Internetul Tinerii în Faţa Provocării Optiuni

[ruxy]

IDENTITATILE FALSE



Numele unui om are putere. Numele lui este persoana, numele lui este şi renume, numele lui rămâne şi după ce moare. Cei care folosesc Internetul îşi aleg însă pseudonime, nick-name-uri, zic ei, pentru a se uşura comunicarea. Adevărul este cu totul altul! Mulţi dintre utilizatorii Internetului apelează la nick-name-uri pentru că se ruşinează de acţiunile lor. Li se pare că în spatele unei identităţi false pot face orice, pot intra în calculatoare străine, pot fura parole sau programe, pot face liniştiţi propuneri de natură sexuală.

Foarte uşor însă cineva priceput în ale computerelor ţi-ar putea găsi adevărata identitate, folosindu-se de datele pe care le-ai introdus în calculator în momentul în care ai instalat sistemul. Adică fragilitatea unei identităţi false este sesizabilă, iar acest lucru poate fi confirmat şi de către cei care se ocupă de criminalitatea electronică, fenomen ce a luat o deosebită amploare în ultimii ani.

Spuneam că numele unui om înseamnă putere. Miile de sfinţi ai Bisericii au puteri de necontestat - în a săvârşi minuni, în a vindeca boli fără leac, în a scoate demoni. De multe ori este suficientă invocarea numelui sfântului1.

Când un om sub acoperirea unui nume fals face multe orori - supără, asupreşte, păgubeşte alţi oameni -, fără îndoială, peste un timp va căuta să-şi schimbe din nou identitatea. Admiratorul Internetului intră atunci într-o altă piele, într-o nouă eră, într-o dedublare de personalitate specifică bolilor psihice. Impactul oricărui pseudonim nu este nici el de neglijat. Căci o altă atitudine putem avea faţă de cel care intră pe Internet cu pseudonimul Senzualul şi alta faţă de cel care intră de exemplu cu nick-name-ul Teologul.

Când binecuvântarea dumnezeiască a coborât peste oameni, în special în epoca vechi-testamentară, s-a făcut schimbarea numelui ca semn al virtuţii, al binecuvântării, al sfinţeniei, al Legământului veşnic. Este cazul lui Avraam, părintele neamurilor, care s-a numit Avram, sau a lui Iacob, care a căpătat numele Israel. Comparativ, Dumnezeu a ales să schimbe numele unor aleşi, unor drepţi, unor împlinitori de lege, pentru un scop nobil. La polul opus, noi alegem o identitate falsă pentru a merge către fărădelegi monstruoase.

Sub identitate falsă, pe Internet se propun tot felul de afaceri, care mai de care mai dubioase, cum ar fi: lucrează pentru firma noastră în confortul propriei locuinţe, planul de marketing multi-level, structura piramidală de câştiguri financiare, evident, fictive, posibilitatea de a intra în industria vânzărilor on-line.

Utilizatorul Internetului este de multe ori agresat de ofertele de a face publicitate nu ştiu cărui site, de a sta pe chat contra unor sume de bani, de a primi un job, de a se înscrie la oferte promoţionale şi a comanda produse, de a participa la concursuri cu excursii exotice, de a îndeplini sarcini on-line ş.a. De multe ori, utilizatorul se trezeşte cu un premiu fabulos de la o firmă fictivă, care cere pentru ridicarea „cadoului” o sumă care la prima vedere pare modică. Ţinând cont că suma asta „mică” se va ridica poate de la câteva zeci de mii de păcăliţi, atunci micul furt se transformă în înşelătorie organizată. Evident, cel căruia i se promit vacanţe, maşini şi alte premii fabuloase nu va primi nimic, şi, în plus, se va expune prin simpla completare a unui formular la tot felul de propuneri de acest tip.

Înşelătoria are şi mai mare succes dacă în joc intră şi sentimentele. Nenumărate site-uri, în special din ţările care sunt catalogate mai slab dezvoltate, postează numele şi poza unor femei sau ale unor bărbaţi care doresc prietenie, căsătorie sau relaţii bazate pe sex. Chipurile celor de pe site sunt extrem de atrăgătoare, prezentarea lor este una „profesionistă”. Cel care intră în jocul acesta, în corespondenţă cu aceste personaje, este uimit cum evoluează lucrurile. Cineva din umbră are grijă ca, în funcţie de personalitatea celui care trebuie păcălit, să i se dea cam ce ar dori. Adică, dacă omul este romantic, i se răspunde ca atare, dacă e mai îndrăzneţ, se merge pe propuneri indecente, dacă e mai timid, este încurajat. Lucrurile merg bine până în momentul în care personajul fictiv cu care corespondezi te informează că se află în baza de date a unei agenţii matrimoniale sau a unui site specializat şi că pentru a continua corespondenţa este necesară o sumă care, evident, va fi plătită de credulul nostru utilizator.

Acest „nou turn babilonian” oferă o gamă aşa de largă de înşelătorii prin identităţi false, încât ni s-ar răpi mult timp dacă am încerca să le deconspirăm pe toate. Nu acesta este scopul - să deconspirăm, să demontăm, să înfierăm.

În măsura în care fiecare dintre noi mai are o fărâmă de credinţă, încercăm prin aceste umile rânduri să trezim bietele suflete care nu au nici o vină. De ce oare trebuie ele să suporte veşnicia iadului pentru că noi cu trupul şi simţirile am ales mici plăceri? „Pentru o mică plăcere, am cumpărat iadul”, zicea Sfântul Efrem Sirul în Plângerile sale. Şi realitatea vine, din păcate, să confirme că aceste mici şi „nevinovate” plăceri, şi industriile care le sprijină, au luat amploare de fenomen. Practic nu este casă în mediul urban unde să nu fie un calculator, care, în virtutea curentului „modernist”, este folosit şi de nepoţel dar şi de bunic. Riscurile de a face din copilul nostru un „homo-computerus” este imens şi deja vedem copii livizi, purtând ochelari de la vârste fragede, autişti, slabi, încăpăţânaţi, insensibili, autoritari, vorbind singuri, copii care fac parte din aşa numita „generaţie Internet”.

Poveştile, basmele de demult, cărţile, desenul pe asfalt, jocurile copilăriei au căzut toate în desuet.

Internetul modelează cu putere caractere şi personalităţi şi, dacă nu ne pasă de noi, să ne pese măcar de copiii noştri! Schimbarea numelui, falsa identitate nu este deloc răul cel mai mic pe care îl întâlnim pe Internet. Optând, sub un nume fictiv, pentru acţiuni necuviincioase şi chiar ilegale, Îl sfidăm direct pe Dumnezeu, adică pe Cel ce ne-a creat. Asta pentru că nu ne mai plecăm Numelui Său, ci începem să ne plecăm, ca în vremuri idolatre, viselor, poveştilor absconse, superstiţiilor, starurilor, modei timpului, societăţii2.


__________________________________

1 Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat. (Pilde 10, 7)

2 Cred ei în visele lor, pe care şi le povestesc unul altuia, să facă uitat, poporului Meu, Numele Meu, aşa cum au uitat părinţii lor Numele Meu, pentru Baal? (Ieremia 23, 27)

nistea.com -media ortodoxa

[dyanp]

Ruxy, chiar vorbeam cu sotul despre multe din cele descrise aici...mai ales ne gandeam ca baietii cresc. Nu stiu, cred ca depinde de fiecare, de educatia pe care o da si de exemplul care ii este copilului. Noi nu lasam copiii la calculator, in rarele ocazii in care cel mare e la un joc de copii, sotul de obicei sta cu el, si am hotarat ca in momentul in care il vom lasa sa navigheze, sotul ii va accesa site-urile respective, iar pe restul va pune restrictie si de asemenea va verifica tot timpul sa nu avem surprize. E foarte usor sa lasi copilul la tv sau calculator si sa-ti vezi de treaba....dar aici au fost multe cazuri de copii pacaliti pe chat-uri si care au fugit de acasa si ...Doamne fereste...
cat despre identitati...iar zic eu ca tine de educatie si de ce ii instilezi copilului si cum ii modelezi partea maleabila a caracterului...nu stiu...
Mie imi pare rau ca aici nu exista in scolile publice cum exista la catolici ore de rugaciune si educatie religioasa si sincer....nu am putut sa-i duc la catolici pentru ca nu am vrut sa fac eu certificat de botez catolic...dar ma uit la alti copii care au fost la scoli cu ore de religie ...se simte o diferenta....
Eu cred ca numele Lui nu poate fi inlocuit si nici uitat...totul tine de noi ca parinti sa stim sa-l dam mai departe spre purtare copiilor....Doamne ce chestii poate spune Andrei cateodata....dar ma gandesc ca e copil si nu realizeaza...se cam trage de sireturi cu Doamne-Doamne...
Nu stiu cata legatura are ce am scris cu subiectlul tau...dar asta am simtit eu ca trebuie sa scriu....

Aceasta postare a fost editata de dyanp: Feb 9 2010, 04:03 PM

[ruxy]

Ruxy, chiar vorbeam cu sotul despre multe din cele descrise aici...mai ales ne gandeam ca baietii cresc. Nu stiu, cred ca depinde de fiecare, de educatia pe care o da si de exemplul care ii este copilului. Noi nu lasam copiii la calculator, in rarele ocazii in care cel mare e la un joc de copii, sotul de obicei sta cu el, si am hotarat ca in momentul in care il vom lasa sa navigheze, sotul ii va accesa site-urile respective, iar pe restul va pune restrictie si de asemenea va verifica tot timpul sa nu avem surprize. E foarte usor sa lasi copilul la tv sau calculator si sa-ti vezi de treaba....dar aici au fost multe cazuri de copii pacaliti pe chat-uri si care au fugit de acasa si ...Doamne fereste...
cat despre identitati...iar zic eu ca tine de educatie si de ce ii instilezi copilului si cum ii modelezi partea maleabila a caracterului...nu stiu...
Mie imi pare rau ca aici nu exista in scolile publice cum exista la catolici ore de rugaciune si educatie religioasa si sincer....nu am putut sa-i duc la catolici pentru ca nu am vrut sa fac eu certificat de botez catolic...dar ma uit la alti copii care au fost la scoli cu ore de religie ...se simte o diferenta....
Eu cred ca numele Lui nu poate fi inlocuit si nici uitat...totul tine de noi ca parinti sa stim sa-l dam mai departe spre purtare copiilor....Doamne ce chestii poate spune Andrei cateodata....dar ma gandesc ca e copil si nu realizeaza...se cam trage de sireturi cu Doamne-Doamne...
Nu stiu cata legatura are ce am scris cu subiectlul tau...dar asta am simtit eu ca trebuie sa scriu....

Da asa este...copilul trebuie urmarit si nu lasat de capul lui la calculator nesupravegheat...eu sunt Stan patitul...dar nu cu copilul meu...cand era in clasa a 3 a...am dat un mic party de ziua lui, asa ca sa-l cunoasca si noii colegi( era nou la scoala) si am avut surprize neplacute....noi abia ce-i luasem calculator, nu de multa vreme...si la noi a venit si un baietel mai nazdravan sa zic, care se plimba fara probleme pe siturile porno si s-a gandit sa le arate si la copii ce stia el...stia cateva....si la o saptamana dupa incident, ma suna o mamica sa imi spuna, ca al meu le aratase copiilor prostii pe internet...bineinteles ca am facut cercetari si am aflat de unde pornise totul si apoi si-a cerut scuze...de atunci ne-am luminat si am scos internetul, aveau acces doar atunci cand era vb de un referat...altfel, jucau doar jocuri...de aici si pana la altceva...e doar un pas...cat despre scoala de duminica...putem vedea doar in filme la TV....si desigur la catolici...la noi la ortodoxi nu exista asa ceva....auzeam preotul acum trei saptamani la liturghie, la cuvant, ca intentioneaza sa faca ceva de gen...sincer m-am bucurat...dar cine stie...asteptam sa vedem....acesta este un subiect pe care l-am discutat de nenumarate ori cu prietenii nostrii....sunt multe de spus la aceasta tema...

Aceasta postare a fost editata de ruxy: Feb 9 2010, 04:29 PM

[dyanp]

---

Da asa este...copilul trebuie urmarit si nu lasat de capul lui la calculator nesupravegheat...eu sunt Stan patitul...dar nu cu copilul meu...cand era in clasa a 3 a...am dat un mic party de ziua lui, asa ca sa-l cunoasca si noii colegi( era nou la scoala) si am avut surprize neplacute....noi abia ce-i luasem calculator, nu de multa vreme...si la noi a venit si un baietel mai nazdravan sa zic, care se plimba fara probleme pe siturile porno si s-a gandit sa le arate si la copii ce stia el...stia cateva....si la o saptamana dupa incident, ma suna o mamica sa imi spuna, ca al meu le aratase copiilor prostii pe internet...bineinteles ca am facut cercetari si am aflat de unde pornise totul si apoi si-a cerut scuze...de atunci ne-am luminat si am scos internetul, aveau acces doar atunci cand era vb de un referat...altfel, jucau doar jocuri...de aici si pana la altceva...e doar un pas...cat despre scoala de duminica...putem vedea doar in filme la TV....si desigur la catolici...la noi la ortodoxi nu exista asa ceva....auzeam preotul acum trei saptamani la liturghie, la cuvant, ca intentioneaza sa faca ceva de gen...sincer m-am bucurat...dar cine stie...asteptam sa vedem....acesta este un subiect pe care l-am discutat de nenumarate ori cu prietenii nostrii....sunt multe de spus la aceasta tema...

nu ma refeream la scoala de duminica, noi avem aici la biserica dar am renuntat cand am vazut despre ce e vorba...ma refeream la o ora de religie in scoala normala, unde sa se roage...eu nu fac diferente intre rugaciuni....ca tot catre Dumnezeu se duc....la gradi i-a invatat sa multumeasca inainte de masa si acum mereu ne pune Andrei sa facem "hands" si il lasam pe el sa spuna cum a invatat si la final zicem si noi cu el Amin si ne inchinam, e foarte mandru de rolul lui si vad ca si CRistian face ochii mari si inregistreaza..

[ruxy]

nu ma refeream la scoala de duminica, noi avem aici la biserica dar am renuntat cand am vazut despre ce e vorba...ma refeream la o ora de religie in scoala normala, unde sa se roage...eu nu fac diferente intre rugaciuni....ca tot catre Dumnezeu se duc....la gradi i-a invatat sa multumeasca inainte de masa si acum mereu ne pune Andrei sa facem "hands" si il lasam pe el sa spuna cum a invatat si la final zicem si noi cu el Amin si ne inchinam, e foarte mandru de rolul lui si vad ca si CRistian face ochii mari si inregistreaza..

Pay sa iti spun cum sta treaba la orele de religie in scolile normale...mai bine deloc decat asa...nu stiu acum, poate sunt profesori si profesori...dar...la cel mic, care a schimbat pana acum trei scoli, am ceva experienta cu profesorii sa zic....ii lasa cam de capul lor, nu prea au ce sa le faca...invata lectia din manual, dau teste si atat...de rugaciune nici nu incape discutie...sunt copii de alta religie, sau pe care nu ii intereseaza materia care se plimba prin clase, deranjeaza ora, dar tot nu se ia nici o masura....asa ca te rog sa ma crezi...ca nu e mare lucru....dar la scoala de duminica lucrurile stau altfel, acolo invata copiii sa se roage, sa asculte, sa cante, stiu povesti despre DD si Iisus...si multe altele, plus ca invata ce inseamna si bunul simt...poate ca la voi e altfel nu stiu, dar eu cunosc scoli de duminica unde totul se desfasoara cum ti-am scris...

Aceasta postare a fost editata de ruxy: Feb 9 2010, 04:58 PM

[ruxy]

nu ma refeream la scoala de duminica, noi avem aici la biserica dar am renuntat cand am vazut despre ce e vorba...ma refeream la o ora de religie in scoala normala, unde sa se roage...eu nu fac diferente intre rugaciuni....ca tot catre Dumnezeu se duc....la gradi i-a invatat sa multumeasca inainte de masa si acum mereu ne pune Andrei sa facem "hands" si il lasam pe el sa spuna cum a invatat si la final zicem si noi cu el Amin si ne inchinam, e foarte mandru de rolul lui si vad ca si CRistian face ochii mari si inregistreaza..

Frumos ii inveti...imi place cum ii educi...

[manu1981]

Pay sa iti spun cum sta treaba la orele de religie in scolile normale...mai bine deloc decat asa...nu stiu acum, poate sunt profesori si profesori...dar...la cel mic, care a schimbat pana acum trei scoli, am ceva experienta cu profesorii sa zic....ii lasa cam de capul lor, nu prea au ce sa le faca...invata lectia din manual, dau teste si atat...de rugaciune nici nu incape discutie...sunt copii de alta religie, sau pe care nu ii intereseaza materia care se plimba prin clase, deranjeaza ora, dar tot nu se ia nici o masura....asa ca te rog sa ma crezi...ca nu e mare lucru....dar la scoala de duminica lucrurile stau altfel, acolo invata copiii sa se roage, sa asculte, sa cante, stiu povesti despre DD si Iisus...si multe altele, plus ca invata ce inseamna si bunul simt...poate ca la voi e altfel nu stiu, dar eu cunosc scoli de duminica unde totul se desfasoara cum ti-am scris...

Cred ca depinde foarte mult si de profesor. Sunt destui care prefera sa puna copiii sa invete ceva din carte sa nu-si mai bata ei capul, dar sunt si profesori care isi fac treaba asa cum trebuie. Asa am avut eu o profesora in liceu, datorita careia am ajuns pana la urma sa fca o facultate de teologie. Asa frumos ne vorbea la clasa si ne explica tot ce o intrbam ca m-am hotarat sa merg pe acest drum. In clasele a XII-a si a XIII-a (ca am terminat liceul pedagogic) ma interesa mai mult religia decat obiectele la care dadeam bacul. Asa ca... depinde foarte mult de profesor.

Din pacate sunt si mult parinti, care, desi sunt ortodocsi, nu vor religia la scoala. Eu ma fost invatatoare 4 ani si in postul Pastelui si in postul Craciunului mergem cu copiii la impartasit. Nu toti parintii ii trimiteau in ziua aia la scoala.

Erau in clasa si copii de alta religie, dar ei nu veneau la orele de religie, tocmai pentru a nu deranja, pentru ca nu erau interesati de ce se discutau si isi gaseau alte activitati, asa ca au hotarat parintii sa nu-i mai trimita la ora respectiva.

[ruxy]

Cred ca depinde foarte mult si de profesor. Sunt destui care prefera sa puna copiii sa invete ceva din carte sa nu-si mai bata ei capul, dar sunt si profesori care isi fac treaba asa cum trebuie. Asa am avut eu o profesora in liceu, datorita careia am ajuns pana la urma sa fca o facultate de teologie. Asa frumos ne vorbea la clasa si ne explica tot ce o intrbam ca m-am hotarat sa merg pe acest drum. In clasele a XII-a si a XIII-a (ca am terminat liceul pedagogic) ma interesa mai mult religia decat obiectele la care dadeam bacul. Asa ca... depinde foarte mult de profesor.

Din pacate sunt si mult parinti, care, desi sunt ortodocsi, nu vor religia la scoala. Eu ma fost invatatoare 4 ani si in postul Pastelui si in postul Craciunului mergem cu copiii la impartasit. Nu toti parintii ii trimiteau in ziua aia la scoala.

Erau in clasa si copii de alta religie, dar ei nu veneau la orele de religie, tocmai pentru a nu deranja, pentru ca nu erau interesati de ce se discutau si isi gaseau alte activitati, asa ca au hotarat parintii sa nu-i mai trimita la ora respectiva.

Da asa este manu, profesori si profesori...asta ziceam si eu...daca as fi profesor de religie...le-as face lectia copiilor ...mereu ...intr-o poveste...

[dyanp]

Frumos ii inveti...imi place cum ii educi...

multumesc frumos, incerc din rasputeri....

Cred ca depinde foarte mult si de profesor. Sunt destui care prefera sa puna copiii sa invete ceva din carte sa nu-si mai bata ei capul, dar sunt si profesori care isi fac treaba asa cum trebuie. Asa am avut eu o profesora in liceu, datorita careia am ajuns pana la urma sa fca o facultate de teologie. Asa frumos ne vorbea la clasa si ne explica tot ce o intrbam ca m-am hotarat sa merg pe acest drum. In clasele a XII-a si a XIII-a (ca am terminat liceul pedagogic) ma interesa mai mult religia decat obiectele la care dadeam bacul. Asa ca... depinde foarte mult de profesor.

Din pacate sunt si mult parinti, care, desi sunt ortodocsi, nu vor religia la scoala. Eu ma fost invatatoare 4 ani si in postul Pastelui si in postul Craciunului mergem cu copiii la impartasit. Nu toti parintii ii trimiteau in ziua aia la scoala.

Erau in clasa si copii de alta religie, dar ei nu veneau la orele de religie, tocmai pentru a nu deranja, pentru ca nu erau interesati de ce se discutau si isi gaseau alte activitati, asa ca au hotarat parintii sa nu-i mai trimita la ora respectiva.

oo, manu ma socheaza ceea ce citesc aici...uite cum e la mine, niciodata nu am fost bisericoasa, spre rusinea mea nu ma impartasesc si nici spovedesc...nu stiu, e ceva ce nu pot( sa ma spovedesc), poate nu am intalnit preotul, poate ...nu stiu, simt ca nu-mi vine din suflet, si sunt sigura ca acel moment va veni si voi avea un semn, iar de impartasit trebuie post si spovedanie daca stiu eu bine...deci....
Daaaaarrr, de cand l-am nascut pe Andrei am incercat cat de des au permis imprejurarile sa-l impartasesc, pot sa zic ca poate in anumite lucruri nu credeam neaparat..sau poate nu cu tarie, dar am considerat ca asta nu inseamna ca trebuie sa-mi privez copilul de ele, iar la fel am procedat si cu Cristian...si acum la fel. Nici eu si nici sotul nu mergem la slujbe in fiecare duminica si cand mergem e spre final ca sa impartasim si miruim copiii. sincer daca vad ca lucrurile vor lua o intorsatura buna la scoala de duminica si chiar vor invata romaneste si sa se roage si istoria Romaniei si religia noastra, da ii voi duce, dar asa....prefer sa-i las linistiti sa mai doarma decat sa fie agitati si sa nu le placa. Oricum cu Andrei discut de Doamne -Doamne si el imi spune ca vorbeste cu el, sau imi zice ca i-a zis ca poate sa manance nu situ ce...inca nu prea intelege el ce si cum si cine e...dar vede icoanele si vorbim si ii explic...cu Cristian nu sunt lamurita inca ce treaba are el cu icoanele....am una pe usa dulapului si nu s-a lasat pana n-a daramat-o ca sa puna mana pe ea.....o iau ca pe un semn bun...sunt tare bucuroasa ca Andrei a invatat aproape singur sa se inchine....nu stiu, consider ca au mai multe sanse de a deveni oameni de caracter si barbati adevarati daca ii cresc in spiritul credintei....recunosc ca nu sunt nici cunoscatoare si nici nu-mi traiesc viata dupa litera Bibliei, dar incerc sa fiu modesta si sa-mi invat copiii lucruri bune si chiar cred ca Dumnezeu ma va indruma cum numai el stie.....

[manu1981]

multumesc frumos, incerc din rasputeri....
oo, manu ma socheaza ceea ce citesc aici...uite cum e la mine, niciodata nu am fost bisericoasa, spre rusinea mea nu ma impartasesc si nici spovedesc...nu stiu, e ceva ce nu pot( sa ma spovedesc), poate nu am intalnit preotul, poate.

Ce anume te socheaza?

Aceasta postare a fost editata de manu1981: Feb 9 2010, 10:32 PM