Cum Reusim Sa Ne Calmam, cand copilul ne terorizeaza psihic? Optiuni

[Eena]

Cum faceti voi fetelor cu copii mai nazdravani?eu simt ca cedez psihic !al meu nu mai vrea la gradi de ceva timp si de ieri am inceput sa stau cu el ca sa se reacomodeze nu ma mai asculta deloc ,tipa in plina strada ,imi face circ in public,iar cand trecem pe langa un magazin e jale mare..tipete ,plans si dureri MARI de cap Nu stiu ce sa mai fac,plang si imi dau seama ca nu am stiut cum sa imi educ copilul pentru ca imi face atatea figuri si atatia nervi!!Cand era mai micut nu aveam atatea batai de cap cu el,era mai cuminte,dar acum...nu stiu ce l-a apucat!Va roggg...spuneti cum sa fac sa imi pastrez calmul,pentru ca nu stiu oricum as da-o el face in contra mea special sa imi faca nervi

[anamarianegrii]

Draga Eena, in nici un caz sa nu spui ca tu nu l-ai crescut bine si tu esti vinovata! Doamne fereste - orice mama care isi iubeste copilul l-a crescut bine!

Pe mine m-a ajutat foarte bine o carte care a devenit de capatai pentru mine - Thomas Gordon - Trainingul parintilor eficace! Este o alta abordare/pespectiva - diferita de tot ce am citit pana acum - dar de cand aplicam metodele de acolo suntem cu mult mai fericiti si impliniti si comunicam infinit mai bine cu puiul nostru!

Nu lasa crizele specifice varstei lor sa-ti strice bucuria de a fi mama! In ultima instanta - cand simti ca chiar nu mai poti - daca aveti parinti aproape - mai trimite-l in vacanta - noi asa facem si imi prinde tare bine cate o pauza! Cred ca si lui!


Numai bine!

[Eena]

Draga Eena, in nici un caz sa nu spui ca tu nu l-ai crescut bine si tu esti vinovata! Doamne fereste - orice mama care isi iubeste copilul l-a crescut bine!

Pe mine m-a ajutat foarte bine o carte care a devenit de capatai pentru mine - Thomas Gordon - Trainingul parintilor eficace! Este o alta abordare/pespectiva - diferita de tot ce am citit pana acum - dar de cand aplicam metodele de acolo suntem cu mult mai fericiti si impliniti si comunicam infinit mai bine cu puiul nostru!

Nu lasa crizele specifice varstei lor sa-ti strice bucuria de a fi mama! In ultima instanta - cand simti ca chiar nu mai poti - daca aveti parinti aproape - mai trimite-l in vacanta - noi asa facem si imi prinde tare bine cate o pauza! Cred ca si lui!


Numai bine!

Off!!Nu am unde sa il las pentru ca locuiesc foarte departe de parintii mei,practic de cand l-am nascut zi de zi a stat numai cu mine,pentru ca nu am pe nimeni sa ma mai ajute,si tocmai de asta spun ca poate nu l-am educat bine...sunt o mamica tanara si cateodata mi-e atat de greu sa iau unele decizii in privinta lui nu stiu cateodata cum sa procedez in unele situatii,cum sa reactionez!Sper sa treaca etapa asta asa de dificila!

[anamarianegrii]

---

Uite, si mie mi s-a intamplat de f multe ori sa simt ca innebunesc de nervi, ca nu mai pot, ca as face orice numai sa inceteze; cred ca fiecare mamica trece la un moment dat prin momente asa de dificile!

sunt 3 metode mari si late:
-Ascultarea activa - atunci cand ii dai si lui cuvantul, cand investighezi sa vezi de unde vine mai exact supararea, frustrarea, tristetea - etc. Cand il incurajezi sa-si exprime sentimentele si mai ales ii arati ca-l intelegi si-l respecti!

Cand ii spun ca avem de mers pana undeva si trebuie sa ajungem repede etc. si el incepe sa traga de timp, sa faca mofturi etc. - am invatat ca mai mult economisesc daca ma opresc sa-l intreb si pe el ce vrea decat daca il trag cu forta dupa mine!

- Mesajele centrate pe propria persoana: atunci cand ii transmiti ca te deranjeaza ceva fara sa-l etichetezi pe el intr-un fel sau fara sa-l faci sa se simta vinovat: Nu-i spui: m-am saturat de tine! Esti obraznic, numai din astea faci! Esti o pacoste, etc! Ci ii spui - cand faci asa, eu ma simt asa si nu imi vine sa ma mai joc cu tine, de ex.
Va intelege ca te deranjeaza dar nu se va simti judecat sau etichetat! Va invata la randul lui sa respecte sentimentele tale.
Adica atunci cand ne deranjeaza ceva nu trebuie sa aruncam imediat in ei ci sa ne gandim la noi - ce sentiment de provoaca, cum ne simtim - si sa transmitem asta; in felul asta nu ne mai pozitionam de 2 parti diferite ale baricadei ci invatam sa impartasim sentimente si sa ne respectam unii pe altii!

- Negocierea - combinatie a primelor doua; cand nici una dintre parti nu cedeaza, atunci cand apare un conflict, si trebuie sa va asezati la masa negocierii pana ajungeti la o solutie agreata de ambele parti!

stiu ca suna pretentios - dar garantez ca noi de cand am invatat sa comunicam astfel suntem mult mai linistiti si relaxati!

Poate par metode prea greu de aplicat cu copiii! Oricat de mici ar fi tot merita incercat si urmarite efectele!
Noi am fost uimiti! Cand l-am intrebat si pe el ce vrea - ne-am dat seama cat de abuzivi eram - impuneam totul fara sa ne gandim ca si el e un sufletel care are alta dorinta/nevoie si daca nu ne supara nu avem de ce sa nu o respectam!

Deci, in concluzie, incearca sa vorbesti mai mult cu el despre tot felul de lucruri ca niste oameni mari! Poti afla lucruri valoroase!

Eu in asta cred, la noi asta a functionat - comunicarea eficienta cu rabdare si multa dragoste!

Nici un copil nu e rau si nu e pornit impotriva parintilor! Ei nu stiu sa fie rai, teroristi, obraznici etc. - doar ca pe masura ce cresc au si ei frustrarile lor, nevoi, probleme, suparari si sunt cu atat mai suparati cu cat nu stiu sa-vi gestioneze starile de acest fel!
Noi suntem acolo sa-i invatam!

Pup! sigur veti reusi sa depasiti cu bine momentele grele! Pana la 5 ani tot o sa se intample crize de acest gen - deci rabdare!

[Eena]

Uite, si mie mi s-a intamplat de f multe ori sa simt ca innebunesc de nervi, ca nu mai pot, ca as face orice numai sa inceteze; cred ca fiecare mamica trece la un moment dat prin momente asa de dificile!

sunt 3 metode mari si late:
-Ascultarea activa - atunci cand ii dai si lui cuvantul, cand investighezi sa vezi de unde vine mai exact supararea, frustrarea, tristetea - etc. Cand il incurajezi sa-si exprime sentimentele si mai ales ii arati ca-l intelegi si-l respecti!

Cand ii spun ca avem de mers pana undeva si trebuie sa ajungem repede etc. si el incepe sa traga de timp, sa faca mofturi etc. - am invatat ca mai mult economisesc daca ma opresc sa-l intreb si pe el ce vrea decat daca il trag cu forta dupa mine!

- Mesajele centrate pe propria persoana: atunci cand ii transmiti ca te deranjeaza ceva fara sa-l etichetezi pe el intr-un fel sau fara sa-l faci sa se simta vinovat: Nu-i spui: m-am saturat de tine! Esti obraznic, numai din astea faci! Esti o pacoste, etc! Ci ii spui - cand faci asa, eu ma simt asa si nu imi vine sa ma mai joc cu tine, de ex.
Va intelege ca te deranjeaza dar nu se va simti judecat sau etichetat! Va invata la randul lui sa respecte sentimentele tale.
Adica atunci cand ne deranjeaza ceva nu trebuie sa aruncam imediat in ei ci sa ne gandim la noi - ce sentiment de provoaca, cum ne simtim - si sa transmitem asta; in felul asta nu ne mai pozitionam de 2 parti diferite ale baricadei ci invatam sa impartasim sentimente si sa ne respectam unii pe altii!

- Negocierea - combinatie a primelor doua; cand nici una dintre parti nu cedeaza, atunci cand apare un conflict, si trebuie sa va asezati la masa negocierii pana ajungeti la o solutie agreata de ambele parti!

stiu ca suna pretentios - dar garantez ca noi de cand am invatat sa comunicam astfel suntem mult mai linistiti si relaxati!

Poate par metode prea greu de aplicat cu copiii! Oricat de mici ar fi tot merita incercat si urmarite efectele!
Noi am fost uimiti! Cand l-am intrebat si pe el ce vrea - ne-am dat seama cat de abuzivi eram - impuneam totul fara sa ne gandim ca si el e un sufletel care are alta dorinta/nevoie si daca nu ne supara nu avem de ce sa nu o respectam!

Deci, in concluzie, incearca sa vorbesti mai mult cu el despre tot felul de lucruri ca niste oameni mari! Poti afla lucruri valoroase!

Eu in asta cred, la noi asta a functionat - comunicarea eficienta cu rabdare si multa dragoste!

Nici un copil nu e rau si nu e pornit impotriva parintilor! Ei nu stiu sa fie rai, teroristi, obraznici etc. - doar ca pe masura ce cresc au si ei frustrarile lor, nevoi, probleme, suparari si sunt cu atat mai suparati cu cat nu stiu sa-vi gestioneze starile de acest fel!
Noi suntem acolo sa-i invatam!

Pup! sigur veti reusi sa depasiti cu bine momentele grele! Pana la 5 ani tot o sa se intample crize de acest gen - deci rabdare!

nici nu stiu cum sa iti multumesc pentru toate sfaturile tale! ce as putea face eu cred ca ar fi a treia varianta cu negocierea pentru ca daca l-as intreba pe el ce vrea dintr-un magazin sunt sigura ca as iesi cu el tot plangand ca nu se multumeste cu putin si vrea cat mai multe jucarii si dulciuri!Inca nu am rabufnit atat de rau incat sa ii spun cuvinte dure precum'esti o pacoste'pentru ca nu-mi ies cuvintele astea din gura,tin prea mult la el si as regreta din momentul in care le-as pronunta!Ii spun doar ca este foarte rau si ca sunt suparata pe el...dar nu-i pasa,mai rau face! Acum s-a trezit si prin smiplu fapt ca a venit la mine si mi-a spus '-buna seara mami,ce faci?' mi-a luat toata durerea de cap,ce mi-a creat-o azi!Sunt constienta ca ma asteapta si alte intamplari de acest gen..sper sa ii fac fata si sa trecem cu bine multumesc inca odata

[anamarianegrii]

Uite, apropo de "esti rau!"

Mie mi-a venit intr-o zi de la cresa foarte nervos si suparat si a fost nevoie de o clipa sa se declanseze criza - a vrut sa tranteasca un ceas - voia neaparat sa-l strice! Parca nu-l mai recunosteam - nu mai era el! Am incercat in fel si chip sa vorbesc cu el - nimic- eu vreau sa stric ceasul!
Pana la urma i l-am dat si l-a izbit de 2 ori, dupa care i-am zis ca gata, s-a stricat! s-a linistit si el si l-am luat la intrebari - i-am explicat ca inteleg ca e suparat dar ca as vrea sa stiu de ce si cum pot sa-l ajut.

Mi-a replicat ca el nu e suparat ci ca el e obraznic si atunci mi s-au aprins beculetele ca girofarurile
L-am intrebat cine zice ca el e obraznic - si mi-a spus ca Doamna mare - o doamna de la cresa cu care nu prea ne iubim!
Atunci am inteles comportamentul lui, a doua zi i-am explicat la dna ca al nostru copil nu e nici cuminte, nici obraznic, nici bun, nici rau- e doar un copil si cand greseste trebuie sa i se explice de ce-a gresit si intelege de vorba buna!

sa-i spui ca e obraznic nu va corecta un comportament ci va face si mai rau ca sa corespunda etichetei pe care i-o pui! Daca sunt rau, atunci sunt rau!

Asa ca intotdeauna cand vrem sa atragem atentia ne concentram pe comportament si nu pe persoana: Nu tu esti rau ci ceea ce ai facut nu e tocmai ok!

[Eena]

Uite, apropo de "esti rau!"

Mie mi-a venit intr-o zi de la cresa foarte nervos si suparat si a fost nevoie de o clipa sa se declanseze criza - a vrut sa tranteasca un ceas - voia neaparat sa-l strice! Parca nu-l mai recunosteam - nu mai era el! Am incercat in fel si chip sa vorbesc cu el - nimic- eu vreau sa stric ceasul!
Pana la urma i l-am dat si l-a izbit de 2 ori, dupa care i-am zis ca gata, s-a stricat! s-a linistit si el si l-am luat la intrebari - i-am explicat ca inteleg ca e suparat dar ca as vrea sa stiu de ce si cum pot sa-l ajut.

Mi-a replicat ca el nu e suparat ci ca el e obraznic si atunci mi s-au aprins beculetele ca girofarurile
L-am intrebat cine zice ca el e obraznic - si mi-a spus ca Doamna mare - o doamna de la cresa cu care nu prea ne iubim!
Atunci am inteles comportamentul lui, a doua zi i-am explicat la dna ca al nostru copil nu e nici cuminte, nici obraznic, nici bun, nici rau- e doar un copil si cand greseste trebuie sa i se explice de ce-a gresit si intelege de vorba buna!

sa-i spui ca e obraznic nu va corecta un comportament ci va face si mai rau ca sa corespunda etichetei pe care i-o pui! Daca sunt rau, atunci sunt rau!

Asa ca intotdeauna cand vrem sa atragem atentia ne concentram pe comportament si nu pe persoana: Nu tu esti rau ci ceea ce ai facut nu e tocmai ok!

ai mare dreptate!Andrei mi-a facut de multe ori gesturi ca aceste,adica intr-o zi a venit tintit pe tati sa il loveasca iar noi am ramas masca ,si l-am intrebat:ce ai patit de il lovesti pe tati?iar el ne-a raspuns:-sunt rau! altadata a spart o jucarie,iar eu de obicei nu prea il certam cand mai strica jucarii motivand mereu:e mic si el ,nu stie!...iar cand l-a intrebat sotul meu ,mai mult l-a certat de ce a spart jucaria,a raspuns ca este micsi nu stie! Imi dau seama ca el spune exact ce aude in casa dar in momentele alea cand face circ ,chiar nu mai stii ce sa ii spui ca sa se linisteasca..

[alioana]

buna

sa stii ca si pe mine m-a ajutat mult metoda gordon cu baiatul meu de 3 ani, hiperactiv si cu foarte multe frustrari pe caz medical. interesant este ca doar eu o aplic si doar cu mine copil se poarta civilizat.

[maria26]

ma bucur tare mult ca ai deschis topicul asta... cine spune ca are un copil exemplar, ori are ajutor si nu simte, ori minte ... eu recunosc ca Andy s-a mai linistit dupa 2 ani si jumatate, dar tot are momente cand ma face sa ma urc pe pereti... daca ii spun "Andy, nu mai da cu usa, face mai rau".. asa ca am incercat cu IGNORE... la chestii de genul asta merge, dar la altele, nu.. nu pot da in el, mi-e mila... il mai pun la colt, dar plange de innebuneste si dupa 10 minute o ia de la capat... al meu e inca mic si deocamdata nu se da cu fundul de pamant in magazine decar pentru dulciuri, dar sunt constienta ca peste o jumatate de an, va dori mai multe
incerc de multe ori sa-i explic ceva si pare ca nici nu ma ma aude.. mai tarziu constat surprinsa ca a inteles absolut tot ce i-am spus....
am pus si eu accent foarte mult pe comunicare si de multe ori sunt criticata pentru ca de multe ori cand face o prostie,nu-l cert.. ii spun doar "vezi ce ai facut? e frumos? acum hai sa reparam.. sau hai sa strangem" .. si aud de la el un "aaaaaaaaaa", semn clar castie ca a facut o protie.. insa asta nu insemana ca nu se va repeta
o sa urmaresc cu interes topicul acesta.. astept sfaturi de la mamici

[anamarianegrii]

Buna si de la noi!
Eu revin si va spun - cartea lui Thomas Gordon ne-a schimbat viata in cel mai bun mod posibil! Si sunt sigura ca nu copilul meu e mai special sau noi suntem mai destepti - la fel ca toata lumea avem aceleasi probleme cu copilul !
De cand am inceput sa aplicam metodele lui Gordon lucrurile s-au schimbat si chiar va spun cu mana pe inima ca suntem mult mai fericiti - ne putem bucura de faptul ca suntem parinti!

Note: nu se poate aplica ce spune Gordon asa ca si cum ai pocni din degete; trebuie munca, insistenta; atunci cand nu merge trebuie sa te opresti,s a te analizezi si sa te intrebi de ce nu merge? Ce ai facut gresit si s-o iei de la capat!
- rezultatele se vad in timp, dar o data invatat modul de a vb/comunica atat cu copilul cat si cu partenerul de viata devine un mod de a fi, de a gandi si totul se stabilizeaza!
- pentru noi nu conteaza ce ni se spune din exterior - nu decide nimeni cum trebuie sa ma port eu cu copilul meu!

So, dupa Gordon, nimci nu a mai fost la fel si am regretat mult ca nu l-am gasit mai devreme si ca am folosit si eu metode ca scaunelul de pedeapsa, amenintari, luatul jucariilor, chiar palme la fund, etc.
Cu metoda comunicarii eficiente nimic din toate aste nu e valabil si necesar!