Jurnalul Gandurilor Mele, care imi trec pin cap zi de zi... Optiuni

[dyana]

Oare bebelusii nostri chiar nu pot vorbi?

Azi dupa masa m-am intors sa o adorm la loc pe Lara, (trezita de catre un mascul feroce care nenorocea un trotuar cu pickamerul) si...am adormit si eu langa ea. Prima dintre noi care s-a trezit a fost ea, normal, si ce un chef de joaca! Cum eu eram cea mai apropiata jucarie, a demarat operatiunea de trezire. Primul pas a fost o karata in ochiul meu; eu, am strans din dinti si din ochi si m-am prefacut ca dorm mai departe. S-a apucat apoi sa imi deschida pleoapele cu degetelele ( cine se uita la Tom & Jerry, cunoaste exact gestul); eu deja incepusem sa mustacesc un zambet, dar rezistam cu stoicism, lucru pe care ea l-a speculat imediat si, pe un ton foarte grav a inceput "Maaamiii!..." Eu nimic. Atunci a inceput sa vorbeasca mai departe. Ce mi-au auzit insa mie urechile....a fost cu adevarat socant: "Vad ce faci acolo!" Ramasesem blocata, nu puteam deschide nici ochii, nici gura, nici nimic altceva (stadiul I); cand m-am dezmeticit, imi era frica sa dechid ochii ca nu cumva sa imi apara o figura amuzata de Einstein mic care sa imi spuna: "Te-am facut un an si trei luni! " (stadiul II) Lara a continuat cu o alta balmajeala de-a ei, cu ceva mai multe parti de vorbire de data asta , din care am tradus eu cam aceleasi 'cuvinte': " Sa stii ca te vad ce faci tu acolo..." (nu am mai retinut-o si pe asta). Nu imi venea sa cred cat de aproae de limba noastra sunau "cuvintele" ei si prin ce coincidenta le asezase in "propozitia" ei, tot ca noi.
Mereu ma amuz vorbind cu ea si ascultand ce imi raspunde, uneori intamplandu-se ca unele 'raspunsuri' sa se potriveasca unuia adecvat intrebarii mele. In general balmajelile ei se aseamana cu "ba da", "asa e", "ba nu", "haide", "unde acolo", "ce faci", "mergem"...poate sa pronunte destule litere.

Ma intreb, comediile alea pe care le fac americanii, cu bebelusi care vorbesc intre ei si se amuza pe seama parintilor...oare cine le-o fi inventat?