Bine ati venit Vizitator ( Logare | Inregistrare )

4 Pagini V   1 2 3 > »   
Reply to this topicStart new topic
> Eu .... In Varianta Pura...., ca sa ne cunoastem mai bine....
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:11 PM
Postare #1


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293



EU


Lacrimile care cad pe umarul nimanui sunt cele mai amare…nu le sterge nimeni si dor cel mai tare. Parca s-ar face una cu obrazul, parca s-ar face una cu sufletul. E ca si cum un rau de gheata ti-ar traversa fata crispata si trista in incercarea de a mai salva ultima farama de speranta ramasa…
Vorba neauzita e cea mai neinteleasa si cea mai zadarnica…Vine, trece precum focul de paie, arde inima si lasa urme. Sterge dorul cu o carpa si pune gandul in cutie.Si…atat.
Vise, simturi incalzite,
Lumi inchise dar pazite,
Porti inalte, neclintirea unor soapte…
Vant balai in noaptea verde
Tristetea nu se mai vede
Si daca respiri iubire
Ai sa-mprastii fericire !
NU uita si nu ai teama
Fa-ti din vise o naframa
Vie,dulce, colorata
Cum erai tu alta data…
Visele neimplinite sunt cele mai reale vise…exista doar pentru tine, ca nu cumva, alaturi de fuga nesabuita a viselor celorlalti, sa se piarda…


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:13 PM
Postare #2


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293



Zile

Zile de vis, zile de azi, zile in care iti doresti sa crezi ca vor mai fi si altele ca ele…Zile pustii, zile singure, pe care le simti cel mai aproape de sufletul tau…si totusi cel mai departe. Zilele tale, ironice, terne sau vii, murind la fiecare apus de soare, le privesti agonia. Si stii ca nu vor mai fi aceleasi niciodata, crezi ca singurele atingeri care-ti mai raman in urma lor sunt doar in ganduri, in gandurile tale si poate si in ale altora. Si uneori plangi si-ti amintesti agonia lor, dar in inima ta nu a mai ramas decat amarul argint al amintirilor, al acelor amintiri care in ciuda acelor zile care trec, se incapataneaza sa reziste timpului…
Poate uneori nici nu mai conteaza ca la urmatorul rasarit va fi din nou lumina, din nou speranta, inceput…zi. Poate doar plansul tacut al fricii unora se mai poate face simtit prin Noi, noi cei care il auzim, cei care il vedem in fiecare rasarit si apus, in fiecare moment al fiecarei zile…
E prea devreme si nu vreau sa sting lumina, nu vreau sa sting tacerea, dorinta, speranta…nu vreau sa sting nimic din zilele care urmeaza sa vina, chiar daca toate, ironice, terne sau vii, vor muri la fiecare apus de soare…le voi privi cu extaz agonia.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:14 PM
Postare #3


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293



Doar eu cu mine


Caut in ganduri, in amintiri. Caut cu disperare un ceva care sa ma faca sa simt ca tot ceea ce am ales nu e gresit…caut cu ardoare un ceva care sa ma faca sa cred din nou ca sunt doar eu cu mine…
Acele momente pline de adevar care m-au inconjurat de mii de ori aratandu-mi cum e viata, lumea…cum e totul, cum e sa pierzi, cum e sa simti, cum e sa vrei si sa ai…cum e sa FI.
Caut si vreau sa aflu din nou ragazul, dragostea care ma inconjoara sa arda din nou in inima mea, in suflet, in gand in tot ce insemn eu, in tot ce traiesc eu, in fiecare respiratie a mea, in fiecare simt pe care il am…sa mor odata cu mine doar pentru a reinvia in nemurirea tuturor lucrurilor pe care le traiesc.
Caut…vreau…simt ca pot sa gasesc ce am pierdut, pe mine…simpla si complicata, vesela si matura, isteata si plina de curaj, cu dragoste si respect, cu vis si realitate, naiva si pretutindeni…EU…Doar eu cu mine.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:16 PM
Postare #4


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293




Amagire


O vorba frumoasa, un zambet care sa te faca sa crezi ca de maine, toate grijile, toate neintelegerile, tot ce nu mai vrei sa fie, nu va mai fi. Un vant domol de liniste care sa te inconjoare subtil in matasea fina a calmului, a ceea ce inseamna incredere…insa doar un vant…o adiere usoara de amagiri infinite, palide cuvinte care plutesc ca un glob de sticla si care atunci cand pocnesc iti arunca in fata tot ceea ce credeai ca nu va mai fi.
Amagire, dulce amaruie amagire, plina de lupte nesfarsite intre da si nu, intre un el si o ea, intre ce vrem si ce putem, intre ce este si ce va mai fi…noi…ei…
Clipe de desfrau si umilinta, momente pline de sfarsit sau de inceput, credinte care rasar din cenusa tuturor gandurilor care au murit candva, toate rotindu-se in haosul etern al mintii mele. Nu cred in nemurire dar cred ca undeva, in adancul simtirilor mele, ramane vesnic un strop de speranta…amagirea ca maine va fi mai bine….sau pur si simplu amagirea ca va fi.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:19 PM
Postare #5


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293



UNDE?


Unde e lumina? Acolo unde se termina intunericul…Unde e iubirea? Acolo unde se sfarseste ura…Unde se duce norul negru atunci cand nu-l mai vedem ? Acolo unde il vad ceilalti…Si de ce cateodata trebuie sa ne intrebam unde ne ducem noi atunci cand nu vom mai putea fi? Pentru ca niciodata nu vom putea sti raspunsul, pentru ca suntem prea hai-hui in lumea asta, pentru ca…ne pasa…cateodata ne pasa…
Doar cateodata un gand strain se intrepatrunde cu gandurile noastre, alearga spiritul prin temnite vechi, demult inchise sau nedeschise vreodata, rupe perdeaua de viata si zboara sa se faca una cu ea, una cu universul, cu simtirea, cu ratiunea…cu tot…
Unde e gandul ? Acolo unde nu se mai aude vocea…Unde e visul ? Acolo unde se sfarseste ziua…Unde se duce copilaria atunci cand omul creste ? Acolo unde stie ca va putea fi oricand gasita…Si de ce nu poate timpul sa stea cateodata in loc ? Pentru ca nu am putea sa-i mai simtim importanta…
Doar uneori ne mai oprim din vartejul zilelor naive, pe care credem ca noi le conducem, imbrancindu-ne, luptandu-ne cu noi…pentru ultima farama de soapta ramasa nespusa, pentru ultimul gest ramas nesavarsit, pentru ultimul… sau primul Eu.
Unde esti tu cand ceilalti nu mai sunt ? Acolo unde toti vor sa fie…Unde sunt ei atunci cand tu nu mai esti ? Acolo unde tu nu mai poti fi…Unde e tot atunci cand nimic nu mai e ? Acolo unde nimeni nu mai poate ajunge…Si de ce zilele noastre se termina mereu cu acelasi dor de cele trecute ? Pentru ca ele sunt singurele pe care mintea noastra le poate concepe, le poate stii, le poate palpa cu sufletul, pentru ca tot ceea ce e trecut iti apartine, e singurul care iti inconjoara si-ti protejeaza fiinta…pentru ca tot ceea ce a fost nu-ti mai poate face rau…nu se mai intoarce…nu mai vine…nu mai stie ce va fi.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:22 PM
Postare #6


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293



Ganduri



Ma gandesc adeseori ca nu vreau sa fiu una din acele persoane care isi petrec viata gandindu-se in permanenta la lucruri materiale, care vin si trec la fel de repede precum zilele…
Nu inteleg multe lucruri, poate ca si eu am fost genul care sa-si puna mult prea multe intrebari, dar totusi vreau sa cred ca, la un moment dat, in viata mea, voi gasi raspuns la majoritatea…si daca nu voi reusi lucrul acesta mi-as dori ca macar sa nu fiu nevoita sa traiesc multe experiente care sa ma faca sa-mi mai pun aceste intrebari…
Pentru mine este complicat sa nu gasesc solutii, raspunsuri, sa trebuiasca sa accept lucruri ale caror intelesuri nu le gasesc, sa traiesc fiecare zi cu luciditatea faptului ca nu eu posed controlul asupra faptelor, maruntisurilor, care ma inconjoara zilnic, chiar daca, retoric vorbind si totusi real…este viata mea…timpul meu…
Mi-a teama, oarecum, sa nu ajung sa ma las purtata intr-atat de destinul meu, incat la un moment dat sa nu mai stiu cine sunt. Mi-e teama, intr-un fel, de acele dimineti de peste 20 de ani, in care ma voi trezi, imi voi bea ceaiul si ma voi intreba, cu privirea pierduta undeva in trecut, oare care erau idealurile mele acum 20 de ani in urma ?, oare ce visam sa fiu acum ?....Si mai mult ma tem de raspunsurile la aceste intrebari…
Totusi, viata este ca un film rulat continuu. Poate ca de fapt noi nu ne pierdem niciodata, poate ca doar timpul ne face sa slefuim intr-o oarecare masura ceea ce suntem…ceea ce credem, ceea ce speram ca vom insemna intr-o oarecare zi…


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:28 PM
Postare #7


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293



Jurnal de seara


Nu este usor sa vezi oamenii in jurul tau cum comenteaza fiecare detaliu al vietii tale, cum judeca fiecare decizie pe care o iei sau cum protesteaza asupra gesturilor pe care le faci si lucrurilor pe care vrei sa le realizezi…Nu este foarte placut sa vezi ca ei se considera persoane vitale in existenta ta, cand de fapt lucrurile stau exact invers.
Am ajuns persoane care facem ceva in viata noastra prima oara gandindu-ne la “ce va spune lumea” si abia apoi la ce ne dorim noi, rareori realizam ca asta ne duce pe un fagas gresit, de negare si tristete interioara, si ca la un moment dat o sa ajungem fiinte solitare, fiinte frustrate de propriile neintelegeri, de intimele noastre dorinte si vise neincercate de implinire…
Am inceput sa simt acest lucru de putin timp insa acest sentiment de frustrare si neputinta ma apasa atat de tare de parca ar vrea sa recupereze tot timpul in care a lipsit , e ciudat si e putin ambiguu stilul in care voi reusi sa alung aceste negre ganduri…pentru ca singura posibilitate reala este sa iesi din cercul vicios al nemultumirilor si sa cutreieri multimea de optiuni ramase libere, asta in cazul in care ea mai exista, pentru ca de cele mai multe ori….ajungi in situatia defectuoasa de a realiza brusc si necenzurat ca altceva…nu este !
Cel mai dureros moment este cel in care realizezi ca de fapt de asta ai fugit tot timpul, ca de asta te-ai ferit toata viata, momentul in care iti dai seama cu stupoare ca diferenta dintre ce ai crezut odata ca vei fi sau ca vei avea si ce sti acum sau ce ai, este imensa….sau poate uneori doar scena pe care se deruleaza filmul este una gresita, sau eronata…sau poate pur si simplu tu, actorul, nu te potrivesti in decor…
Solutii multiple, curaj…deloc !


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:31 PM
Postare #8


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293



Jurnal de zi


Am aflat acum ceva timp in urma ca oamenii se impart in doua cateogorii mari, cei a caror vise se implinesc si cei care raman toata viata cu speranta ca li se vor implini…mi-am dat seama incet incet ca viata consta in multe lucruri care nu au nici o legatura cu materialitatea, ci din contra sunt foarte legate de suflet, frumusete, iubire….valori care pe parcursul timpului au disparut tot mai mult din umanitate. Totusi tind sa cred ca acei oameni care nu au mari legaturi cu valorile sentimentale fac parte din acea cateogorie ale caror vise se implinesc in cea mai mare parte si nu am inteles inca de ce…
Cateodata cred ca are legatura cu Divinitatea cu credinta in Dumnezeu sau cu soarta pe care El ne-a dat-o, totusi nu vreau sa adopt foarte mult aceasta teorie pentru ca ar insemna sa pot invinovatii pe altcineva, decat pe mine, pentru lucrurile pe care nu le am sau pe care nu cred ca le voi mai avea vreodata, sau cel putin nu foarte curand. Mi-e teama sa ma gandesc ca depinde de altcineva fericirea mea la fel de mult cum ma sperie realitatea ca depinde doar de mine…
Nu vreau sa pun intrebari de genul »de ce eu ? » pentru ca sunt, sigur, inca constienta ca nu sunt singura si nici vorba una dintre nefericiti,din contra am multe lucruri in viata mea pe care multi nu le au, dar asta inseamna oare ca poate vreau prea mult ?...Si daca totusi toate minunatiile pe care mi le doresc si la care visez nu se vor implini vreodata, asta nu inseamna ca sunt cea nefericita fata de cei care le au ?
Sunt atatea intrebari la care nu am raspuns incat regret uneori ca Dumnezeu m-a inzestrat cu atata minte incat sa ma gandesc la toate astea, si cum ramane cu cei care pot sa-si vada visele realizate ?...Cum ramane cu cei care nu le vor vedea vreodata ? Cine ii alege pe fericiti si pe nefericiti , si dupa ce criterii ?Inseamna ca am facut eu ceva rau ? Inseamna ca au facut ceilalti ceva mai bun ? Sau sa ma intorc din nou la destin si Dumnezeu si sa inteleg ca mi-a dat o stea mai putin norocoasa ? Sau norocoasa in alt sens pe care rautatea , greutatile si rutina ma impiedica sa il vad ?Si atunci de ce steaua mea e mai altfel decat a celorlalti ?
Am obosit acum de vise…mi-e greata de alegeri si de « asa trebuie sa fie »…m-am saturat de promisiuni si sperante care mai devreme sau mai tarziu se transforma in iluzii si mai apoi in….nimic.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:35 PM
Postare #9


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293



TREI


De multe ori m-am intrebat care sunt acele trei dorinte pe care mi le-as pune daca as intalni pestisorul de aur, si la fel de des m-am intrebat care ar fi celebrele 3 lucruri pe care le-as lua cu mine pe acea insula pustie…Mi-am dat seama ulterior ca gandindu-ma la aceste aspecte imi structurez si-mi analizez cele mai importante si principale nevoi, sentimente, dorinte, intr-un cuvant spus prioritatile. E important, cred, sa stii sa te rezumi la doar cateva, in cazul meu trei, lucruri, dorinte, si chiar abilitati, pentru ca asta te ajuta sa fi mai prompt, mai bine inteles, asta te face sa dai o mai mare importanta lucrurilor care sunt semnificative, sa traiesti mai mult fara sa te impiedici in tot felul de detalii care nu conteaza.
Si totusi care sunt ? Pai…mi-as dori de la pestisorul de aur, daca l-as intalni, in primul rand sanatate pentru mine si pentru toti cei pe care-i iubesc, apoi imi doresc sa reusesc sa am o familie unita, cu copii frumosi si destepti, cu un sot iubitor, intelegator, si sa avem cu totii o relatie bazata pe iubire, respect si comunicare. Si nu in ultimul rand, imi doresc sa am prosperitate financiara ca sa nu duc grija zilei de maine, si nici a celei de peste 20 de ani … Oare imi doresc prea mult, oare sunt singura care isi doreste aceste lucruri ? Oare ma incurc in prea multe detalii ? Cred ca as fi putut spune doar sanatate, iubire si bani…dar cred ca ar fi sunat prea …sec…
Gandindu-ma la cele trei lucruri pe care mi-as dori sa le am aproape de mine pe o insula pustie…in primul rand imi vine in cap Vali, desi nu e un lucru, ci e iubitul meu, nu cred ca as putea sa-mi petrec mai mult de max 2 saptamani fara el, deci …Vali, al doilea lucru ar fi un laptop si al treilea lucru ar fi alimente. Desi la capitolul alimente as introduce si o folie de anticonceptionale  De ce laptop ? Pentru ca nu cred ca as putea sa stau nici macar o zi fara sa am contact cu lumea inconjuratoare. In permanenta trebuie ca totul sa fie sub control…nu cred ca as putea sa ma relaxez atat de mult incat sa nu-mi pese ce se intampla in afara insulei. Deci, probabil « excursia » mea pe insula pustie ar fi un esec din start…
In ceea ce priveste autoanalizarea si rezumarea calitatilor si defectelor la 3, cred ca ar trebui sa ma gandesc foarte bine…Sociabila,altruista,creativa sunt cele trei calitati despre care as putea spune ca ma reprezinta in totalitate.Cat despre defecte, cu siguranta sunt mai multe de 3 dar cele mai semnificative cred ca sunt posesivitatea, naivitatea si dependenta emotionala. E foarte greu sa controlez aceste caracteristici personale. E greu sa fi posesiv, sa stii asta dar sa nu poti face nimic ca sa nu mai simti astfel…la fel de complicat este sa crezi in oameni, sa-i iubesti pe oameni si sa fi dezamagit de majoritatea, dar cel mai dificil este sa fi dependent emotinal de ceva sau de cineva. Acest lucru iti ingradeste in mare parte activitatile personale, fizice sau psihice, e frustrant si coplesitor sa crezi si mai ales sa simti ca nu poti trai fara ceva sau cineva, ca nu poti simti…rationa… 
Totusi, cel mai important este sa stii toate astea. Este important sa-ti cunosti cele mai importante dorinte, sa le transformi in vise si sa lupti ca sa le implinesti, pana apare pestisorul, este foarte necesar sa-ti cunosti limitele sa stii de ce ai cea mai mare nevoie in viata ta si sa nu te lasi coplesit de lucruri marete care pentru tine de fapt nu semnifica mai nimic, si cel mai mare lucru de care ai nevoie este acela de a te cunoaste pe tine insuti. Sa fi mandru de calitatile tale si in acelasi timp sa iti recunosti defectele, si daca poti, sa incerci sa le schimbi, pentru ca atata timp cat te vei accepta tu pe tine, te vor accepta si ceilalti. Primul pas e recunoasterea…restul, vine de la sine !!!


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
laura_frincu
postare Aug 16 2010, 03:40 PM
Postare #10


Top Silver Member
*******

Grup: Top Silver Members
Postari: 2,236
Inscris la: 23-October 09
Din: Campulung Moldovenesc
Membru nr.: 118,293



Rugaciunea inimii mele


Iti multumesc Doamne ca ne-ai dat sansa sa ne trezim si in dimineata asta, si Te rugam sa ne lasi sa ne culcam si in seara asta! Toate lucrurile bune si frumoase care le traiesc acum in viata mea nu mi le lua Doamne, nu mi le face straine mie, nu ma da uitarii si ajuta-ma sa ma bucur de ele si sa invat sa le pretuiesc ! Iarta-mi Doamne intoleranta si rautatea si egoismul de care dau dovada de atat de multe ori, si apara-mi familia de accidente si de rele si de lucruri negative caci doar Tu ai puterea asta ! Invata-ma Doamne sa nu ma tem, sa nu-mi fie frica de nimic, si ajuta-ma sa imi plantez in inima cuvintele Tale ‘Eu sunt Calea, Viata si Adevarul !’ Iti multumesc Doamne pentru tot ce mi-ai daruit si iti multumesc pentru toata iubirea de care m-ai facut sa ma bucur !
Amin


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Reclama
postare
Postare #


Reclama









Reclama
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
Quote Post

4 Pagini V   1 2 3 > » 
Fast ReplyReply to this topicStart new topic

 

RSS Versiune Lo-Fi Acum este ora: 25th February 2020 - 10:22 AM