Versiunea printabila a topicului

Dati clic aici pentru a vizualiza acest topic in formatul sau original

UtileCopii Forum. Utile Despre Copii _ Blog laura_frincu _ Eu .... In Varianta Pura....

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:11 PM

EU


Lacrimile care cad pe umarul nimanui sunt cele mai amare…nu le sterge nimeni si dor cel mai tare. Parca s-ar face una cu obrazul, parca s-ar face una cu sufletul. E ca si cum un rau de gheata ti-ar traversa fata crispata si trista in incercarea de a mai salva ultima farama de speranta ramasa…
Vorba neauzita e cea mai neinteleasa si cea mai zadarnica…Vine, trece precum focul de paie, arde inima si lasa urme. Sterge dorul cu o carpa si pune gandul in cutie.Si…atat.
Vise, simturi incalzite,
Lumi inchise dar pazite,
Porti inalte, neclintirea unor soapte…
Vant balai in noaptea verde
Tristetea nu se mai vede
Si daca respiri iubire
Ai sa-mprastii fericire !
NU uita si nu ai teama
Fa-ti din vise o naframa
Vie,dulce, colorata
Cum erai tu alta data…
Visele neimplinite sunt cele mai reale vise…exista doar pentru tine, ca nu cumva, alaturi de fuga nesabuita a viselor celorlalti, sa se piarda…

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:13 PM

Zile

Zile de vis, zile de azi, zile in care iti doresti sa crezi ca vor mai fi si altele ca ele…Zile pustii, zile singure, pe care le simti cel mai aproape de sufletul tau…si totusi cel mai departe. Zilele tale, ironice, terne sau vii, murind la fiecare apus de soare, le privesti agonia. Si stii ca nu vor mai fi aceleasi niciodata, crezi ca singurele atingeri care-ti mai raman in urma lor sunt doar in ganduri, in gandurile tale si poate si in ale altora. Si uneori plangi si-ti amintesti agonia lor, dar in inima ta nu a mai ramas decat amarul argint al amintirilor, al acelor amintiri care in ciuda acelor zile care trec, se incapataneaza sa reziste timpului…
Poate uneori nici nu mai conteaza ca la urmatorul rasarit va fi din nou lumina, din nou speranta, inceput…zi. Poate doar plansul tacut al fricii unora se mai poate face simtit prin Noi, noi cei care il auzim, cei care il vedem in fiecare rasarit si apus, in fiecare moment al fiecarei zile…
E prea devreme si nu vreau sa sting lumina, nu vreau sa sting tacerea, dorinta, speranta…nu vreau sa sting nimic din zilele care urmeaza sa vina, chiar daca toate, ironice, terne sau vii, vor muri la fiecare apus de soare…le voi privi cu extaz agonia.

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:14 PM

Doar eu cu mine


Caut in ganduri, in amintiri. Caut cu disperare un ceva care sa ma faca sa simt ca tot ceea ce am ales nu e gresit…caut cu ardoare un ceva care sa ma faca sa cred din nou ca sunt doar eu cu mine…
Acele momente pline de adevar care m-au inconjurat de mii de ori aratandu-mi cum e viata, lumea…cum e totul, cum e sa pierzi, cum e sa simti, cum e sa vrei si sa ai…cum e sa FI.
Caut si vreau sa aflu din nou ragazul, dragostea care ma inconjoara sa arda din nou in inima mea, in suflet, in gand in tot ce insemn eu, in tot ce traiesc eu, in fiecare respiratie a mea, in fiecare simt pe care il am…sa mor odata cu mine doar pentru a reinvia in nemurirea tuturor lucrurilor pe care le traiesc.
Caut…vreau…simt ca pot sa gasesc ce am pierdut, pe mine…simpla si complicata, vesela si matura, isteata si plina de curaj, cu dragoste si respect, cu vis si realitate, naiva si pretutindeni…EU…Doar eu cu mine.

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:16 PM

Amagire


O vorba frumoasa, un zambet care sa te faca sa crezi ca de maine, toate grijile, toate neintelegerile, tot ce nu mai vrei sa fie, nu va mai fi. Un vant domol de liniste care sa te inconjoare subtil in matasea fina a calmului, a ceea ce inseamna incredere…insa doar un vant…o adiere usoara de amagiri infinite, palide cuvinte care plutesc ca un glob de sticla si care atunci cand pocnesc iti arunca in fata tot ceea ce credeai ca nu va mai fi.
Amagire, dulce amaruie amagire, plina de lupte nesfarsite intre da si nu, intre un el si o ea, intre ce vrem si ce putem, intre ce este si ce va mai fi…noi…ei…
Clipe de desfrau si umilinta, momente pline de sfarsit sau de inceput, credinte care rasar din cenusa tuturor gandurilor care au murit candva, toate rotindu-se in haosul etern al mintii mele. Nu cred in nemurire dar cred ca undeva, in adancul simtirilor mele, ramane vesnic un strop de speranta…amagirea ca maine va fi mai bine….sau pur si simplu amagirea ca va fi.

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:19 PM

UNDE?


Unde e lumina? Acolo unde se termina intunericul…Unde e iubirea? Acolo unde se sfarseste ura…Unde se duce norul negru atunci cand nu-l mai vedem ? Acolo unde il vad ceilalti…Si de ce cateodata trebuie sa ne intrebam unde ne ducem noi atunci cand nu vom mai putea fi? Pentru ca niciodata nu vom putea sti raspunsul, pentru ca suntem prea hai-hui in lumea asta, pentru ca…ne pasa…cateodata ne pasa…
Doar cateodata un gand strain se intrepatrunde cu gandurile noastre, alearga spiritul prin temnite vechi, demult inchise sau nedeschise vreodata, rupe perdeaua de viata si zboara sa se faca una cu ea, una cu universul, cu simtirea, cu ratiunea…cu tot…
Unde e gandul ? Acolo unde nu se mai aude vocea…Unde e visul ? Acolo unde se sfarseste ziua…Unde se duce copilaria atunci cand omul creste ? Acolo unde stie ca va putea fi oricand gasita…Si de ce nu poate timpul sa stea cateodata in loc ? Pentru ca nu am putea sa-i mai simtim importanta…
Doar uneori ne mai oprim din vartejul zilelor naive, pe care credem ca noi le conducem, imbrancindu-ne, luptandu-ne cu noi…pentru ultima farama de soapta ramasa nespusa, pentru ultimul gest ramas nesavarsit, pentru ultimul… sau primul Eu.
Unde esti tu cand ceilalti nu mai sunt ? Acolo unde toti vor sa fie…Unde sunt ei atunci cand tu nu mai esti ? Acolo unde tu nu mai poti fi…Unde e tot atunci cand nimic nu mai e ? Acolo unde nimeni nu mai poate ajunge…Si de ce zilele noastre se termina mereu cu acelasi dor de cele trecute ? Pentru ca ele sunt singurele pe care mintea noastra le poate concepe, le poate stii, le poate palpa cu sufletul, pentru ca tot ceea ce e trecut iti apartine, e singurul care iti inconjoara si-ti protejeaza fiinta…pentru ca tot ceea ce a fost nu-ti mai poate face rau…nu se mai intoarce…nu mai vine…nu mai stie ce va fi.

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:22 PM

Ganduri



Ma gandesc adeseori ca nu vreau sa fiu una din acele persoane care isi petrec viata gandindu-se in permanenta la lucruri materiale, care vin si trec la fel de repede precum zilele…
Nu inteleg multe lucruri, poate ca si eu am fost genul care sa-si puna mult prea multe intrebari, dar totusi vreau sa cred ca, la un moment dat, in viata mea, voi gasi raspuns la majoritatea…si daca nu voi reusi lucrul acesta mi-as dori ca macar sa nu fiu nevoita sa traiesc multe experiente care sa ma faca sa-mi mai pun aceste intrebari…
Pentru mine este complicat sa nu gasesc solutii, raspunsuri, sa trebuiasca sa accept lucruri ale caror intelesuri nu le gasesc, sa traiesc fiecare zi cu luciditatea faptului ca nu eu posed controlul asupra faptelor, maruntisurilor, care ma inconjoara zilnic, chiar daca, retoric vorbind si totusi real…este viata mea…timpul meu…
Mi-a teama, oarecum, sa nu ajung sa ma las purtata intr-atat de destinul meu, incat la un moment dat sa nu mai stiu cine sunt. Mi-e teama, intr-un fel, de acele dimineti de peste 20 de ani, in care ma voi trezi, imi voi bea ceaiul si ma voi intreba, cu privirea pierduta undeva in trecut, oare care erau idealurile mele acum 20 de ani in urma ?, oare ce visam sa fiu acum ?....Si mai mult ma tem de raspunsurile la aceste intrebari…
Totusi, viata este ca un film rulat continuu. Poate ca de fapt noi nu ne pierdem niciodata, poate ca doar timpul ne face sa slefuim intr-o oarecare masura ceea ce suntem…ceea ce credem, ceea ce speram ca vom insemna intr-o oarecare zi…

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:28 PM

Jurnal de seara


Nu este usor sa vezi oamenii in jurul tau cum comenteaza fiecare detaliu al vietii tale, cum judeca fiecare decizie pe care o iei sau cum protesteaza asupra gesturilor pe care le faci si lucrurilor pe care vrei sa le realizezi…Nu este foarte placut sa vezi ca ei se considera persoane vitale in existenta ta, cand de fapt lucrurile stau exact invers.
Am ajuns persoane care facem ceva in viata noastra prima oara gandindu-ne la “ce va spune lumea” si abia apoi la ce ne dorim noi, rareori realizam ca asta ne duce pe un fagas gresit, de negare si tristete interioara, si ca la un moment dat o sa ajungem fiinte solitare, fiinte frustrate de propriile neintelegeri, de intimele noastre dorinte si vise neincercate de implinire…
Am inceput sa simt acest lucru de putin timp insa acest sentiment de frustrare si neputinta ma apasa atat de tare de parca ar vrea sa recupereze tot timpul in care a lipsit , e ciudat si e putin ambiguu stilul in care voi reusi sa alung aceste negre ganduri…pentru ca singura posibilitate reala este sa iesi din cercul vicios al nemultumirilor si sa cutreieri multimea de optiuni ramase libere, asta in cazul in care ea mai exista, pentru ca de cele mai multe ori….ajungi in situatia defectuoasa de a realiza brusc si necenzurat ca altceva…nu este !
Cel mai dureros moment este cel in care realizezi ca de fapt de asta ai fugit tot timpul, ca de asta te-ai ferit toata viata, momentul in care iti dai seama cu stupoare ca diferenta dintre ce ai crezut odata ca vei fi sau ca vei avea si ce sti acum sau ce ai, este imensa….sau poate uneori doar scena pe care se deruleaza filmul este una gresita, sau eronata…sau poate pur si simplu tu, actorul, nu te potrivesti in decor…
Solutii multiple, curaj…deloc !

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:31 PM

Jurnal de zi


Am aflat acum ceva timp in urma ca oamenii se impart in doua cateogorii mari, cei a caror vise se implinesc si cei care raman toata viata cu speranta ca li se vor implini…mi-am dat seama incet incet ca viata consta in multe lucruri care nu au nici o legatura cu materialitatea, ci din contra sunt foarte legate de suflet, frumusete, iubire….valori care pe parcursul timpului au disparut tot mai mult din umanitate. Totusi tind sa cred ca acei oameni care nu au mari legaturi cu valorile sentimentale fac parte din acea cateogorie ale caror vise se implinesc in cea mai mare parte si nu am inteles inca de ce…
Cateodata cred ca are legatura cu Divinitatea cu credinta in Dumnezeu sau cu soarta pe care El ne-a dat-o, totusi nu vreau sa adopt foarte mult aceasta teorie pentru ca ar insemna sa pot invinovatii pe altcineva, decat pe mine, pentru lucrurile pe care nu le am sau pe care nu cred ca le voi mai avea vreodata, sau cel putin nu foarte curand. Mi-e teama sa ma gandesc ca depinde de altcineva fericirea mea la fel de mult cum ma sperie realitatea ca depinde doar de mine…
Nu vreau sa pun intrebari de genul »de ce eu ? » pentru ca sunt, sigur, inca constienta ca nu sunt singura si nici vorba una dintre nefericiti,din contra am multe lucruri in viata mea pe care multi nu le au, dar asta inseamna oare ca poate vreau prea mult ?...Si daca totusi toate minunatiile pe care mi le doresc si la care visez nu se vor implini vreodata, asta nu inseamna ca sunt cea nefericita fata de cei care le au ?
Sunt atatea intrebari la care nu am raspuns incat regret uneori ca Dumnezeu m-a inzestrat cu atata minte incat sa ma gandesc la toate astea, si cum ramane cu cei care pot sa-si vada visele realizate ?...Cum ramane cu cei care nu le vor vedea vreodata ? Cine ii alege pe fericiti si pe nefericiti , si dupa ce criterii ?Inseamna ca am facut eu ceva rau ? Inseamna ca au facut ceilalti ceva mai bun ? Sau sa ma intorc din nou la destin si Dumnezeu si sa inteleg ca mi-a dat o stea mai putin norocoasa ? Sau norocoasa in alt sens pe care rautatea , greutatile si rutina ma impiedica sa il vad ?Si atunci de ce steaua mea e mai altfel decat a celorlalti ?
Am obosit acum de vise…mi-e greata de alegeri si de « asa trebuie sa fie »…m-am saturat de promisiuni si sperante care mai devreme sau mai tarziu se transforma in iluzii si mai apoi in….nimic.

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:35 PM

TREI


De multe ori m-am intrebat care sunt acele trei dorinte pe care mi le-as pune daca as intalni pestisorul de aur, si la fel de des m-am intrebat care ar fi celebrele 3 lucruri pe care le-as lua cu mine pe acea insula pustie…Mi-am dat seama ulterior ca gandindu-ma la aceste aspecte imi structurez si-mi analizez cele mai importante si principale nevoi, sentimente, dorinte, intr-un cuvant spus prioritatile. E important, cred, sa stii sa te rezumi la doar cateva, in cazul meu trei, lucruri, dorinte, si chiar abilitati, pentru ca asta te ajuta sa fi mai prompt, mai bine inteles, asta te face sa dai o mai mare importanta lucrurilor care sunt semnificative, sa traiesti mai mult fara sa te impiedici in tot felul de detalii care nu conteaza.
Si totusi care sunt ? Pai…mi-as dori de la pestisorul de aur, daca l-as intalni, in primul rand sanatate pentru mine si pentru toti cei pe care-i iubesc, apoi imi doresc sa reusesc sa am o familie unita, cu copii frumosi si destepti, cu un sot iubitor, intelegator, si sa avem cu totii o relatie bazata pe iubire, respect si comunicare. Si nu in ultimul rand, imi doresc sa am prosperitate financiara ca sa nu duc grija zilei de maine, si nici a celei de peste 20 de ani … Oare imi doresc prea mult, oare sunt singura care isi doreste aceste lucruri ? Oare ma incurc in prea multe detalii ? Cred ca as fi putut spune doar sanatate, iubire si bani…dar cred ca ar fi sunat prea …sec…
Gandindu-ma la cele trei lucruri pe care mi-as dori sa le am aproape de mine pe o insula pustie…in primul rand imi vine in cap Vali, desi nu e un lucru, ci e iubitul meu, nu cred ca as putea sa-mi petrec mai mult de max 2 saptamani fara el, deci …Vali, al doilea lucru ar fi un laptop si al treilea lucru ar fi alimente. Desi la capitolul alimente as introduce si o folie de anticonceptionale  De ce laptop ? Pentru ca nu cred ca as putea sa stau nici macar o zi fara sa am contact cu lumea inconjuratoare. In permanenta trebuie ca totul sa fie sub control…nu cred ca as putea sa ma relaxez atat de mult incat sa nu-mi pese ce se intampla in afara insulei. Deci, probabil « excursia » mea pe insula pustie ar fi un esec din start…
In ceea ce priveste autoanalizarea si rezumarea calitatilor si defectelor la 3, cred ca ar trebui sa ma gandesc foarte bine…Sociabila,altruista,creativa sunt cele trei calitati despre care as putea spune ca ma reprezinta in totalitate.Cat despre defecte, cu siguranta sunt mai multe de 3 dar cele mai semnificative cred ca sunt posesivitatea, naivitatea si dependenta emotionala. E foarte greu sa controlez aceste caracteristici personale. E greu sa fi posesiv, sa stii asta dar sa nu poti face nimic ca sa nu mai simti astfel…la fel de complicat este sa crezi in oameni, sa-i iubesti pe oameni si sa fi dezamagit de majoritatea, dar cel mai dificil este sa fi dependent emotinal de ceva sau de cineva. Acest lucru iti ingradeste in mare parte activitatile personale, fizice sau psihice, e frustrant si coplesitor sa crezi si mai ales sa simti ca nu poti trai fara ceva sau cineva, ca nu poti simti…rationa… 
Totusi, cel mai important este sa stii toate astea. Este important sa-ti cunosti cele mai importante dorinte, sa le transformi in vise si sa lupti ca sa le implinesti, pana apare pestisorul, este foarte necesar sa-ti cunosti limitele sa stii de ce ai cea mai mare nevoie in viata ta si sa nu te lasi coplesit de lucruri marete care pentru tine de fapt nu semnifica mai nimic, si cel mai mare lucru de care ai nevoie este acela de a te cunoaste pe tine insuti. Sa fi mandru de calitatile tale si in acelasi timp sa iti recunosti defectele, si daca poti, sa incerci sa le schimbi, pentru ca atata timp cat te vei accepta tu pe tine, te vor accepta si ceilalti. Primul pas e recunoasterea…restul, vine de la sine !!!

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:40 PM

Rugaciunea inimii mele


Iti multumesc Doamne ca ne-ai dat sansa sa ne trezim si in dimineata asta, si Te rugam sa ne lasi sa ne culcam si in seara asta! Toate lucrurile bune si frumoase care le traiesc acum in viata mea nu mi le lua Doamne, nu mi le face straine mie, nu ma da uitarii si ajuta-ma sa ma bucur de ele si sa invat sa le pretuiesc ! Iarta-mi Doamne intoleranta si rautatea si egoismul de care dau dovada de atat de multe ori, si apara-mi familia de accidente si de rele si de lucruri negative caci doar Tu ai puterea asta ! Invata-ma Doamne sa nu ma tem, sa nu-mi fie frica de nimic, si ajuta-ma sa imi plantez in inima cuvintele Tale ‘Eu sunt Calea, Viata si Adevarul !’ Iti multumesc Doamne pentru tot ce mi-ai daruit si iti multumesc pentru toata iubirea de care m-ai facut sa ma bucur !
Amin

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 03:43 PM

Asta sunt eu.... am incercat sa strang in cuvinte inima si ratiunea mea.... va astept sa imi cititi gandurile si sa stam de vorba, poate mai devreme sau mai tarziu vor alina alte suflete rebele, sau poate cineva, candva se va regasi in aceasta cutiuta cu simtiri.... trandafir.gif

Postata de: laura_frincu Aug 16 2010, 04:11 PM

Acest poem l-am citit pe un site citat de o doamna, e superb... si pe mine m-a impresionat mult.


O,OM!
O,om, ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii dai,
caci ea, mereu, spre iad sau rai
pe multi o sa indrume.

Ce grija trebuie sa pui
in viata ta in toata,
caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus... in veci nu-l mai aduni,
si vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odata.

Ai spus o vorba, vorba ta,
mergand din gura-n gura,
va-veseli sau va-ntrista,
va curati sau va intina,
rodind samanta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvant... cuvantul scris
e-un leac sau o otrava,
tu vei muri, dar tot ce-ai scris
ramane-n urma drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre - ocara sau spre slava.

Ai spus un cantec, versul sau,
ramane dupa tine
indemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasand in inimi rodul sau
de har sau de rusine.

Arati o cale, calea ta
in urma ta nu piere,
e calea buna sau e rea,
va prabusi sau va-nalta,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Traiesti o viata ... viata ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ti-o traiesti vei castiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.

O,om ! ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau lasi prin pilda care-o dai
pe multi, pe multi,spre iad sau rai
mereu o sa-i indrume.

Deci nu uita ! Fii credincios
cu grija si cu teama
sa lasi in urma luminos,
un semn, un gand, un drum frumos,
caci pentru toate, neindoios,
odata vei da seama.


Sf.Ioan Iacob Hozevitul

Postata de: laura_frincu Aug 21 2010, 10:57 AM

Cateva pozici mai vechi si mai noi anima1.gif
Aici sunt cu una dintre surorile mele in vara 2008 smile.gif

Aici cu o prietena in aceeasi zi smile.gif

Eu cu iubitul meu in vara 2007

Noi in vara 2009 inainte de sarcina smile.gif

Mire si mireasa 18 iulie 2009, Matei nu se "observa" inca anima1.gif


Postata de: laura_frincu Aug 21 2010, 10:58 AM

Aici avea puiutucul o lunita smile.gif

Cu tati... love1.gif baietii mei iubiti!

Distractie cu ursuleti biggrin.gif


Nu stiu de ce nu vrea tati sa se trezeasca ... unsure.gif

Asta sunt eu... Matei.... anima1.gif

Postata de: gaby.lily Aug 21 2010, 11:27 AM

QUOTE(laura_frincu @ Aug 21 2010, 11:58 AM) *
Aici avea puiutucul o lunita smile.gif

Cu tati... love1.gif baietii mei iubiti!

Distractie cu ursuleti biggrin.gif


Nu stiu de ce nu vrea tati sa se trezeasca ... unsure.gif

Asta sunt eu... Matei.... anima1.gif

IUbita, cand statea pe burtica? LA O LUNA??? Matei e superb, iar tu o frumoasa. partners.gif Sora e mai mare nu?

Postata de: laura_frincu Aug 23 2010, 08:42 AM

QUOTE(gaby.lily @ Aug 21 2010, 12:27 PM) *
IUbita, cand statea pe burtica? LA O LUNA??? Matei e superb, iar tu o frumoasa. partners.gif Sora e mai mare nu?

nuuu biggrin.gif in poza aceea cred ca avea cam 4 luni , si da sora e mai mare cu 12 ani anima1.gif multumim de complimente tzuc.gif

Postata de: giulia_0319 Aug 23 2010, 02:14 PM

minunate randuri...m-au impresionat...felicitari pt familia minunata pe care o ai...iar matei sa creasca maaaare si sanatos, sa va aduca numai bucurii... oFloare.gif
astept cu nerabdare sa iti mai asterni gandurile...ma regasesc in ele rolleyes.gif

Postata de: natsandrea Aug 23 2010, 02:24 PM

Matei e un frumos, sa creasca mare si sanatos, iar voi sa va bucurati de minuenea mica!

Postata de: laura_frincu Aug 23 2010, 07:43 PM

Va multumesc mult!
Giulia ma bucur ca ti-au placut gandurile mele oFloare1.gif voi mai asterne ....

Postata de: emiliav Aug 29 2010, 07:54 AM

si mie imi plac gandurile tale, asta sti deja.
Pupici de la Emi si Carina

Postata de: andaro Aug 29 2010, 11:24 AM

Sunteti frumusei cu totii... oFloare1.gif
Sanatate multa si sa cresca MARE Matei....

Postata de: laura_frincu Aug 30 2010, 01:33 PM

QUOTE(andaro @ Aug 29 2010, 12:24 PM) *
Sunteti frumusei cu totii... oFloare1.gif
Sanatate multa si sa cresca MARE Matei....

multumim frumos draga mea si de vizita si de complimente trandafir.gif notworthy.gif

Postata de: laura_frincu Aug 30 2010, 01:47 PM

QUOTE(emiliav @ Aug 29 2010, 08:54 AM) *
si mie imi plac gandurile tale, asta sti deja.
Pupici de la Emi si Carina

si noi va pupacim frumoaselor!!! tzuc.gif notworthy.gif

Postata de: moni_k Aug 30 2010, 09:07 PM

asa... am aprofundat putin treaba cu asemanarea smile.gif. si intr-adevar, matei ar cam semana cu tati... dar are exact privirea ta! si privirea e totul...
sa creasca mare si sanatos si sa va aduca numai bucurii!

Postata de: laura_frincu Aug 31 2010, 08:55 PM

QUOTE(moni_k @ Aug 30 2010, 10:07 PM) *
asa... am aprofundat putin treaba cu asemanarea smile.gif. si intr-adevar, matei ar cam semana cu tati... dar are exact privirea ta! si privirea e totul...
sa creasca mare si sanatos si sa va aduca numai bucurii!

anima1.gif daca are privirea mea... o sa am coada de gagici la poarta liwlol.gif ce modesta sunt, nu? biggrin.gif
Multumim de urari si complimente si sa dea DD sa vina Irina pe lume sanatoasa si cuminte si sa va veseleasca neincetat! floare2.gif

Postata de: meaw_ela Aug 31 2010, 09:06 PM

ai auzit un BUFFFFF? Asta pentru ca m-ai dat pe spate....randuri, ganduri.....Super! va pup impresionata total! partners.gif partners.gif partners.gif o sa mai revin ! partners.gif

Postata de: laura_frincu Aug 31 2010, 09:09 PM

QUOTE(meaw_ela @ Aug 31 2010, 10:06 PM) *
ai auzit un BUFFFFF? Asta pentru ca m-ai dat pe spate....randuri, ganduri.....Super! va pup impresionata total! partners.gif partners.gif partners.gif o sa mai revin ! partners.gif

notworthy.gif notworthy.gif notworthy.gif
trandafir.gif trandafir.gif trandafir.gif
Te astept cu mare mare drag! tzuc.gif

Postata de: laura_frincu Aug 31 2010, 09:44 PM

In memoriam...

...Batranul dramaturg



In linistea imensei sali, asteptand sa inceapa piesa, eu spectatorul, trag cu putere aer in piept si ma pregatesc sa mai vad inca o pagina, sa mai aud inca un gand, sa mai simt inca ceva din intreaga scena care se va arata in fata mea.In fiecare zi, in fiecare ora privesc franturi din piese de viata, din filme derulate greoi si ametitor in calea firului meu,si mi-as dori cel mai mult sa pot sa schimb cateodata cate ceva, sa pot sa dau sau sa iau, sa pot sa intervin in orice fel care m-ar putea face sa cred ca nu se va intampla sau, din contra, ca se va intampla ceva pentru ca eu am fost acolo...piesa de teatru...piesa de viata...scena mare, plina, cu spectatori tineri, batrani, rabdatori sau impacientati...toti, vrand sa vada, sa auda, sa faca ceva...orice...
In involburata scena, inalta si cu margini solide, eu actorul, joc...Am in jurul meu un public de mii...Simt si traiesc alaturi de ei filmul vietii mele, un act dupa altul, incercand sa tin pasul cu toti. Iubesc, urasc, rad, plang, sunt doar al meu si in acelasi timp al tuturor. Lumea aplauda din cand in cand, se supara si se incrunta adeseori, intra in scena si joaca uneori alaturi de mine, simte ce simt eu si crede ce vreau eu sa creada...joc...traiesc...tot si cum pot. Indiferent ce si cum faci, timpul trece. Incet-incet cortina coboara...si nu, nu vom sti nici unul in ce zi, moment sau clipa va atinge pamantul, va lua lumina si va inchide sala.Noi... suntem doar actori...
In Nesfarsita Sala, Eu, Batranul Dramaturg, privesc atent mii de cortine cum se ridica si se coboara, vad mii de scene pline...apoi goale, aud mii de spectatori aclamand de placere sau de nesatisfactie, mii de actori care isi schimba teluri, vise, acte...mii de ganduri si sperante, mii de filme, vieti...Doar eu Stiu. Eu Batranul Dramaturg, plictisit si lovit de atatea reprosuri, de atatea amintiri cu acesti mii...
Si cortina ta a coborat, da, s-au stins luminile si s-a inchis sala, nimeni nu va mai sti ce e sau ce a fost ATUNCI in culise. Doar un vant usor de amintiri, mii, de vise trecute si poate multe nerostite, mii.
Sala va ramane goala, dar plina in gandurile noastre, plina de lumina si viata. Plina de ceea ce ai insemnat odata...TU.

IN MEMORIAM ADI si DADI.RAMAS BUN DRAGII MEI DRAGI,SI SA NE ASTEPTATI CU BINE ACOLO UNDE SUNTETI...
Dadi-23 ani
Adi-19 ani prieteni buni si dragi

Postata de: EMY2000 Aug 31 2010, 09:52 PM

foarte frumoase ganduri.iar printisorul tau este superb. sa va traiasca si sa va bucurati de el. floare2.gif

Postata de: laura_frincu Aug 31 2010, 09:58 PM

Si pt ca ma impresioneaza pana la lacrimi de fiecare data cand citesc aceste randuri m-am hotarat sa le impartasesc cu voi, sun randuri adevarate scrise de sora mea mai mare cea care apare in poza cu mine, are 35 de ani si intamplarea aceasta din viata ei a marcat-o... si de asemenea si pe mine, prin ea oFloare1.gif



Sigur , Craciunul este sarbatoarea mea favorita. O sa -ti povestesc la un moment dat si despre asta , dar nu acum.Acum ma preocupa altceva.
Printre toate starile bune , sentimentele frumoase si calde care ma cuprind in zilele de sarbatoare si , slava Domnului , anul asta chiar le-am trait, m-a framantat un lucru.
Totul a inceput la alegeri. La ultimele alegeri. Care m-au scarbit total si pentru totdeauna cand vine vorba de politica. Am rezistat aproape incredibil …19 ani . Dar gata! M-am saturat. Iar ce a urmat alegerilor propriu-zise n-a facut decat sa ma duca intr-o stare de greata cronica. Am devenit dependenta de metroclopramid. Si crede-ma nu sunt carnatii sau sarmalele de vina.
Apoi au venit comemorarile revolutiei din decembrie si m-a cuprins o jena…nu , o rusine cumplita fata de oamenii aia care au murit acum 19 ani , fata de familiile lor .
Si o spun la modul cel mai serios si mai constient. Si am simtit nevoia ca macar in rugaciunile mele sa cer iertare pentru ca am lasat prin comoditatea mea si prin multe altele sa se ajunga aici. Am simtit nevoia sa ma adresez cuiva, sa cinstesc un nume si m-am intors in ani , la momentul care m-a marcat si m-a impresionat profound .La momentul in care mi s-a schimbat viata.
Ianuarie 1990. A reanceput scoala. Intr-o alta lume ,in alte conditii. Deodata totul s-a rasturnat. Altele sunt discutiile , optiunile , opiniile. In esenta totul e bucurie. Am acces la tot ce conteaza pentru varsta mea. Am familia alaturi . Am prietenii, muzica, cartile, concertele,LIBERTATE. Dar vestea ca toate acestea au avut un pret concret a scurtcircuitat pentru o clipa totul. Umbra mortii trecand atat de aproape de mine , pentru prima oara, m-a pus pe ganduri. M-a intristat si m-a durut.
Pe ea o stiam doar din vedere.Dar n-am s-o cunosc niciodata.Nu s-a mai intors la liceu A ramas in celalalt timp visand doar probabil la ce traiesc eu acum.O vesnica adolescenta. Flori , lumanari si doar o fotografie pe o banca. Am ajuns apoi si la cimitir . O unda , un simt necunoscut m-a purtat direct in fata aceleiasi fotografii din care imi zambea fericit simbolul vietii mele viitoare.
Decembrie 2008.Am lasat totul in urma. Am crescut, am trait si din pacate …aproape am uitat . Imi amintesc vag chipul , dar am uitat numele si vreau sa mi-l amintesc. Mereu de azi inainte. Mereu in rugaciunile mele.
Caut nume ale eroilor revolutie, elevi morti atunci , dar nu gasesc nimic pe net.
Incerc sa gasesc pe situl liceului o informatie despre asta. Nimic. Ce ? Era normal sa existe ? Trimit un mail si mi se raspunde. “ Nu avem informatii despre moartea unei eleve a liceului in timpul revolutiei . Stim insa ca a existat o victima a mineriadei.” Mi se promit insa investigatii suplimentare dupa anul nou.
Astazi primesc intr-adevar informatiile. DONEA DIANA ALEXANDRA. Eleva in clasa a XII a P ,diriginta prof. Popa Lucia. Nu stiu circumstantele in care a murit , dar in acte figureaza data de 22 decembrie. Asa imi explica doamna secretara.
DONEA DIANA ALEXANDRA. Dumnezeu sa te odihneasca si te rog sa ma ierti. Sa ma ierti ca nu m-am mai gandit la tine. Ca nu m-am gandit deloc la tine.Ca nici macar la mine nu m-am gandit mereu. Incearca sa nu lacrimezi prea tare privind de acolo de sus. Nici de neputinta , nici de mila , nici macar de ciuda. Roaga-te pentru mine, pentru noi pentru ca vesnicia pe care ne-ai daruit-o sa nu fi fost irosita.
Deschid Google si dau search la numele pe care am sa-l port de acum cu mine“ Acum o sa gasesc mai multe despre ea “ imi spun si inima imi bate tare si mainile mi-au transpirat de emotie.Vreau sa stiu tot . Cand era nascuta. Ce voia sa faca in viata. Ce-i placea sa manance , sa citaesca,sa asculte.Cum a murit. Cat mai mult . Sa pot povesti mai departe despre ea.Sa recuperez toti anii pierduti.
Si-mi apare DONEA DIANA ALEXANDRA – Wikipedia. Incredibil! Chiar exista informatii despre ea. ENTER.
Citesc : “DONEA DIANA ALEXANDRA – o strada in sectorul 4 din Bucureti”
ATAT.


5.01.2009


Postata de: laura_frincu Aug 31 2010, 10:00 PM

QUOTE(EMY2000 @ Aug 31 2010, 10:52 PM) *
foarte frumoase ganduri.iar printisorul tau este superb. sa va traiasca si sa va bucurati de el. floare2.gif

trandafir.gif notworthy.gif iti multumesc draga mea si te mai astept pe la mine tzuc.gif pt copilasii tai frumosi!

Postata de: laura_frincu Sep 2 2010, 07:55 AM

Ufff cititnd ultimele postari iar m-am intristat... e asa dureros cand de langa noi pleaca persoane dragi mult prea devreme.... oFloare1.gif

Postata de: anku Dec 19 2010, 08:33 AM

Sarbatorile se apropie cu pasi repezi. Zapada cade usor pe trotuar, globuletele asteapta in sertare nerabdatoare. Toti ne pregatim de Craciun
Cu ocazia acestei mari sarbatori va urez cu multa dragoste si caldura Sarbatori fericite!!!Sper ca mos Craciun smile.gif sa va aduca tot ce va doriti si multa sanatate
.


[/quote]

Postata de: anku Dec 19 2010, 08:35 AM

QUOTE(laura_frincu @ Aug 31 2010, 08:58 PM) *
Si pt ca ma impresioneaza pana la lacrimi de fiecare data cand citesc aceste randuri m-am hotarat sa le impartasesc cu voi, sun randuri adevarate scrise de sora mea mai mare cea care apare in poza cu mine, are 35 de ani si intamplarea aceasta din viata ei a marcat-o... si de asemenea si pe mine, prin ea oFloare1.gif
Sigur , Craciunul este sarbatoarea mea favorita. O sa -ti povestesc la un moment dat si despre asta , dar nu acum.Acum ma preocupa altceva.
Printre toate starile bune , sentimentele frumoase si calde care ma cuprind in zilele de sarbatoare si , slava Domnului , anul asta chiar le-am trait, m-a framantat un lucru.
Totul a inceput la alegeri. La ultimele alegeri. Care m-au scarbit total si pentru totdeauna cand vine vorba de politica. Am rezistat aproape incredibil …19 ani . Dar gata! M-am saturat. Iar ce a urmat alegerilor propriu-zise n-a facut decat sa ma duca intr-o stare de greata cronica. Am devenit dependenta de metroclopramid. Si crede-ma nu sunt carnatii sau sarmalele de vina.
Apoi au venit comemorarile revolutiei din decembrie si m-a cuprins o jena…nu , o rusine cumplita fata de oamenii aia care au murit acum 19 ani , fata de familiile lor .
Si o spun la modul cel mai serios si mai constient. Si am simtit nevoia ca macar in rugaciunile mele sa cer iertare pentru ca am lasat prin comoditatea mea si prin multe altele sa se ajunga aici. Am simtit nevoia sa ma adresez cuiva, sa cinstesc un nume si m-am intors in ani , la momentul care m-a marcat si m-a impresionat profound .La momentul in care mi s-a schimbat viata.
Ianuarie 1990. A reanceput scoala. Intr-o alta lume ,in alte conditii. Deodata totul s-a rasturnat. Altele sunt discutiile , optiunile , opiniile. In esenta totul e bucurie. Am acces la tot ce conteaza pentru varsta mea. Am familia alaturi . Am prietenii, muzica, cartile, concertele,LIBERTATE. Dar vestea ca toate acestea au avut un pret concret a scurtcircuitat pentru o clipa totul. Umbra mortii trecand atat de aproape de mine , pentru prima oara, m-a pus pe ganduri. M-a intristat si m-a durut.
Pe ea o stiam doar din vedere.Dar n-am s-o cunosc niciodata.Nu s-a mai intors la liceu A ramas in celalalt timp visand doar probabil la ce traiesc eu acum.O vesnica adolescenta. Flori , lumanari si doar o fotografie pe o banca. Am ajuns apoi si la cimitir . O unda , un simt necunoscut m-a purtat direct in fata aceleiasi fotografii din care imi zambea fericit simbolul vietii mele viitoare.
Decembrie 2008.Am lasat totul in urma. Am crescut, am trait si din pacate …aproape am uitat . Imi amintesc vag chipul , dar am uitat numele si vreau sa mi-l amintesc. Mereu de azi inainte. Mereu in rugaciunile mele.
Caut nume ale eroilor revolutie, elevi morti atunci , dar nu gasesc nimic pe net.
Incerc sa gasesc pe situl liceului o informatie despre asta. Nimic. Ce ? Era normal sa existe ? Trimit un mail si mi se raspunde. “ Nu avem informatii despre moartea unei eleve a liceului in timpul revolutiei . Stim insa ca a existat o victima a mineriadei.” Mi se promit insa investigatii suplimentare dupa anul nou.
Astazi primesc intr-adevar informatiile. DONEA DIANA ALEXANDRA. Eleva in clasa a XII a P ,diriginta prof. Popa Lucia. Nu stiu circumstantele in care a murit , dar in acte figureaza data de 22 decembrie. Asa imi explica doamna secretara.
DONEA DIANA ALEXANDRA. Dumnezeu sa te odihneasca si te rog sa ma ierti. Sa ma ierti ca nu m-am mai gandit la tine. Ca nu m-am gandit deloc la tine.Ca nici macar la mine nu m-am gandit mereu. Incearca sa nu lacrimezi prea tare privind de acolo de sus. Nici de neputinta , nici de mila , nici macar de ciuda. Roaga-te pentru mine, pentru noi pentru ca vesnicia pe care ne-ai daruit-o sa nu fi fost irosita.
Deschid Google si dau search la numele pe care am sa-l port de acum cu mine“ Acum o sa gasesc mai multe despre ea “ imi spun si inima imi bate tare si mainile mi-au transpirat de emotie.Vreau sa stiu tot . Cand era nascuta. Ce voia sa faca in viata. Ce-i placea sa manance , sa citaesca,sa asculte.Cum a murit. Cat mai mult . Sa pot povesti mai departe despre ea.Sa recuperez toti anii pierduti.
Si-mi apare DONEA DIANA ALEXANDRA – Wikipedia. Incredibil! Chiar exista informatii despre ea. ENTER.
Citesc : “DONEA DIANA ALEXANDRA – o strada in sectorul 4 din Bucureti”
ATAT.
5.01.2009

ce trist.....
multi nu constientizam asta.... sad.gif

Postata de: anku Mar 8 2011, 01:11 AM



la multi ani de 8 martie!!!

Postata de: anku Apr 24 2011, 10:11 AM


Sponsorizat de Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)