Divort Sau Compromis? Optiuni

[EMY2000]

Buna Ioana.Imi pare rau sa aud ce fel de sot ai.Iti pot spune acelasi lucru ca si Dana, eu l-as lasa ptr mai putin de atat.Ca drept dovada, acum 3 ani eu si sotul meu era sa ne despartim (la cererea mea) ptr. ca nu ma mai ajuta de nici un fel in casa (avem si noi un baiat care acum are 7 ani deci pe vremea aia avea 4 ani , dar tot nu m-am lasat comvinsa de lucrul asta.Mama lui nu sa bagat, a zis ca daca nu a intrebat-o nimic cand ne-am mutat impreuna sa nu o intrebe nici atunci desi stia ca avem un copil si stie pe pielea ei ce inseamna sa cresti 2 copii singura nu unul. Insa ai mei l-au ajutat si ne-am impacat si uita ca acum mai are putin si vine si al 2 lea copil. De baiat se ocupa, nu pot sa zic , ca altfel ma bate dumnezeu. E usor sa dai un sfat, contrar celor zise de fete, ptr e usor sa zici din gura, insa singura care poate face ceva esti tu.Sfatul meu, ca si al celorlalte fete din cate am vazut, este sa nu semnezi nimic, mult mai multe iti vor reveni tie, nimeni nu ai va da lui copii.Dumnezeu sa te ajute si sa iti dea numai ganduri bune.Multi pupici din partea mea

[EMY2000]

Am sa iti trimit o povestioara ca sa intelegi ca tu esti mai puternica ca el.

Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea
de-a sasea zi in care
lucra din greu, a aparut un inger si a spus: "De
ce-i dedici atata timp
acestei creaturi?"

Iar Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut lista speciala pe
care am facut-o pentru
ea?" "Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din
plastic, sa aiba peste 200
de parti mobile, toate substituibile, sa poata
functiona cu Cola light si
resturi alimentare, sa poata tine patru copii in
poala in acelasi timp, sa
aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la
un genunchi zgariat la
o inima franta si va face toate acestea cu doar doua
maini."

Ingerul a fost uimit de cerinte. "Doar doua maini?
Nu se poate! Si asta e
modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o
singura zi. Mai bine
asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul."

"Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am
atat de putin pana sa
desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de
aproape de inima.
Deja se poate vindeca singura cand este bolnava si,
pe deasupra, poate munci
18 ore pe zi."

Ingerul s-a apropiat si a atins femeia. "Dar,
Doamne, ai facut-o atat de
moale." "Da, este moale", a incuviintat Dumnezeu,
"dar am facut-o si
puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau
indeplini."

"O sa poata gandi?" a mai intrebat ingerul. Si
Dumnezeu a raspuns: "Nu numai
ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si
sa negocieze."

Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a
atins obrazul
femeii. "Oops, se pare ca din modelul asta se
prelinge ceva. Ti-am spus eu
ca incerci sa pui prea multe in el."

"Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima", l-a
corectat Dumnezeu.

"Pentru ce e lacrima?" intreba ingerul.
"Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria,
tristetea, durerea,
dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si
mandria."

Ingerul a ramas impresionat. "Doamne, esti un geniu,
te-ai gandit la toate!
Femeia este cu adevarat uimitoare."

Si asa si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe
barbati. Indura necazuri
si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si
bucuria. Zambesc cand ar
vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang
cand sunt fericite si rad
cand sunt nervoase.

Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata
nedreptatii. Nu accepta
un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai
buna.
Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata
avea cele necesare. Merg
la doctor cu o prietena speriata. Iubesc
neconditionat.

Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se
bucura cand prietenii
obtin premii.
Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o
nunta. Li se frange inima
cand le moare un prieten. Sufera cand le moare
cineva din familie si totusi
sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas
putere.

Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o
inima franta.

Femeile exista in toate formele, dimensiunile si
culorile. Ar conduce
masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar
trimite un e-mail ca sa
stii cat de mult tin la tine.

Inima unei femei este cea care face lumea sa se
invarta. Aduc bucurie,
speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au
idealuri si isi sustin
moral prietenii si familia. Femeile au lucruri
esentiale de spus si
totul de oferit.

SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA
UITA CAT DE MULT VALOREAZA.


Nu le lasa sa uite! Trimite acest mesaj tuturor
prietenelor tale ca sa le
reamintesti cat de extraordinare sunt!

[horvath_miha]

vai tu emy, ce tare e povestea! si eu trec prin perioada din aceasta nefasta. sunt casatorita de 5 ani si am 2 copii. povestea ta imi da pur si simplu curaj. la noi nu mai e cazul de razgandire. divortam si gata. merci mult!
e bine ca ne mai putem destainui intre noi.chiar simti ca ai prieteni.
in legatura cu ajutorul cerut de prietena noastra. e clar. numai tu poti decide.
draga eu am 30 ani si divortez. niciodata nu m-am gandit ca voi trece si eu prin asa ceva, dar uite-ma.
eu nu interzic sotului meu sa fie tata. asta va fi pe veci daca va dori el. eu ii interzic sa mai fie sot al meu. nu m-am nascut sa fiu badjocura lui. odata incepute certurile , scandalurile, injuraturile, nu se mai termina.draga mea, asa va fi toata viata. daca nu se poate altfel decat sa-i semnezi, asta e. pastreaza ceea ce e necesar pe cresterea fetelor si incearca sa fii independenta. nu lucrurile conteaza pana la urma ci fericirea fetelor tale.
e asa de scurta viata asta si noi ne zbatem pe obiecte. cresteti fetele in liniste.
eu, si daca voi fi mai saraca , cred ca ne vom descurca mai bine decat in scandaluri.

[lia23]

---

draga ioana, sfaturi pot fi multe, dar pentru ca tu cunosti situatia cel mai bine numai tu poti sa hotarasti ce vei face in viitor. Eu sunt o familista, si as vrea ca nimeni sa nu divorteze, toti sa se inteleaga, dar cand ma gandesc ca suferiti tot nu stiu ce sa zic ca ar fi mai bine sa faci. Desi e bine ca toata familia sa se inteleaga bine, cel mai important este ca tu sa te poti intelege cu sotul tau, si poate mai tarziu veti putea si cu parintii sa rezolvati neintelegerile. Cum au zis fetele vezi de unde provine aceasta purtare a lui, incearca sa discutati, de multe ori facem un lucru cu usurinta, dupa care ne pare rau de hotararea pe care am luat-o. Poate gasiti cumva calea de intelegere, noi trebuie sa luptam pentru familie, de divortat e foarte usor, dar copii cum raman???? cum ne simtim dupa aia ca nu am putut pastra familia ca ei sa aiba o viata ca si ceilalti copii normali, cu ambii parinti impreuna fericiti. te rog sa citesti si aici unde a mai fost o discutie similara.. iar fata pana la urma a luat hotararea de a ramane impreuna si a rezolva problemele treptat... mie mi-au placut foarte multe sfaturile cu care a fost incurajata mamica care intreba.. desi e alta situatie, diferit de a ta, te rog sa citesti raspunsurile...

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showtopic=2240

[daria24]

e trist ceea ce pevestesti dar pina acum el nu s-a comportata la fel(de cind sunteti impreuna)?sau s-a schimbat de cind are copii? si cred ca ar trebui(parerea mea)sa te apreciezi mai mult pe tine si sa te gindesti la copii tai care nu merita sa triasca intr-un asemenea mediu.sora mea este intr-o situatie similara (da ea nu vede situati ca-si iubeste prea mult sotul)dar stii ce-mi spuneau nepotelele mele pe la vreo 10-11 anisori:of abia astept sa fac 18 ani sa plec de acasa ca nu-l mai suport.tu mai reflecta, incearca sa discuti sa-i arati situatia si cu dumnezeu inainte

[sgabi7]

Ioana, imi pare rau ca esti in o asa situatie, la rascruce de drumuri... Noi aici fiecare ne spunem parerea dar bineinteles tu esti cea care va cantari lucrurile mai bine si va lua o hotarare...Parerea mea este NU Compromisului de nici un fel, viata este prea scurta pt asa ceva...Intr-o asemenea situatie vorbim acum de un compromis pe viata ....pt ca vei astepta sa creasca intai fetele mari si sa mearga la casele lor, nu?....Deci, mai astepti vreo 20 de ani (sau mai mult) sa zicem .....timp in care tu vei avea vreo 40 - 50 de ani si hai sa zicem ca iti iei inima in dinti si lasi jena la o parte (de socri, gineri poate si nepoti...) si in sfarsit divortezi. Atatia ani traiti cu un "strain" isi vor lasa urme (vorbesc de cele sufletesti), vei avea nevoie de cativa ani sa te refaci si sa poti capata din nou incredere in barbati...pt ca cine isi doreste o batranete singur, nu? Si daca esti norocoasa si gasesti repede pe a doua soarta si daca nu ai capatat diferite boli pe parcurs ...cand IN SFARSIT vrei sa te bucuri de viata...intr-o buna zi iti dai seama caci de fapt viata a trecut si nu mai este timp............... Asta in ce priveste persoana ta, hai sa-ti scriu acum versiunea fetelor (din proprie experienta)....Compromis pt ele?...Deci asta ar insemna pt binele lor, nu?......Ma scuzi, eu nu sunt mama, dar stiu ca, copiii chiar din burtica recetioneneaza starea mamei si acum ca sunt inafara crezi ca nu simt tensiunea dintre voi?.....Compromisul pe care l-a facut mama mea pt noi cum spune eu astazi o numesc "altfel" si acest compromis a construit o bariera intre noi. Astazi sunt matura si o iert cu scuza "ca atat a stiut, atat a facut", dar amintirile urate si ranile din suflet nu s-au vindecat inca. Aceasta stare "din casa parinteasca" m-a facut sa nu ma hotarasc niciodata sa fac copiii. Vreau perfectiunea pt ei, si am asteptat toti acesti ani sa ma vindec intai eu sufleteste ca sa pot fi o mama exemplu. Dar uite viata trece, am deja 37 de ani, sunt pe ultima suta de metri si tot nu sunt prea sigura daca as fi in stare sa duc asa o minune pana la capat. Si stii la ce concluzie am ajuns MAMA MEA A GRESIT (nu tatal meu care a iubit o viata sticla). EA trebuia sa ne fereasca de rau, ea era responsabila. Cred ca o mama adevarata isi poate da seama daca sotul e un tata bun sau nu.
Ma scuzi Ioana si fetelor ce veti citi raspunsul meu, dar mi-am rascolit niste amintiri nu prea placute si de asta mi-am dat drumul la vorba lunga.....Poate la tine Ioana lucrurile stau mai bine, bineinteles ca fiecare situatie difera. Eu am trecut prin multe si vreau sa ma crezi ca iti scriu din suflet (ca unei surori de care n-am avut parte), stiu ca e grea schimbarea in viata....dar uite da un termen, spune-i "Mai baiete, uite eu nu vreau sa stricam tarbacaua ca doar ne-am luat din dragoste, am hotarat sa am copii cu tine si sa facem o familie dar vad ca tu ai alte ganduri, uite ca sa nu-mi para rau ca m-am grabit sa iau o hotarare, am o idee, hai sa mai dau o sansa acestei casatorii si cu ajutorul lui Dumnezeu sa vedem cum ne-om lumina. Suntem la inceputul anului si pana la sfarsit hai sa vedem ce-o sa iasa. Daca situatia este aceeasi sincer iti spun ca nu voi risca sa incep si anul urmator in aceeasi concept. A, si ca sa nu uit, eu cand te-am luat mi-am propus sa te fac fericit, dar vad ca nu reusesc si cum lucrul acesta este f important pt mine daca nici aceasta ultima sansa nu-mi va fi de ajuns inseamna ca tre' sa ma consolez cu ideea ca nu voi reusi niciodata sa fiu intr-ajuns de buna pt tine. Gandeste-te ca o viata AI, ce zici nu e pacat sa traiesti asa nefericit?" .....Si la avere nu renunta, ca doar copiii nu se cresc cu aer....Asta intelegand ca aveti ce imparti, deci nu-ti va fi greu si din partea economica. Eu compromisul il pot intelege pana la varsta de 2-3 ani a celui mai mic copil (in cazul in care la divort nu ar capata un suport economic suficient pt intretinerea copiilor), cand mama i-si poate gasi un servici. Un compromis de mai multi ani devine UZURA la propriu si la figurat pt toti (inclusiv copii). In concluzie: toti suntem oameni si gresim, desigur e bine sa dau sanse aproapelui dar sa nu uitam nici de sufletele noaste. Suntem datori sa dau sanse si noua insine. DUMNEZEU NE DA DE TOATE DAR NU NE PUNE IN TRAISTA. Noi suntem cei ce alegem ce sa punem in ea. Asa ca draga mea, sperand ca nu te-a luat durerea de cap de cele scrise de mine iti doresc MULT SUCCES si TOATE CELE BUNE PE 2008. Fie ca Dumnezeu sa va lumineze calea si sa va indrepte spre hotararea cea mai buna pentru voi toti.
Pupici pt toata lumea de pe aici

[ioanaelena]

Dragele mele, lucrurile s-au inrautatit in casnicia mea dupa nasterea celei de-a doua fetite, dar si mai rau a fost dupa ce ne-am mutat la casa noastra. contrar aparentelor, asta nu ne-a adus deloc fericire. casa este destul de mare, fetitele mici, iar eu ma ocup de tot. ajutor din partea lui? nu stiu ce inseamna asta. nu am stiut niciodata.
dupa o zi intreaga de trebaluit prin casa, plus copii, venea seara si imi reprosa fel de fel de lucruri, plus ca sunt rece si indiferenta. cine nu ar fi?
deci, situatia dureaza cam de un an.
acum se poarta foarte frumos, dar nu ma mai incalzeste cu nimic. ma doare sufletul gandindu-ma la ai mei. poate cineva sa te iubeasca si sa-ti faca rau in acelasi timp?

[ogabi]

Dragele mele, lucrurile s-au inrautatit in casnicia mea dupa nasterea celei de-a doua fetite, dar si mai rau a fost dupa ce ne-am mutat la casa noastra. contrar aparentelor, asta nu ne-a adus deloc fericire. casa este destul de mare, fetitele mici, iar eu ma ocup de tot. ajutor din partea lui? nu stiu ce inseamna asta. nu am stiut niciodata.
dupa o zi intreaga de trebaluit prin casa, plus copii, venea seara si imi reprosa fel de fel de lucruri, plus ca sunt rece si indiferenta. cine nu ar fi?
deci, situatia dureaza cam de un an.
acum se poarta foarte frumos, dar nu ma mai incalzeste cu nimic. ma doare sufletul gandindu-ma la ai mei. poate cineva sa te iubeasca si sa-ti faca rau in acelasi timp?

Ioana, ti-am citit povestea vietii tale.Este f trista.Hotararea cea mai inteleapta o vei lua tu, si nimeni altcineva.Imi pare rau de tine si fetitele tale, dar ele in primul rand nu ar trebui sa traiasca intr-un mediu toxic, acela de alcool.
Daca , sotul tau a avut si poate mai are tupeul sa-ti reproseze cand soseste acasa si mai ales ca nu pune mana / nimic atunci draga mea casnicia ta este un circ(o fasificare) sau are / una.Trebuie sa vezi toate ac. fapte si la rece.Daca s-a saturat de voi ar trebui sa-ti spuna.Comportamentul lui fata de parintii tai lasa f mult de dorit.Ce este in sufletul lor nu se gasesc cuvinte.
Sfatul pe care ti-l dau, gaseste momentul prielnic cand puteti discuta intre voi 2 fara nimeni de fata.Nu ai cum? Du-ti fetitele la parinti, asteapta-l intr-o zi cand iasa de la serv. si mergeti intr-un local si discutati.Cu cat amani discutia / care ar trebui s-o aveti va adanciti mult mai mult.Si pune totul/ cantar.
Iti doresc SUCCES!

[ambrahella]

Draga Ioana
Cel mai bine este sa incerci sa te detasezi de tot ceea ce te supara si sa gasesti momentul sa stai de vorba cu el. Trebuie sa afli de unde vin problemele. Sunt lucruri de care nu iti poti da seama decat stand de vorba cu sotul tau. Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este sa gasesti o punte de comunicare cu sotul tau, sa asculti ce are sa-ti reproseze, sa incerci sa intelegi de ce se intampla unele lucruri si sa ii spui si tu la randul tau ceea ce nu iti convine. Dar tine minte ca cearta aduce cearta. Incearca sa nu te certi si sa fi cat se poate de calma. Nu lua nici o decizie pana nu simti ca ai facut tot ce se poate ca sa iti salvezi casnicia.
Iti mai recomand sa citesti cartea "Femeile sunt de pe Venus si barbatii de pe Marte" (asa cumva ii spune). O sa afli lucruri interesante de care nu ne dam seama in mod obisnuit.
Dar iti repet cheia tuturor lucrurilor este comunicarea.
Ce mai pot sa-ti spun este sa consulti un avocat si sa fi la curent cu tot ceea ce ar trebui sa faci in cazul in care te hotararsti sa divortezi. Chiar daca tu nu bagi divort, sa fi pregatita daca el o va face.
Si cel mai important sfat: roaga-te la Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si calea si sa faci ceea ce este mai bine petru tine si copii tai. Sigur vei gasi un raspuns. Insa trebuie sa ai rabdare si incredere in Cel de sus. Raspunsul il gasesti numai la tine. Nimeni nu poate sa ia o hotarare in locul tau.
Sper ca ti-am fost, cate de putin, de ajutor. Succes si te asteptam cu vesti bune.

[getix_vip]

Cand apare un copiul viata cuplului e complet data peste cap,iar din pacate multi barbati bat pasul pe loc si nu se maturizeaza,in sensul de responsabilizare.Femeile strang din dinti si merg mai departe.Si nu e usor nici pt ele.Barbatii vor copii fara sa sacrifice nimic.Pana are copilul macar 1an,chiar 2,nimic nu mai poate fi la fel.Slujba de parinte e cu multe ore suplimentare si fara concediu.Tatii nu ar trebui sa ridice nici un fel de pretentii,mai ales daca nu ajuta cu nimic.Banii nu fac oboseala sa dispara.Dupa o vreme ,lucrurile vor reveni incet incet la normal.