Ce Munca Este Atat De Injositoare, Incat Sa Nu O Faci? Optiuni

[ruxy]

Chiar ma intrebam Andrei...de unde a pornit meseria cu spalatul parbrizelor ..acum am aflat ...dupa a mea umila parere...niu exista pe lume munca injositoare...munca face cinste unui om... ...injositor este sa furi...sa minti...sa...etc... ...asa ca

[Andrei]

n-a fost idee originala, asa cum am zis ne-am inspirat de la cei din Bucuresti
si eu sunt de aceeasi parere ca si tine, Rux

[ruxy]

n-a fost idee originala, asa cum am zis ne-am inspirat de la cei din Bucuresti
si eu sunt de aceeasi parere ca si tine, Rux

Si eu am facut parte din marea gloata cum ne spuneau ei guvernantii de la vremea respectiva...gloata care mergea la cules de mazare de pe camp...la sortat de cartofi la Pta progresul(nici acum nu am uitat mirosul lor) ...am terminat liceul in '83...si am fost nevoita sa ma angajez pentru practica 9 luni in fabrica...si am facut-o...aveam 18 ani...cand am intrat pe poarta fabricii de masini grele...mi se parea...putin aproape de sfarsitul lumii....nu stiam ce ma asteapta...am facut aceea practica ...la strung...insa spre bucuria mea...ajunsesem micuta mascota a fabricii(asa paream acolo, pentru ca nu ma incadram in nunatele fabricii de masini grele)...ma iubeau toti incepand de la muncitori la maistrii si la sefii mari de sectie ...Imi aduc si acum aminte cum intr-o zi, obligata fiind sa pun aceea urata basmaluta pe cap, m-am suparat si neascultand ordinele(eram si ceva ceva rebela)...am luat drumul spre poarta fabricii hotarata sa las totul in urma(eram de 4 luni angajata)...pe drum m-am intalnit cu cel care raspundea de noi,practicantii, care vazandu-ma plangand...mi-a dat concediu 2 saptamani si m-a mutat in proiectare, in partea care tinea de institut ...dupa care usor usor...m-am plimbat pe sus pe la conducere, prin mai multe servicii...serviciul export import, pana la directorul comercial de unde in '88 mi-am dat si demisia ...si uite asa...am amintiri frumoase acum...

[anku]

---

munca de oricare nastura ar fi ea nu este injositoare! injositor este ceea ce fac oamenii acum in romania si nu numai:tinerii stau p capul bietilor parinti sa le dea bani si toate ,cei trecuti de 35 ani care stau p la sate se baga toti in pensii de boala desi sunt mai sanatosi si au bani mai multi decat noi care lucram in satul in care am locuit eu la mama sunt p putin 150 de cazuri de pensii de boala !o cunostinta care are 35 ani are pensie de boala 700 lei si eu ma duceam la lucru cum puteam p 450 lei? asta este injositor dar cei aflati in situatia asta(lenesii si betivii)se cred smecheri fata de noi astia care muncim p bani care sa nu ne ajunga nici de mancare!
andrei tare frumos povestesti si esti la obiect!
referitor la pensii am uitat sa mentionez ca acei oameni nu sunt bolnavi si se da cate 500 euro la dr si 100 euro la comisie!stiu eu de la puturoasa aia de 35 ani!!!

Aceasta postare a fost editata de anku: Oct 13 2008, 01:52 PM

[dyana]

Un alt 'job' ceva mai amuzant insa, a fost cel de 'aplaudac'
Cum s-a intamplat: intr-o seara, mergand la festivalul berii, ne-au agatat o firma de casting, ne-au facut o poza, ne-au dat un formular de completat si gata. Intr-o saptamana ne-au sunat: vream sa facem parte din publicul unor emisiuni de divertisment? Ca de exemplu Surprize...sau Ciao, Darwin! Nu era mare lucru: stateai cam 2 ore si bateai din palme sau te prefaceai ca votezi.

Cu Ciao, Dawin! insa am reusit sa fac si cariera . Am avansat de la aplaudac in 'personaj de decor'; spre exemplu, odata am fost pirat. Doar ca hainele imi erau atat de mari incat aratam mai mult a cersetor si in plus, eram atat de mica pe langa ceilalti, incat in cadru nu imi intra mereu mai mult decat palaria
Apogeul carierei l-am atins cand am fost concurent, intr-una din echipe. Si cum habar nu prea aveam despre emisiune, nu prea stiam despre ce era vorba in probe, stateam si eu linistita in banca mea, fara sa imi exprim vadit dorinta de a fi aleasa pentru vreuna dintre probe. De aici s-a dedus faptul ca nu sunt o persoana prea curajoasa si...evident a trebuit sa imi reprezint echipa la proba curajului. Ce trebuia sa fac: sa iau un crocodil de bot, dupa ce m-am urcat intai in spatele lui si sa ii pun capul pe pieptul meu si sa il tin apoi cu barbia. Apoi, sa imi intind aripile si sa o fac pe avionul . Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea.

Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva

[anku]

Un alt 'job' ceva mai amuzant insa, a fost cel de 'aplaudac'
Cum s-a intamplat: intr-o seara, mergand la festivalul berii, ne-au agatat o firma de casting, ne-au facut o poza, ne-au dat un formular de completat si gata. Intr-o saptamana ne-au sunat: vream sa facem parte din publicul unor emisiuni de divertisment? Ca de exemplu Surprize...sau Ciao, Darwin! Nu era mare lucru: stateai cam 2 ore si bateai din palme sau te prefaceai ca votezi.

Cu Ciao, Dawin! insa am reusit sa fac si cariera . Am avansat de la aplaudac in 'personaj de decor'; spre exemplu, odata am fost pirat. Doar ca hainele imi erau atat de mari incat aratam mai mult a cersetor si in plus, eram atat de mica pe langa ceilalti, incat in cadru nu imi intra mereu mai mult decat palaria
Apogeul carierei l-am atins cand am fost concurent, intr-una din echipe. Si cum habar nu prea aveam despre emisiune, nu prea stiam despre ce era vorba in probe, stateam si eu linistita in banca mea, fara sa imi exprim vadit dorinta de a fi aleasa pentru vreuna dintre probe. De aici s-a dedus faptul ca nu sunt o persoana prea curajoasa si...evident a trebuit sa imi reprezint echipa la proba curajului. Ce trebuia sa fac: sa iau un crocodil de bot, dupa ce m-am urcat intai in spatele lui si sa ii pun capul pe pieptul meu si sa il tin apoi cu barbia. Apoi, sa imi intind aripile si sa o fac pe avionul . Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea.

Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva

beton!!!

[ruxy]

Un alt 'job' ceva mai amuzant insa, a fost cel de 'aplaudac'
Cum s-a intamplat: intr-o seara, mergand la festivalul berii, ne-au agatat o firma de casting, ne-au facut o poza, ne-au dat un formular de completat si gata. Intr-o saptamana ne-au sunat: vream sa facem parte din publicul unor emisiuni de divertisment? Ca de exemplu Surprize...sau Ciao, Darwin! Nu era mare lucru: stateai cam 2 ore si bateai din palme sau te prefaceai ca votezi.

Cu Ciao, Dawin! insa am reusit sa fac si cariera . Am avansat de la aplaudac in 'personaj de decor'; spre exemplu, odata am fost pirat. Doar ca hainele imi erau atat de mari incat aratam mai mult a cersetor si in plus, eram atat de mica pe langa ceilalti, incat in cadru nu imi intra mereu mai mult decat palaria
Apogeul carierei l-am atins cand am fost concurent, intr-una din echipe. Si cum habar nu prea aveam despre emisiune, nu prea stiam despre ce era vorba in probe, stateam si eu linistita in banca mea, fara sa imi exprim vadit dorinta de a fi aleasa pentru vreuna dintre probe. De aici s-a dedus faptul ca nu sunt o persoana prea curajoasa si...evident a trebuit sa imi reprezint echipa la proba curajului. Ce trebuia sa fac: sa iau un crocodil de bot, dupa ce m-am urcat intai in spatele lui si sa ii pun capul pe pieptul meu si sa il tin apoi cu barbia. Apoi, sa imi intind aripile si sa o fac pe avionul . Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea.

Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva

[diana1318]

. Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea.

Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva

Pe noi acum sigur
Incerc sa mi te imaginez cocotata pe crocodil si ce o fi fost in mintea crocodilului : de ce nu ma lasa astia in pace, sunt asa somnoros ...

Aceasta postare a fost editata de diana1318: Oct 13 2008, 02:36 PM

[Andrei]

iata dyana ca ai reusit sa amuzi foarte misto povestea cu crocodilul

Vad ca a prins topicul si au mai aparut si alte joburi hazlii

Ok. Cum spuneam, la un moment dat jobul de spalator de parbrize nu mai mergea... pentru ca nu mai era loc de atatia muncitori

Atunci mi-a picat fisa, nici de data aceasta originala

Stiindu-ma un tip lenes, m-am gandit ca poate nu sunt singurul; si mai stiam ca lenea se plateste. Asa ca:

Ma trezeam dimineata foarte devreme (ooo ce greu..) si ma duceam la prima taraba de ziare.

- Aveti Evenimentul Zilei?
- Da
- Cate bucati?
- Poftim?
-Vreau 100 de bucati Evenimentul Zilei


La vremea aceea Evenimentul Zilei era cel mai vandut ziar (nu mai stiu acum) si costa 80 de lei vechi.

Le luam la brat ( pe ziare, desigur ) si ma opream in prima intersectie. Era ora la care oamenii plecau grabiti spre serviciu. Chiar si soferii

- Da-mi si mie un ziar
- 100 de lei
- Cum 100? Nu e 80?
- Ba da, dar la taraba
- Ok. Da-mi si mie unu.

Unii vroiau, altii nu vroiau.. de.. lenea se plateste

[anku]

iata dyana ca ai reusit sa amuzi foarte misto povestea cu crocodilul

Vad ca a prins topicul si au mai aparut si alte joburi hazlii

Ok. Cum spuneam, la un moment dat jobul de spalator de parbrize nu mai mergea... pentru ca nu mai era loc de atatia muncitori

Atunci mi-a picat fisa, nici de data aceasta originala

Stiindu-ma un tip lenes, m-am gandit ca poate nu sunt singurul; si mai stiam ca lenea se plateste. Asa ca:

Ma trezeam dimineata foarte devreme (ooo ce greu..) si ma duceam la prima taraba de ziare.

- Aveti Evenimentul Zilei?
- Da
- Cate bucati?
- Poftim?
-Vreau 100 de bucati Evenimentul Zilei
La vremea aceea Evenimentul Zilei era cel mai vandut ziar (nu mai stiu acum) si costa 80 de lei vechi.

Le luam la brat ( pe ziare, desigur ) si ma opream in prima intersectie. Era ora la care oamenii plecau grabiti spre serviciu. Chiar si soferii

- Da-mi si mie un ziar
- 100 de lei
- Cum 100? Nu e 80?
- Ba da, dar la taraba
- Ok. Da-mi si mie unu.

Unii vroiau, altii nu vroiau.. de.. lenea se plateste

bun!!!