Simt Ca Ma Indobitocesc !, nu sunt obisnuita sa stau acasa si sa fac zilnic acelasi lucru... Optiuni

[gogosica]

iar cu iesitul... asa-i ca am dreptate? sotul meu crede ca-s crizata si nesuferita... dar de ma mai enerveaza, il pun pe el sa stea in paternal, si plec eu la lucru, si imi reiau activitatile pe care le aveam inainte sa imi fac copil... sa vad daca ii convine sa stea numa el cu copilul... problema mea e ca simt ca ma si indobitocesc ! nu sunt obisnuita sa stau acasa si sa fac zilnic acelasi lucru... nu zic ca ma plictisesc cu darius, doamne fereste ! dar oare e prea mult ca cer ca macar seara si in WE sa stea si sotul cu copilul , nu numai eu? si nu mi se pare corect ca el sa iasa si sa se simta bine, si eu sa stau in casa !

Rasfoind forumul am dat peste o discutie si o replica a lui Ari05 (sper sa nu te superi ca te-am citat) in care eu m-am regasit. Mai simte cineva asa? Ce facem ca sa evitam asemenea stari?

[liliana2u]

Rasfoind forumul am dat peste o discutie si o replica a lui Ari05 (sper sa nu te superi ca te-am citat) in care eu m-am regasit. Mai simte cineva asa? Ce facem ca sa evitam asemenea stari?

eu sunt mama singura, fara niciun sprijin si .. inca nu am luat-o razna, cer ajutor de la DD sa fac fata .. sora-mea cand vine la mine, imi plange de mila ca am o fetita atat de energica, se intreaba cum de mai rezist.. si eu am momente cand simt ca cedez psihic si fizic, dar ma intareste dorinta de a o vedea mare, sanatoasa si faptul ca e universul meu.. in curand o sa o duc la cresa, atunci sper sa imi revin si eu, ca am mare nevoie de odihna, in rest, activitatile cu ea ma fac sa ma simt ca un copil fara griji si e minunat!
Pe tine te sfatuiesc sa discuti cu sotul, sa iti acorde sprijin, e f. important sa impartiti sarcinile corect si sa ai parte de momente doar ale tale, cum de asemenea e bine ca puiutul sa prinda incredere si in tatic, sa poata iesi afara amandoi, sa nu depinda numai de tine, cum e cazul meu..

[gogosica]

Cred ca te inteleg, dat fiind ca mama ne-a crescut singura, pe mine si pe sora mea. Sugestia ta e corecta si binevenita. As fi vrut sa aflu daca mai simte cineva ca mine si ce face / a facut ca sa iasa din starea asta.

[danna68]

---

Cred ca te inteleg, dat fiind ca mama ne-a crescut singura, pe mine si pe sora mea. Sugestia ta e corecta si binevenita. As fi vrut sa aflu daca mai simte cineva ca mine si ce face / a facut ca sa iasa din starea asta.

offf ... sincer, bucura-te acum cat poti, eu am ales sa lucrez si sincer imi pare rau, nu am timp suficient nici pentru copil nici pentru lucru ... e tare greu si daca nu ar fi vecina mea sa urce sa se mai joace cu fata nu stiu cum m-as descurca... as vrea sa am o perioada in care sa nu fac nimic decat sa ma ocup de copil...

[lia maria71]

si eu simt uneori ca o iau peste campuri,dar totusi ma bucur ca sunt cu copii toata ziua.in toamna incep lucrul,e gata concediul, si ma cam ia cu fiori cand ma gandesc,dar asta e,trebuie si gata.e adevarat, sunt persoane care simt nevoia sa iasa din rutina si nu cred ca e rau, nu cere prea mult acea persoana.si nici nu e de condamnat.ar fi o solutie foarte buna sa fie tata in parental...sa vada cum e sa cresti un copil si sa invete sa aprecieze munca unei femei.........

[ruxy]

Ideal ar fi ca sotii sa aiba o viata sociala destul de activa chiar daca au copilasii mici...o data la ceva timp, sa iasa impreuna intr-o vizita, la prieteni, nasi...etc...sa faca obicei saptamanal plimbarea de familie in parc...sa mearga la nunti, botezuri etc...evenimente de gen...o data la....o masa in doi...si uite asa...sotia nu s-ar mai simti abandonata in propria locuinta...ar fi bine ca si ea sa aiba preocupari pentru a merge la coafor, la un shopiing personal de ce nu...insa toate astea...arata clar ca exista si nevoie de ajutor...o bona, bunici...sau cineva de incredere...

[Kris&Robert]

Ideal ar fi ca sotii sa aiba o viata sociala destul de activa chiar daca au copilasii mici...o data la ceva timp, sa iasa impreuna intr-o vizita, la prieteni, nasi...etc...sa faca obicei saptamanal plimbarea de familie in parc...sa mearga la nunti, botezuri etc...evenimente de gen...o data la....o masa in doi...si uite asa...sotia nu s-ar mai simti abandonata in propria locuinta...ar fi bine ca si ea sa aiba preocupari pentru a merge la coafor, la un shopiing personal de ce nu...insa toate astea...arata clar ca exista si nevoie de ajutor...o bona, bunici...sau cineva de incredere...

in mare parte sunt de acord cu tine, mai ales in ceea ce priveste "ideal ar fi . . . "
de fapt asta imi doresc sa mi se intample, sa primesc sprijin din partea celor din jur, pentru a-mi pastra un psihic optimist.
din pacate uneori, nu se poate!
ma gandesc pe viitor cand va veni pe lume pe care il asteptam cu atata drag stiu, ca eu voi fi o mami full-time, pentru ca tati are un serviciu foarte foarte solicitant, si de obicei vine acasa destul de tarziu.
si atunci il vad foarte obosit, si nu cred ca voi putea sa ii pun bebele in brate sa am si eu putin timp liber pentru mine!
din experientele altor prietene care au avut bebei am invatat ca la un moment dat poti fi coplesita de acesta sarcina, desi neplacuta, uneori monotona.
si inteleg acum cat de important este ca orice mamica sa aiba un timp numai al ei, sau cel putin un timp in care sa i se mai ia de pe umeri acesta sarcina!
ma rog la Doamne - Doamne sa fie totul bine!

[smaranda]

eu inainte sa ramin insarcinata si sa nasc am fost o persoana cu o libertate de miscare mare,datorita firii mele si apoi jobului;in momentul in care s-a intimplat minunea am pus o frina stilului de viata(plecat la servici dimineata venit cindva seara)de nu mi-a venit sa cred,iar dupa ce am nascut a fost stop .Mi-a fost foarte greu sa nu mai fiu in activitate,bebe mic, eu am nascut cu cezariana si am avut o recuperare mai dificila,ajutor doar de la sotul(pt.ca nu suportam pe altcineva)=depresia post natala in toata splendoarea ei.Apoi am inceput sa ma obisnuiesc cu noua conditie,chit ca uneori imi venea sa ma urc pe pereti.Vroiam timp pentru mine(sa stau in vana linistita,sa vad un film etc.),iar mai apoi incet am inceput activitatea.Stefania are 6 luni ,si 2 zile pe saptamina vine mama sa stea cu ea,sa pot sa-mi rezolv treburile.Cind sunt plecata imi vine sa ma urc pe pereti,(din nou),sun din ora in ora si urasc fiecare minut fara bebica mea.Imi doresc sa-mi pot permite sa fiu mami full-time,pentru ca orice moment cu bebe e deosebit.Nu-ti dori sa incepi serviciul,savureaza momentele si incearca sa-ti implici sotul,macar seara,in lucrurile cotidiene.Eu asa fac(sotul meu lucreaza zi lumina)si merge.Noroc,Cristina

Aceasta postare a fost editata de smaranda: Jul 27 2008, 09:07 AM

[ramonika]

si eu tot mamica full-time, la cei doi bebei ai mei, baiatul 2 anisori si matza mica un an. e greu!!!pt ca au o energie, obosesc numai cand ii vad cum alearga.si la mine e aceeasi problema, am lucrat in presa, munca de teren de dimineata pana seara, doar sambata liber, duminica lucram, ca deh, luni aparea ziarul, dar imi placea la nebunie ce faceam. acum stau aks, si uneori imi vine sa ma urc pe pereti. ador fiecare moment pe care il petrec cu puii mei, timp pentru mine imi da tati suficient, pt ca vine de 2 ori pe sapt pe la 3-4 aks, si ma lasa sa ma duc sa ma plimb, sa ies cu fetele la o cafea, pana seara, iar el in timpul asta ii scoate pe bebei in parc, le da papa, le face baita de seara, si ii culca. la mine e faptul ca vreau un job, vreau din nou sa ma simt activa, poate din toamna il dam pe asta mare la gradi si gasim pe cineva sa stea cu asta mica, si eu sa incep sa lucrez, ca nu mai pot!!

[ruxy]

in mare parte sunt de acord cu tine, mai ales in ceea ce priveste "ideal ar fi . . . "
de fapt asta imi doresc sa mi se intample, sa primesc sprijin din partea celor din jur, pentru a-mi pastra un psihic optimist.
din pacate uneori, nu se poate!
ma gandesc pe viitor cand va veni pe lume pe care il asteptam cu atata drag stiu, ca eu voi fi o mami full-time, pentru ca tati are un serviciu foarte foarte solicitant, si de obicei vine acasa destul de tarziu.
si atunci il vad foarte obosit, si nu cred ca voi putea sa ii pun bebele in brate sa am si eu putin timp liber pentru mine!
din experientele altor prietene care au avut bebei am invatat ca la un moment dat poti fi coplesita de acesta sarcina, desi neplacuta, uneori monotona.
si inteleg acum cat de important este ca orice mamica sa aiba un timp numai al ei, sau cel putin un timp in care sa i se mai ia de pe umeri acesta sarcina!
ma rog la Doamne - Doamne sa fie totul bine!

Doamne ajuta sa fie mammi!