Pentru Inimi De Bunici..., poveste de suflet Optiuni

[ruxy]

...A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa il intaneasca pe Dumnezeu si s-a gandit el intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca inainte de a porni si-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand in cand.
Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui a zarit un parc mare si umbros, si s-a gandit sa-si traga putin sufletul inainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca or mai gasi cate ceva de-ale gurii.
Baietelul si-a pus valiza in brate si a scos din ea o sticluta de apa si cand sa se serveasca a fost intrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o flamanzeala de parca vroia sa ii manance cu tot cu papuci. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.
Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa doar, doar va mai primi inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului.
Toata dupa-amiaza intreaga au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa isi spuna vreun cuvant unul celuilalt. Pe cand se innopta, baiatul simti prezenta oboselii si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi ca da fuguta inapoi sa-l imbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi inapoi a fost cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul in acea zi.
Ajuns acasa, mama baiatului ii intampina. Surprinsa de expresia fetei plina de fericire a copilului ei, nu rabda sa nu il intrebe: “Ce ai facut tu azi de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
Copilul ii raspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Si inainte ca mama lui sa apuce sa ii raspunda, a mai adaugat: “Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!”
Intre timp, batranul a ajuns si el acasa si copilul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa nu il intrebe: “Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?”
El i-a raspuns fiului sau: “Am mancat in parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda el a adaugat:” Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!

Prea des subapreciem puterea unei imbratisari, a unui zambet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultatoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potentialul de a face dintr-o zi obisnuita o zi speciala sau chiar sa schimbe intregul fir al vietii unei persoane. Si toate acestea sunt printre cele mai obisnuite lucruri prin care actioneaza ajutorul divin.

[AdeDia]

Ce frumossssss!!!!!!Minunat,Superb si fffff Adevarat!!!!!!!

[ruxy]

O iubire nemuritoare

Intr-o dimineata am fost martora unei iubiri extraordinare, in ciuda faptului ca in locul in care ma aflam--un sanatoriu de batrani--nu te lasa sa crezi ca mai exista asa ceva. La vremea respectiva, tatal meu impartea camera cu alti trei barbati in varsta. Nu era o situatie prea placuta, dar nu am avut de ales.
Cu cateva zile inainte de vizita mea la sanatoriu a mai fost internat un cuplu de batrani. Pentru ca nu le puteau oferi o camera cu un pat dublu, personalul sanatoriului a fost obligat sa SEPARE cuplul. Batranului ( pe care-l vom numi domnul WEST) i-a fost rezervat un pat langa tata, iar sotia lui doamna West--avea sa imparta camera cu alte doua doamne mai in varsta.
Cand m-am dus sa-l vad pe tata in dimineata aceea, l-am cunoscut pe domnul West. Trei surori medicale stateau in jurul lui. El nu mancase nimic de cateva zile bune...adica de cand a fost internat. Imi dadeam seama dupa chipul ingrijorat al asistentelor ca isi faceau probleme pentru el. In timp ce o asistenta incerca sa-l convinga sa manance cateva linguri...de mancare, o alta asistenta se lupta cu el sa-l determine sa bea un milkshake. Cea de-a treia statea langa el cu un pahar de apa in mana. Domnul West refuza insa sa manance si sa bea ceva.
- Sa incercam cu asta! spuse o asistenta.
Ea scoase o acadea si i-o oferi domnului West. O refuza insa si pe aceasta.
Nu dorea sub nici o forma sa asculte glasul ratiunii. In cele din urma rosti numele iubitei lui sotii, care se afla intr-o camera pe acelasi palier.
- Aduceti-o pe doamna West spuse asistenta. Poate ca domnul West va manca de dragul ei.
Dupa cateva minute, in camera intra, intr-un scaun cu rotile, o doamna cu un chip blajin. Acadeaua ajunse la ea si o aducea acum ca pe un trofeu. Zambetul ei era contagios, caci- atunci cand o vazu- fata domnului West se lumina dintr-o data. Simteam ca prezenta mea ar fi putut sa-i deranjeze dar, nu-mi puteam dezlipi ochii de la cuplul acela extraordinar...Isi tradau dragostea pe care si-o purtau, prin fiecare gest sau vorba pe care si-o spuneau, prin felul in care doamna West, ii mangaia mana sotului ei si ii atingea fruntea sau prin fiecare privire pe care si-o daruiau.
Cu o voce domoala, l-a convins in cele din urma pe domnul West sa manance.. Spre surprinderea auditoriului lor, domnul West se delecta in final cu acadeaua, bucurandu-se in acelasi timp de prezenta sotiei sale. In timp ce asistentele ii dadeau sa manance, el isi invaluia iubita intr-un zambet generos. doamna West incepu apoi sa fredoneze o melodie. Chipul lui la inceput atat de grav, deveni incetul cu incetul, expresia seninatatii absolute.
Ochii mi se umplura de lacrimi. Asistenta trase o perdea in jurul lor pentru a le oferi cat mai multa intimitate. Am descoperit atunci ca dragostea nu este numai apanajul tineretii. Ea poate dainui o viata intreaga...
Astazi domnul si doamna West...se afla intr-un loc unde nu exista nici reguli, nici sanatorii si nici scaune cu rotile. Nu mai exista nici pereti care sa-i desparta, si nici motive pentru lacrimi nu mai au. Sunt convinsa ca iubirea sotilor West a trecut barierele sentintei..."pana cand moartea ne va desparti", dainuind acum pe veci.
Caci am vazut atunci in ochii lor nu numai o iubire nemuritoare ci si o clipa de eternitate...
Nancy B.Gibbs

[ruxy]

---

"O poveste inlacrimata...

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns , la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa.
Deci am mers si-am batut la usa. " Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o dintr-un film din anii '40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"
" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: " Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
" Oh, nu conteza" spuse ea. " Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori... " Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea." Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" Am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa staau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
"Nimic" am zis eu.
" Dar trebuie si tu sa te intretii."
"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
" Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. " Multumesc."
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete.
Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:" Ziua de azi este o zi speciala!"
Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul spectacol pe care il jucam.

Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!"

Aveti grija de parinti si de bunici...intr-o zi, veti fi asemenea lor!

[VALERIA OANA]

Doamne, nu mai pot....Fato sunt la serviciu si nu am nici un motiv intemeiat sa plang

[ruxy]

Doamne, nu mai pot....Fato sunt la serviciu si nu am nici un motiv intemeiat sa plang

Eiiii!...nu am vrut sa te fac sa plangi( desi dupa plans, vine ras)...dar recunosc ca si eu am facut-o...o zi frumoasa si usoara!!!

[ruxy]

Un baietel ce vindea reviste pentru scoala sa, a ajuns in fata unei case pe care oamenii o vizitau foarte rar. E o casa veche, la un pas de a se darama, iar proprietarul acesteia e un batran care cu greu iesea afara. Iar cand iesea nu isi saluta niciodata vecinii, ba mai mult le arunca priviri crunte, dusmanoase.

Baietelul isi lua inima in dinti si batu la usa batranului. in timp ce astepta a inceput sa transpire si sa tremure de frica. A fost avertizat de parintii sai sa ocoleasca acea casa. Dar trebuia sa isi faca norma la vanzarea revistelor, asa ca nu avea incotro.

Pe cand era pe punctul sa renunte si sa plece mai departe, usa s-a deschis incet.

“Ce doresti?” l-a intrebat batranul.

“Domnule, eu vand aceste reviste si ma intrebam daca nu cumva doriti si dumneavoastra sa cumparati una.”

Batranul se holba la copil fara sa scoata un cuvant pe gura. Baiatul, reusind sa arunce o privire in casa batranului, observa ca acesta are deasupra semineului o colectie de figurine-catei foarte vechi.

“Colectionati catei?”, intreba curios baiatul.

“Da, am multe colectii. Ele sunt familia mea, sunt tot ceea ce am.”

Auzind acestea baiatului i se facu mila de batran pentru ca parea un suflet atat de singur.

“stiti, domnule, eu am cateva reviste pentru colectionari care ar fi perfecte pentru dumneavoastra. Una dintre ele este chiar despre catei.”

“Nu baiete, nu am nevoie de nicio revista. La revedere.”, zise batranul in timp ce inchidea usa.
Baiatul s-a intristat pentru ca nu a reusit sa-si vanda revista. Mai trist era insa la gandul ca acel batran era atat de singur in casa lui mare. Mergand acasa ii venise insa o idee. Avea o mica figurina cu un catel pe care o primise de mult de la matusa lui. Cum acea figurina nu insemna foarte mult pentru el de vreme ce avea un caine in carne si oase si o familie numeroasa, s-a decis sa i-o duca batranului.

A fugit intr-un suflet la casa acestuia si a batut la usa. Batranul a deschis si i-a spus taios:

“Baiete, ti-am spus ca nu am nevoie de nicio revista!”

“Domnule, stiu asta. Eu doar v-am adus un cadou.” Zicand acestea, copilul i-a inmanat figurina iar fata batranului s-a luminat intr-o clipita.

“Eu am un caine acasa, asa ca acesta e al dumneavoastra”, continua baiatul.

Batranul a incremenit de uimire. Nimeni, niciodata nu i-a daruit nimic si nici nu i-a aratat atata bunatate.

“Baiete, tu ai o inima mare. De ce ai facut acest gest?”

Copilul ii zambi batranului si ii raspunse:

“Pentru ca iti plac cainii!”

Din acea zi batranul a inceput sa iasa mai des din casa si sa intre in vorba cu vecinii sai. El si baiatul au devenit buni prieteni. in fiecare saptamana copilul venea la el in vizita impreuna cu catelul sau.

Sa nu uitam niciodata ca suntem aici pentru
a-i face fericiti pe cei din jurul nostru, pentru a le aduce lumina si speranta! Un simplu gest poate schimba o viata.

[ruxy]

CUNUNA DE FLORI

Bunicul Nicolae a dus o viata linistita si cumpatata. De aceea la adanci batraneti, avea fata rumana, iar parul ii era in intregime alb. Cand si-a serbat a optzecea oara ziua de nastere, copiii sai s-au adunat in jurul lui, sa il sarbatoreasca si sa ii ureze multa sanatate.
Dupa fii, a venit randul nepoteilor, care i-au pus pe cap, o cununa de crini albi, ca parul lui si de trandafiri, rumeni ca obrajii.
Atunci batranul multumindu-le, le-a zis:
- Cununa este frumoasa, si-mi place mult. Dar cea mai frumoasa cununa a parintilor si a bunicilor este sa aiba copii si nepoti care sa semene trandafirului prin frumusete si crinului prin curatia si nevinovatia inimii lor. Nu avem pe cine sa punem sa picteze aceasta cununa de flori si sa scrie in mijlocul ei cuvintele urmatoare; voi insa sa le pecetluiti in inimile voastre si sa le spuneti si altora ca amintire.
Cand dorintele tale vor avea a crinului candoare,
Chipul tau va fi impodobit cu a trandafirului culoare

[liliana2u]

Oh, Ruxi, ce randuri minunate si stii? bunica mea va implini curand 80 de ani, mai exact pe 3 martie, cand planuiesc sa fiu acolo, s-o strang in brate si s-o iubesc ... sa-i daruiesc cel mai frumos cadou, pe Ilinca... anul trecut a fost asa fericita, a fost prima oara cand si-a vazut stranepoata si a fost minunat ... tin minte ca am facut o poza, toate cele 4 generatii: strabunica, bunica, mama si fiica... sa dea Dumnezeu ca reprezentanta celei de-a patra generatii sa fie cea mai norocoasa, iubita si ferita de ale vietii valuri!
multumesc,

[ruxy]

Oh, Ruxi, ce randuri minunate si stii? bunica mea va implini curand 80 de ani, mai exact pe 3 martie, cand planuiesc sa fiu acolo, s-o strang in brate si s-o iubesc ... sa-i daruiesc cel mai frumos cadou, pe Ilinca... anul trecut a fost asa fericita, a fost prima oara cand si-a vazut stranepoata si a fost minunat ... tin minte ca am facut o poza, toate cele 4 generatii: strabunica, bunica, mama si fiica... sa dea Dumnezeu ca reprezentanta celei de-a patra generatii sa fie cea mai norocoasa, iubita si ferita de ale vietii valuri!
multumesc,

...sa iti traiasca bunicuta mallina, sa fie sanatoasa si toata fericirea din lume Ilincutzei