A Murit Adrian Păunescu..., azi dimineata... Optiuni

[Alondra]

Poetul Adrian Paunescu a incetat din viata, vineri dimineata, la Spitalul de Urgenta Floreasca din Capitala, unde a fost internat din 26 octombrie cu probleme cardiace, renale si hepatice, informeaza Mediafax.

Doctorul Serban Bradisteanu, seful Clinicii de chirurgie cardiovasculara a Spitalului Floreasca, a declarat, vineri dimineata, la ora 8.30, ca inima lui Paunescu a incetat sa bata la ora 7.15.

Azi, la ora 7.15, inima maestrulului a incetat sa bata si nu a mai dorit sa porneasca. Maestrul a plecat dintre noi , a spus Bradisteanu.

In urma cu o zi, medicul a spus ca starea poetului este `extrem de grava`, `mai avand niste stopuri` si ca boala lui Adrian Paunescu depaseste resursele terapeutice ale unitatii.

Artisti si politicieni, intristati de vestea mortii poetului Adrian Paunescu, anunta Ziare.com.

La scurt timp dupa ce moartea poetului Adrian Paunescu a fost anuntata oficial, cei care l-au cunoscut si l-au apreciat si-au exprimat tristetea si regretul fata de plecarea din randul sufletelor vii a unuia dintre cei mai mari poeti contemporani.
Artistii plang moartea lui Adrian Paunescu

Adrian Paunescu suferea de mai multe afectiuni

Poetul Adrian Paunescu a fost internat la Spitalul de Urgenta Floreasca pe 26 octombrie, purtatorul de cuvant al spitalului, dr. Bogdan Oprita, declarand, la acea data, ca pacientul urma sa fie supus mai multor investigatii, pentru niste afectiuni mai vechi.

Potrivit medicului Serban Bradisteanu, starea poetului Adrian Paunescu s-a inrautatit pe fondul unor suferinte mai vechi - diabet de 10-12 ani, - pacientul suferind de insuficienta cardiaca, renala, hepatica si respiratorie.

Cine a fost Adrian Paunescu

Poetul Adrian Paunescu s-a nascut pe 20 iulie 1943, in localitatea Copaceni, din judetul Balti, dar si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la Barca, in judetul Dolj.

Mai tarziu, a absolvit Colegiul National Carol I din Craiova si Facultatea de Filologie a Universitatii Bucuresti

Debutul ca poet l-a facut in anul 1960, iar 13 ani mai tarziu conducea deja revista "Flacara". Intre anii 1970-1980, Paunescu s-a remarcat in presa romaneasca, iar la inceputul anilor '80 a condus Cenaclul Flacara.

La un an de la Revolutie, Paunescu a pus bazele revistei "Totusi iubirea", iar in calitate de publicist a condus ziarul "Sportul romanesc", o scurta perioada, in 1999, si a realizat emisiuni la mai multe posturi de televiziune. Dupa 1989, s-a implicat si in politica.

In 1992 a intrat in Partidul Socialist al Muncii fiind membru al acestei formatiuni pana in 1998, cand partidul a fost absorbit de PSD. A avut trei mandate de senator, ultimul incheindu-se in 2008.

Adrian Paunescu a scris zeci de volume de poezii, el fiind cunoscut si apreciat pentru usurinta cu care compunea versuri.

Bestmusic

Dumnezeu sa-l ierte...

Aceasta postare a fost editata de Alondra: Nov 5 2010, 10:59 AM

[Oanaaa]

Dumnezeu sa il ierte

[Tania_25]

D-zeu sa-l odihneasca.....

[Lili]

---

Scrisoare către urmaşii mei
de Adrian Paunescu

Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că, sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere.

Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare.

Desigur, sunt un om viu şi, cu excepţia momentelor de disperare pe care le traversez, la întretăierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte şi suferinţa fiinţei care sunt, mi-e încă dragă viaţa şi, în principiu, am încă multe de făcut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Păunescu. Scrisoarea mea către voi nu e o cedare, ci o alarmă. Trăiesc în condiţii tot mai grele şi mai umilitoare, mi s-au luat şi mi se iau, în permanenţă, drepturi, nu ştiu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligaţiile fireşti. Ani şi ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar şi televiziunea publică, asupra situaţiei mele, ca om care ştie să facă televiziune şi este oprit de la acest exerciţiu.

Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.

Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea Cartea Cărţilor de Poezie?

Îmi vin în minte, acum, momente de graţie ale vieţii mele. Aşa cum nu pot uita cumplita batjocură la care am fost supus, în cele două regimuri politice pe care le-am traversat, în anii '50-'60, pentru că eram fiul unui anti-comunist, puşcăriaş politic în anii '85-'90, pentru că aş fi condus revista şi cenaclul nemulţumiţilor din partid, iar după 1989, pentru că aş fi fost prea comunist. Au fost nopţi şi zile în care mai aproape îmi era moartea decât viaţa. Totuşi, niciodată n-am fost atât de deprimat şi de însingurat ca în aceşti ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simţit niciodată nevoia să se intereseze de situaţia mea reală şi să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găşti, n-am primit recompense pentru apartenenţa la găşti.

Am crezut şi cred că numele meu trebuia să îmbogăţească partidul în care m-am înscris de bunăvoie. Acum, însă, nici pentru ambiţii de mărire nu mai e timp. Esenţial pentru mine e să trăiesc şi să-mi văd ţara ridicându-se. Căci nefericirea programată în care trăieşte poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare şi mai nejustificată.

În vremea lui Ceauşescu mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă. Şi nici nu mă pot preface a nu înţelege rolul complex, de bine şi rău, al liderului. Dar acum? Ultimele săptămâni ne pun într-o condiţie umilitoare şi tragică. Poporul român e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud şi nu mai văd nimic, după ce au sărit la beregata salariilor, a pensiilor şi a indemnizaţiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului român bani, după ce i se iau banii. Oligofrenii îi ameninţă pe cei care nu dau, fireşte, benevol, bani pentru tăşcălăul Băsescu-Boc şi ceilalţi. O râvnă specială dovedesc nemernicii să dărâme instituţia drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor gorilelor păroase din jungla noastră! Înapoi în preistorie!

Cam asta e situaţia despre care voiam să vă vorbesc: faliment. Cam asta e mişcarea preferată a timpurilor noastre: prăbuşire. În ceea ce mă priveşte, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui să dăm înfăţişare concretă relaţiei dintre noi şi viitoarei despărţiri dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge.

sursa. jurnalul.ro

[bryama]

Desi va parea exagerat ce va spun, dar e adevarat....imi simt sufletul pustiit, simt un gol imens din pacate, cultura romana a mai pierdut un geniu, un om cu o educatie aleasa si un suflet deosebit
Ma gandesc cu groaza ca va trebui sa le spun elevilor mei si data mortii cand vor invata la scoala unele din poeziile sale deosebite...imi va veni foarte greu nu pot crede ca a murit!
Romania va fi mult mai trista fara ADRIAN PAUNESCU!
Din fericire, va ramane vesnic in literatura romana

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

[USA]

Dumnezeu sa il odihneasca si sa dea putere fiicei si apropiatilor sa mearga mai departe!

[AmyChris]

Basarabia a pierdut un fiu , Romania un mare poet !
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !

[Miha79]

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !!!

[marimaria]

Offfffff Dumnezeu sa-l ierte.....eram copil cand conducea "Cenaclul Flacara", anii '70-'80

Aceasta postare a fost editata de marimaria: Nov 6 2010, 09:01 AM

[mia22_ro]

condoleante familiei!
nu ne stim ziua, ceasul ,clipita cand plecam dar ne putem stii destinatia...