zambind. Apoi privi dincolo de sine spre peronul celalat unde ma aflam si eu.
- Ce mai faceti oameni buni?
- Bine, i-am raspuns eu. I-au raspuns si altii. Eram asa de surprinsi unul de altul, incat am izbucnit cu totii in ras.
- Ei, bine, zise ea. Se opri si privi in jur. Toata lumea asculta.
- Dumnezeu m-a trimis, aici ca sa va inveselesc in dimineata asta. E vorba de Dumnezeul evreilor, al crestinilor, al musulmanilor si al tuturor celorlalte religii pe care le-ati adus sau nu le-ati adus cu voi.
Din locul unde stateam, am observat ca ochii ii straluceau. Ca printr-o minune statia prinse viata, si lumea incepu sa stea de vorba. In timp ce discutam putini dintre noi, au observat-o pe femeia miniona, urcand pe scara rulanta.
Cand sosi trenul ce pornea spre nord, m-am urcat intr-un vagon plin de oameni . Nereusind sa ma indepartez prea mult de usa, m-am sprijinit de o bara plina de maini de toate culorile. O priveam fix pe femeia afro-americana de varsta mea, ce se afla langa mine. Purta un costum galben deschis. Am simtit ca inghesuiala o deranja. Neputand sa ma abtin, i-am spus:
- Buna dimineata.
- Poftim? Femeia paru surprinsa.
- Buna dimineata. Ce mai faceti? Cativa oameni ne priveau.
Femeia imi zambi.
- Bine, zise ea. Nimeni nu mi-a mai pus intrebarea asta azi-dimineata. Nimeni nu-ti mai da buna-ziua in ziua de azi.
Eu i-am zambit, si am inceput sa-i povestesc intamplarea despre oaspetele neasteptat de la Five Points. I-am spus ca ma intrebam daca e posibil ca femeia aceea sa fie un inger.
- Nu asta fac ingerii? Sunt mesageri. Femeia aceea ne dovedise cat de placut e sa fim buni unii cu altii, in loc sa ne purtam ca niste straini.
Alti calatori se alaturara zi zambetele se asternura pe chipurile tuturor.
Femeia din fata mea, care acum suradea, imi spuse:
- Dca n-ar fi asa de aglomerat, te-as imbratisa. Mi-ai luminat dimineata.
Cand metroul a ajuns in statie, eu m-am deplasat spre usa.
- O zi buna! i-am urat eu tovarasei mele de drum.
- Asa va fi!....Multumesc!
Privind inapoi spre vagon, am vazut o multime de zambete. Oamenii stateau de vorba. Cineva mi-a atins umarul, luandu-si la revedere. Ma simteam vesel si plin de viata.
De atunci, m-am intrebat adesea cine era femeia aceea. Nu avea aripi...

" Fii binevoitor cu toata lumea"!

Cu alte cuvinte veselia e molipsitoare. Da-o mai departe...
Richard Stanford

Postata de: rux25 Jan 30 2008, 09:49 AM

Invata...


Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi

Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cand trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cat trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci...

Rudyard Kiplling

Postata de: VALERIA OANA Jan 30 2008, 11:16 AM

In memoria unei persoane foarte speciale pentru mine


BUNICA

Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus dupa fus.
Din zori si pana-n seara;
Cu furca-n brau, cu gandul dus,
Era frumoasa de nespus
in portu-i de la tara...

Cata la noi asa de bland,
Senina si tacuta;
Doar suspina din cand in cand
La amintirea vreunui gand
Din viata ei trecuta.

De cate ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...

Postata de: rux25 Jan 30 2008, 11:32 PM

...Cu toate ca sunt atat de multe lucruri pentru care sa ne facem griji,
Exista cu mult mai multe lucruri pentru care sa fim recunoscatori.

Desi bunatatea vietii poate fi uneori umbrita,
Ea nu poate fi subapreciata.

Pentru fiecare act necugetat, destructiv
Sunt mii de acte mici, tacute de dragoste, bunatate si compasiune.

Pentru fiecare persoana care vrea sa faca rau
Sunt multi, multi altii care isi dedica vietile pentru a ajuta si a vindeca.

Este o bunatate in viata care nu poate fi negata.

Uita-te cu atentie la cele mai magnifice peisaje si la cele mai mici detalii,
Pentru ca bunatatea intotdeauna va straluci.

Bunatatea vietii nu are limite.
Creste mai abundent cu fiecare noua incercare.
Cu cat experimentezi si apreciezi mai mult bunatatea vietii,
Cu atat este mai mult de trait.

Chiar si cand vantul rece bate
Si lumea pare acoperita de o umbra cetoasa,
Bunatatea vietii exista.

Deschide-ti ochii, deschide-ti inima,
si vei vedea ca bunatatea este peste tot.

Desi bunatatea vietii pare uneori ca sufera esecuri,
Ea intotdeauna indura.

Pentru ca, in momentele intunecate, devine foarte clar ca viata este o comoara fara de pret.
Si asa bunatatea vietii devine si mai puternica datorita tocmai acelor lucruri care i s-au opus.

Cu timpul, cand frica iti va disparea pentru totdeauna
Vei afla ca bunatatea vietii a fost mereu la un moment distanta.

La urmatorul colt
In fiecare moment
Bunatatea vietii e gata sa te surprinda si sa te incante.

Lasa bunatatea vietii sa iti atinga spiritul si sa iti calmeze gandurile.
Si apoi imparte norocul tau cu altii.

Findca bunatatea vietii creste tot mai minunata de fiecare data cand este daruita.

Cu toate ca problemele in mod constant striga dupa atentie
Si conflictele apar sa urle si mai tare,
Bunatatea vietii devine mai puternica in liniste si pace, cu mai mult rost si semnificatie decat inainte...

Postata de: rux25 Jan 31 2008, 08:34 PM

...Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera.

Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.

Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara.

Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se
profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii
si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.

Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in
detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din
urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la
fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat.

Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!

Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?".

Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva". Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te incurajeze".

Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca?

Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur.

Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei
locul? Ai fost vreodata dezamagit - poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel moment importanta lor?

Postata de: ella14 Jan 31 2008, 11:43 PM

Rux draga cred ca e a 3-a oara cand citesc povestile acestea scrise de tine,nu le-am dat importanta dar merita......deci o sa incep sa le citesc pe toate

multumesc pentrru aceste povesti

Postata de: rux25 Jan 31 2008, 11:53 PM

QUOTE(ella14 @ Jan 31 2008, 11:43 PM)

Rux draga cred ca e a 3-a oara cand citesc povestile acestea scrise de tine,nu le-am dat importanta dar merita......deci o sa incep sa le citesc pe toate

multumesc pentrru aceste povesti

Postata de: rux25 Feb 1 2008, 11:15 AM

...Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.

Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena.

Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea in scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a intins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv. Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa. Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea. Si-au amintit doar de piesa clasica: „Twinkle, Twinkle Little Star”.

Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu. Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut. Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt intotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.

Data viitoare cand iti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum iti sopteste la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Fie sa-i simti bratele in jurul tau si cum te ajuta sa-ti transformi micile incercari in adevarate capodopere. Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati”.

Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti.

Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine! Si tine minte:
„Nu te opri. Continua sa canti”.

Postata de: mallina2u Feb 1 2008, 01:22 PM

Off, Ruxi, cata emotie imi dai tu mie zilnic!
iar Twinkle, Twinkle little star e una din preferatele Ilincai , of, de i-ar da Dumnezeu noroc si putere sa fie bine mereu... nu doar ei, la toata lumea!

Postata de: rux25 Feb 1 2008, 05:35 PM

Micile pietre fac muntii mari
Micii pasi pot acoperi mile
Micile acte de bunatate si iubire
Dau lumii surasul ei cel mare

Cuvinte mici pot alina necazul
Micile imbratisari pot usca marile lacrimi
Micile lumanari pot lumina intunericul
Micile amintiri dureaza ani de zile

Micile vise pot duce la maretie
Micile victorii la succes
Micile lucruri in viata
Sunt cele care aduc cea mai mare bucurie.

Autor necunoscut

Postata de: rux25 Feb 2 2008, 01:29 PM

PRINCIPIUL NARCISEI GALBENE

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:
-Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea lor sa treaca!
Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi merge joia viitoare. In acea zi insa timpul s-a racit dintr-odata si a plouat.
Dar promisesem, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei am spus:
-Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil,sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri!
Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:
-Noi conducem pe vremea asta, mama.
-Ei bine, nu merg nicaieri pina nu se face timp frumos.
Am crezut ca am fost destul de convingatoare.
-Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina, a spus fiica mea.
-Cat de departe trebuie sa mergem?
-Cateva strazi. O sa conduc eu, sunt obisnuita cu asta.
Dupa cateva minute, am intrebat-o:
-Unde mergem ? Asta nu e drumul spre service.
-Mergem spre narcisele galbene. Carolin a zambit.
-Carolyn, am spus eu cu asprime in glas, te rog sa intorci.
-Linisteste-te, mama. Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta.
Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”. Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.
Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul.
Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.
-Dar cine a facut asta?, am intrebat-o pe Carolyn.
-O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei.
Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul.
Primul raspuns a fost un simplu: “50.000 bulbi.”
Al doilea raspuns a fost: “Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua miini, doua picioare si putin creier.”
Al treilea raspuns a fost: “Am inceput in 1958″.
Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata.
M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.
Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.
Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.
-Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel, am recunoscut eu. Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!
Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:
-Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut.
Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”. Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza…
Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa aceepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea… si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.

Asa ca INCETEAZA sa mai astepti…
-pana cand masina ori casa este platita,
-pana cand iti iei o masina sau casa noua,
-pana cand copiii pleaca de acasa,
-pana cand iti termini studiile,
-pana cand slabesti 10 kg,
-pana cand te ingrasi 10 kg,
-pana cand te casatoresti,
-pana cand ai copii,
-pana cand te pensionezi,
-pana la vara,
-pana la primavara,
-pana la iarna,
-pana la toamna,
-pana cand mori…
Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie! Si poate ca astazi este cea mai buna zi ca sa plantezi primul bulb al propriei tale gradini de narcise… tu stii cel mai bine!

Postata de: rux25 Feb 2 2008, 07:06 PM

Sarbatoarea creatiei

In ziua a saptea, dupa ce se incheiase creatia, Dumnezeu hotara ca era timpul pentru sarbatoarea sa. Creaturile abia plasmuite se preocupara cu toate sa-i ofere in dar lui Dumnezeu ceea ce aveau sa gaseasca mai frumos. Veveritele adusera nuci si alune, iepurii - morcovi si radacini dulci, oile - lana moale si calda, vacile - lapte spumos cu smantana.
Mii de ingeri se adunara in cerc si cantara o melodie celesta.
Omul astepta sa-i vina randul si era ingrijorat. "Oare ce ii voi putea darui eu? Florile dau mireasma, albinele - miere, pana si elefantii s-au oferit sa ii faca dus lui Dumnezeu cu trompele lor ca sa se racoreasca ... ".
Omul se asezase la capatul sirului si continua sa isi framante mintea. Toate creaturile treceau prin fata lui Dumnezeu si ii infatisau darurile lor.
Cand mai ramasesera doar cateva ,omul cazu in disperare.
Veni si randul sau.....
Si atunci omul facu ceea ce nici o alta creatura nu indraznise sa faca. Alerga la Dumnezeu, sari pe genunchii sai, il imbratisa si ii spuse:
- Te iubesc!.....

Chipul lui Dmnnezeu se lumina si toata creatia intelese ca omul ii facuse lui Dumnezeu darul cel mai frumos si rasuna in univers imnul ....
Pentru ce ne-a creat Dumnezeu?
Dumnezeu ne-a creat pentru a-l cunoaste si pentru a-l iubi ...
Un copil de numai 8 anisori a spus : "Nu trebuie sa spui te iubesc daca nu este adevarat. Dar daca este adevarat, trebuie s-o spui cat mai des... Oamenii uita..."

Postata de: rux25 Feb 3 2008, 01:19 AM

Cu timpul ...

"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre
a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu
inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim
cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...


Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si
asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in
astazi si acum pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru
a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante
care se opresc insa la jumatatea drumului...


Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea
datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si
planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc
sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar
poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si
omul invata si invata ... si cu fiece zi invata...


Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un
viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te
intorci la trecut...


Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu
defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata
fericirea pe care ti-o doresti...


Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa
nu mai vrei sa o vezi...


Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si
ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea
inconjurat doar de false prietenii...


Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot
continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit...

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a
ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari...

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil
ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate...

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece...

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de
fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata...

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o
fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte
si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat...

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta
va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai...

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment...

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt
imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum
s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa
spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca
vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens...

Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul..."

Jorge Luis Borges

Postata de: rux25 Feb 4 2008, 07:15 AM

A darui iubirea este o experienta reala, frumoasa, deoarece in acest
caz esti rege. A primi iubirea este o experienta nesemnificativa, ca
aceea a unui cersetor. Nu fiti cersetori. Macar in ceea ce priveste
iubirea, fiti regi, deoarece iubirea este o calitate inepuizabila;
puteti sa daruiti cit de mult doriti. Nu va fie teama ca se va
epuiza si ca va veti spune intr-o buna zi: "Dumnezeule! Nu mai am
nici un pic de iubire de daruit." Iubirea nu este ceva cantitativ,
ci calitativ; ea are calitatea de a creste atunci cind daruiti si de
a se diminua atunci cind o tineti doar pentru voi. Daca ramine numai
in voi, moare. Daruiti deci cit puteti. Nu trebuie sa va pese. O
minte zgircita isi spune: "Imi voi darui iubirea numai anumitor
persoane, care au anumite calitati". Voi nu intelegeti faptul ca
aveti in voi atit de mult... sunteti la fel ca un nor gata sa-si
reverse ploaia. Norului nu ii pasa daca se revarsa asupra stincilor,
gradinilor sau oceanului - acest lucru nu are nici o importanta. El
vrea sa se elibereze, si acea eliberare ii da o senzatie
extraordinara. Primul secret este: Nu cereti niciodata sa fiti
iubiti. Nu asteptati iubirea, gindindu-va ca o veti darui numai
atunci cind vi se va cere acest lucru.


OSHO

Postata de: rux25 Feb 4 2008, 02:30 PM

De ce sa fii bun

Sunt zile cand te intrebi: "De ce sa fii bun cand toti ceilalti sunt rai". De ce? Pentru ca si Dumnezeu iubeste lumea ta desi ea este una rea. De aceea El a trimis la noi pe Fiul Sau pentru ca sa ne mantuiasca din pacat. Iata ce a scris o adolescenta:

"As vrea sa plang dar nu am lacrimi.
As vrea sa mor dar inima mea nu vrea sa stea.
As vrea sa iubesc dar ma vor respinge.
As vrea sa invat dar voi uita repede.
As vrea sa cant dar nu iese decat un fals.
As vrea sa fac totul bine dar iese rau.
As vrea sa fiu buna dar totusi sunt rea.
As vrea sa plec dar nu am unde.
As vrea sa ma indragostesc dar nu am de cine.
As vrea sa ucid dar nu voi mai exista.
As vrea sa dorm dar nu voi putea.
As vrea sa ma casatoresc dar nu ma vrea nimeni.
As vrea sa fiu frumoasa dar din zi in zi ma fac mai urata.
As vrea sa fiu mai slaba dar din zi in zi mananc tot mai mult.
As vrea sa ma pot schimba dar e imposibil.
As vrea sa ascult muzica dar pe zi ce trece devin tot mai surda.
As vrea sa-L iubesc pe Dumnezeu dar inima mea Il respinge.
As vrea sa fiu o scriitoare respectata dar inima mea vrea oar glorie.
As vrea sa imi cer iertare dar sunt prea departe de cei apropiati ca sa ma aproprii destul de ei ca sa le intind o mana de ajutor.
As vrea sa fiu harnica dar sunt tot mai lenesa.
As vrea sa fiu o sora si o fiica buna dar 24 de ori din 24 sunt tot mai tafnoasa si rea.
As vrea sa scriu mai frumos dar inima, mintea si corpul imi tremura.
As vrea sa fiu bolnava si totusi sunt tot mai sanatoasa.
As vrea sa nu mai fiu dar nu am unde sa ma duc.
As vrea sa fiu surda, muta, oarba dar din ce in ce aud, vad rostesc numai prostii.
As vrea sa fiu crestina, dar sunt o pagana.
As vrea sa citesc carti bune, Biblia, Spritiul Profetic dar citesc numai basme, povesti, romane de dragoste
As vrea sa fiu oloaga, dar alerg din ce in ce mai tare spre rau.
Oare unde v-or sfarsi toate acestea?"

Acestea sunt parerile unei adolescente care poate seamana cu ale tale. Dar daca te gandesti ca a avut o zi proasta atunci o vei intelege mai bine. Nu-i asa? Ei bine totusi nu dispera. Sunt doar niste pareri de scurta durata! Dar... nu uita! Iisus te iubeste asa cum esti chiar daca tu crezi in altceva sau pe altcineva.

Postata de: rux25 Feb 5 2008, 04:29 PM

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

Postata de: rux25 Feb 5 2008, 07:50 PM

Gasim intotdeauna ceea ce cautam

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

Postata de: rux25 Feb 6 2008, 12:44 AM

Sa nu spui "Tata"
daca nu te comporti ca un fiu in fiecare zi!

Sa nu spui "Nostru"
daca esti inchis in egoismul tau!

Sa nu spui "Care esti in ceruri"
daca esti preocupat de lucrurile pamantesti!

Sa nu spui "Vie imparatia TA"
daca o confunzi cu succesul material!

Sa nu spui" Sfinteasca-se numele Tau"
daca nu-L respecti!

Sa nu spui "Faca-se voia Ta"
daca nu o accepti cand e dureroasa!

Sa nu spui "Painea noastra cea de toata zilele da-ne-o noua astazi"
daca nu te gandesti la cei infometati!

Sa nu spui "Ne iarta noua greselile noastre"
daca pastrezi ranchiuna pt fratele tau!

Sa nu spui "Nu ne duce pe noi in ispita"
daca ai de gand sa pacatuiesti in continuare!

Sa nu spui "Amin "
daca nu iei in serios cuvintele din "Tatal nostru" !!!

Postata de: rux25 Feb 6 2008, 04:38 PM

Poveste din Rai

--------------------------------------------------------------------------------

Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri.

Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.

- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor...

Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte.

- Putem primii putina apa?
- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul.

Cei doi au trecut portarul.Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit.

- Multumim, dar unde ne aflam?
- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai...
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi sa ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!

Postata de: rux25 Feb 6 2008, 09:19 PM

Scrisoarea micului Anastasis

Domnul Temistocle vindea tablouri, rame si maruntisuri in pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia lui si se chinuia sa-si vanda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri flamande. Deschidea dis-de-dimineata, isi facea semnul crucii privind spre biserica Sfanta Sofia, atarna ramele in cuiele ce se gaseau pe peretii din afara, langa usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi - pravalioara se gasea pe o straduta stramta, nepietruita - si asa isi astepta clientii. Domnul Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. Cand intra vreun scolarel sa ia o bomboana, gandea in sinea lui: "Saracutul, este galben ca ceara. Cine stie ce mananca". Cunostea bine fata saraciei, dupa cum cunostea si sufletul omului, cu bunele si cu relele lui. Dintre toti copilasii de prin vecini, cel mai mult tinea la un baietel dulce si cuviincios pe nume Anastasis, care traia singur singurel intr-o camaruta peste drum de casa lui. Saracutul, cu noaptea in cap pleca si cu noaptea in cap se intorcea. Dupa fata-i trasa si dupa hainutele si ghetutele lui rupte se putea usor vedea ca abia daca avea ce manca.
Intr-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se indrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea strangandu-si pe el paltonul, cand il vede pe micul Anastasis ca se apropie pe trotuarul celalalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti imbracat gros.
- Ma duc la posta sa duc niste scrisori.
- Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi inapoi la lucru, ca o sa racesti afara.
- Va multumesc mult, domnule, spuse micutul dardaind de frig.
Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, IN CER". S-a oprit locului si a inceput sa zambeasca.
- Saracul baietel! Ia sa vad ce cere... A deschis scrisoarea si a citit:
Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapanul nu-mi ajunge nici de mancare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma inchin Tie. Robul Tau, Anastasis.
- Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna - flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui - si s-a dus apoi la posta.
Peste doua zile l-a si vazut imbracat in haine calduroase. Ii veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti cate nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob...

Domnul Temistocle s-a bucurat mult sa-l vada fericit pe acel baietel, dar nu avea cum sa-i treaca atunci prin gand ca Anastasis va ajunge candva Sfantul Nectarie facatorul de minuni... De unde sa fi putut banui?...

Postata de: mallina2u Feb 7 2008, 01:37 PM

QUOTE(rux25 @ Feb 6 2008, 02:19 PM)

Scrisoarea micului Anastasis

Domnul Temistocle s-a bucurat mult sa-l vada fericit pe acel baietel, dar nu avea cum sa-i treaca atunci prin gand ca Anastasis va ajunge candva Sfantul Nectarie facatorul de minuni... De unde sa fi putut banui?...

Postata de: rux25 Feb 7 2008, 09:21 PM

Povestea ghemelor pufoase si calde

A fost odata ca niciodata o tara in care toata lumea era fericita. Fiecare persoana se nastea cu un sac fermecat care continea un stoc interminabil de gheme pufoase si calde.
Cand acestea erau daruite altor persoane, ele erau ca atingerea mainii unui copil mic, astfel incat oamenii simteau caldura si afectiune ori de cate ori primeau un ghem pufos si cald. Si pentru ca sacii erau fermecati, fiecare putea cere si primi oricat de multe gheme calde vroia.
Intr-o zi, a venit o vrajitoare rea, care a raspandit zvonul ca nu vor fi intotdeauna suficiente gheme in saci (vrajitoarea vroia sa vanda o licoare care aduce fericirea, astfel ca stocurile gratuite de gheme pufoase calde nu erau benefice pentru afacerea ei).
Oamenii au inceput sa ascunda ghemele pufoase calde, in caz ca zvonul ar fi adevarat, astfel ca, la fel ca in cazul pietelor financiare, au sfarsit prin a face acest lucru sa devina real.
Acum locuitorii nu mai erau la fel de fericiti. Oamenii daruiau gheme numai cu economie, si chiar si atunci vroiau un ghem in schimb, de fiecare data. Unii au inceput sa daruiasca gheme din plastic, astfel incat sa pastreze originalele pentru ei. Desi pareau foarte reale, senzatiile pe care le ofereau nu erau aceleasi.
Unii au inventat spini reci, care stimuleaza sentimente neplacute, dar cel putin le reamintesc oamenilor ca ei traiesc. Vrajitoarea cea rea a facut o multime de bani vanzand leacurile ei nenorocite.
In cele din urma, un calator intelept a trecut prin tinut si vazand ceea ce s-a intamplat le-a spus oamenilor ca sacii ERAU fermecati, si cu cat scot din ei mai multe gheme, cu atat mai multe vor fi fabricate in saculeti.

Unii oameni l-au crezut pe calator si au inceput sa scoata mai multe gheme. Acum asteptam sa ii vedem reusind sa aduca inapoi obiceiul daruirii de gheme calde pentru binele oamenilor.
de Julie Hay

Postata de: rux25 Feb 8 2008, 11:53 AM

Era odata o fetita pe nume Polyanna...si aceasta fetita era o fetita tare, tare multumita...si acest lucru se datora "jocului multumirii"....
Era un joc pe care-l invatase de la tatal ei, iar regula jocului suna cam asa..."Sa gasesti ceva care sa iti produca multumire in orice imprejurare".
Acest joc fetita a inceput sa-l joace intr-un moment trist...atunci cand a primit in pachet niste carje. Ce sentimente a incercat o fetita nevinovata care isi dorea tare mult o papusa, dar a primit o pereche de carje... Tatal ei i-a spus atunci sa se bucure, pentru ca nu are nevoie de ele. De atunci fetita s-a jucat intotdeauna impreuna cu tatal ei. Cu cat era mai greu...cu atat le placea mai mult jocul . Insa spunea fetita "cateodata e cat se poate de greu"...Iar asta s-a intamplat cand mama si tatal ei au parasit-o pentru a se muta la Cer, iar ea micuta a ramas singura pe lume...incerca mereu sa joace jocul multumirii desi simtea ca nu mai poate.
Dar atunci cand cauti lucruri bune si frumoase, uiti mereu pe cele rele si urate...

Poveste extrasa din cartea " Secretul Multumirii" de Harriet Lummis Smith

Postata de: mallina2u Feb 8 2008, 12:04 PM

asa e, de cate ori vedem numai partea frumoasa a lucrurilor, suntem mai multumiti .. cum imi spuneai tu odata, tristetea e un pacat si sa nu o lasam sa ne cuprinda .. mare dreptate ai avut!

Postata de: alexandra81 Feb 8 2008, 07:15 PM

O POVESTE FOARTE CRUDA...

A fost odata...un baiat care s-a nascut bolnav...O boala care nu avea leac...Avea 17 ani si putea sa moara in orice clipa...Mereu a trait in casa, in grija mamei sale...
S-a saturat de asta si s-a decis sa iasa doar o singura data.I-a cerut voie mamei sale iar ea l-a lasat.Mergand pe ulite a vazut mai multe magazine. Trecand pe langa un magazin de muzica si uitandu-se in vitrina, observa prezenta unei fete dragute de varsta sa.
A fost dragoste la prima vedere. A deschis usa si a intrat uitandu-se doar la ea. Apropiindu-se putin cate putin, a ajuns la tejgheaua unde statea ea.
Ea l-a privit si i-a zis zambind : "Pot sa te ajut cu ceva?"
In acest timp el se gandi ca este cel mai minunat zambet pe care l-a vazut vreodata in toata viata. Simti dorinta de a o saruta chiar in acea clipa...
Zise balbaindu-se : "Da, aaaa, mi-ar placea sa cumpar un CD..." Fara sa se gandeasca lua primul CD pe care-l vazu si ii dadu banii.
"Vrei sa ti-l invelesc?" - intreba fata zambind din nou. El i-a zis ca vrea, intorcand capul...Iar ea s-a dus in depozit pentru a-i aduce pachetul invelit. El l-a luat si a iesit din magazin.
S-a dus acasa, iar din acea zi si-a facut un obicei din a-l vizita si din a cumpara un CD. Fata i le impacheta mereu, iar el le ducea acasa si le punea in dulap.
El era prea timid ca sa o invite sa iasa impreuna si chiar daca incerca nu putea...
Mama lui a aflat acest lucru si a incercat sa-l incurajeze, asa ca a doua zi el s-a indreptat catre magazin cu curaj...
Ca si in celelalte zile a cumparat din nou un CD, si, ca de obicei, ea s-a dus in spate sa-l impacheteze...El a luat CD-ul, iar in timp ce ea nu se uita i-a lasat repede numarul sau de telefon pe tejghea si a iesit in fuga din magazin...
Trrrr! mama lui raspunse..."Alo?"; era fata care a intrebat de baiatul sau. Iar mama incepu sa planga in timp ce-i spunea:
"Nu stii?...a murit ieri."
Avu loc o tacere profunda cu exceptia plansetului mamei.
Mai tarziu mama intra in camera fiului sau pt a-si aminti de el...Ea s-a decis sa inceapa sa-i admire hainele...asa ca a deschis dulapul.
Mare-i fu surpriza sa vada multitudinea de CD-uri invelite; nici unul nu era deschis.
Vazand atatea deveni curioasa si nu putu sa se abtina asa ca lua unul si se aseza pe pat ca sa il vada...pe cand facea acest lucru o bucatica de hartie a iesit din cutia de plastic.Mama a luat-o ca sa citeasca si zicea...
"Buna! esti super chipes, vrei sa iesi cu mine? Sofia"
Emotionata mama a desfacut fiecare CD in parte iar in fiecare exista o foaie cu acelasi text.

Morala:

Asa e viata..nu astepta prea mult ca sa-i spui persoanei speciale ceea ce simti...Spune-i azi pentru ca maine poate fi prea tarziu.

Postata de: mallina2u Feb 8 2008, 07:30 PM

Alexandra81, povestea a mai fost postata de rux25, e pe una din paginile anterioare... asta ca sa vezi ce memorie am!

Postata de: alexandra81 Feb 8 2008, 07:46 PM

e bine, insa eu nu am gasit-o pe paginile astea...asa ca am mai scris-o inca o data.

Postata de: rux25 Feb 8 2008, 08:47 PM

QUOTE(alexandra81 @ Feb 8 2008, 07:46 PM)

e bine, insa eu nu am gasit-o pe paginile astea...asa ca am mai scris-o inca o data.

Postata de: alexandra81 Feb 8 2008, 10:03 PM

Si mie mi-a placut de cand am citit-o prima data. am primit-o in pps, dar imaginile nu au fost alese prea inspirat (zic eu )...oricum e o lectie de viata.

Postata de: rux25 Feb 9 2008, 11:09 AM

Ce este viata?

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.
O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

Ma intreb cum ai raspunde daca te-as intreba: “Pentru tine, ce este viata?”

Postata de: rux25 Feb 9 2008, 10:17 PM

Demisia oficiala


Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.


Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Postata de: cristina67 Feb 9 2008, 10:41 PM

QUOTE(rux25 @ Feb 10 2008, 12:17 AM)

Demisia oficiala
Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Postata de: mallina2u Feb 10 2008, 10:21 AM

Ruxi, o sa imi permit sa postez si eu in topicul tau una, doua povestioare primite de la o prietena f. credincioasa:

O Sf. Filofteia a vremurilor moderne

Cuvioasa Mucenita Daniela

Aceasta floare aleasa a rasarit pe pamantul romanesc in anul 1967. De micuta era foarte apropiata de Dumnezeu. Cand iesea de la scoala trecea totdeauna pe la Biserica. Pentru aceasta era foarte mustrata de tatal ei: "Unde ai fost? Toata ziua la biserica? La popii tai? Ce ti-a dat tie Dumnezeu?" Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile ii curgeau pe obraji.
Statea mult timp la rugaciune si era evlavioasa. La banchetul de la sfarsitul liceului n-a vrut sa se duca. Ca o ruga diriginta ei: "Hai, Danuta, vino si tu cu noi!" si ea a zis: "nu pot, dar sa stiti ca eu va iubesc foarte mult pe toti, dar la banchet nu pot veni&iertati-ma&" Era foarte blanda si foarte buna cu toti. Ii ajuta pe colegi la lectii; statea si noaptea sa scrie pentru ei. Invata foarte bine, atat la scoala, cat si la facultate. Ii placea foarte mult sa lucreze. Toate hainele ei erau facute de ea.
A fost fiica duhovniceasca a Cuviosului Parinte Sofian de la Sfanta Manastire Antim.
Studenta fiind, avea in grija o batrana paralizata, uitata de toti - mama Ioana. Cuvioasa Daniela se ducea zilnic la ea: dimineata, inainte de facultate si seara. Era drum destul si osteneala multa. O spala, o ingrijea, ii facea cumparaturile. Din bursa ei punea deoparte si pentru mama Ioana. Ii spala hainele, ii citea, ii canta si aducea bucurie in sufletul batranei.
Era foarte blanda si foarte milostiva. Se vedea in ea blandetea Parintelui Sofian. N-a fost niciodata suparata pe cineva. Se acuza intotdeauna pe sine, iar pe ceilalti ii scuza.

Odata, cineva a batut-o tare pe Daniela, desi aceasta nu era vinovata. Dupa ce a rabdat in tacere bataia, s-a aplecat pana la pamant, a ingenunchiat si a sarutat piciorul care o lovise cu salbaticie.
Anumite persoane din familie incercau sa o convinga sa se marite, iar ea spunea: "Nu, nu. Eu vreau sa raman cu Dumnezeu". "Dar poti sa fii cu Dumnezeu si maritata" - i se spunea. "Da, dar daca ma marit, inseamna ca-L dau putin pe Dumnezeu la o parte, si eu nu pot asta, nu vreau. Eu vreau sa-I dau totul lui Dumnezeu."
Statea multe ore noaptea sa-si faca pravila. Niciodata nu s-a culcat fara sa-si faca pravila. Iar fratii ei strigau la ea: "Ce ti-a dat tie Dumnezeu? Ca ne-ai acrit cu popii tai. Ce-ti face credinta ta? Ca tata iti da de mancare& De ce ai facut facultatea, ca sã te duci la manastire?"
Cand a terminat facultatea a fugit la Manastire. Tatal ei a cautat-o mult timp, a gasit-o, a batut-o si a adus-o acasa. A fugit de mai multe ori. De fiecare data a fost adusa cu forta acasa si batuta cumplit.
Odata, in noaptea de dinainte de plecarea sa la Manastire, a plans si s-a rugat fara incetare la Maica Domnului. Spre ziua a adormit. Cand s-a trezit, a luat iconita cu Maica Domnului pe care o primise de la Parintele Sofian. A facut cruce, a sarutat iconita si foarte hotarata si-a strans lucrurile pentru plecare. Apoi a lasat unei prietene o scrisoare pentru Parintele Sofian. Iata continutul:
"Am visat, Parinte, icoana Maicii Domnului. Si am vazut ca icoana prinde viata, si Maica Domnului ma privea atent si eu ma rugam in fata ei si o intrebam: "Ce sa fac?". Si am vazut cum ma privea cu multa durere. Si am vazut lacrimi pe obrazul Ei. Si, deodata, si-a intins mainile la rugaciune si o lacrima din ochii Ei a picurat pe mana mea. Si Ea, cu mainile ridicate in sus, se ruga si plangea. Cand m-a atins lacrima Ei m-am trezit. Si m-am hotarat sa plec."
Si a plecat. Pe drumul Crucii, pe urmele Mantuitorului Hristos.
Cand a adus-o ultima data de la Manastire, tatal ei a batut-o cumplit, umpland-o de sange. Apoi i-a taiat vesmintele monahale si i le-a aruncat la gunoi. I-a smuls de la gat cruciulita si a strigat la ea: "Popii, popii si biserica&" Atunci ea a lesinat. Si cand s-a trezit, asa se ruga de tatal ei: "Te rog, lasa-mi icoanele. Eu nu pot trai fara ele. Te rog&" Si el le-a pus sub picior, a calcat pe ele si apoi le-a luat pe toate. Atunci ea a zis: "Bine, mi-ai luat totul, dar sufletul nu poti sa mi-l iei, aici e totul."
Si de atunci numai asa se ruga: "Maica Domnului, ajuta-ma, nu ma parasi. Doamne Iisuse Hristoase&"


Vazand tatal ei ca nu o poate abate de pe calea vietuirii ortodoxe, a nascocit o rezolvare diabolica. A gasit niste medici asemenea lui si i-au stabilit diagnosticul de "schizofrenie paranoida cu delir mistic". Pana la sfarsitul vietii sale pamantesti a fost obligata sa ia medicamente "care s-o linisteascã". Ultimii doi ani i-a petrecut prin spitale, cu perfuzii si cu tubul pe nas. Din cauza medicamentelor era aproape tot timpul inconstienta. Tatal ei o pazea de la prima ora pana noaptea la orele 22 - 23, ca sa nu poata lua legatura cu persoane binecredincioase.
Imobilizarea in pat si medicamentele primite de la psihiatru i-au provocat o paralizie aproape completa si un ileus paralitic (pseudoobstructie intestinala). In aceste chinuri a trecut catre Domnul, marti 6 aprilie 2004, in Saptamana Mare. Aceasta s-a intamplat la ora 10. Si pentru ca tatal ei n-ar fi acceptat chemarea unui preot, a randuit Dumnezeu in chip minunat sa afle despre ea Parintele Constantin. Ajuns la spital la ora 11, acesta i-a facut slujba de inmormantare. Pentru prima data, tatal ei lipsea, desi dimineata fusese vazut in spital&
La cinstitul sau mormant au inceput sa se faca minuni.
Prima minune cunoscuta este vindecarea unui tanar care suferea de opt ani de pseudoobstructie intestinala cu crize repetate. Acesta a dobandit tamaduire in ziua de miercuri 12 mai 2004. De atunci, tinerele binecredincioase care au aflat despre vietuirea si patimirea muceniceasca a surorii lor, au dobandit si mai multa evlavie si ravna duhovniceasca pentru cinstirea si pomenirea ei.
Se numea Daniela Paximade, a trait in Bucuresti, s-a nascut in 1964 si s-a ridicat la Hristos in 2004.


si o alta:
COPIL SALVAT MINUNAT DE UN CALUGAR
De pe un site ortodox: Iata o intamplare din care intelegem ca multi calugari se roaga pentru noi. Ea mi-a fost povestita de un preot care si-a dat doctoratul in Grecia si i-a fost povestita chiar de cel care a patit-o, un barbat grec de vreo 35-40 de ani. In 1991 acest barbat se plimba cu baiatul lui de 7 ani pe o strada din Atena. Baiatul se juca mergand pe bordura trotuarului cand a alunecat si a cazut in mijlocul strazii. Din spate venea cu viteza o masina care aflandu-se la doar cativa metri de baiat cand acesta a cazut, era clar ca il va strivi, neputand sa franeze asa repede. Tatal l-a strigat pe baiat si si-a pus mainile pe fata ca sa nu mai vada tragedia. Cand si-a luat mainile de la ochi, l-a vazut pe baiat in picioare, intreg, stand pe trotuar si l-a intrebat plin de uimire si bucurie cum a scapat. Baiatul i-a spus ca in clipa cand masina era gata sa treaca peste el, a venit un preot batran care l-a ridicat in aer, masina a trecut pe sub ei si apoi l-a asezat pe trotuar. Si unde e parintele, a intrebat tatal. Nu stiu, a raspuns copilul, nu l-ai vazut unde s-a dus? Voind sa-i multumeasca ei l-au cautat prin mai multe biserici din Atena si imprejurimi. Dupa cateva luni, mergand in Sfantul Munte Athos, in biserica unei manastiri baiatul a inceput sa strge la tatal lui: Uite-l pe parintele, uite-l pe parintele care m-a salvat. Au mers la acel parinte care era in altar si slujea Sfanta Liturghie si i-au spus ca copilul il cunoaste. Parintele le-a raspuns ca nu-i cunoaste ,dar ca daca au ceva sa-i spuna, sa-l astepte la chilia lui dupa Liturghie. Povestindu-i toata intamplarea, parintele uimit i-a intrebat la ce ora s-a intamplat. Cand a aflat ora, le-a raspuns ca el nu stie decat ca in acea ora el se roaga ca Dumnezeu sa-i pazeasca pe copii de accidente si ca el nu a mai iesit din Sfantul Munte de multi ani. Ingerul lui pazitor, luand chipul lui l-a salvat pe acel copil.

Postata de: rux25 Feb 10 2008, 10:45 AM

MULTUMESC mallina...din suflet

Postata de: mallina2u Feb 10 2008, 11:22 AM

QUOTE(rux25 @ Feb 10 2008, 03:45 AM)

MULTUMESC mallina...din suflet

Postata de: rux25 Feb 10 2008, 11:52 PM

Lumea are nevoie de oameni:

- Care nu pot fi cumparati;
- Care sa-si respecte cu strictete cuvantul;
- Care sa-si puna conduita morala deasupra bogatiei;
- Care sa aiba opinii si o vointa puternica;
- Care pot cuprinde mai mult decat propria lor vocatie;
- Care nu ezita sa rascumpere timpul;
- Care nu isi pierd individualitatea in multime;
- Care sunt onesti atat in lucrurile mici cat si in cele mari;
- Care nu fac compromisuri cu raul;
- A caror ambitii nu se confunda cu propriile dorinte egoiste;
- Care nu spun ca fac ceva "pentru ca si altcineva o face";
- Care se comporta cu dreptate cu prietenii lor la bine si la rau, in necazuri cat si in prosperitate;
- Care nu cred ca perspicacitatea, incapatanarea si siretenia sunt cele mai bune calitati pentru a obtine succesul;
- Care nu se rusineaza si nu se tem sa sustina adevarul cand acesta devine nepopular.

Postata de: rux25 Feb 11 2008, 08:27 PM

Mesaj de la Dumnezeu

Te rog sa fii atent pentru ca sunt schimbari pe care TU trebuie sa le faci in viata TA.
Acestea sunt schimbari pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a putea sa-mi tin promisiunea de a-ti asigura pacea, bucuria si fericirea in viata.
Imi cer scuze pentru orice neintelegere, dar tot ceea ce-ti spun nu-ti cere prea mult timp.
Stiu, ti-am dat deja cele 10 porunci. Pastreaza-le. Dar urmeaza si aceste sfaturi.


Nu te mai ingrijora!
Viata te-a invatat sa-ti faci griji. Ai uitat ca Eu sunt aici pentru a-ti lua greutatile si a le purta in locul tau? Sau iti face placere sa te necajesti pentru fiecare lucru mic care-ti iese in cale?

Fa o lista!
Ceva trebuie facut, sau de ceva trebuie avut grija? Fa o lista. Nu, nu lista TA. Pune-te pe lista MEA. Lasa-ma pe mine sa am grija de problemele tale.

Nu pot sa te ajut, pana nu te intorci la MINE. Si, cu toate ca lista MEA este lunga, Eu sunt totusi... Dumnezeu. Pot avea grija de tot ceea ce pui in mainile MELE. De fapt, ca sa spunem adevarul, Eu pot avea grija de mai multe lucruri pentru tine decat ai putea vreodata sa-ti imaginezi.

Odata ce mi-ai dat MIE greutatile tale, nu mai incerca sa le iei inapoi. Ai incredere in MINE. Ai incredere ca voi avea grija de tot ceea ce-ti trebuie, de problemele tale, de incercarile prin care treci.

Ai probleme cu copiii? Pune-i pe lista MEA.
Ai probleme cu BANII? Pune-i pe lista MEA.
Ai probleme emotionale? Pune-le pe lista MEA.

De dragul MEU, pune-le pe lista MEA.Vreau sa te ajut. Trebuie doar sa ceri.

Lasa-le in pace!

Nu te scula dimineata spunand: "Ei bine, ma simt mult mai puternic acum, cred ca pot prelua controlul de aici incolo."

De ce crezi ca te simti mai puternic acum? Este simplu. Pentru ca mi-ai dat MIE greutatile tale si eu am grija de ele. De asemenea eu reinnoiesc puterea ta si te acopar cu pacea mea.Nu stii ca daca iti dau inapoi problemele, tu vei reveni acolo de unde ai plecat?

Lasa-le cu MINE si uita de ele. Lasa-ma numai sa-mi fac treaba.

Vorbeste cu mine!

Vreau sa uiti multe lucruri. Uita ce te scoate din minti. Uita ingrijorarea si necazurile, pentru ca stii ca am preluat controlul.

Dar este un lucru pe care te rog sa nu-l uiti niciodata. Te rog sa nu uiti sa vorbesti cu MINE DESEORI! Te iubesc! Vreau sa-ti aud vocea. Vreau sa MA incluzi in lucrurile care se petrec in viata ta. Vreau sa te aud vorbind despre prieteni si despre familia ta.

Rugaciunea este pur si simplu conversatia cu MINE. Vreau sa-ti fiu cel mai drag prieten.

Ai credinta!

De aici, de sus, vad o multime de lucruri pe care nu le poti vedea ce acolo, de jos. Ai incredere in MINE, caci nu ai dori sa vezi cu chii MEI. Voi continua sa am grija de tine, sa te veghez si sa-ti acopar nevoile.Trebuie numai sa ai incredere in MINE.

Chiar daca am o sarcina mai mare decat tine, se pare ca ai mari probleme numai cu partea simpla care-ti revine. Cat de greu poate fi, doar sa ai incredere?

Imparte!

Ai fost invatat sa imparti lucrurile cu altii inca de cand aveai 2 ani. Cand ai uitat asta? Regula se aplica in continuare.

Imparte cu cei care sunt mai putin norocosi ca tine.
Imparte bucuria ta celor care au nevoie de incurajare.
Imparte rasul tau cu aceia care nu au auzit nimic de el de mult timp.Imparte lacrimile tale cu aceia care au uitat sa planga.
Imparte credinta ta cu aceia care nu au deloc.

Fii rabdator!

Am condus lucrurile asfel incat, numai intr-o viata, sa ai mai multe experimente diverse. Tu cresti de la copil la adult, ai copii, schimbi multe slujbe, inveti multe, calatoresti in multe locuri, intalnesti mii de oameni si experimentezi atat de multe. Cum poti fi atat de nerabdator, cand MIE imi ia un pic mai mult decat ai crezut ca sa indeplinesc ceva din lista?

Ai incredere in cronometrarea MEA, pentru ca ea este perfecta.

Numai pentru ca am creat universul in numai sase zile, toti cred ca trebuie sa ma grabesc mereu, sa fie totul repede, repede.

Fii bun!

Fii bun cu toti, pentru ca EU ii iubesc tot atat de mult ca pe tine. Ei s-ar putea sa nu se imbrace ca tine, sau sa vorbeasca la fel ca tine, sau sa traiasca la fel ca tine, dar EU tot va iubesc pe toti. Te rog sa intelegi asta, pentru binele MEU.

V-am creat pe fiecare dintre voi, astfel incat sa fiti diferiti. Ar fi mult prea plictisitor daca ati fi fost identici.Te rog sa intelegi ca EU iubesc fiecare din aspectele care va diferentiaza.

Iubeste-te pe tine insuti!

Cand EU te iubesc atat de mult, cum e posibil ca tu sa nu te iubesti? Ai fost creat de MINE numai pentru un singur scop - sa fii iubit si sa iubesti, la randul tau.

Eu sunt Dumnezeul Iubirii.
Iubeste-ma. Iubeste-ti prietenii. Dar iubeste-te si pe tine insuti.

Inima mea se intristeaza in durere cand te vad ca te superi, atunci cand lucrurile ies prost.

Imi esti foarte drag! Nu uita asta niciodata!

Postata de: mallina2u Feb 11 2008, 08:47 PM

Minunata icoana, usor mai atipica, dar profunda!

multumim ca ai ales sa imparti cu noi

Postata de: rux25 Feb 12 2008, 02:57 PM

...Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut
FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect "in caz ca vine cineva".
Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.
Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!
Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.
Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat:
Viata e scurta.
Bucurati-va din plin de ea!
O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.

Cu multa IUBIRE

Postata de: rux25 Feb 13 2008, 09:31 AM

Vacanta la mare

Intr-o zi calduroasa de vara 7 tineri au decis sa ia vaporasul lor si sa iasa pe mare sa se racoreasca.
Zis si facut - si-au luat de mancare, bautura, haine si au plecat voiosi spre aventura.
Cand au ajus un pic in larg - au simtit cu soarele dogoreste tare.
- Sa facem o baie in mare inainte sa mancam si sa bem, ultimul care sare e un prostanac !
Au sarit pe rand in mare unii mai imbracati ca ceilalti. Dupa ce au inotat, s-au racorit au dat sa se intoarca inapoi in barca. Dar se pare ca uitasera sa faca ceva - sa lase scara pe care trebuiau sa urce la loc.
Au mai inotat pe langa barca, au strigat ajutor, au incercat sa se catere pe marginea barcii - dar fara succes. Intr-un final toti si-au dat viata.
Au fost gasiti peste cateva zile de autoritati.
(inspirat dupa o poveste reala)
Fiecare fapta trebuie gandita. Cel rau ne pandeste tot timpul pentru un moment de slabiciune si asteapta sa ne ispiteasca cu placeri marunte ale vietii.

Postata de: rux25 Feb 13 2008, 10:20 PM

STERGARUL

La cina cea de taina, in camera de sus,
Inconjurat de apostoli S-a asezat Iisus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
Pe azimile calde, pe mielul fara vina.

Era placut prilejul. Si toate pregatite.
Dar, vai, uitase gazda o sluga a trimite:
Un rob sau o copila, ca dup-a vremii lege
Cureaua de pe glezne pe rand sa le-o dezlege,
Sa le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
Se intrebau in cuget: cum vor sedea la ruga?
Sau cine isi va pune stergarul cel de sluga?

Postata de: rux25 Feb 13 2008, 11:29 PM

O POVESTE CE NU ARE NEVOIE DE CUVINTE


The Bridge

http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=13a4a045cd290bc2ae2d

Postata de: mallina2u Feb 14 2008, 11:13 AM

Ruxi, iti multumesc ca mi l-ai trimis si pe mail, m-a impresionat pana la lacrimi, l-am dat si eu mai departe... acel parinte a inteles sacrificiul, dar nu stiu daca eu as putea sa imi las copilul sa il faca pt atata lume care nu merita ... atata durere si .. un pic de speranta, de mangaiere... controverse...

Postata de: rux25 Feb 14 2008, 09:12 PM

QUOTE(mallina2u @ Feb 14 2008, 11:13 AM)

Postata de: rux25 Feb 14 2008, 09:40 PM

TACEREA LUI DUMNEZEU

O veche legenda norvegiana povesteste despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos rastignit. Crucea era foarte veche si acolo veneau multi oameni sa se roage cu evlavie. Multi veneau aici pentru a cere cate o minune.
Intr-o zi si Haakon s-a gandit sa ceara o favoare. Impins de un sentiment generos, a ingenuncheat in fata crucii si a spus:
“-Doamne, vreau sa fiu in locul Tau. Lasa-ma sa stau in locul Tau pe cruce".
Si ramase cu privirea atintita asupra crucii, parca asteptand un raspuns.
Domnul vorbi, iar vorbele Lui cazura din inalt soptitoare dar ferme.
“-Fiule, iti voi indeplini dorinta, dar cu o conditie".
“-Care, Doamne?” intreba Haakon.
“-Este o conditie greu de indeplinit? Sunt dispus sa mi-o asum si cu ajutorul Tau, Doamne, voi reusi”
“-Asculta... Orice ar fi sa se intample si orice ar fi sa vezi, trebuie sa pastrezi tacere pentru totdeauna”. Haakon raspunse:
“-Iti promit, Doamne!”Si schimbul se facu.
Nimeni nu observa schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon batut in cuie pe cruce. Intre timp Domnul tinea locul lui Haakon. Si pentru mult timp fu astfel si nimeni nu observa nimic.
Dar intr-o zi veni un om bogat si dupa ce se ruga pleca uitandu-si portofelul langa cruce. Haakon vazu si tacu.
Nu spuse nimic nici cand un sarac, care veni cateva ore mai tarziu, fura portofelul uitat de bogatas.
Si nu spuse nimic nici cand un baiat veni sa se roage pentru binecuvantare inainte de a face o lunga calatorie..
Dar in acel moment se intoarse bogatasul in cautarea portofelului. Fara sa stea pe ganduri se gandi ca baiatul furase portofelul.
Bogatasul se apropie de baiat si-i spuse furios:
“-Da-mi inapoi portofelul pe care mi l-ai furat!”
Tanarul replica surprins:
“-Eu nu am furat nici un portofel!”
“-Nu minti si da-mi-l inapoi imediat!”
“-Va repet ca nu am luat nici un portofel!” raspunse baiatul.
Bogatasul furios incepu sa-l loveasca pe tanar. Atunci se auzi o voce puternica:
“-Opreste-te!”
Bogatasul privi in sus si vazu ca imaginea de pe cruce ii vorbise.
Haakon care nu mai putuse pastra tacerea, striga aparandu-l pe tanar si acuzandu-l pe bogatas pentru falsele invinuiri pe care i le aducea. Acesta ramase uimit si iesi din locul de rugaciune. Tanarul pleca de asemenea fiindca se grabea sa plece in calatorie.
Cand cei doi plecara Christos ii spuse credinciosului:
“-Coboara de pe cruce. Nu poti sa-mi ocupi locul. Nu ai fost in stare sa pastrezi tacere.”
“-Dar, Doamne... -spuse Haakon- cum puteam sa permit o asemenea nedreptate?"
Locurile se schimbara, Isus se intoarse pe cruce si credinciosul in fata acesteia.
Dumnezeu continua sa vorbeasca:
"-Tu nu stiai ca a fost bine ca bogatasul sa piarda portofelul fiindca avea in el banii pentru a cumpara virginitatea unei tinere. In schimb saracul avea nevoie de banii aceia si a fost foarte bine ca i-a luat.
Iar baiatului i-a prins bine bataia primita fiindca din cauza ranilor nu a mai putut pleca in acea calatorie... Pentru ca doar acum cateva minute s-a scufundat vaporul cu care ar fi trebuit sa plece...Tu nu stiai nimic. Eu, da. De aceea tac”.
Si Domnul se afunda din nou in tacere.
De multe ori ne intrebam:
De ce Dumnezeu nu ne raspunde? De ce Dumnezeu pastreaza tacerea?
Multi si-ar dori ca Dumnezeu sa ne raspunda ceea ce doresc ei sa auda... Dar nu este asa.
Dumnezeu ne raspunde chiar si prin tacere!
Trebuie sa invatam sa ascultam. Tacerea Lui divina este menita sa ne spuna, fara cuvinte, ca El stie ce face.
Si in tacerea Sa ne spune cu iubire: AI INCREDERE IN MINE... STIU BINE CE AM DE FACUT!

Postata de: mallina2u Feb 14 2008, 09:51 PM

iti scrisesem pe mess, mi-ai raspuns prin aceasta povestioara, stiuta deja, dar cat bine face de cate ori o citesc... multumesc! iti trimit, eu aveam nevoie...

Postata de: april Feb 14 2008, 10:33 PM

''... ar trebui sa-l vada orice parinte...sa inteleaga ce dar minunat au alaturi... copilul lor ''
Eu stiu Rux ce inseamna sa pierzi cel mai minunat dar de la viata.

Postata de: rux25 Feb 14 2008, 10:43 PM

QUOTE(april @ Feb 14 2008, 10:33 PM)

Postata de: april Feb 14 2008, 11:10 PM

Multumesc Rux. Dumnezeu mi-a deschis totusi o fereastra... Am o scumpete de fetita adoptata .

Postata de: rux25 Feb 14 2008, 11:25 PM

QUOTE(april @ Feb 14 2008, 11:10 PM)

Postata de: danna68 Feb 15 2008, 02:56 AM

QUOTE(april @ Feb 14 2008, 11:10 PM)

Postata de: rux25 Feb 15 2008, 09:25 AM

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: "Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?"
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
"Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?" am intrebat.
"Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii", raspunse ea zambind.
"Hai sa lasam gluma", am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
"Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul", imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.
La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
"Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu."
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
"Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte."
Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii. Aceste randuri au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITA: nu poti alege sa imbatranesti sau nu; dar poti alege sa evoluezi.

Postata de: ligiamos Feb 15 2008, 09:34 AM

Citesc povestile tale mereu si sunt impresionante.Asta insa mi-a adus aminte atit de tare de bunicuta mea.Era o femeie plina de viata,glumeata si cocheta.Copil fiind o admiram tare si am iubit-o enorm.Dumnezeu sa o odihneasca in pace

Postata de: rux25 Feb 15 2008, 09:39 AM

QUOTE(ligiamos @ Feb 15 2008, 09:34 AM)

Postata de: Miha79 Feb 15 2008, 09:59 AM

aici ma relaxez eu citind povesti sunt minunate multumesc

Postata de: danna68 Feb 15 2008, 01:15 PM

QUOTE(rux25 @ Feb 13 2008, 11:29 PM)

Postata de: rux25 Feb 15 2008, 01:46 PM

QUOTE(danna68 @ Feb 15 2008, 01:15 PM)

Postata de: Viorel Feb 15 2008, 06:10 PM

Primita pe mail acum cateva clipe:

"Doi prieteni se intalnesc intr-un bar, la o cafea.

Deprimat, unul dintre ei incepu sa se descarce,

povestind despre toate preocuparile sale... munca...

banii... raportul cu prietena... scopul sau in

viata... Totul parea sa ii mearga prost.

Celalat baga mana in buzunar, scoase o bancnota de

50 EURO si ii zise:

-Vrei aceasta bancnota?

-Bineinteles... sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea?

Cel care avea bancnota in mana o stranse cu putere

pana cand aceasta se facu un mic ghemotoc.

-Acum o mai vrei?

-Sunt tot 50 EURO.

Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai.

Prietenul desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe

jos si o calca in picioare, pana cand se murdari toata.

-Tot mai vrei bancnota?

-Este oricum o bancnota de 50 EURO, si pana cand nu

o rupi isi pastreaza valoarea...

-Acum intelegi? Trebuie sa stii, chiar daca uneori

ceva nu iese asa cum vrei tu, chiar daca viata te

indoaie si te face un mic ghemotoc, tu continui sa fii

la fel de important cum ai fost intotdeauna... Ceea ce

trebuie sa conteze este cat valorezi in realitate,

nu cat de multe necazuri poti sa ai intr-un anumit moment.

Apoi puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe

masa, iar cu un zambet complice ii spuse:

-Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest

moment atunci cand nu te vei simti bine... dar trebuie

sa imi dai o banconta noua de 50 EURO ca sa o pot

utiliza cu urmatorul prieten care are nevoie.

De cate ori ne indoim de valoarea noastra, de ceea

ce meritam intr-adevar si de ceea ce putem realiza?

Acum gandeste-te bine si incearca sa raspunzi la

urmatoarele intrebari:


1-Care sunt cele mai bogate 5 persoane din lume?

2-Care sunt ultimele 5 castigatoare de la Miss Univers?

3-Numeste 10 castigatori ai premiului Nobel.

4-Care sunt ultimii 5 castigatori ai premiului

Oscar pentru cel mai bun actor sau cea mai buna

actrita?

Cum merge? Rau? Nu te preocupa. Nici unul dintre

noi nu isi aminteste care erau ieri cei mai mai

bogati, mai frumosi, mai celebri...

Acum raspunde la urmatoarele:

1-Numeste 3 profesori care te-au ajutat in formarea ta.

2-Numeste 3 prieteni care te-au ajutat in momente grele.

3-Gandeste-te la cateva persoane care te-au facut sa te simti special.

4-Numeste 5 persoane cu care iti face placere sa-ti petreci timpul.

Cum merge? Mai bine? Persoanele care fac diferenta

in viata ta nu sunt acelea care au cele mai bune

rezultate, multi bani sau multe premii...

Sunt cele care isi fac griji pentru tine, care au

grija de tine si care stau oricum cu tine.

Gandeste-te o clipa... Viata este foarte scurta!

Tu, pe ce lista esti? Nu stii? Lasa-ma sa te ajut...

Nu esti printre cei faimosi, dar esti printre cei

la care m-am gandit sa trimit aceasta pagina.

Trimite-o si tu, la randul tau... poate reusim sa

schimbam ceva in viata noastra si in cea a unei alte

persoane. "O lumanare nu pierde nimic daca aprinde o

alta."

Postata de: april Feb 15 2008, 06:10 PM

[quote name='danna68' date='Feb 15 2008, 07:15 AM' post='122616']

Multumesc pentru imbratisare danna68 . Povestile lui Rux sunt balsam pentru sufletele ranite. Multumesc.

Postata de: rux25 Feb 15 2008, 07:40 PM

Exista zile...

Exista zile in care nu te simti bine, te simti morocanos, singur, si extenuat.
Zile in care te simti mic si nesemnificativ, sau frustrat si ingrijorat, cand nimic parca nu este la indemana.
Sa te apuci de ceva pare imposibil.
Parca iti vine sa izbucnesti in lacrimi in orice moment.
in cele din urma, iti dai seama ca treci prin viata fara nici un scop.
Nu stii cat timp mai poti rezista.
Te vei trezi intr-o dimineata si vei observa ca ti-au aparut niste riduri noi, te-ai ingrasat putin, sau ti-a iesit un cos mare pe nas.
Poate vei fi concediat, parasit, sau te vei face de ras in public, sau ti se va da o porecla cu subinteles.
La serviciu, seful tau se ia de tine, si toata lumea din birou te innebuneste.
S-ar putea sa te doara capul, sau spatele, sau dintii, sau sa ai buzele uscate.
Oricare ar fi motivul, esti convins ca acolo sus, cineva nu te mai iubeste…

Te vei intreba: Ce sa fac, ce sa fac?
Pai, daca esti ca majoritatea oamenilor, te vei ascunde in spatele unei sperante nesigure ca totul se va rezolva de la sine.
Apoi iti vei petrece restul vietii uitandu-te peste umar si asteptandu-te ca totul sa mearga rau din nou…
Dar asta este o nebunie pentru ca esti tanar doar o singura data in viata, si nu esti niciodata batran de 2 ori…
Cine stie ce lucruri fantastice se ascund chiar dupa colt?!
Pentru ca, pana la urma, lumea este plina de surprize extraordinare, Lucruri pe care nici nu ti le poti imagina acum.

Exista miresme delicioase, si gustari strasnice.
Cine stie? Poate vei deveni foarte bogat, sau poate un superstar.
Suna bine, nu-i asa?
Exista jocuri, sporturi, si karaoke, si dansuri.
Dar cel mai important: exista dragoste, soapte, si imbratisari.

Deci cum poti gasi acea stare de multumire si liniste?
in primul rand nu te mai da la o parte din fata problemelor. infrunta-le!
incearca sa meditezi daca poti, sau du-te la o plimbare.
incearca sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva.
Fii mandru de cine esti, dar nu-ti pierde niciodata abilitatea de a rade de tine insuti.
Traieste fiecare zi din viata ca si cand ar fi ultima.
Nu-ti fie frica sa musti mai mult decat poti sa mesteci.
Asuma-ti riscuri.
Nu te da inapoi de la nimic!
Pentru ca, pana la urma, nu asta inseamna sa traiesti?
Iti doresc sa fii ambitios si disciplinat in tot ceea ce faci!!!

Iubeste-ti viata!

Postata de: rux25 Feb 16 2008, 05:25 PM

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile"responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-neintotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim ofericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Pablo Neruda

Postata de: mallina2u Feb 16 2008, 06:15 PM

Sa-mi spui daca ai si prezentarea powerpoint a acestor ganduri, sa iti trimit pe mail, peisajele sunt in ton cu zapada de-afara, iar muzica, e Era.... de suflet..

Postata de: mallina2u Feb 16 2008, 07:35 PM

UN BUN MOMENT PENTRU A MULTUMI

CELOR CARE ITI SUNT APROAPE!!!


Un soricel privi din crapatura sa din perete si ii vazu pe taran si pe nevasta acestuia deschizand un pachet.

• Ce mancare sa fi adus oare? se intreba soricelul... Cu groaza isi dadu repede seama ca era o capcana.

• E o capcana in casa, e o capcana in casa!

• Domnule Soarece, vad bine ca acest lucru te afecteaza, dar pentru mine el nu are nici o relevanta. Nu pot permite ca acest lucru sa ma afecteze.

• E o capcana in casa, e o capcana in casa!

• Imi pare foarte, foarte rau, Domnule Soarece, dar tot ce pot sa fac este sa ma rog. Te asigur ca te vei gasi in rugaciunile mele.

• E o capcana in casa, e o capcana in casa!

• Vai! Domnule Soarece, imi pare foarte rau pentru tine, dar chiar nu este o urgenta pentru mine.

Postata de: danna68 Feb 17 2008, 02:52 AM

QUOTE(april @ Feb 15 2008, 06:10 PM)

Postata de: rux25 Feb 17 2008, 09:46 AM

Cele mai frumoase si mai profunde randuri scrise vreodata...


Despre iubire...

Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei.
Chiar daca sabia ascunsa in penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea ar putea sa va sfarme visurile, asemenea vantului din miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice. Precum va face sa cresteti ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica pana la inaltimea voastra, alintandu-va ramurile cele mai fragile care freamata in lumina soarelui,
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre, zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemenea snopilor de grau ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la innalbirea fainii.
Va freamata pana ajungeti foarte supusi,
Ca apoi sa va harazeasca focului sau, si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste tainele inimii, si astfel sa deveniti o parte din inima vietii.

Dar, daca, stapaniti de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri, unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie si unde veti plange dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine ai nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de ajuns iubirea.
Cand iubiti, nu trebuie sa spuneti „Creatorul este in inima mea”, ci mai degraba „eu sunt in inima Creatorului”.
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii, fiindca iubirea, daca o meritati, va va arata drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta decat aceea de a se implini.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca acestea sa fie:
Sa te topesti si sa devii izvor ce susurul in noapte isi canta;
Sa cunosti durerea prea marii duiosii;
Ss fii ranit de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori cu inima intraripata si sa inalti multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci acasa impacat la ora amurgului;
Si, apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru cel iubit, iar pe buze un cantec de lauda.


Khalil Gibran

Postata de: rux25 Feb 18 2008, 02:25 PM

Dupa fapt real...

Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul"

Postata de: rux25 Feb 19 2008, 10:06 AM

Un tanar luptator in vechea si indepartata China isi pierduse toata increderea in sine in urma incercarilor vietii si a razboaielor la care a participat.

Era suparat tot timpul. Cand se afla in public avea manifestari arogante si era iute la minie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase. Tot felul de intrebari despre viata si moarte il bantuiau.

Intr-una din acele zile negre din viata lui prietenii sai l-au indemnat sa mearga la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau raspunde. Razboinicul a plecat.

Cand a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batranel uscativ si cu privirea blanda. Tanarul i-a spus pe un ton aspru:

-Batrane! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este diferenta dintre iad si rai.

Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns:

-Ti-ai petrecut toata viata luptand. Esti prea prost ca sa faci diferenta dintre cele doua.

Iute la manie, razboinicul a scos sabia si invartind-o prin aer s-a repezit catre batranul care statea nemiscat. Lama taioasa s-a oprit la doua degete de gatul maestrului… Apoi s-a retras. Batranul a ramas in continuare neclintit. Apoi a spus:

-Asta este iadul!

Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremurinda a zis: Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce inseamna iadul…??? Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipit…

-Iar acesta este raiul, i-a raspuns maestrul...

Postata de: rux25 Feb 20 2008, 09:59 AM

Care dintre noi n-a avut vreodata un moment de mare durere?
Cine n-a simtit in vreun moment al vietii dorinta de a renunta?
Cine inca nu s-a simtit singur, extrem de singur si a avut senzatia de a fi pierdut sensul sperantei?

Nici oamenii faimosi, bogati, importanti nu sunt scutiti de a avea momentele lor de singuratate si de adanca amaraciune. La fel i s-a intamplat unuia din recunoscutii compozitori ai tuturor timpurilor, Ludwig Van Beethoven, nascut in anul 1770, in Bonn, Germania, care a murit in anul 1827, in Viena, Austria.

Beethoven traia una din aceste zile triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui principe al Germaniei care fusese ca un tata pentru el.

Tanarul compozitor suferea de o mare lipsa de afectivitate. Tatal sau era alcoolic inrait si il batea. A murit pe strada din cauza betiei. Mama sa a murit foarte tanara. Fratele sau de sange nu l-a ajutat niciodata cu nimic si la toate astea se adauga agravarea bolii sale. Simptomele de surzenie incepeau sa-l tulbure, gata sa-l lase nervos si iritat.

Beethoven putea sa auda doar folosind un fel de trombon ( palnie ) acustic in ureche. Lua cu sine totdeauna o hartie si un caiet pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si asa sa poata comunica, insa nu toti aveau rabdare pentru asta, nici ca sa-le citeasca de pe buze.

Dar cum niciun fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, sosi ajutorul spiritual, prin intermediul unei fete oarbe, care locuia in aceeasi modesta pensiune, unde se mutase Beethoven, si care ii spuse aproape strigand „Eu as da totul ca sa pot vedea o noapte cu clar de luna”.

Auzind-o, Beethoven se emotiona pana la lacrimi. La urma urmei, el putea vedea! El isi putea pune maiestria in compozitiile sale.

Pofta de viata ii reveni si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: „Sonata Clar de luna”.

In tema sa, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai sai sau ai altora, care duceau sicriul mortuar al principelui, protectorul sau.

Privind la cerul argintat de clarul de luna si amintindu-si de tanara oarba, ca si cand s-ar intreba de cauza mortii unui mecena atat de iubit, el se lasa cufundat intr-un moment de adanca meditatie transcendentala.

Unii specialisti in muzica spun ca cele trei note, care se repeta insistent in tema primei parti a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvantului „why?” (de ce?) sau ale altui cuvant sinonim, in germana.

Dupa ani de la depasirea suferintei, va veni incomparabila “Oda a bucuriei”, ultima parte din Simfonia a IX-a, care incununeaza misiunea acestui compozitor, deja cu totul surd.

“Oda bucuriei” exprima recunostinta sa adusa vietii, pentru faptul de a nu se fi sinucis.

Totul datorita acelei fete oarbe, care i-a inspirat dorinta de a transpune in note muzicale o noapte cu luna.

Cu sensibilitatea sa, Beethoven a descris, prin melodie, frumusetea unei nopti scaldate de clarul de luna [razele lunii], pentru cineva care nu putea vedea cu propriii sai ochi.

Ludwig van Beethoven este unanim recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. El a lasat posteritatii opere nemuritoare, printre care: noua simfonii (a III-a Eroica, a IV-a a Destinului, a VI-a Pastorala, a IX-a cu finalul Oda bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptata ca imn oficial al Uniunii Europene); cinci concerte pentru pian si orchestra (remarcabile al IV-lea si al V-lea Imperialul); un concert pentru vioara si orchestra; Missa solemnis; 32 Sonate pentru pian (printre care a VIII-a Patetica, a XIV-a Clar de luna, a XXIII-a Appassionata); Sonate pentru vioara si pian (mai cunoscuta Sonata Kreutzer); 16 cvartete pentru coarde; Opera Fidelio. Productia muzicala a lui Beethoven este considerata in mod traditional ca o punte intre Clasicism si Romantism

Clar de luna este Sonata pentru pian nr. XIV in do diez minor, cunoscuta si cu numele de Sonata lunii. Beethoven a compus aceasta sonata in 1801 si a dedicat-o Contesei Giulietta Guicciardi de care era indragostit. In 1832, poetul Ludwig Rellstab a comparat melodia acestei sonate cu lumina lunii reflectata pe un lac. De atunci piesa este cunoscuta ca “Sonata lunii”. Sonata are trei miscari (parti).

Pe baza istorisirii relatate de muzicianul Enrique Baldovino

Postata de: Carmyta Feb 21 2008, 03:50 PM

Minunate povestiri! Toate m-au emotionat profund, pana la lacrimi...M-au facut sa ma gandesc la multe.
Pun si eu aici o istorioara despre judecata lui Dumnezeu care difera de cea a oamenilor:

Un calugar tot judeca lucrurile lui Dumnezeu, cum ca ar fi dupa mintea lui. Intr-o zi, trebuind sa plece intr-o localitate mai indepartata, vede pe drum un calugar tinar. Calugarul tinar ii spune ca merge si el in aceeasi localitate. Calugarul batrin il roaga sa mearga impreuna. Tinarul spuse: ”Parinte, vom merge impreuna, dar sa nu scoti nici un cuvint pina ajungem la capatul drumului”. Se invoiesc ei si pleaca impreuna la drum.
Dupa un timp, ajung la niste oameni care ii gazduiesc in casa. Ei aveau un ciine frumos. La plecare, calugarul tinar face semnul binecuvintarii peste ciine, iar cinele moare. Calugarul batrin se minuneaza, dar nu spune nimic, dupa cum a fost invoiala. Apoi, ajung la o casa unde erau copii orfani. La plecare, calugarul tinar da foc la casa si pleaca. Apoi ajung la un om ce-si zidea casa. Calugarul tinar il trimite pe acest om dupa apa si intre timp ii darima zidurile, apoi pleaca in graba. Ajung si la niste oameni in casa ce il servesc cu fructe pe o tipsie de argint. Calugarul tinar, dupa ce maninca toate fructele, ia tipsia si o ascunde sub haina, iar mai pe urma, ajungind la un riu, o arunca in apa. Intr-un tirziu, ajung in oras. Iar calugarul batrin nu mai rabda si ii spune celui tinar: ”Asculta, pina aici a trebuit sa tac. Dar acum spun ce cred. Tu nu poti sa fii decit ori inger ori demon. Spune-mi, de ce ai facut toate astea?
-De ce am omorit ciinele acela? Pai, ciinele ar fi turbat peste putine zile, ar fi muscat pe cei din casa si ar fi murit toti. Ei, am facut bine sau rau?
- De ce am dat foc la casa copiilor orfani? Mai aveau o casa sa se adaposteasca. Copiii aceia ar fi murit de foame in casa aceea. Eu am dat foc, casa va arde, vor veni vecinii, iar sub casa se afla o punga cu bani lasati de parintii lor. Vor gasi acestea si cineva va avea grija de ei. Am facut bine sau rau?
- De ce am darimat zidul omului care isi construia casa? Omul acela furase materialele, iar acum va fi nevoit sa le adune cinstit .
- De ce am luat tipsia? Era furata de la biserica si am aruncat-o in apa. Pe acolo va trece cintaretul bisericii, o va gasi si o va duce iar la biserica. Am facut bine sau rau?
Ai facut de fiecare data bine, recunoscu batrinul calugar. Spune-mi, te rog, cine esti?
Eu sint ingerul lui Dumnezeu si am fost trimis linga tine ca sa vezi cit de diferita este judecata lui Dumnezeu fata ca cea a omului.”

Postata de: rux25 Feb 21 2008, 06:40 PM

multumesc Carmyta minunata si plina de intelepciune istorioara

Postata de: rux25 Feb 21 2008, 08:16 PM

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Gabriel Garcia Marquez

Postata de: rux25 Feb 22 2008, 07:08 PM

Ce este urgent?

Urgent...
este deja, un ritm de viata... O modalitate de a-ti trai viata.

Urgent...
e un cuvant cu care traim zi de zi pe parcursul vietii noastre agitate si caruia i-am pierdut deja tot sensul de “graba” si “prioritate”.

Urgent...
e modul cel mai rau de a trai pe pamant, pentru ca in ziua in care plecam lasam neterminate lucrurile care intr-adevar erau urgente.

Urgent...
Este sa faci o pauza in viata ta agitata si, pentru un moment, sa te vezi si sa te intrebi: ce importanta are tot ceea ce fac?

Urgent...
e sa te opresti si sa vezi... cat de mare esti!

Urgent...
e ca atunci cand te plimbi pe strada sa-ti ridici privirea, sa-ti intorci capul si sa privesti in jurul tau; observa cerul, copacii, pasarile... oamenii!.

Urgent...
Este sa fim mai umani... mai frati!

Urgent...
Este sa stim sa pretuim timpul pe care ni-l cere un copil.

Urgent...
Este ca intr-o dimineata sa te trezesti devreme si sa privesti rasaritul, sa-i simti caldura si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru un cadou atat de mare.

Urgent....
Este sa te simti viu cu trup si suflet!... Sa-ti vezi bratele, picioarele, corpul, inteligenta si sa vibrezi cu adevarat cu viata!

Urgent...
Este sa faci pauza un moment in timp ce muncesti, sa iesi afara , sa respiri profund si sa simti cum aerul iti umple plamanii si... Sa realizezi ca esti viu!.

Urgent...
Este sa le spui oamenilor din jurul tau ca ii iubesti, cat ii iubesti astazi, si sa nu astepti ziua de maine ca sa faci asta.

Urgent...
Este sa nu lasi ca viata sa-ti treaca intr-o clipa si ca, atunci cand privesti in urma, sa nu fii deja un batran care nu mai poate da timpul inapoi...

Postata de: harasim Feb 22 2008, 07:16 PM

cate povesti minunate eu nu prea stiu ce sa spun poate o poveste de viata? haideti ca incerc[ vreau sa precizez ca am luato dupa net pentru ca povestea mea e mult prea mare dar poate ca intro zi mai libera, acum tre sa fac treaba am foarte multa va voi scrie povestea mea
Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricara de ea insasi... jertfa. " Asa imi voi
incepe povestea mea de dragoste... povestea care nu s-a sfarsit si care continua si astazi... si va continua
pentru totdeauna..pana cand moartea ne va desparti...
Stiu ca suna a fantasmagorie sau a text de adolescent indragostit care este prins in mare "valtoare a vietii"... dar nu e asa! Poate ca este adevarat ce se
scrie in carti... si cred... cand aud ca exista sufletul pereche... ca exista oameni care sunt nascuti unul pentru celalalt... nu trebuie decat sa-l cauti ...sa-i dai sansa sa-ti intalneasca privirea... caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa... iar aceasta clipa
poate fi exact acea privire! TRIST...sunt oameni pe acest pamant care intr-o viata nu reusesc sa intampine aceasta clipa...sau nu ii acorda atentia necesara!
Dragostea e "hoata"... te fura... te inseala...dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti...este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura..."Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!" Octavian Paler
...povestea mea de dragoste...
"A fost odata..." nu voi incepe astfel ci pur si simplu am sa va scriu ca si cum m-as confesa jurnalului meu... Era vara... vesnicul anotimp al iubirii... eram trista.. dezamagita si lipsita de orice urma de
incredere... tocmai ma despartisem de baiatul pe care sincer il iubisem...baiatul care reusise sa ma faca sa fiu fericita doar pentru 3 zile...toata amintirea lui... imi macina existenta! o lunga depresie... multe
lacrimi... neincredere in fortele proprii... si multa durere.. cam astea au fost sentimentele dupa acea ruptura de el!
...incercam sa trec peste, sa uit, sa nu-i mai acord nici o secunda din timpul meu... ce imi ramasese erau doar prietenii cu care imi petreceam tot timpul tocmai pentru a nu fi singura si
a ma gandi la M... si iata...ca intr-o zi de august...ca din senin...ca o
raza de soare aparuta printr-un geam spart intr-o camera intunecata a aparut el...omul care avea sa-mi redea increderea in mine... omul care avea sa ma iubeasca neconditionat...omul care a reui sa ma faca sa zambesc! ...avem multe amintiri minunate...nu as vrea sa le povestesc pentru ca...nu as vrea sa intru prea mult in detalii...sunt amintiri triste, dar si fericite...care au reusit sa-mi marcheze sufletul...am
luptat mult pentru a fi cu el...SUFLETUL MEU
PERECHE...
un si "TE IUBESC"..."MA COMPLETEZI"..."AM NEVOIE DE
TINE"..."NU POT TRAI FARA TINE"..."IARTA-MA DAR ..TE
IUBESC"..."NU POT RENUNTA LA TINE.." acestea sunt
putinele cuvinte care ar rezuma amintirile care ne-au
unit! suntem una si aceiasi persoana...sincer am
realizat ca ne simtim unul pe celala;t desi acum
suntem la distanta...pentru 1 an! suntem impreuna de 1
an si 4 luni si ne iubim si mai mult! pe zi ce
trece...dragostea noastra creste...se
maturizeaza...sunt fericita...sunt implinita! sunt o
norocoasa! toata suferinta s-a transformat iintr-o
mare de fericire...nu regret nici o clipa!
JUSTIN...ESTI VIATA MEA!!!!!
...Prin tot ceea ce am scris nu vreau decat sa va spun sa nu incetati sa visati si sa sperati!Eu...astazi sunt un om Implinit sufleteste si sper peste
ceva timp...si profesional! Iubiti..fara iubire sunteti morti! "Iandul inseamna sa nu iubesti niciodata!" Georges Bernanos


Tin sa precizez ca e luata dupa net
http://glitter-graphics.com/myspace/text_generator.php

Postata de: rux25 Feb 22 2008, 08:19 PM

te rog din suflet sa ne lamuresti...cati ani ai? eu nu am inteles nimic....poate ca ne ajuti putin, vrei, Kristiana? spuneai undeva ca ai 11 ani, fetelor poate ca ma ajutati voi, poate am inteles gresit...

Postata de: danna68 Feb 22 2008, 09:14 PM

QUOTE(rux25 @ Feb 22 2008, 08:19 PM)

te rog din suflet sa ne lamuresti...cati ani ai? eu nu am inteles nimic....poate ca ne ajuti putin, vrei, Kristiana? spuneai undeva ca ai 11 ani, fetelor poate ca ma ajutati voi, poate am inteles gresit...

Postata de: AdeDia Feb 22 2008, 09:32 PM

Eu inteleg ca,ceea ce scrie Kristiana nu este povestea ei.E prea tanara(zic eu)ptr.asemenea sentimente.Dar a precizat de doua ori ca este un text preluat de pe internet.Dar totusi am impresia ca este un copil fff inteligent si totodata matur,poate prea repede......
Kristiana din poza pe care ai postat-o am vazut ca esti o domnisoara frumoasa.Si eu am o fetita care anul acesta in August,implineste 11 ani.Ziceai ca ai multa treaba.....inseamna ca esti harnicuta.....mi-ar place tare mult sa ne povestesti mai multe despre tine.Poate o sa ne ajute si pe noi mamicile sa intelegem cum se vad unele lucruri prin ochii unui copil.Sa nu te superi pe noi mamicile....ca suntem putin mai curioase....cred ca este devina instinctul matern Deci,cand ai timp....ne-ar face placere sa ne cunoastem mai bine

P.S.Frumose intamplarea si gandurile postate de tine.Se pare ca din frageda adolescenta,ai inclinatii romantice.Eu la varsta ta citeam Povesti nemuritoare,bineanteles nu pe internet,nici nu stiam ce este si cu ce se asorteaza pe vremea aceea

Postata de: rux25 Feb 22 2008, 09:38 PM

QUOTE(AdeDia @ Feb 22 2008, 09:32 PM)

Eu inteleg ca,ceea ce scrie Kristiana nu este povestea ei.E prea tanara(zic eu)ptr.asemenea sentimente.Dar a precizat de doua ori ca este un text preluat de pe internet.Dar totusi am impresia ca este un copil fff inteligent si totodata matur,poate prea repede......
Kristiana din poza pe care ai postat-o am vazut ca esti o domnisoara frumoasa.Si eu am o fetita care anul acesta in August,implineste 11 ani.Ziceai ca ai multa treaba.....inseamna ca esti harnicuta.....mi-ar place tare mult sa ne povestesti mai multe despre tine.Poate o sa ne ajute si pe noi mamicile sa intelegem cum se vad unele lucruri prin ochii unui copil.Sa nu te superi pe noi mamicile....ca suntem putin mai curioase....cred ca este devina instinctul matern Deci,cand ai timp....ne-ar face placere sa ne cunoastem mai bine

P.S.Frumose intamplarea si gandurile postate de tine.Se pare ca din frageda adolescenta,ai inclinatii romantice.Eu la varsta ta citeam Povesti nemuritoare,bineanteles nu pe internet,nici nu stiam ce este si cu ce se asorteaza pe vremea aceea

Postata de: rux25 Feb 23 2008, 09:04 AM

Din paginile Jocului divin, al vietii:

* Pentru a elimina cat mai repede teama din viata ta, infrunt-o cu curaj zi de zi. Fa cu indrazneala, tocmai lucrurile bune, de care te temi si vei vedea, ca procedand astfel, teama, va dispare pentru totdeauna ca prin farmec.
* Invata sa te relaxezi cat mai profund si foarte repede. Nu uita ca in realitate, corpul este un instrument pretios, caci el este salasul mintii si al spiritului nemuritor. Premisa pacii profunde launtrice este un corp relaxat si o minte perfect linistita.
* Iubesteti plin de forta, bunatate si transfigurare semenii. Gaseste la fiecare din ei, aceste calitati si trasaturi frumoase, care cu adevarat merita sa fie iubite si admirate.
* Pune-i macar de 7 ori pe zi, pe ceilalti inaintea ta si procedand astfel, vei simti ca iubirea pe care le-o daruiesti, dupa ce tu o captezi instantaneu de la Dumnezeu, se intoarce ulterior catre tine inmiit.
* Realizeaza, ca totdeauna, starea ta de fericire sau de nefericire, este determinata, in final, de modul tau launtric in care reactionezi la tot ce se petrece, determinand astfel in fiinta ta, anumite procese de REZONANTA. Cand vei intelege pe deplin acest adevar tainic, vei avea revelatia ca in fond, fericirea sau nefericirea ta DEPINDE DOAR DE TINE.
* Dezvoltarea intuitiei divine, nu ne confera nici o diploma, dar adesea ne reveleaza talentele noastre ascunse si totodata ne permite sa avem inefabile puncte de reper, pe care nu ni le poate rapi nimeni.

Postata de: ALEXXA Feb 23 2008, 12:57 PM

in vremuri vechi si grele un sarac se indrepta spre biserica sa se roage lui Dumnezeu sa aiba si el bani si sa nu mai duca grija lipsei mancarii.A inceput sa se roage si la terminarea rugaciunii zie:Doamne,daca existi cu adevarat,raspunde-mi!Si deodata un sunet puternic se aude din cer:batrane,pleaca linistit spre casa,si ai mare grija,primul lucru pe care il vei atinge te va inbogati!Batranul suparat de raspunsul lui Dumnezeu zice:da,sigur...ce mai raspuns mi-a dat!Celucru pot eu atinge sa ma inbogateasca?Si vorbind astea se indrepta spre iesirea din biserica,dar nici bine nu iesi va in prag se inpiedica si cazu.Cand se ridica observa ca in mana dreapta a prins un pai din cazatura,si privind la aces pai incepu a rade in hohote:Offff,Doamne de ce m-ai mintit?Cum asi putea crede ca ma pot in bogati dintr-un pai?Apoi omul isi continua drumul.Posomorat cum era intalneste in drumul sau o florareasa cu o fetita de mana si cu buchetul de flori in cealalta.O ruga pe fetita sa grabeasca pasul ca sa-si vanda toate florile si sa mearga spre casa,insa fata mofturoasa zise:daca imi dai paiul de la nenea ala merg!Atunci florareasa,obosita de mofturile fetei ii spune batranului :nene,da-i fetei mele paiul matale si in schimb eu ti-oi da un trandafir rosu!Batranul nici nu a stat pe ganduri si a acceptat,gandind ca nu are ce pierde!
Apoi isi continua iar drumul!Merse ce merse si intalni doi tineri indragostiti ce se certau pe drum.La un moment dat fata a plecat plangand iar baiatul se aseza plangand pe o banca cu u n mar rosu in mana.Se apropie batranul de tanar si-i zice:baiete ,ca sa recuceresti fata uite ia acest trandafir si il ofera din inima!Tanarul multumit de ideea data de batran ii da in schimb marul ce il avea in mana si pleca in cautarea fetei!Saracul iar isi continua drumul si intalni un om ce venea din departari obosit si cu gura uscata de sete.il observa pe sarac cu marul in mana si zise:mosule da-mi mie marul cami arde gura de sete si eu in schimb ti-oi da unul dintre materialele mele,pe care ti-l alegi!Batranul a fost de acord si isi alese un material foarte deosebit din toate materialele,si apoi isi vazu de drum.Aproape cand sa ajunga acasa se auzea mare galagie,treceau regele si regina cu trasura si multe oaste mergea in urma si inaintea or sa-i protejeze.Regina observa din trasua materialul tinut de batran in mana si zise:opriti,opriti!Om bun asa material cum ai matale in mana inca nu mi-a fost dat sa vad!Mi-as face o rochie deosebita din el dava ai vrea sa mi-l vinzi!Dar batranul ii raspunse:Nu prea frumoasa doamna,nu vraeau sa-l vand vi-l daruiesc din inima!Regina observand bunatatea sufletului sau ii dadu un pumn de galbeni lua materialul si ii zambi spunand:sa fii sanatos batrane!Iata ca batranul nici nu ajunsese acasa si vorba lui Dumnezeu se adeverise.Baranul minunat de tot ce i s-a intamplat se aseza in genunchi si privind spre cer ii multumi lui Dumnezeu,si isi ceru iertare pentru neincrederea sa!(aceasta povestioara este spusa cu cuvintele mele,preluata dintr-un desene animate pe care l-am vazut cand eram mica,si care mi-a ramas mie in suflet)

Postata de: rux25 Feb 23 2008, 06:19 PM

Alexxa, mi-a facut mare placere sa citeasca povestioara scrisa de tine...foarte frumoasa si plina de invatatura Multumesc

Postata de: rux25 Feb 23 2008, 07:34 PM

Ce este cu adevarat important ?


Un bastinas american si prietenul lui treceau, in centrul orasului New York, pe langa Times Square in Manhattan. Era in timpul pranzului si strazile erau pline de oameni. Masinile claxonau, franele taxiurilor scartaiau pe la colturi, sirenele zornaiau, sunetele orasului erau asurzitoare.

Deodata, bastinasul spune: "Aud un greiere!"

Prietenul sau spune: "Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in galagia asta!"?!?
"Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".

"E o nebunie," i-a raspuns prietenul.

Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se indrepta traversand strada, spre un ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, a descoperit un mic greiere.

Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenesti!"

"Nu", a spus bastinasul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculti."

"Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in asa o galagie!

"Da, intr-adevar," a venit replica. " Depinde ce este cu adevarat important pentru tine . Hai sa-ti arat!"

A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede, pe care, in mod discret, le-a scapat pe trotuar.
Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distanta, fiecare cap intorcandu-se sa vada daca banii cazuti nu erau ai lor.
"Ai inteles ce vreau sa spun?" a intrebat bastinasul american. "Totul depinde de ceea ce este cu adevarat important pentru tine."

Postata de: rux25 Feb 24 2008, 02:46 AM

La un dineu, se gasea, printre musafiri, si un ateu - om rau, lipsit de credinta - care l-a intrebat la un moment dat pe crestinul de alaturi:

- De unde stii tu ca Dumnezeu te-a iertat pentru pacatele tale sau ca iti asculta rugaciunile, cand, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea ?

- Dar tu, il intreba la randul sau crestinul, de unde stii daca este zahar in ceaiul pe care il bei acum ?

- Cum de unde ? Simt gustul zaharului.

- Deci stii ca este zahar in ceaiul tau, chiar daca nu-l vezi. E, tot asa simt si eu dragostea lui Dumnezeu in inima mea. Sufletul meu ingreunat de pacate se simte izbavit prin puterea Sfantului Duh. Sfanta Liturghie, Sfanta Spovedanie, rugaciunile imi inalta sufletul ce nu-si gaseste linistea decat la Dumnezeu.

Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.

"Cand am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu."

Postata de: rux25 Feb 25 2008, 10:25 AM

In filmul "Parfum de femeie este o scena de neuitat: aceea in care protagonistul, interpretat prin Al Pacino, invita la dans o tanara femeie, la care aceasta ii raspunde:

"Nu pot, pentru ca intr-o clipa va sosi logodnicul meu."
"Intr-o clipa, se traieste o viata!", raspunde el, conducand-o sa danseze un tangou.

Aceasta scurta, dar memorabila scena contine unul din cele mai frumoase mesaje ale filmului:

Unii oameni traiesc alergand dupa timp, dar nu reusesc sa-l ajunga nici cand fug mai grabiti. Pentru altii, timpul mai degraba intarzie sa treaca si privesc lacomi spre viitor, uitand sa traiasca in clipa prezenta, care este singurul timp care exista in mod real.

Timp are toata lumea in mod egal. Nimeni nu are nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta consta in ceea ce face fiecare cu acest timp.

Trebuie sa stim sa profitam de fiecare clipa pentru ca, asa cum a spus John Lennon:
"Viata este ceea ce trece in timp ce facem planuri pentru viitor"

Al Pacino - Scent of a Woman

Postata de: rux25 Feb 26 2008, 10:25 AM

M-ati aprins si va uitati ganditori la lumina mea. Simtiti bucurie in suflet? In mod sigur eu ma bucur, pentru ca am un sens numai cand ard. Nu sunt trista, chiar daca arzand, am devenit mai mica.

De fapt eu am doar doua posibilitati:

Prima, e sa raman intreaga. Asta ar insemna sa nu fiu aprinsa si atunci nu ma micsorez, dar nici nu-mi implinesc rostul meu.

A doua, ar fi sa raspandesc lumina si caldura si prin asta sa ma daruiesc chiar pe mine insumi. Asta e mult mai frumos decat sa raman rece si fara rost.

Si voi, oamenii, sunteti la fel. Cand traiti numai pentru voi, sunteti lumanarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. Dar daca daruiti lumina si caldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie sa dati ceva: iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtati in inima. Sa nu va temeti ca deveniti mai mici. Asta e o iluzie. Inlauntrul vostru e mereu lumina.

Ganditi-va, cu pace in suflet, ca sunteti ca o lumanare aprinsa. Eu sunt numai o simpla lumanare aprinsa. Singura luminez mai putin. Dar cand suntem mai multe impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice. Si la voi oamenii e tot asa, “impreuna luminati mai mult”.

Postata de: rux25 Feb 29 2008, 09:57 AM

Adevarul

In Grecia antica Socrate(469-399 DC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:

"Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?"

"Stai o clipa," ii replica Socrate. "Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei."

"Trei?"

"Asa este," a continuat Socrate. "Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"

"Nu," spuse omul. "De fapt doar am auzit despre el."

"E-n regula," zise Socrate. "Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"

"Nu, dimpotriva..."

"Deci," a continuat Socrate, "vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?"

Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.

"Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"

"Nu, nu chiar..."

"Ei bine," a conchis Socrate, "daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?"

Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv.

Postata de: rux25 Mar 2 2008, 11:04 AM

O batrana Cherokee ii spune nepotului sau despre o lupta care se da in ea. Este o batalie intre 2 lupi.

Unul este rau: se infurie, invidiaza, regreta, lacomeste, e arogant, gelos, orgolios, minte, isi plange de mila, se simte inferior, vinovat, e plin de manie…

Celalalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, increzator, optimist, plin de compasiune si credinta, recunoscator…

Nepotul se gandi pentru o clipa apoi intreba:

“Si cine va castiga aceasta batalie?”

Batrana Cherokee i-a raspuns simplu:

“Cel pe care il hranesc.”

Postata de: rux25 Mar 5 2008, 10:12 AM

" Intr-o cetate pacatoasa, a ajuns un om drept. El a inceput sa strige si sa-i indemne pe toti la dreptate.
Anii au trecut, el a imbatranit strigand, dar....n-a reusit sa schimbe pe nimeni. Intr-o zi un tanar i-a spus:
"-Nu vezi ca de multi ani, strigi adevarul degeaba, ai imbatranit strigand, dar n-ai schimbat pe nimeni in bine? Nu te-ai saturat de acest esec repetat?...
Inteleptul atunci a raspuns:
-Important este, totusi, ca n-au reusit ei sa ma schimbe pe mine in rau."

Postata de: rux25 Mar 6 2008, 07:32 PM

...Daca mi-as putea trai din nou viata

M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la post pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat
As fi stat intinsa pe pajiste cu toate petele de iarba
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat... l-as trai... Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc.
Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat.
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.

La 3 ani: Se priveste si se vede regina.
La 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
La 20 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide sa iasa oricum
La 30 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani: Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune, trisete si abilitate, iese si se bucura de viata
La 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!


de Emma Bombeck (scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer)

Postata de: mariacci Mar 11 2008, 12:24 AM

DRAGA MEA RUX, AM PLANS AZI TOATA ZIUA! SUNT MINUNATE POVESTILE TALE!
DOMNUL DUMNEZEU SA-TI DEA SANATATE SI INTELEPCIUNE SA NE POTI LUMINA SUFLETELE CU ACESTE MINUNATE INVATATURI!

Postata de: rux25 Mar 11 2008, 12:39 AM

QUOTE(mariacci @ Mar 11 2008, 12:24 AM)

DRAGA MEA RUX, AM PLANS AZI TOATA ZIUA! SUNT MINUNATE POVESTILE TALE!
DOMNUL DUMNEZEU SA-TI DEA SANATATE SI INTELEPCIUNE SA NE POTI LUMINA SUFLETELE CU ACESTE MINUNATE INVATATURI!

Postata de: rux25 Mar 11 2008, 03:41 PM

DELFIN sau STICLA?

Ai vazut vreodata cum se joaca delfinii?
Nu ma refer la cei tinuti in captivitate, ci la delfinii liberi, din apele oceanelor.
Traiesc langa ocean si, din cand in cand, am privilegiul de a vedea aceste creaturi splendide printre valuri. Ei nu isi vaneaza hrana, nici nu fug de un atacator si nici nu vor sa ajunga intr- un anumit loc. Pur si simplu se distreaza. Ei inoata printre valuri, se ascund sub ele si, crede- ma, fac surfing.

Ai vazut vreodata vreo sticla in mare?
Stii ce se intampla cu ea. Valurile o arunca incolo si incoace, o inghit si o scuipa, iar la suprafata fac ce vor cu ea.

Intre acestea avem si noi de ales. Intre delfin si sticla.

Delfinii folosesc valurile.
Ei nu pot decide cat de mari vor fi acestea cand ii vor ajunge sau cand se vor sparge, ci iau fiecare val in parte si hotarasc: sub acesta ne vom scufunda, prin acesta vom inota, iar acesta e bun de surfing.
Ei pot hotari!

Sticla nu!
Valurile o arunca asa cum vor ele.
Se afla la discretia lor si pluteste pana ce e aruncata pe plaja, respinsa de ape ca un lucru lipsit de importanta.

Ce esti tu oare in oceanul vietii, delfin sau sticla?
Folosesti imprejurarile, sansele in avantajul tau?
Sau esti o sticla aruncata la intamplare, dependenta de ziua de maine, care decide in locul tau?
Speri si in acelasi timp te temi de ghinion?
Nu poti decide cat de mari sunt valurile sau cand si unde se vor sparge; ceea ce te face sa fii un invingator sau un ratat este tocmai reactia la imprejurari."


Fragment din "BUCURIA DE A INVINGE", scrisa de MICHAEL BEER

Postata de: rux25 Mar 12 2008, 03:08 PM

Naufragiatul

Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi.
Ziua viitoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste un animal.
Apoi a reusit sa isi si construiasca un mic adapost din crengi si ce a mai putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa il ocroteasca.
Ziua urmatoare simtea ca raul trecuse, se resemnase cu gandul ca va ramane pe insula. A plecat in cautare de hrana. Cand era pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat... ca sa descopere ca adapostul sau luase foc si se prabusise.
Dezamagit a strigat catre cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat.


Nu totdeauna este dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau.
Nu inceta niciodata sa speri si sa crezi !

Postata de: rux25 Mar 13 2008, 12:16 AM

Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurandu-se de racoarea serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:
"Omu' asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei..." La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi: "Omu' asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste..." In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise: "Omu' asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata..."
La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune insa multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales cand vorbesti despre altii.

(Bruno Ferrero)

Postata de: rux25 Mar 13 2008, 12:48 PM

O poveste frumoasa...



Dilema regelui

A fost odata un rege tanar, care fu prins odata intr-o lupta cu armatele imparatiei vecine.
Monarhul imparatiei vecine ar fi putut sa-l omoare imediat, dar gandindu-se poate la tineretea prizonierului ii oferi libertatea, cu o singura conditie: ca in decurs de un an regele cel tanar sa afle raspunsul la o intrebare dificila si sa aduca raspunsul in anul urmator, chiar in ziua in care a pierdut batalia.
Intrebarea era: "Ce vor cu adevarat femeile?"
O asemenea intrebare poate sa incurce chiar mintile cele mai cunoscatoare din regat, gandi tanarul rege, care stiu atunci ca a primit o sarcina imposibila. Acceptand totusi provocarea pentru ca n-avea incotro, el pleca cu promisiunea ca se va intoarce cu raspunsul, sau se va pregati sa moara exact peste un an.
Ajuns acasa el lua personal la intrebari toate femeile din regat, de la printese pana la bucatarese si prostituate, apoi intreba preoti, intelepti, tarani, cersetori, chiar si mascariciul curtii fu rugat sa-si dea cu parerea. Nimeni insa nu putu sa dea un raspuns satisfacator.
Mai ramasese doar o vrajitoare - Muma Padurii - o faptura urata, stirba si cocosata care traia intr-o padure, inconjurata de animalele si farmecele ei. Regele stia ca vrajitoarea ii va cere un pret exorbitant, dar ziua cand trebuia sa dea raspunsul era atat de aproape incat el se gandi ca nu mai are practic nimic de pierdut. Vrajitoarea ceru in schimbul raspunsului ca regele sa se casatoreasca cu ea.
Regele accepta alianta cu inima grea si gandind la propria infrangere, dar dincolo de interesul personal el gandi atunci ca este mult mai important sa se afle neaparat raspunsul la acea intrebare la care n-a putut raspunde nimeni. Raspunsul pe care vrajitoarea i-l dadu era ca "Ceea ce doreste o femeie cel mai mult este sa decida ea insasi ce face cu viata ei".
Monarhul tarii vecine vazu corectitudinea raspunsului primit, si din ziua aceea intre cele doua tari se instaura o pace si o prietenie trainica.
Intre timp, la palatul tinarului rege se faceau pregatiri de nunta. Fiind o persoana de o integritate deosebita, el se purta frumos cu viitoarea sotie si ii asigura tot ce avea nevoie pentru viata impreuna, vorbindu-i intotdeauna cu multa rabdare, bunatate si respect. In dimineata zilei in care urma sa aiba loc nunta, el intra in camera ei, aducandu-i in dar un minunat buchet de flori.
Dar spre surpriza lui, in locul unei vrajitoare urate, il astepta o fata de o frumusete orbitoare, imbracata in cea mai splendida rochie de mireasa. Regele intreba cum de s-a schimbat astfel...iar ea raspunse ca vrajitoarele sunt maestre in ale Transformarii, si jumatate din timp de acum inainte ea va avea aspectul de Muma Padurii, iar cealalta jumatate ea va arata frumoasa ca Zana Florilor .
Fata ii spuse iarasi ca el are dreptul sa aleaga in care din cele doua aspecte si-ar dori sa apara ziua, si in care isi doreste sa apara noaptea. Grea dilema pentru tanarul mire, care, indragostit pana peste cap dintr-o singura privire, ar fi vrut sa mearga cu ea oriunde, si sa o arate intregii lumi ...dar pe de alta parte, desigur, tare ar fi vrut sa imbratiseze si noaptea in intimitatea iubirii, tot pe sotia cea frumoasa.
Ce alegere credeti ca a facut in final tanarul rege?

Nobilul rege raspunse viitoarei sale sotii ca... o va lasa pe ea sa decida ce face cu viata ei.Si ce s-a intamplat mai departe? Fata incepu sa rada, si-i spuse regelui ca daca alegerea este a ei, atunci ea vrea sa fie si ziua si noaptea tot Frumoasa si Buna, de dragul Iubirii unui Om atat de bun.

Postata de: mariacci Mar 13 2008, 01:18 PM

FRUMOS, RUX... FOARTE FRUMOS...
MULTUMESC!

Postata de: rux25 Mar 13 2008, 01:28 PM

QUOTE(mariacci @ Mar 13 2008, 01:18 PM)

FRUMOS, RUX... FOARTE FRUMOS...
MULTUMESC!

Postata de: rux25 Mar 14 2008, 02:06 PM

My life is what it is therfore I am what I am


Numai privind aceste cuvinte gandul tau zboara de la firul de iarba care isi face aparitia vestind viata naturii, pana la pruncul care prin primul lui tipat vesteste aparitia pe aceasta lume. Cineva a spus ca viata ne este data fara sa ni se ceara voie , si ne este luata fara sa fim intrebati, ceea ce exista intre aceste doua limite depinde doar de noi.
"Viata este un fragment de existenta , o clipa asezata intre doua eternitati, influentata de tot ce s-a petrecut in trecut si influentata de tot ce va urma in viitor. Singura sansa ca s-o intelegi este s-o privesti in contextul acesta al vesniciei."
Viata este o lupta intr-o jungla, unde fiarele sunt oameni deghizati, unde franghiile sunt doar vise si sperante, de care ne agatam zilnic, unde zumzetul fioros al departarii, nu este altceva decat zgomotul omenirii ....
Totul in viata este doar incercare, risti ... daca castigi , incerci sa mergi mai sus cu o treapta, sa atingi un nou vis, o noua incercare, o noua speranta.......daca pierzi , incerci sa te ridici, sau sa o iei de la capat. Totul e sa incerci .... dar te trezesti intr-o dimineatza ca ajungi sa incerci sa te ridici din pat, si atunci te intrebi: Oare ce am incercat toata viata mea?
De multe ori vrem mai mult timp, spunem ca timpul nu este de ajuns, ca nu puteam sa fac aia sau ailalta, ca nu am avut timp sa termin sa devin ceea ce am vrut sa fiu , cand eram doar un copil iar visele erau atat de naive si animate, ei bine, de fapt nu e vorba de timp , ci de noi, doar de noi depinde cum si cat pretuim fiecare zi fiecare minut , fiecare clipa pe langa care trecem , pentru ca nu timpul trece pe langa noi, ci noi pe langa el. Doar de noi depinde daca simtzim fiecare picatura de timp pe obraz, sau o lasam pur si simplu sa alunece si sa dispara ca si cum nu ar fi fost. Oamenii mari niciodata nu s-au plans ca nu au destul timp, totzi incepand de la Platon, Aristotel , ...si pana in ziua de azi , tot ceea ce au facut , au facut in numai 24 de ore pe zi.

"Inainte de a fi ceea ce suntem,
Am fost ceea ce vom fi,
Totul e scris in legea firii
Iar dupa noapte va fi mereu o noua zi. "

Postata de: pissy18kat Mar 14 2008, 02:30 PM

vai rux sunt asa frumoase multzumim!! http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&ref=10

Postata de: rux25 Mar 14 2008, 05:56 PM

QUOTE(pissy18kat @ Mar 14 2008, 02:30 PM)

Postata de: rux25 Mar 16 2008, 12:35 AM

Proverbe 23:26 Fiule, da-mi inima ta, si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele.

Iubeste-Ma asa cum esti tu!

"Iti cunosc mizeriile, luptele, necazurile sufletului, slabiciunile trupului, iti stiu si lasitatea, pacatele si cu toate acestea iti spun: "Da-mi inima, iubeste-ma asa cum esti tu!"
Daca ai sa astepti sa devii un inger ca sa te daruiesti iubirii, n-ai sa ma iubesti niciodata. Chiar cand esti las in indeplinirea datoriilor si in practicarea virtutilor, chiar cand recazi des in aceste pacate pe care n-ai vrea sa le mai faci, nu-ti dau voie sa nu ma iubesti, iubeste-ma asa cum esti tu!
In orice moment si-n orice situatie te-ai gasi, in zel, in uscaciune, in fidelitate sau tradare, iubeste-ma asa cum esti tu! Eu vreau dragostea sarmanei tale inimi, caci daca ai sa astepti pana ai sa devii desavarsit, n-ai sa ma iubesti niciodata! N-as putea Eu oare sa fac din fiecare firicel de nisip un serafim care sa straluceasca de puritate, generozitate si dragoste? Nu sant Eu cel Atotputernic? Si daca mie imi place sa las acele fiinte in cer ca sa favorizeze iubirea plapanda a inimii tale, nu sant Eu oare oricand stapan pe dragostea mea?
Copilul meu, lasa-ma sa te iubesc! Eu iti vreau inima! Desigur, cu timpul am sa te transform, insa azi te iubesc asa cum esti si doresc ca si tu sa ma iubesti asa cum esti. Vreau sa-ti vad dragostea luand nastere in adancul fiintei tale.
Eu iubesc in tine si slabiciunile. Eu iubesc dragostea saracilor si a celor vrednici de mila. Eu vreau ca aceia care sant vrednici de compatimire sa ridice fara incetare marele strigat: "Iisuse, te iubesc!".
Eu vreau numai si numai cantecul inimii tale. Eu n-am nevoie nici de intelepciunea ta si nici de talentele tale. Pentru mine un singur lucru este important: sa te vad lucrand cu dragoste!
Nu virtutile tale le doresc. Daca ti-as da virtuti, tu esti atit de slab incit acestea ti-ar alimenta numai amorul propriu. Deci fii fara grija din partea aceasta. Eu te-as fi putut destina numai pentru lucruri mari. Dar nu! Tu ai sa fii sluga nefolositoare si am sa-ti iau si putinul pe care il ai, deoarece Eu te-am chemat numai pentru iubire.
Azi, Eu astept la usa inimii tale ca un cersetor - EU, REGELE REGILOR! Bat si astept.
Ceea ce m-ar durea in inima ar fi sa vad ca te-ai indoi de mine si ca n-ai alunga din suflet o stare de neincredere fata de mine. Eu vreau ca si faptele cele mai neinsemnate sa le faci numai din dragoste pentru mine. Eu contez pe tine sa-mi faci bucurie.
Nu te mai framinta ca nu ai virtuti, Eu am sa ti le dau pe ale mele. Iar daca ai sa ai de suferit, Eu am sa-ti dau putere pentru ca sa rezisti. Daca ai sa-mi daruiesti mie dragostea ta, Eu am sa-ti dau atat de multa, incat te vei pricepe sa iubesti cu mult mai mult decit iti poti inchipui. Deci gandeste-te sa Ma iubesti asa cum esti!”

Luca 10:27 El a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti."

Postata de: mallina2u Mar 16 2008, 09:34 AM

Cat adevar in cele scrise, Dumnezeu ne iubeste oricum, buni si rai.. macar de am realiza noi ca trebuie sa nu-l mai necajim cu faptele noastre!

Postata de: rux25 Mar 16 2008, 05:04 PM

Puiul de lebada

Se revarsa din cranguri intaia zi cu soare,
loveau ciocanitoare in rugi de trandafiri,
de parca primavara cea vesnic zambitoare
batea la usa lumii cu degete subtiri.
Si Iata gospodina s-a inaltat pe scara
sa puna sus in cosuri, un asternut balan.
Si pasarile mame pe cuiburi adastara
sa scoata pui de aur, cu ciocuri de margean.
Iar dupa legea vietii si-a mortii, la soroace,
din fiecare coaja iesi un pui frumos.
Dar s-a-ntamplat sa iasa atunci dintr-o gaoace
un pui cum nici o closca pe-acolo n-a mai scos.
In loc de praf de aur si aripi smaltuite,
avea un strai ca fumul si ochii mari si tristi.
Iar pasarile toate priveau spre el uimite
si-l ciocanau toti puii pe camp si-n porumbisti.
Pe gatul ca o coarba curgea adesea sange
si nu-si gasea prieteni de doruri nicaieri.
Iar pe-nserat, la vremea cand orice pui se strange,
dorit de aripi calde si blande mangaieri,
venea si el sfielnic, cu ceilalti sa se culce,
ca sa-si aline trupul si sufletul beteag.
Dar nu gasea nici pace, nici mangaiere dulce,
ci lovituri taioase, ce-l izgoneau pribeag.
atunci, ascuns in umbra, privea cu lungi suspine
spre cuib ca spre-o cetate din plaiuri de povesti.
Si atipea pe scara, cu teama de jivine,
soptind usor: Mamic-o, de ce nu ma iubesti?…
Insa pe lac cand puii cu gheare rasfirate,
priveau uimiti spre apa, din umbra de rachiti,
el, puiul fara fala, plutea c-o maiestate,
de care cei cu gheare se minunau smeriti.
Dar el trecea departe in zarea diafana,
prin papura fosnita de vant leganator,
sa-si vindece in larguri a sufletului rana,
in freamatul de unde si de ceresc fior.
Iar sera, cateodata…intarziind pe ape,
acolo printre stele…parca sburau lumini…
Atunci, un svon de glasuri venea tot mai mai aproape…
si disparea deodata, in zarea de rubini…
Ah, glasurile-acelea care pareau ca-l cheama…
cum se-auzeau de dulce! Si-adeseori, stinger,
in graiul lui de taina, striga deodata: Mama!…
Si ramanea cu ochii cautatori spre cer…
Asa trecura zile si nopti de-nsingurare,
si puii cei de aur crescura ca feciori,
starnind prin colturi lupte si lafaind in soare
siraguri de margele si sclipet de culori.
Iar puiul fara slava si fara de prieteni,
tot mai urat, mai vanat si mai stinger crescu.
Dar toamna, cand pe coasta coboara vant prin cetini,
o tainica minune cu el se petrecu.
Caci vinetele pene i se facura albe,
si gatul ca o harfa taiata din omat.
Pareau ca-i sar pe umeri toti nuferii in salbe,
Iar el, pornind pe ape, fara-a privi-ndarat,
porni pe lac departe, in pacea leganata
si toata vremea noptii plutii in departari.
Dar catre zorii zilei se arata deodata
un palid nor de stele calatorind in zari.
Atunci, c-un strigat, puiul, sfarmand un strop in ploape,
aripile de nuferi le desfacu usor,
si, mangaind vazduhul, se ridica din ape
spre lebedele albe care-l chemau in zbor.

Si nimenea pe vale n-a cunoscut minunea,
cand puiul fara mama si fara mangaieri,
spre stolul de lumina a strabatut genunea
si-a disparut in zarea eternei primaveri…

Costache Ioanid

Postata de: rux25 Mar 17 2008, 02:06 PM

O Poveste Cutremuratoare

"Se spune ca la marginea unui sat,statea Insusi Dumnezeu rastignit pe cruce.Oamenii veneau mereu la capatul satului pt. a-i cere Domnului sa le implineasca dorintele pe care ei le aveau.Si astfel vin oameni in fiecare zi si spun: Doamne Iisuse,te rog ajuta-ma, sa imi gasesc un loc de munca mai bun, ajuta-ma Iisuse sa ma casatoresc cu un baiat harnic, da-mi Doamne o masina mai buna, o casa mai frumoasa...si tot felul de cereri.
Domnul Iisus, era istovit de greutatile care i le provoca crucea, era aproape sfarsit de atata durere, insa nimeni nu venea macar cu o cana de apa,o bucatica de mancare,un gand bun,sau orice simplu gest care sa-I aline durerile.Era parasit de toti,era singur acolo rastignit pe o cruce la marginea satului, nimeni nu era interesat sa-L viziteze, ci doar atunci cand aveau trebuinta de ceva.(Intocmai asa facem si noi,il parasim mereu pe Domnul,dar totdeauna ne intoarcem la El, numai atunci cand avem probleme sau dorim sa ne daruiasca ceva.)
Iar El,mereu cu o dragoste parinteasca ii privea, si le zambea, si le implinea toate dorintele lor.Dar ei,in bucuria lor,fugeau grabiti spre casa, uitand si sa-I multumeasca.Domnul astepta,si mereu astepta ca sa vina cineva sa Il dea jos de pe cruce, si sa-L primeasca in casa lor.Insa nimeni nu se gasea.Domnul Iisus,sleit de puteri,plin de rani si sange,aproape de moarte, cu o ultima suflare ii roaga sa-L dea jos de pe cruce,si sa-L primeasca in casa lor pt. a le aduce o mare bucurie: viata vesnica.Oamenii mai cu o jumatate de gura se hotarasc intr-un final sa-L elibereze, si Il duc in Casa Sa, Sfanta Biserica.Preotul este rapid anuntat ca urmeaza sa vina in Biserica Domnul Iisus.Acesta cand Il vede,ii spune mai pe ocolite ca nu Il poate primi: Vezi tu Doamne,noi aicea avem unele obiceiuri, nu putem renunta la ele,stii Tu cum este...si astfel se scuza.Domnul,cu lacrimi in ochi, pleaca indurerat,si ii roaga pe oamenii de fata daca Il primesc in casele lor.Oamenii toti refuzand,ii spun Domnului: Vezi Tu Doamne,noi nu putem sa Te primim in casele noastre,dar ce-ar fi sa vii Tu din nou, ca Sa te rastignim pe cruce? Domnul Iisus vazand dorinta arzatoare a oamenilor, cu lacrimi de sange se pleaca supus,si cu toata dragostea accepta sa fie din nou rastignit de catre cei pe care El i-a creat.Si astfel merge din nou sa se rastigneasca, indurand din nou acele groaznice suferinte, rabdand din nou loviturile ciocanelor care Ii zdrobesc mana si picioarele cu piroane imense.Acea Mana,care ne-a creat pe noi.Si astfel Domnul Iisus, moare din nou singur si uitat, fiind rastignit de acei carora le facuse atata bine...

Este cutremuratoare aceasta pilda! La prima impresie suntem foarte suparati pe acei oameni care au fost in stare de o astfel de grozavie: sa-L rastigneasca din nou pe Domnul. Dar dati-mi voie sa va spun ca acei oameni suntem noi! Eu si tu Il rastignim din nou pe Domnul prin pacatele noastre.Intocmai acelor oameni Il luam pe Domnul si din nou
Il rastignim si Il omoram. De fiecare data cand pacatuim, Il biciuim iarasi pe Domnul Iisus cu bice fara de numar,strapungand carnea si facand sa tasneasca sangele, lasandu-L aproape mort; Ii punem din nou o coroana de spini pe cap, Il batjocorim si scuipam si batem din nou pe Acela Care ne-a iubit inca de dinaintea intemeierii lumii.Ganditi-va ca atunci cand facem un pacat grav, chiar noi insine ii batem Domnului piroane in maini si in picioare.Insasi noi ridicam in sus ciocanul si izbim cu o ura mare piroane in Mainile care ne-a creat si ne-a daruit viata, si atatea lucruri frumoase sa ne putem bucura de ele. Insa, in clipa cand tu pironesti pe cruce din nou mainile Domnului, El te priveste cu toata dragostea,si se roaga pt. tine,spunand: Tata iarta-l caci nu stie ce face,nu ii socoti lui pacatul acesta! Si asteapta ca tu sa te intorci din calea cea rea,si sa iti para rau pt. cele ce ai facut.

Dar azi,Domnul Iisus cel Rastignit este mereu prezent printre noi.El este prezent in acea cruce de la marginea drumului(care intruchipeaza rastignirea Lui),si se uita mereu la noi,ori de cate ori trecem pe langa ea, si asteapta sa ne oprim din drumul nostru si macar pt. o secunda sa ne gandim la ce a facut El pt. noi, si sa-I multumim.Dar vai! Adesea trecem pe langa ea nepasatori(ca si cum nu am fi intalnit-o in calea noastra); nici macar o simpla inchinare nu ne facem in cinstea Lui, si ne vedem mai departe de drum.Iar El ramane din nou singur rastignit pe cruce,plangand lacrimi amare, caci toti L-am uitat.

Pe Domnul nu acele chinuri de nedescris Il dor cel mai tare,ci faptul ca tu Il refuzi mereu pe El,si nu vrei sa-L primesti in viata ta.Iar astfel pt. tine El moare in zadar...Nu vrei tu sa-L primesti pe Domnul Iisus in casa ta,in inima ta,si sa incepi o viata noua alaturi de El, o viata plina de binecuvantari, avandu-L pe El ca Tata,avandu-L pe El la carma vietii tale? Vrei tu sa-L lasi acolo rastignit pe cruce,sa treci nepasator pe langa El,lasandu-L sa moara singur si uitat in cele mai grozave chinuri? Vrei tu sa-L lasi pe El,Cel care si-a dat viata pt. tine? O, daca vrei sa-I alini suferintele,daca doresti sa-L dai jos de pe cruce,pt. a nu muri iarasi in zadar pt. tine, deschide-I Lui inima ta si spune-I ca-L primesti pe El ca Domn si Mantuitor in viata ta, ca iti pare nespus de rau ca L-ai rastignit din nou pe cruce datorita pacatelor tale; ca de azi inainte incepi o viata noua, una de COPIL AL SAU. Iar El te va primi cu lacrimi de bucurie in ochi, cu bratele larg deschise, imbratisandu-te, si multumindu-ti ca te-ai decis sa Il alegi si sa-L urmezi pe El.Si vei simti ca de azi inainte nu mai esti singur, fiindca il ai pe El,cea mai mare comoara. "

"Adu-ti mereu,adu-ti aminte si niciodata nu uita,cat pret,ce jertfe si ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!"

Postata de: rux25 Mar 17 2008, 09:54 PM

Tinta calatoriei

Un barbat se ducea intr-o statiune. Avea o multime de bagaje, asa incit prin gari intimpina tot felul de neplaceri. Intr-o gara a fost asa de suparat incit la intrebarea unui calator: "Unde mergeti, domnule?" isi pierdu rabdarea si injurind puternic, striga: "La dracu!" Un alt calator care era crestin, auzi acele cuvinte, merse dupa el si se aseza in acelasi compartiment. Dupa ce se linisti putin, crestinul incepuse vorba cu el.
Pe parcursul discutiei a gasit prilejul sa-i aduca aminte de raspunsul dat, apoi il intreba: "Cind credeti ca veti ajunge la tinta calatoriei?"
Celalalt care se mai potolise putin, s-a rusinat de iuteala raspunsului. Marturisi deschis ca raspunsul lui grabit la urma urmei era adevarat si ca adevarata tinta a calatoriei a fost bine aratata in cuvintele spuse mai inainte.
Acesti doi oameni, care stateau fata in fata in acelasi compartiment, mergeau pe cai deosebite: unul mergea hotarat spre iad, iar celalalt avea o tinta sigura in cer. Unul se afla pe calea larga a pierzarii, iar celalalt pe calea cea stramta ce duce la viata vesnica. Si calatoria vietii noastre pe acest pamant trebuie sa duca in cer, sau in iad. Asa ca intrebarile cele mai insemnate pentru fiecare din noi sint: "Care este tinta calatoriei mele? Pe ce cale calatoresc?"
Daca esti pe calea pierzarii, te rog opreste-te si intoarce-te la calea care duce la viata vesnica. "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in EL, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3.16). "Isus i-a zis: EU sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA" (Ioan 14.6).

Postata de: rux25 Mar 20 2008, 12:26 AM

ENEAGRAMA

A fost odata un fierar care fusese acuzat pe nedrept si care se afla inchis acum intr-o temnita adanca si intunecoasa. Dupa un timp, sotia sa, care il iubea foarte mult, a mers la rege si l-a rugat sa o lase sa ii duca macar un covoras pe care sa-si poata face cele cinci rugaciuni zilnice. Regele a considerat fireasca cererea femeii si a lasat-o sa ii duca sotului ei covorasul. Prizonierul a fost si el foarte bucuros pentru darul primit si in fiecare zi, plin de recunostinta isi facea rugaciunile pe covoras.
Dupa cativa ani, barbatul a evadat.
Cand oamenii l-au intrebat cum a reusit, el le-a povestit ca au fost ani de zile in care se prosternase si il rugase pe Dumnezeu sa-l scape din inchisoare. Si la un moment dat a inceput sa vada ceea ce era atat de evident si care se aflase tot timpul sub nasul lui. A vazut ca sotia sa tesuse in covoras modelul incuietorii care il tinea inchis.
Avea acum toate informatiile sa poata evada si a inceput sa se imprieteneasca cu paznicii. I-a convins ca si ei ar avea o viata mai buna daca s-ar uni si ar pleca cu totii din inchisoare. Acestia au fost de acord cu el, pentru ca isi dadusera si ei seama ca, desi erau gardieni, erau la randul lor inchisi in inchisoare. Si ei doreau sa scape, dar nu stiau cum.
Asa ca fierarul si garzile sale au facut urmatorul plan: paznicii urmau sa ii aduca bucati de metal, iar el urma sa mestereasca diverse lucruri pe care ei sa le vanda in targ. Astfel vor aduna tot ceea ce era necesar evadarii iar din cea mai puternica bucata de metal el urma sa mestereasca o cheie.
Intr-o noapte, cand totul fusese pregatit, fierarul si paznicii sai au reusit sa descuie poarta inchisorii. Au iesit in sfarsit afara, in racoarea noptii unde ii astepta iubitoarea sa sotie.
A lasat in celula covorasul de rugaciune, pentru ca orice prizonier care va fi suficient de inteligent sa vada modelul incuietorii si sa poata evada.
Astfel, fierarul si-a regasit sotia. Fostii sai gardieni i-au devenit prieteni si toti au trait intr-o deplina armonie. Iubirea si indemanarea au castigat.
Aceasta invatatura traditionala sufita a lui Idries Shah simbolizeaza studiul Eneagramei: incuietoarea este personalitatea noastra, covorasul de rugaciune este Eneagrama, iar cheia este munca pe care o avem de facut cu noi insine. Observati ca desi sotia este cea care ii aduce covorasul, fierarul trebuie sa creeze ceva folositor pentru garzile sale ca sa poata face rost de unelte.
El nu poate scapa singur si nici pe degeaba. Mai mult, tot timpul cat el s-a rugat pentru eliberarea sa, mijloacele ii erau la propriu ”sub nasul lui”, desi el nu vedea modelul si nici nu intelegea semnificatia lui. Intr-o zi el s-a trezit, a vazut modelul si astfel a reusit sa devina liber.

Morala povestii este clara: fiecare dintre noi se afla in inchisoare. Trebuie doar sa ne trezim si sa „citim” modelul incuietorii pentru ca sa putem deveni liberi.

Fragment din cartea Intelepciunea Eneagramei, de Don Richardo Riso si Russ Hudson. Traducerea si adaptarea Gabriela Marin, Professional Member of International Enneagram Association. Carte in curs de aparitie la editura MIX.

Postata de: rux25 Mar 20 2008, 08:02 PM

Pescuirea minunata

"Intr-una din zile Mantuitorul sedea langa lacul Ghenizaret, a vazut doua corbaii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele. Urcandu-Se intr-una din corabii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat, si sezand in corabie, invata, din ea, multimile. Apoi i-a zis lui Simon: Mana la adanc, si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti. Si, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele. Si facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele. Si au facut semn celor care erau in cealalta corabie, sa vina sa le ajute. Si au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se afunde. Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la genunchii lui Iisus, zicand: Iesi de la mine Doamne, ca sunt om pacatos. Caci spaima il cuprinsese pe el si pe toti cei care erau cu el, pentru pescuitul pestilor care ii prinsesera. Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau impreuna cu Simon. Si a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni. Si tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El." (Luca 5, 1-11)

Postata de: rux25 Mar 21 2008, 09:40 PM

Cine sunt Eu

Copilul meu, stiu ca adeseori te intrebi, cine sunt eu? Dar ai intelege oare daca ti-as spune?
Nu vin de niciunde fiindca nu a existat vreodata un loc sau o clipa in care sa nu fi fost. In palma mea, Universul este o mica insula de Spatiu pe care Timpul isi danseaza bucuria de a crea, de a distruge si de a reinnoi continuu. Timpul si spatiul sunt doar niste energii trecatoare prin infinitatea mea.
Intuiesti macar cine sunt eu? Vrei sa stii cum arat? Iti imaginezi ca sunt un zeu orbitor de frumos si de aceea nu ma recunosti, desi zilnic ma intilnesti in drumul tau. Zilnic iti ies in cale, dar ego-ul tau ma respinge dezgustat fiindca il inspaiminta tot ce ii aminteste de mine. Iti cersesc mila prin mainile intinse ale decrepitilor si flaminzilor acestei lumi incercand sa trezesc in tine dorul de Mine. Iti cersesc prietenia si bunatatea prin cel cazut in abisul disperarii si singuratatii, incercind sa iti amintesc ca Eu sunt iubire invaluitoare.
Cersesc mila ta atunci cand ma dispretuiesti intorcindu-ti privirea trufasa fiindca sunt batrin si zdrentuit. Te crezi nepieritor copilul meu si te determin sa vezi ca totul este trecator. Fugi de mine cand ochii tai intilnesc paragina si ruina grandioaselor palate in care simturile tale s-au lafait pe patul ignorantei.
Ego-ul iti sopteste ca esti maret, superior, dar Eu iti spun ca in mica ta clipa de viata a fi mare inseamna sa fi ajuns la intelepciunea ca esti nimic, inseamna sa stii sa-l ridici pe cel cazut, inseamna sa stii sa cobori alaturi de el. Te ascunzi in bratele ego-ului tau ca in bratele unei mame nebune care ingrasa cu inconstienta dorintele tale.
De ce fugi, copilul meu? De ce ma respingi cu oroare?
Bucura-te de darurile Creatiei trecatoare, dar accepta cu smerenie omnipotenta mea care transforma corpul tau in pamint si casa ta in ruina. Bucura-te copilul meu de splendoarea Creatiei, dar nu te agata de efemeritatile acestei lumi si crede cuvantul psalmistului care te invata: Ps 103:15 Omul! zilele lui sunt ca iarba, si infloreste ca floarea de pe camp.
16 Cand trece un vant peste ea, nu mai este, si locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaste.
Oare intelegi cine sunt eu? Cum arat? Iti simt spaima ancestrala care ma respinge fiindca nu ai puterea sa-mi accepti omniprezenta. Zilnic te odihnesc in savoarea linistii mele; cu duiosie te mangai indepartind oboseala trupului tau. Insusi Supremul Stapin ma iubeste si se resoarbe in odihna savuroasei mele taceri, inchizind lumile in misterioase potentialitati.
Ai impresia ca fericirea ta depinde de multe lucruri, dar crede-ma copilul meu, fericirea ta depinde de „nimic”. Stiu, este inspaimintator acest vid fara limite care seamana cu moartea, dar nu uita ca fiinta umana care moare inainte de a muri nu mai moare niciodata. Abia atunci vei gasi limanul odihnei supreme pe care o cauti inconstient. Nimic din ceea ce gresesti sau nu intelegi nu va atinge iubirea mea pentru tine. Te iubesc atit de mult incat ti-am daruit Universul, Timpul si Spatiul ca suport al calatoriei tale in cautarea mea.
O, copilul meu, de ce trebuie sa-ti spun atat de multe, cand in realitate totul este atat de simplu: ma manifest in tacere cu discretie si rabdare de aceea nimeni nu-mi banuie macar prezenta. Ma infiltrez tacut in trupurile voastre , ma infiltrez cu o nemiloasa iubire in ruina epocilor si a imperiilor, amintindu-va ca totul este trecator, doar Eu sunt vesnic.
Te revolta esecurile?
Te revolta nesansele?
Suferintele?
Dar cum altfel sa te smulg din atasamentele tale iluzorii? Spui ca sunt nedorit? Rau? Urat si hartuitor ca un batrin uitat de timp? Fie. Pot fi si astfel. Pot fi orice fiindca in realitate sunt tineretea vesnica pentru simplul motiv ca eu nu am nici o varsta. Spui ca seman cu Inexistenta? Dupa felul tau de a rationa te apropii de adevar. Inteleptii imi dau nume diferite, dar eu nu pot fi cuprins in denumirile voastre. Intr-adevar, sunt inspaimantator fiindca nici o ratiune nu ma poate cuprinde si nici o intelepciune nu ma poate descifra. „Eu sunt Energia primordiala, sursa tuturor zeilor, sursa tuturor aspectelor divine, in spatele tuturor Puterilor Cosmice. Eu contin totul. In mine exista toate potentialitatile pe care le trimit in manifestare fara a fi atasat sau interesat de modul in care evolueaza potentialitatile. Fericirea mea este deasupra oricarei dualitati. Fericirea mea este desavirsita fiindca nu este conditionata nici de creatie, nici de mentinere, nici de distrugere. Totul exista potential in inima Intunericului. Eu sunt inceputul si sfirsitul. Totul pleaca din mine si se intoarce in mine. Eu sunt Fiul Suprem dinaintea Timpului si de dincolo de timp. Sunt cel mai desavirsit fericit fiindca fericirea nu depinde de nimic.”
Dumnezeu m-a creat pentru a pleca vesnic din mine si a se reintoarce vesnic in mine. Eu sunt Nefiinta in care Fiinta Lui se retrage intr-un somn constient.
La inceputul Zilei Cosmice Supremul Stapan si-a adunat Fiinta din Nefiinta eliberand Spatiul si Timpul intr-un joc cosmic in care tu copilul meu vei incepe sa ma cauti.
Stiu copilul meu, totul ti se pare atit de complicat…, dar in realitate totul este sublim de simplu. Atunci cind ma vei cunoaste, ma vei recunoaste in Eternitate.

Fa 17:28 Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: ,Suntem din neamul lui...`
29 Astfel dar, fiindca suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.
30 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca;
31 pentru ca a rinduit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti...

Postata de: rux25 Mar 23 2008, 08:10 PM

Pilda Fiului Risipitor


Pilda Fiului Risipitor

"Un om avea doi fii. La cererea fiului mai tanar, tatal i-a dat fiecaruia partea cuvenita din avere. Fiul cel tanar s-a dus intr-o tara indepartata si acolo si-a risipit averea
traind in desfatari...
A venit apoi foamete mare in tara aceea, si el a ajuns sa ingrijeasca de porcii unui locuitor de acolo. Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.
Dar, gandindu-se la argatii satui ai tatalui sau, s-a hotarat sa se intoarca la el, si sa-l roage pe tatal lui, sa-l angajeze macar si ca sluga. Cand a ajuns aproape, si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand,a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.
Si i-a zis fiul: Tata,am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau..
Iar tatal a poruncit sa i se aduca haine lui cel dintai sa i se dea inelul si incaltamintea cea mai buna,si sa taie slugile , vitelul cel ingrasat ca mancand sa se inveseleasca de intoarcerea fiului.
Fiul cel mare si ascultator,care ramasese acasa,venind de la tarina s-a maniat cand a auzit ca tatal il reprimise cu cinste pe fratele sau mai mic. De necaz si gelozie nici nu voia sa intre in casa.
Iar tatal iesind afara il ruga sa intre,zicandu-i: Fiule, tu todeauna esti cu mine si toate ale mele,ale tale sunt. Trebuia insa sa ne veselim si sa se bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat" (Dupa Luca 15,11-32)

Postata de: rux25 Mar 25 2008, 06:57 PM

Povestea vulturilor aurii

Se spune ca, departe, exista un loc foarte frumos, in care traiesc vulturii aurii. Nu toate penele lor au aceasta culoare nobila, ci numai o aripa; la masculi, cea dreapta, iar la femele, cea stanga. An de an, pe masura ce puii cresc, parintii pleaca in ultima lor calatorie: zboara zile indelungate pana ajung la Muntele Linistii. Acolo unde au murit si parintii lor, si parintii parintilor lor. Se mai spune ca aurul de pe aripile lor, se inalta intr-un nor auriu, care le transforma trupurile in mici statui poleite, pline de frumusete...

Si se mai spune ca intr-un an, oprindu-se sa se odihneasca peste noapte, ultima calatorie a devenit cat se poate de trista: vulturii au fost prinsi, printr-o mestesugita cursa, de catre niste oameni care credeau ca se vor imbogati vanzand penele care straluceau ca soarele. Au taiat pasarilor preafrumoasele aripi si le-au agatat la brau, ca pe niste scalpuri. "Ei, acum sa se tarasca pe jos, ca niste serpi, pana mor. De ce au vrut sa moara in Muntele Linistii?" - a intrebat unul dintre ei, care nu se gandea niciodata la moarte.

De durere si de amaraciune, vulturii mai slabi au murit imediat. Insa cei tari se incapatanau sa zboare cu o singura aripa. Falfaiau din ea, cu rabdare, avand o vointa nepamanteana; dar tot nu puteau zbura. Se gandeau cu tristete: "Ce vor zice puii nostri, care vor veni la anul sa moara langa trupurile noastre, cand vor vedea ca nu am ajuns la Muntele Linistii?"

Sprijinindu-se unul de altul, si gandindu-se la urmasii ramasi acasa, doi vulturi au simtit cum suferinta incepe sa li se aline. Si stand asa, asteptand parca sa le creasca aripi, ei au simtit ca durerea se preschimba in putere.

Da, da, chiar asa: stand lipiti unul de celalalt, durerea li se preschimba in putere. Au incercat sa zboare astfel; la inceput falfaiau din aripi incet, plini de sfiala, si apoi din ce in ce mai puternic. Pe masura ce se ridicau, de jos se vedea un singur trup, cu doua aripi. Se vedea o singura cruce.

Luandu-se dupa ei, s-au ridicat si alte cruci; s-au ridicat spre Muntele Linistii...

Postata de: rux25 Mar 26 2008, 09:57 PM

Cand crezi...

Actorul:

Prin ochii mei poti sa vezi lumea ca pe o scena cu decoruri bogate si un spectacol de lumini. Gestul este conducatorul lumii mele iar trupul este unealta ce o construieste. Lumea mea este intotdeuna altfel. Astazi am doua roluri, maine poate nici macar unul iar miercuri au fost trei. Chiar daca la geamul tau este zapada, pe mine m-a toropit caldura caci sunt un calator prin desert. Rad sau pang la cerere si pot sa mor de frig in luna lui cuptor. Decorurile nu inceteza sa se schimbe. In fiecare zi am alta sotie, sunt vaduv sau ranit din amor. Stiu mereu ce trebuie sa spun si, oricand, daca ti se pare ca am gresit poti citi piesa. Lumile mele sunt perfecte chiar si atunci cand nu sunt. De atatea ori am imbracat haine de lux si poate tot de atatea ori am fost si cizmar si dascal si trubadur ori poate brutar. Am jucat pe scene largi dar si in teatre foarte mici. Oamenii din lumea mea rad, plang, canta sau viseaza o data cu mine. Lumea mea incepe cand se deschide cortina si se incheie atunci cind se sting luminile in sala goala a teatrului. Dar maine am sa am o alta lume. Poimaine alta… Si totusi…sunt actorul care inca nu a jucat rolul vietii sale, care inca nu a gasit marginile lumii de carton.

Pictorul

Prin ochii mei lumea este un gigantic tablou inedit, plin de culori vii si umbre stranii. Culoarea este conducatorul lumii mele iar pensula este unealta ce o faureste. Lumea mea incape pe o piatra cat un pumn sau pe panza cea mai intinsa din cate au existat vre-o data. Intr-o singura zi pot trai in lumi diferite, pot face soarele sa straluceasca in mana unui copil, apele sa fie rosii si luna sa o prind la pieptul generos al unei fete cu par de valvataie. Daca cenusiul mohorat al unei dupa-amieze ma deprima, imi pot desena campul cel mai verde presarat cu niste flori abia inventate. Pot sa distrug tipare, pot sa creez o galaxie noua. Pensula mea traseaza marginile unui taram sau sparge barierele cerului, luand ingerii din culcusul lor de nori pufosi si albi ca spuma laptelui proaspat si aducandu-i intr-un boboc de lalea portocalie. Oamenii din lumea mea pot sa atinga cerul, sa vada floarea cum plange, au ochi de soim si craci in loc de brate. Daca lumea mea de azi nu e perfecta am sa o fac sa fie: putin bleu aici, un strop de violet acolo, un retus fin si este gata. Si totusi… sunt pictorul care nu a reusit inca sa picteze pe panza cea mai buna iar pensula mea nu stie inca sa contureze limitele lumii.

Muzicianul

Prin ochii mei lumea este un imens portativ ce nu mai are 5 linii si 8 note iar cheia Sol inchide in cutia de valori a sufletului fiecare sunet, fiecare acord. In fiecare zi apar note muzicale, game noi si eu le adun pentru ca la final sa pot canta lumea. Trilul pasarilor, vaietul vantului, suspinul apelor, le pot aduce in cel mai sarac bordei sau in marea sala de bal si au sa sune identic pentru ca sunetul nu stie diferenta dintre clasele sociale. Stiu intotdeauna ce coarda trebuie sa ating, ce clapa trebuie sa apas pentru ca partitura asta este compozitia mea, lumea asta imi apartine si o pot modela dupa bunul meu plac. In lumea mea este anotimpul pe care mi-l doresc si sunt atatea personaje cate simt eu ca incap in ea. Am cantat de tristete si mi-am alinat sufletul, am cantat de fericire pentru a ferici si pe altii, uneori am cantat ca sa nu uit glasul marii. Degetele mele au mangaiat struna in care s-au impletit lebede, crini, ploi, regi si ninsori ce m-au mangaiat la randul lor. Pe acordurile muzicii mele s-au legat povesti de dragoste, s-au soptit secrete si vorbe dulci de asternut. Oamenii din lumea mea canta o data cu natura, plang o data cu cerul si au invatat cei mai frumosi pasi de dans. Lumea mea este nelimitata si sunetul o poarta tot mai departe sfidand cele patru zari. Si totusi… sunt muzicianul ce nu a reusit sa cante inca partitura nemuritoare iar struna mea nu poate sa-ngradeasca limitele lumii.


Scriitorul

Prin ochii mei lumea este o carte cu mii si mii de file, unele mai uzate, altele abia atinse si altele… care abia se scriu. Mi-am creat atat de multe lumi incat, uneori, ma pierd in ele si nu imi mai aduc aminte daca florareasa era amanta primarului sau daca au murit cu totii la potop. Pot crea vieti pe atat de usor pe cat le pot distruge. In lumile mele copiii au nume frumoase, femeile poarta parul in cozi lungi pe spate si de fiecare data cand ploua miroase a pamant reavan. Din condeiul meu apar munti ce au suflet, animale ce au glas. Daca un ocean nu exista am sa il inventez si il voi aseza intre cei doi indragostiti. Lumea mea are margini fixe: doua coperti din piele alba, ce o pastreza nealterata. Intre aceste margini imi pot imbogati lumea...dar nimeni nu o poate saraci. Oamenii din lumea mea vorbesc, se nasc, mor, judeca , nici o secunda mai devreme sau mai tarziu decat atunci cand eu le spun sa o faca . Pe strada, in casa, in drumetii, adun cuvant cu cuvant, idee cu idee, pentru a scrie o lume noua… poate un basm de asta data. Si totusi… sunt scriitorul ce nu a reusit inca sa creeze personajul genial iar condeiului meu nu poate inca sa rupa copertile intre care sta inchisa lumea.


Anonimul

Acesta sunt eu si imi este teama ca prin ochii mei nu am sa fiu in stare sa recunosc lumea. Imi este teama ca astazi actorul isi va uita replica si piesa vietii sale se va transforma in cel din urma esec pentru ca apoi sa ramana un spectator mut la marginea unei scene goale. Imi este teama ca pictorul isi va varsa in dimineata asta culorile si in locul unui rasarit multicolor lumea va fi gri, sfasiata de linii rosii sau mov ori improscata cu pete fara noima. Imi este teama ca nu cumva muzicianul sa incurce partiturile, ca o ploaie marunta va spala notele de pe portativ si pasarile nu vor mai sti sa cante, frunzele vor amuti si ele iar greierele de sub fereastra mea va muri de tristete… Imi este teama ca scriitorul se va rataci intr-una din cartile lui si va uita sa modeleze din condei cuvintele de pe ultima fila din lumea in care m-a creat. Atunci… va trebui sa imi scriu singur viata, sa ma joc pe mine insumi, sa dau culoare unor aripi de fluture, sa imi cant tic-tac-ul sacadat al inimii. Oamenii din lumea mea se creaza si se conduc singuri, rad fara motiv sau plang de burie, stiu cantece fara note, floarea din mana lor este vie, cerul… va fi mereu acolo sus pentru ei, la fel de inalt, la fel de albastru. Lumea mea are limite, da. Sunt insa limite flexibile, variabile… Eu…eu sunt omul pentru care scena va fi intotdeauna prea mica, filele prea putine, muzica prea incet si rosul… nu destul. Perfectiunea lumii mele consta in aceea ca este imperfecta, mereu surprinzatoare, cu vointa proprie… de nestavilit. Eu, sunt omul care a reusit sa traiasca! Sufletul este conducatorul lumii mele.Dar eu sunt cel ce o inalt!

Postata de: rux25 Mar 27 2008, 11:16 PM

Ce veti semana, aceea veti secera.

O femeie a visat, ca a intrat intr-un magazin nou si spre surpriza ei, il intalneste pe Dumnezeu la casierie.
- Ce vinzi acolo, l-a intrebat ea?-
- Tot ce iti poate dori inima, i-a raspuns Dumnezeu!
Nevenindu-i sa creada, femeia s-a decis sa ceara, cele mai bune lucruri la care poate spera o fiinta umana...
- Doresc pace interioara, iubire, fericire intelepciune si eliberarea de teama, a spus ea. Apoi, dupa ce s-a mai gandit a adaugat:
- Nu doar pentru mine, ci pentru toti oamenii de pe pamant. Dumnezeu a zambit:
- Cred ca m-ai inteles gresit draga mea, noi nu vindem fructe aici...ci seminte.
Luca 6:37 "Nu judecati si nu veti fi judecati; nu condamnati si nu veti fi condamnati; iertati si vi se va ierta.
6:38 Dati si vi se va da; ba inca vi se va turna in san o masura buna, indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu masura cu care veti masura, cu aceea vi se va masura."

Postata de: cameliapanci Mar 28 2008, 09:31 AM

Foarte frumoase aceste povestioare. Le-am citit pe toate si pe mine ma linistesc multumesc mult

Postata de: rux25 Mar 28 2008, 09:47 AM

QUOTE(cameliapanci @ Mar 28 2008, 09:31 AM)

Foarte frumoase aceste povestioare. Le-am citit pe toate si pe mine ma linistesc multumesc mult

Postata de: G.Raluca Mar 28 2008, 09:41 PM

Am "pielea de gaini" ai dreptate ca sunt povesti pentru suflet!

Postata de: rux25 Mar 29 2008, 07:25 PM

POVESTE DESPRE ZODII




"Intr-o buna dimineata, Dumnezeu si-a privit cei 12
copii, intrebandu-se ce le mai lipseste. Deodata,
dorinta de a-i inzestra cu vointa omeneasca I-a
luminat fata. Unul cate unul, fiii au pasit pentru a-si
primi darul divin.


Tie, Berbecule, iti harazesc prima mea samanta, pe care o poti sadi cu
onoare. Pentru fiecare samanta care va rodi, inca un milion va rodi in
mana ta. Tu nu vei avea timp sa vezi crescand nici una dintre acestea,
pentru ca tot ce insamantezi va rodi cu prisosinta. Tu vei fi primul
care va sadi in mintea umana Ideea Mea. Dar nu este datoria ta sa
hranesti Ideea. Viata ta este actiune si sigurul tau scop este sa-l
faci constient pe om de Creatia Mea. Celui care isi indeplineste
menirea ii daruiesc virtutea respectului de sine!
Tacut, Berbecul a pasit spre locul sau.


„Pe tine, Taurule, te inzestrez cu puterea de a
preface samanta in substanta. Munca ta este mareata si are nevoie de
rabdare. Tu trebuie sa implinesti tot ce a fost inceput, altfel
semintele se vor risipi in vant. Nu te vei indoi niciodata de
puterea ta, nu-ti vei schimba gandul la mijlocul drumului si nu vei
depinde de altii pentru a-ti desavarsi opera. Iti ofer taria:
foloseste-o intelept!
Si Taurul reveni supus la locul sau.


„Tie, Geamanule, iti sunt sortite intrebarile fara
raspuns, ca sa poti arata tuturor ceea ce vede si
simte omul in jurul sau. Tu nu vei sti niciodata de ce
acesta vorbeste sau asculta, dar, in cautarea
intelesurilor adanci ale lumii, vei afla darul Meu:
cunoasterea!
Iar Geamanul, ingandurat, pleca.


„Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ti
invata semenii ce este emotia. Tu vei starni rasul sau
lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea si vor
gandi le va trezi multumire si bucurie sufleteasca.
Pentru aceasta primeste in dar familia pe care tu o
poti inmulti!
Si Racul se retrase timid.


„Tu, Leule, ai menirea sa arati intregii lumi Creatia
Mea plina de stralucire. Dar sa te ingrijesti de
mandria ta si intotdeauna sa iti dai seama ca este
opera Mea, iar Creatorul este unic. Daca vei uita
aceasta, oamenii te vor dispretui. Tu vei indeplini
totul cu ardoare si orice vei face va fi spre binele
tuturor. Pentru aceasta, ai nevoie de nobletea cu care te inzestrez!
Leul pasi maiestuos spre locul sau.


„Tie, Fecioara, iti este dat sa cercetezi tot ceea ce
omul a faurit in lumea pe care I-am daruit-o. Tu vei
scruta patrunzatoare drumurile sale si-l vei preveni
cand greseste. Astfel, creatia poate atinge
desavarsirea prin tine. Pentru aceast,a vei primi
puritatea gandirii!
Fecioara pleca privind atent in jurul sau.


„Tu, Balanta, ai misiunea de a-l ajuta pe om sa fie
constient de indatoririle sale fata de ceilalti. Asa,
el poate invata sa traiasca sentimentul fraternitatii
si va capata deprinderea de a descoperi fata ascunsa a actiunilor
sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru stradania ta infinita de a readuce semenilor ordinea si calmul, iti voi darui dragoste!
Si Balanta se retrase umila spre locul sau.


„Tu, Scorpionule, ai o insarcinare foarte dificila.
Vei avea iscusinta sa patrunzi in mintile oamenilor, dar nu iti va fi
permis sa vorbesti despre ceea ce inveti. De multe ori vei fi cuprins
de amaraciune din cauza celor pe care le descoperi. Aceasta te va
apropia insa de Mine si nu vei uita niciodata ca acolo unde nu sunt Eu
va fi doar pervertirea Ideii Mele… Tu vei vedea atat de multi oameni
traind asemeni animalelor si vei lupta atat de mult cu instinctele
lor, incat uneori vei pasi alaturi de cale... Totusi, mai devreme sau
mai tarziu, te vei reintoarce la Mine si de aceea primeste supremul dar
al hotararii! Scorpionul pasi ferm spre locul sau.


„Sagetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci,
atunci cand inteleg gresit Ideea Mea, devin posaci. Umorul tau le va
reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre Mine. Vei trece
prin multe incercari si vei cunoaste neastamparul. Iti harazesc darul
infinitei abundente, pe care o vei raspandi pretutindeni, iradiind
lumina! Sagetatorul se retrase jovial la locul sau.


„De la tine, Capricornule, vreau straduinta si
sudoarea fruntii, pentru ca tu ai menirea de a-i
invata pe oameni sa munceasca. Misiunea ta nu este
usoara, caci vei purta toata truda oamenilor pe umerii tai. Insa,
pentru jugul poverilor tale, eu iti daruiesc intreaga responsabilitate
a omului!
Iar Capricornul pleca devotat spre locul sau.


„Tu, Varsatorule, esti vizionarul omenirii: privirea
ta desluseste toate posibilitatile glorioase. Vei trai
insa durerea singuratatii, pentru ca aceasta viziune
nu-ti permite sa personifici Dragostea Mea. Dar, pentru a-i intoarce pe
oameni catre noile sanse, primeste darul libertatii pentru a servi
omenirea oricand va avea nevoie de tine!
Varsatorul pasi increzator spre locul sau.


„Tu, Peste, ai cea mai grea misiune dintre toate: iti
cer sa ridici pe umerii tai toata suferinta omului.
Lacrimile tale sunt menite sa fie lacrimile Mele.
Durerea aceasta este rodul intelegerii gresite a Odei Mele, dar tu
existi ca sa-i aduci omului compasiunea. De aceea iti harazesc darul
cel mai de pret: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Ma va
intelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul in
care te vei apropia de oameni si vei raspandi credinta!
Si Pestele se retrase emotionat la locul sau.


Dumnezeu le-a spus:
„Fiecare dintre voi are o scanteie din Mine. Dar nu trebuie sa luati partea drept intregul, sa o nesocotiti ori sa o identificati cu Creatorul. Toti 12 laolalta sunteti Unul. Creatorul insa este mai mult decat aceasta."

Postata de: rux25 Mar 30 2008, 06:30 PM

NE CUNOASTEM IDENTITATEA ?

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
- Cine esti? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci tine esti tu.

Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: „Cine esti tu?"
- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.

In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.

De folos pentru toti este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare - caci asa deveniti conditionati; ci pur sii simplu sa fiti. Sa fiti cei ce sunteti, nu ceea ce spun altii, sau credeti ca ar trebui sa fiti.
In spatele mastilor purtate dupa scop si imprejurare fiecare se va gasi pe Sine.

"Mai intai de toate paziti-va de aluatul Fariseilor, care este fatarnicia" (Luca 12:1)

Postata de: rux25 Mar 31 2008, 04:12 PM

Haina sufletului...






Aproape incantat de convingerile lui "rezonabile" si oarecum mandru de propria sinceritate, un om ii spuse odata unui calugar imbunatatit:
- Parinte, sincer sa fiu, eu unul cred in Dumnezeu, dar nu prea le am cu biserica. N-am mai fost de copil pe la slujbe, iar de Spovedanie - nici vorba! Eu asa consider, ca important este sa crezi in Dumnezeu, iar restul sunt obiceiuri babesti, nepotrivite cu nivelul si demnitatea omului de azi.
Calugarul il privi cu blandete, apoi ii spuse, pe neasteptate:
- Prietene, abia acum vad eu, nevrednicul de mine, ce camasa frumoasa si scrobita ai dumneata!
Luat prin surprindere, omul a ridicat din umeri si a tacut, flatat si nedumerit in acelasi timp, insa calugarul a continuat:
- Spune-mi, dumneata porti aceasta camasa cat e ziua de lunga?
- Da, o... o zi o port, in orice caz... - raspunse omul, aproape balbait.
- Dar se intampla s-o porti si doua sau trei zile?
- Nu stiu, poate ca uneori da...
- Dar o saptamana sau o luna intreaga, o porti?
- A, nu, parinte, nu se poate asa ceva! M-as simti groaznic in ea...
- Pai de ce, prienene, nu-i aceeasi camasa care-ti place acum?! - urma calugarul, prefacandu-se a nu fi priceput.
- Pai... o camasa e o camasa si... Se murdareste si ea... si trebuie spalata. Pe urma sigur, o iau iarasi pe mine, ma simt bine in ea, cum este cand te primenesti...
- Pai, vezi, prietene! Asa cum se murdareste camasa de pe dumneata si trebuie cu tot dinadinsul spalata pentru a o purta din nou, tot la fel si sufletul se "murdareste" de pacate si de multele noastre slabiciuni. Si cum l-ai putea curata, te intreb, daca nu la Spovedanie si la sfintele slujbe, prin dragostea si harul lui Dumnezeu, Care are putere pe toate sa le ierte si sa le faca noi, luminandu-le pana la stravezime?

Postata de: mallina2u Mar 31 2008, 05:15 PM

Ruxi, ce draguta povestea zodiilor.. daca e sa ne luam dupa ea, as zice ca asa e..."puterea de a
preface samanta in substanta. Iti ofer taria: foloseste-o intelept!" fac tot ce pot sa fie asa..
iar de mandra, ce sa zic? "Sagetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci, atunci cand inteleg gresit Ideea Mea, devin posaci. Umorul tau le va reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe incercari si vei cunoaste neastamparul. Iti harazesc darul infinitei abundente, pe care o vei raspandi pretutindeni, iradiind lumina!".. face oamenii sa rada si iradiaza atata lumina, cel putin pt mine!
mi-au prins bine toate astea!

Postata de: rux25 Apr 1 2008, 05:27 PM

Puterea omului

Un calator a ajuns la gara aproape in ultimul moment, gata istovit de greutatea pe care o ducea si ca sa-si traga sufletul, deoarece avea bagajul tare greu, s-a asezat putin pe o banca. Pana la casa de bilete nu mai era asa de mult, iar el s-a gandit cum sa faca sa-i fie mai usor...si atunci i-a venit ideea. Am sa-l rog pe Dumnezeu sa-mi pazeasca bagajul pana ma intorc, in aceste fel ,voi sta linistit la coada la bilete...ceea ce a si facut. Cand s-a intors a gasit geamantanul intact si atunci i-a zis Lui Dumnezeu, ca de-acum gata, nu mai are nevoie sa i-L pazeasca, caci o va face singur.
Dar...o mica neatentie l-a facut sa-si ia ochii de la bagaj, care i-a fost furat cu multa usurinta. Abia atunci calatorul a inteles esenta intamplarii...si si-a cerut iertare...

Din pacate, de cele mai multe ori asa facem noi oamenii mereu in viata de zi cu zi...iL invocam pe Dumnezeu numai in momentele critice...iar apoi cand ne simtim un pic mai in siguranta si mai stapani pe picioarele noastre...ne luam gandul de la El...si ne bazam pe propriile puteri...si tocmai atunci...ne dam seama de fapt...cat suntem de slabi si neputinciosi...
" Domnul este pastorul meu...nimic nu-mi va lipsi" Psalm 22

Postata de: rux25 Apr 2 2008, 04:30 PM

Cine-i drept inaintea Domnului?

Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:
- Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa zboare, sa se inalte singur in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, asemenea sfintilor?
- Nu, fiule, nici vorba!
- Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa. Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu?
- Nu, raspunse parintele.
- Nici acesta? Dar atunci, cine este drept?
- Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi.
Rostul nostru este de a fi buni crestini. Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti vazduh cu trupul; doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele. Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel drept se va cunoaste, astfel, dupa viata sa linistita si dupa traiul cumpatat. Iar acel om va fi drept si inaintea oamenilor si inaintea lui Dumnezeu.
"Ii cinstim pe sfinti, imitandu-i. " ( Sfantul Ioan Gura de Aur )."

Postata de: rux25 Apr 3 2008, 12:24 PM

Povestea curcubeului

Cu mult timp in urma, la inceputul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea ca era cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai folositoare, cea mai iubita.

Verdele spuse: "Uitati-va la iarba, frunze si copaci. In mod evident vedeti si voi ca sunt cea mai importanta culoare. Sunt culoarea vietii si a sperantei. Uitati-va in jur si o sa vedeti ca sunt peste tot".

Albastrul l-a intrerupt si exclama: "Ganditi-va la cer si la mare. Apa sta la baza vietii si fara mine nu ar exista cerul albastru. Fara mine nu ar exista nimic!"

Galbenul rase: "Eu sunt luminos si cald, iar tu esti atat de serios. De fiecare data cand te uiti la o narcisa galbena sau la o floarea-soarelui zambesti. Soarele, luna si stelele sunt galbene, frumusetea mea este atat de evidenta incat oricine ma vede ramane uimit."

Portocaliul incepu sa se laude: " Eu sunt culoarea mancarurilor sanatoase ce dau putere. Morcovul, portocala si dovleacul au multe vitamine. Si atunci cand portocaliul umple cerul, la rasarit sau la apus, frumusetea mea este atat de evidenta incat toti cei ce ma vad se opresc sa ma priveasca cu admiratie si uimire."

Ei bine, rosul incepu sa strige: "Eu sunt conducatorul intregii vieti. Sangele este rosu si sangele inseamna viata. Eu sunt culoarea pasiunii si a iubirii."

Violetul se ridica in picioare si era foarte inalt. El vorbi dand foarte multa importanta spuselor sale: "Eu sunt culoarea imperiala si a regilor. Oamenii puternici intotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii si a intelepciunii."

La sfarsit, cu o voce joasa si timida, Indigoul spuse: "Cu greu ma observati, insa desi sunt tacut, fara mine nu ati fi nimic. Aveti nevoie de mine pentru echilibru si contrast si pentru liniste interioara."

Argumentarile au continuat, fiecare culoare in parte laudandu-se, ridicandu-se in slavi si certandu-se. Fiecare in parte considera ca este perfectiunea intruchipata. In timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Incepu sa tune si sa ploua cu galeata. Culorile tremurara de frica si se stransera in brate pentru a se linisti si proteja una pe alta.

Apoi ploaia incepu sa vorbeasca: "Voi, culorilor, sunteti atat de nesabuite. Va certati care este cea mai buna, fiecare incercand sa fie deasupra celorlate. Nu intelegeti ca fiecare in parte ati fost facute cu un scop special, fiecare este unica si diferita? Luati-va de maini si urmati-ma!?
Facand ce le spuse ploaia, culorile se apropiara si se luara de maini. ?De acum incolo?, zise ploaia, ?cand ploua, fiecare dintre voi se va intinde de-a lungul cerului intr-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al pacii si al sperantei.?

Astfel, oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati un curcubeu pe intinsul cerului. Cand apare, tineti minte ca fiecare dintre voi este special. Lasati culorile curcubeului sa va reaminteasca sa va apreciati pe voi insiva si pe cei din jur.

Postata de: rux25 Apr 5 2008, 07:22 PM

" De ce este atat de greu sa ierti, sa nu te mai agati de rani, care au trecut demult?"

Pentru simplul motiv, ca ele sunt tot ce ai. Si continui sa te joci cu ranile vechi ca sa le mentii proaspete in memorie. Nu le lasi sa se vindece.

Un om statea intr-un compartiment de tren. Peste drum de el, statea un preot care avea alaturi un cos de picnic. In lipsa de ocupatie, omul se uita la preot.
Dupa un timp, preotul a deschis cosul si a scos un servet pe care si l-a pus cu grija pe genunchi. Apoi, a scos un bol de sticla si l-a pus pe servet., dupa aceea a scos un cutit si un mar, a curatat marul de coaja, l-a taiat in bucatele si a pus bucatelele in bol.
Apoi a luat bolul si a rasturnat cuburile de mar pe fereastra.
Dupa aceea, a scos o banana, a decojit-o a taiat-o in bucatele, le-a pus in bol si le-a aruncat pe fereastra. A facut acelasi lucru cu o para, o conserva mica de visine, un ananas si un borcanel de frisca. Dupa ce le-a aruncat pe toate pe fereastra, a sters bolul, a impaturit servetul si le-a pus in cosul de picnic.
Omul, care il urmarea uimit pe preot, l-a intrebat in cele din urma:
- Iarta-ma parinte, dar ce faceai acolo?
La care preotul i-a raspuns cu detasare:
-Salata de fructe.
- Bine, dar ai aruncat totul pe fereastra, i-a spus omul.
- Da, nu pot sa sufar salata de fructe.

Oamenii cauta intr-una lucruri pe care nu pot sa le sufere, pe care le urasc.
Traiesc din ura. Zgandaresc mereu ranile, ca sa nu se vindece; nu le lasa sa se vindece -- toata viata lor, si se bazeaza pe trecut.
Daca nu incepi sa traiesti in prezent n-ai sa poti sa uiti si sa ierti trecutul.
Nu spun ca trebuie sa uiti si sa ierti trecutul; nu asta este metoda mea. Eu spun: Traieste in prezent. A trai in prezent este modul pozitiv de a aborda existenta. Acesta este un alt mod de a spune sa fii mai constient, mai atent, pentru ca atunci cand esti constient, atent, esti in prezent.

Constienta nu poate fi in trecut si nu poate fi in viitor. Constienta nu cunoaste decat prezentul; are numai un timp; prezentul.
Sa te eliberezi de trecut si de viitor, inseamna sa simti pentru prima data gustul libertatii. Iar in acea experienta, devii intreg, sanatos, toate ranile sunt vindecate. Dintr-o data nu mai exista nici o rana. Simti cum in tine apare sanatatea. Acea sanatate este inceputul transformarii.

OSHO

Postata de: rux25 Apr 6 2008, 07:16 PM

Arderea lui Buddha

Intr-o noapte friguroasa de iarna, un ascet ratacitor a cerut gazduire intr-un templu.
Bietul om tremura de frig in zapada, asa ca preotul, desi nu prea avea incredere in el,
i-a spus:
- Bine poti sa ramai, dar numai pentru o singura noapte. Acesta este un templu, nu
un azil. Dimineata va trebui sa pleci.
In zorii zilei, preotul a auzit niste sunete ciudate, ca de lemne sparte. A alergat in
templu si a vazut un spectacol incredibil: strainul facuse un foc chiar in mijlocul
templului. Una din statuile de lemn ale lui Buddha lipsea. Preotul a intrebat cu disperare:
- Unde e statuia?
Strainul a aratat catre foc si a spus:
- Mi-era atat de frig, incat am crezut ca am sa mor.
- Ti-ai iesit din minti? a strigat preotul. Stii ce ai facut? Aceea era o statuie a lui
Buddha. L-ai ars pe Buddha!
Focul incepuse sa se stinga. Ascetul si-a bagat bastonul in jeratic si a inceput sa-l
rascoleasca.
- Ce faci? a strigat preotul.
- Caut oasele lui Buddha, pe care tu zici ca l-am ars.

Preotul i-a povestit mai tarziu incidentul unui maestru zen, care i-a spus: "Trebuie sa
fii un preot foarte slab, daca pretuiesti mai mult un Buddha mort decat un om viu".

Postata de: rux25 Apr 6 2008, 10:46 PM

Sa stii sau sa nu stii?

Sa stii?

A fost odata o broasca mica care traia intr-o fantana adanca. Fantana si bucatica de cer pe care putea sa o vada erau tot universul ei. Intr-o zi broscuta noastra a intalnit o alta broscuta care traia in afara fantanii.
“De ce nu cobori sa te joci cu mine?” a intrebat broasca din fantana?
“Ce e acolo?” a intrebat broasca de sus...
“Avem totul aici. Tot ce iti poti dori. Curente mari si mai mici, stele, o luna cateodata, si cateodata ajung aici pana si obiecte care zboara in jos din cer”, a raspuns broasca din fantana.
Broasca de sus a oftat si i-a spus: “Offf, draga prietene, traiesti intr-o lume inchisa. Nu ai vazut ce e pe aici in lumea mai mare.”
Broasca din fantana s-a suparat. “Nu-mi povesti ca aveti acolo o lume mai mare ca a noastra! Lumea mea e mare. Noi vedem si traim orice experienta pe care ne-o ofera viata” …asa grai broasca din fantana.
“Nu, prietene. Tu poti vedea numai lumea de deasupra ta printr-o gaura de diametrul fantanii. Lumea aici sus e enorma. As vrea sa pot sa-ti arat cat de mare e”, spune broasca de sus.
Broscuta fantanii era suparata rau acum. “Nu te cred! Ce-mi spui sunt minciuni! Ma duc sa-l intreb pe tata.”
Ii povesteste tatalui despre discutia avuta cu broasca de sus. “Fiule”, ii spune tatal cu inima grea, “prietenul tau are dreptate. Am auzit ca sus e o lume mult mai mare, cu mult mai multe stele decat putem noi sa vedem de aici.”
“Atunci de ce nu mi-ai spus pana acum?” il intreaba broscuta.
“La ce bun sa o fac? Destinul tau e sa fii aici in fantana. Nu poti iesi”, a raspuns tatal broscoi.
Micuta broasca iar se supara: “Ba da pot sa ies, o sa-ti arat!” si s-a catarat… dar fantana era prea adanca, pamantul prea departe, si a cazut la loc.
“Nu, fiule. Eu am incercat toata viata si la fel au incercat stramosii tai. Fii multumit cu ce ai, altfel vei suferi in viata.”
“Vreau sa ies si sa vad lumea de sus!” a strigat broscoiul cel mic cu multa determinare.
“Nu fiule. Accepta-ti destinul. Invata sa traiesti cu ce ti s-a dat”, i-a spus tatal.

Si asa broscoiul fiu si-a consumat viata incercand sa scape de fantana intunecoasa si rece. Dar nu a reusit. Lumea de sus a ramas un vis.


…sau sa nu stii?

O veche legenda Amerindiana povesteste despre un viteaz care a gasit intr-o zi un ou de vultur si l-a pus intr-un cuib de pui de preerie. Puiul de vultur a vazut lumina zilei odata cu puii de preerie si a crescut alaturi de ei.
Toata viata lui tanarul vultur a facut exact ceea ce faceau puii de preerie. Ciugulea insecte si scurma dupa rame in pamant. Cloncanea si caraia exact ca un veritabil pui de preerie. Iar cand zbura starnea un nor de pene pe o distanta de cativa metri.
Pana la urma, acesta era stilul de zbor al puilor de preerie.
Anii au trecut si vulturul a crescut.
Intr-o zi a vazut o pasare minunata care plana in inaltul cerului albastru fara nori. Elegant, pasarea uriasa se rotea miscandu-si incet aripile aurii.
“Ce pasare minunata!” a exclamat vulturul nostru catre prietenii lui puii, urmarind-o uimit cu privirea... “Ce este? ”
“Asta-i un vultur, regele pasarilor”, a cloncanit unul dintre pui. “Dar ar fi bine sa o lasi balta. Tu n-ai sa fii niciodata un vultur.”
Si uite asa vulturul a uitat de pasarea magnifica si a murit, convins fiind ca este un pui de preerie.

Ti-a trecut vreodata prin minte ca poti obtine mai multe de la viata decat ai obtinut pana acum? Dar oare e bine sa stii acest lucru sau nu, iti foloseste la ceva?

Postata de: rux25 Apr 7 2008, 11:24 AM

Fa-ti timp sa traiesti - este secretul succesului.
Fa-ti timp sa gandesti - este sursa puterii.
Fa-ti timp sa te joci - este secretul tineretii.
Fa-ti timp sa citesti - este temelia priceperii.
Fa-ti timp pentru prietenie - este sursa fericirii.
Fa-ti timp sa razi - iti va usura povara vietii.
Fa-ti timp sa visezi - iti va invata sufletul sa zboare.

Postata de: rux25 Apr 7 2008, 10:29 PM

Un preot, intr-o noapte, dupa o betie a cazut si in pacatul trupesc. Dimineata la insistentele unui boier foarte respectat, a intrat a doua zi in altar sa savarseasca Sfanta Liturghie. Atunci a aparut un inger, care l-a certat pentru ca spurcat fiind a indraznit sa intre in altar. Preotul s-a maniat si i-a strigat:

–Fiindca asa ma infricosezi sa fii afurisit!

In clipa aceea ingerului i-au cazut aripile si a ramas ca simplu om in biserica.

Dupa o vreme murind un om, preotul a mers sa-l inmormanteze si minune mare, mortul a vorbit, dezvaluind tuturor pacatul preotului. Din clipa aceea nimeni n-a vrut sa mai aibe de a face cu el.

Preotul si preoteasa lui s-au sfatuit si au hotarat sa plece undeva, unde nimeni nu-i cunostea. Preotul a trait cam 370 de ani, trebuind sa-si ingroape mai multe sotii si copii si fiind sortit singuratatii.

Odata a stat de vorba cu un arhiereu sporit, caruia i-a marturisit toata povestea si mai ales pacatul sau, care l-a condamnat la o viata nefiresc de lunga. Arhiereul a inteles ca preotul era legat de ingerul, pe care il afurisise. L-a ajutat sa ajunga in locul unde fusese targul. Dar locul se pustiise. Cu greu au gasit locul bisericii, si pe locul altarului l-a gasit pe inger.

–Tot mai traiesti sarmane preot?
–Dar tu, ingere, tot aici?
–Sa ne iertam unul pe altul! a zis ingerul.
–Binecuvanteaza si iarta, ingere!
–Daca te iert eu intai, tu, preotule, te risipesti si eu raman aici pe pamant!
–Te iert ingere!

Pe data, ingerul a capatat aripi si a inceput sa urce la cer. A intors fata catre preot si i-a spus cu mare dragoste:
–Te iert, omule!

Pe data, preotul s-a prefacut in tarana, iar arhiereul, care toate vazuse si auzise, a povestit totul spre folosul oamenilor...

Postata de: rux25 Apr 8 2008, 12:59 PM

Copilul si stelutele de mare

O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vantul sufla inghetat, brazdand apa si inaltand-o in valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producand curenti care patrundeau in adanc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtandu-le la zeci de metri de tarm.

Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa intindere de noroi unde se zvarcoleau in agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe incat plaja parea ca devenise rozalie.

Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.

Stelele marine erau aproape nemiscate.

Trageau sa moara.

In multime, tinut de manuta de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata copilul lasa mana tatalui sau, isi scoase incaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse in apa. Dupa aceea, se intoarse inapoi si repeta operatiunea.

De pe parapet, un om striga spre el:

- Dar ce faci, baiete?

- Arunc in apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.

- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranta nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se intampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!

Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o in apa raspunse:

- Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.

Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, isi scoase pantofii si sosetele si cobori si el pe plaja. Incepu sa adune stele de mare si sa le arunce in apa. O clipa mai tarziu coborara inca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine in apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare in apa. Astfel fura salvate toate.

Bruno Ferrero

Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - indrazneala de a incepe.

Postata de: rux25 Apr 9 2008, 11:53 AM

Trei cuvinte

Era odata un tanar si ambitios cavaler care era cunoscut pentru viata sa dezordonata. Un tovaras inimos incerca sa-l faca sa se gandeasca la riscurile pe care si le asuma infatisandu-se in fata Domnului, la ultima judecata, cu sufletul ingreunat de pacate.
"Nu mi-e deloc frica", raspunse dispretuitor cavalerul. "Stiu ca Dumnezeu este bun si milostiv. Inainte de a muri voi rosti trei cuvinte prin care mantuirea vesnica imi va fi asigurata. Voi spune: Isuse, ai mila, iarta-ma."
Tovarasul sau clatina din cap, iar cavalerul isi continua viata depravata.
Intr-o seara, pe o furtuna grozava, tanarul nostru calarea cu repeziciune pe malurile unui fluviu umflat de ape, nevrand sa intarzie la o petrecere. La un traznet, calul se sperie si-l arunca din sa tocmai in valurile involburate ale fluviului. Ultimele trei cuvinte ale cavalerului inainte de-a muri au fost: "Crapa, martoaga nenorocita!"

Postata de: rux25 Apr 9 2008, 03:51 PM

Sarutul minunat

Era odata un batran care nu fusese niciodata tanar. De fapt, in toata viata sa nu invatase sa traiasca. Si neinvatand sa traiasca, nu reusea nici sa moara.
Nu avea sperante, nici nelinisti; nu stia nici sa planga, nici sa rada.
Nimic din ce se intampla in lume nu-l indurera, nici nu-l mira. Isi petrecea zilele lenevind pe pragul cabanei sale, fara sa arunce o privire macar catre cer, imensul cristal albastru pe care, si pentru el, Domnul il stergea in fiecare zi cu vata moale a norilor.
Unii trecatori ii mai puneau intrebari. Era atat de nins de ani ca lumea il credea foarte intelept si incerca sa se imbogateasca din experienta sa de sute de ani.
"Ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti?"
"Fericirea e o nascocire a prostilor", raspundea batranul.
Treceau pe acolo si oameni cu suflet nobil, doritori sa fie de folos aproapelui.
"In ce fel ne putem sacrifica pentru a-i ajuta pe fratii nostri?", il intrebau ei.
"Cel care se sacrifica pentru omenire e un nebun", raspundea batranul cu un ranjet sinistru.
"Cum ne putem indruma copiii pe calea cea buna?", il intrebau parintii.
"Copiii sunt niste serpi", raspundea batranul. "Nu te poti astepta de la ei decat la muscaturi veninoase."
La batranul pe care toti il credeau intelept, veneau si artistii si poetii. "Invata-ne sa ne exprimam sentimentele pe care le avem in suflet", ii spuneau ei.
"Ati face mai bine sa taceti", mormaia batranul.
Incet, incet ideile lui rele si triste, incepura sa influenteze lumea. Din coltul sau posomorat, unde nu cresteau flori si pasarile nu cantau, Pesimism, (caci acesta era numele batranului cel inrait) sufla un vant inghetat peste bunatate, peste iubire, peste generozitate care, atinse de acea suflare de moarte, se ofileau si dispareau.
Toate acestea nu-i placeau deloc Domnului care hotari sa faca ceva. Chema un copil si-i spuse:
"Du-te si da-i un sarut acelui biet batran."
Copilul asculta. Cuprinse cu bratele lui gingase si grasute gatul batranului si-i dadu un sarut umed si zgomotos pe fata lui zbarcita.
Pentru prima oara, batranul se mira. Ochii lui tulburi se inseninara dintr-o data. Caci nimeni nu-l mai sarutase pana atunci.
Astfel deschise ochii spre viata, iar apoi muri, zambind.

Uneori, intr-adevar, ajunge un sarut. Un "Te iubesc", chiar si doar soptit. Un "Multumesc". O apreciere sincera. Este atat de usor sa faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?

(Bruno Ferrero)

Postata de: rux25 Apr 10 2008, 09:56 AM

Ceasul ticaie. Profita din plin de fiecare zi.
Pentru a realiza valoarea UNUI AN, intreaba un student care si-a picat examenele.
Pentru a realiza valoarea UNEI LUNI, intreaba o mama care a dat nastere prematur copilului ei.
Pentru a realiza valoarea UNEI SAPTAMANI, intreaba editorul unui ziar saptamanal.
Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, intreaba o persoana care a pierdut trenul.
Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.
Pentru a realiza valoarea UNEI FRACTIUNI DE SECUNDA, intreaba persoana care a castigat medalia de argint la Olimpiade.

Pretuieste fiecare moment pe care il ai! Pretuieste-l si mai mult pentru ca ai pe cineva drag alaturi cu care merita sa iti petreci timpul.
Si tine minte: timpul nu asteapta pe nimeni!

Postata de: rux25 Apr 11 2008, 11:50 PM

In spatele unei statuete uitata de lume a Fecioarei, aflata intr-o mica bisericuta de la munte, am gasit "Rugaciunea inimii deschise". Iata cum suna ea:
Doamne,
ajuta-ma sa fiu pentru toti un prieten
care asteapta fara a obosi,
care are inima deschisa si buna,
care daruieste cu iubire,
care asculta neostenit,
care aduce multumire cu bucurie.
Un prieten pe care sa poata conta
oricine are nevoie de sprijin.
Ajuta-ma sa fiu un prieten de nadejde
caruia sa i se poata adresa
oricine oricand doreste:
sa pot darui o prietenie linistitoare,
sa iradiez o pace plina de bucurie,
pacea ta, Doamne.
Fa sa fiu deschis si primitor
mai cu seama cu cei mai slabi si lipsiti de aparare.
Astfel, fara a face cine stie ce lucruri marete,
voi putea sa ii ajut pe ceilalti sa te simta mai aproape,
Doamne al blandetii.

(Bruno Ferrero)