Eu .... In Varianta Pura...., ca sa ne cunoastem mai bine.... Optiuni

[laura_frincu]

EU


Lacrimile care cad pe umarul nimanui sunt cele mai amare…nu le sterge nimeni si dor cel mai tare. Parca s-ar face una cu obrazul, parca s-ar face una cu sufletul. E ca si cum un rau de gheata ti-ar traversa fata crispata si trista in incercarea de a mai salva ultima farama de speranta ramasa…
Vorba neauzita e cea mai neinteleasa si cea mai zadarnica…Vine, trece precum focul de paie, arde inima si lasa urme. Sterge dorul cu o carpa si pune gandul in cutie.Si…atat.
Vise, simturi incalzite,
Lumi inchise dar pazite,
Porti inalte, neclintirea unor soapte…
Vant balai in noaptea verde
Tristetea nu se mai vede
Si daca respiri iubire
Ai sa-mprastii fericire !
NU uita si nu ai teama
Fa-ti din vise o naframa
Vie,dulce, colorata
Cum erai tu alta data…
Visele neimplinite sunt cele mai reale vise…exista doar pentru tine, ca nu cumva, alaturi de fuga nesabuita a viselor celorlalti, sa se piarda…

[laura_frincu]

UNDE?


Unde e lumina? Acolo unde se termina intunericul…Unde e iubirea? Acolo unde se sfarseste ura…Unde se duce norul negru atunci cand nu-l mai vedem ? Acolo unde il vad ceilalti…Si de ce cateodata trebuie sa ne intrebam unde ne ducem noi atunci cand nu vom mai putea fi? Pentru ca niciodata nu vom putea sti raspunsul, pentru ca suntem prea hai-hui in lumea asta, pentru ca…ne pasa…cateodata ne pasa…
Doar cateodata un gand strain se intrepatrunde cu gandurile noastre, alearga spiritul prin temnite vechi, demult inchise sau nedeschise vreodata, rupe perdeaua de viata si zboara sa se faca una cu ea, una cu universul, cu simtirea, cu ratiunea…cu tot…
Unde e gandul ? Acolo unde nu se mai aude vocea…Unde e visul ? Acolo unde se sfarseste ziua…Unde se duce copilaria atunci cand omul creste ? Acolo unde stie ca va putea fi oricand gasita…Si de ce nu poate timpul sa stea cateodata in loc ? Pentru ca nu am putea sa-i mai simtim importanta…
Doar uneori ne mai oprim din vartejul zilelor naive, pe care credem ca noi le conducem, imbrancindu-ne, luptandu-ne cu noi…pentru ultima farama de soapta ramasa nespusa, pentru ultimul gest ramas nesavarsit, pentru ultimul… sau primul Eu.
Unde esti tu cand ceilalti nu mai sunt ? Acolo unde toti vor sa fie…Unde sunt ei atunci cand tu nu mai esti ? Acolo unde tu nu mai poti fi…Unde e tot atunci cand nimic nu mai e ? Acolo unde nimeni nu mai poate ajunge…Si de ce zilele noastre se termina mereu cu acelasi dor de cele trecute ? Pentru ca ele sunt singurele pe care mintea noastra le poate concepe, le poate stii, le poate palpa cu sufletul, pentru ca tot ceea ce e trecut iti apartine, e singurul care iti inconjoara si-ti protejeaza fiinta…pentru ca tot ceea ce a fost nu-ti mai poate face rau…nu se mai intoarce…nu mai vine…nu mai stie ce va fi.