Versiunea printabila a topicului
UtileCopii Forum. Utile Despre Copii _ Blog Andrei _ Ce Munca Este Atat De Injositoare, Incat Sa Nu O Faci?
Postata de: Andrei Oct 11 2008, 12:11 PM
Ce Munca Este Atat De Injositoare, Incat Sa Nu O Faci?
Intotdeauna, in provincie, totul se intampla ceva mai tarziu decat in capitala. Sau cel putin asa se intampla cand internetul nu era atat de larg raspandit. Orice noutate, in materie de aproape orice, aparea intai in capitala. Cine a trait sau traieste in alt oras decat Bucuresti, stie ce zic. Asta ar fi introducerea
Cand eram prin liceu, deci cu muuuuulti ani in urma si imediat dupa revolutie ( ce vremuri... aveam vreo 14 ani ), un prieten din "gasca" a venit intr-o zi foarte entuziasmat si ne-a zis:
Bai! Ieri am fost la Bucuresti cu parintii, cu masina. Sa vedeti ce ni s-a intamplat! Cand ne opream la semafoare, apareau unii cu bureti, carpe si apa, in niste sticlute cu fis fis si ne intrebau daca vrem sa ne spele parbrizul si geamurile. Ni s-a parut ingenios, in plus aveam si parbrizul murdar de la drum, asa ca am fost de acord. Am intrebat cat costa si era foarte ieftin. Tot drumul spre casa, am facut calcule cam cat castiga baietii aia. Pai fiti atenti...
Si uite asa a inceput sa ne explice cum, si de ce, si ce, si cum... si am inceput sa facem calcule, cate masini trebuie sa spalam pe zi, daca spalam doar parbrizul sau si luneta si lateralele, cat tine semaforul culoarea rosie, daca punem doar apa sau trebuie si vreo solutie pt spalat si multe si multe altele.
Mai ramanea o singura problema la care nu prea gaseam raspuns: Rusinea . Nu era totusi cea mai nobila munca
Ce o sa zica parintii cand vor afla ce facem? Le spunem sau tinem secret? Daca ne vede vreun vecin si ne spune? Ne facem de ras? Ii facem pe parinti de ras? Ce vor zice soferii cand ii vom intreba daca vor sa le spalam geamurile la masini? Care dintre noi ii intreaba? Foarte multe intrebari si foarte grele
Intr-un final, din ce mi-aduc aminte, am ramas vreo 3 baiteti care am hotarat ca si aceasta este o munca si nu avem de ce sa ne fie rusine. Muncim, nu furam! Asa ne-am zis.
Mai departe povestea e frumoasa, si spun foarte sincer ca a meritat din plin. O lectie de viata, pe care sunt fericit ca am invatat-o. Nu stiu ce nume i-as putea da acestei lectii, insa am aflat in acea perioada foarte multe despre oameni. Poate atunci am inteles ca NU exista oameni buni sau oameni rai, ci doar probleme care apar in viata fiecaruia dintre noi si care ne fac, prin comportamentul de moment, sa parem buni sau rai. As vrea sa vorbesc si despre acest lucru si sigur o voi face la un moment dat, tot in acest blog
PS1: da, acum stiu sa spal f bine geamurile, insa nu imi face vreo mare placere
PS2: Nu v-am spus ca inainte de a ajunge sa spalam parbrize, intai am exersat o zi intreaga, spaland geamurile de la balconul inchis al prietenului care a venit cu ideea. Lucru pentru care mama lui ne-a multumit
Si ca sa termin povestea... initial am inceput intr-o benzinarie, dandu-ne seama ca nu avem destula dexteritate, pentru a termina treaba, pana cand semaforul se face verde Dupa o perioada relativ scurta, poate cateva luni, ideea a ajuns si la urechile altora, iar cand benzinaria s-a umplut de spalatori de parbrize, am inceput sa mergem la semafoare, asa cum doream initial
Cand toate semafoarele din oras erau pline de spalatori de parbrize, am decis ca e momentul pentru o schimbare. In fiecare echipa (de cate doi) e nevoie de cate o fata, majoritatea soferilor fiind barbati
Despre munca la cules de cirese in vacante si despre cel mai "umilitor" job pe care l-am avut (asa mi se parea la vremea aceea), promit sa va povestesc intr-un topic separat
Postata de: AdeDia Oct 11 2008, 12:29 PM
QUOTE(Andrei @ Oct 11 2008, 01:11 PM)
PS1: da, acum stiu sa spal f bine geamurile, insa nu imi face vreo mare placere
PS2: Nu v-am spus ca inainte de a ajunge sa spalam parbrize, intai am exersat o zi intreaga, spaland geamurile de la balconul inchis al prietenului care a venit cu ideea.
Lucru pentru care mama lui ne-a multumit Despre munca la cules de cirese in vacante si despre cel mai "umilitor" job pe care l-am avut (asa mi se parea la vremea aceea), promit sa va povestesc intr-un topic separat
ati fost totali
e si asta un ban cinstit......se spune ca munca il innobileaza pe om....si nu e nici o rusine sa muncesti
-se pare ca locurile au fost luate de copiii sau oamenii strazii
.....cu greu mai gasesti un loc de munca intr-o intersectie
iar cat despre cules.....in vremea noastra o faceam ca munca patriotica cu scoala
....dar pot sa spun ca era ffff fain...imi placea enorm....pe langa munca,ne si distram....din clasa a V a am inceput muncile agricole in spirit patriotic
....depanusat porumb,scos cartofi,cules rosii,capsuni.....chiar si sapa la porumb sau soia(in clasele mai mari)
asteptam urmatoarele povesti.....imi place topicul....
Postata de: Andrei Oct 11 2008, 12:35 PM
da AdeDia, acum jobul de spalator de parbrize este asociat asa cum spui si tu, cu oamenii strazii. Atunci nu se punea problema, cel putin initial, pentru ca eram primii
Si noi mergeam la munca patriotica la cules de porumb si altele si era una din marile bucurii, inainte de revolutie.
Dupa revolutie, insa, in vacante - cat inca eram la liceu, trebuia sa facem un ban, asa ca am optat pt culesul de cirese
Postata de: gabrielle2003 Oct 11 2008, 01:07 PM
QUOTE(Andrei @ Oct 11 2008, 01:35 PM)
da AdeDia, acum jobul de spalator de parbrize este asociat asa cum spui si tu, cu oamenii strazii. Atunci nu se punea problema, cel putin initial, pentru ca eram primii
Si noi mergeam la munca patriotica la cules de porumb si altele si era una din marile bucurii, inainte de revolutie.
Dupa revolutie, insa, in vacante - cat inca eram la liceu, trebuia sa facem un ban, asa ca am optat pt culesul de cirese
Postata de: Mih@ela Oct 11 2008, 02:07 PM
QUOTE(Andrei @ Oct 11 2008, 12:35 PM)
da AdeDia, acum jobul de spalator de parbrize este asociat asa cum spui si tu, cu oamenii strazii. Atunci nu se punea problema, cel putin initial, pentru ca eram primii
Si noi mergeam la munca patriotica la cules de porumb si altele si era una din marile bucurii, inainte de revolutie.
Dupa revolutie, insa, in vacante - cat inca eram la liceu, trebuia sa facem un ban, asa ca am optat pt culesul de cirese
Nu cred ca este cineva pe aici care sa zica,ca nu a fost la cules de cirese,mere,prune..etc..munca patriotica.Mie ,sincer nu mi se pare injositor,pe acele timpuri mi se parea mai repede distractiv.
Ce frumos mai era...Imi luam pachet,ma trezeam dis-de-dimineata,ma simteam atat de matura,ca mergeam la munca
Cat despre parbrize,ma abtin de la comentarii
Postata de: AdeDia Oct 11 2008, 02:17 PM
QUOTE(Andrei @ Oct 11 2008, 01:35 PM)
da AdeDia, acum jobul de spalator de parbrize este asociat asa cum spui si tu, cu oamenii strazii. Atunci nu se punea problema, cel putin initial, pentru ca eram primii
Si noi mergeam la munca patriotica la cules de porumb si altele si era una din marile bucurii, inainte de revolutie.
Dupa revolutie, insa, in vacante - cat inca eram la liceu, trebuia sa facem un ban, asa ca am optat pt culesul de cirese nu pot sa zic decat FELICITARI
In timpul vacantelor de la liceu(cred ca am prins vreo doua pana am inceput sa muncesc efectiv) si eu impreuna cu fratele meu si cativa vecini, am fost de cateva ori la scos ceapa,ptr bani
si eram fff mandra de mine ca muncesc
....chiar nu mi s-a parut injositor deloc.....
....in schimb s-a simtit ff jignit tatal meu....zicea ca-l facem de rusine
Postata de: Andrei Oct 11 2008, 02:26 PM
QUOTE(AdeDia @ Oct 11 2008, 03:17 PM)
in schimb s-a simtit ff jignit tatal meu....zicea ca-l facem de rusine
exact la fel s-a intamplat si in cazul tatalui meu. Insa nu referitor la cules. Asa cum am specificat si mai sus. Cand am zis injositor, m-am referit doar la spalatul de parbrize, nu si la cules.
Culesul era o mare placere, cu sau fara bani
Postata de: dyana Oct 13 2008, 02:25 AM
1. foarte frumos povestesti, o sa fii un bunic ideal:P
2. ai avut noroc de timp si de spatiu: in alte conditii ar fi trebuit sa aderi la vreo gasca, toate ariile fiind acoperite; cel putin in Bucuresti risti sa iti iei bataie foarte usor daca nu respecti regulile...
3. cel mai umilitor job pe care l-am avut eu:
Bucurestii anilor 2000: urmam o facultate lunga, grea si costisitoare, cand am decis ca e cazul sa o iau pe cont propriu. Si imi trebuiau si bani sa ma intretin; insa nu stiam sa fac nimic si mai mult -nu facusem niciodata nimic, nu aveam niciun fel de experienta. Imi trebuia ceva care sa imi ofere si un minumum de flexibilitate. Pana la urma am gasit: agent imobiliar. Mi-am facut si eu calcule ca si tine, cat ar trebui sa vand pe luna: cate inchirieri ar trebui sa fac, ce ar insemna sa vand un apartament, dar o casa?
La inceput ma simteam matura, vorba Mih@elei, ca trebuia sa ma trezesc dimineata sa merg la serviciu dar destul de curand nu mi-am mai dorit lucrul asta. Contactul cu clientii a fost o experienta destul de socanta: desi stiam sa scriu, sa citesc si sa vorbesc corect romaneste, ma priveau ca pe ultimul om din lumea asta. Considerau faptul ca au apelat la serviciile noastre, ca pe un imens favor, o adevarata milostenie; iar agentul era un simplu sclav care trebuia sa alerge tot orasul sa adune informatii, pentru ca la final, uitau oricum de firma.
Si tot ca si tine, am avut si eu parte de o lectie de viata destul de neplacuta insa: am intrat in contact cu o categorie de oameni, care nu stiu daca initial au fost buni sau rai, dar la final reprezentau numai ceea ce iti doresti mai putin sa ajungi vreodata: parvenitii. Posedau masini scumpe, case, terenuri, dar mai ales un ranjet pe care si-l aranjau mereu, de fiecare data dupa ce mai scuipau. Erau extrem de multumiti ca reusisera sa se capatuiasca si ca se puteau lauda cu asta.
Aveam colegi, de varsta a doua, care faceau meseria asta de ani buni si inca mai urmau sa o faca. Aveau mereu un zambet trist si o povara parca in spate. Daca vorbeai cu ei se bucurau sa iti povesteasca despre copii lor de liceu, despre neajunsurile cartierului in care stateau de vreo 20 de ani, despre patronul care mereu intarzia cu banii...
In final am renuntat, fiind cel mai prost vanzator care s-a inventat, dar imi amintesc fiecare detaliu in parte.
Postata de: mallina2u Oct 13 2008, 08:56 AM
Intr-adevar, munca innobileaza, indiferent de ceea ce prestezi... mai putin prostitutia, aia mi se pare unul din pacatele capitale si condamn pe cine face asa ceva!
De muncit, pot sa spun ca si eu am facut-o in vacantele din liceu.. pe langa cea fortata, de sapat porumbul, de prasit etc. la care tata insista sa mergem sa il ajutam, chiar si in zilele libere din perioada scolii, mai era dorinta mea si a fratelui mai mare sa strangem bani de rechizite, haine si pt. o minivacanta la mare.. astea se intamplau vara.. lucram la o ferma agricola, la separarea semintelor de floarea-soarelui, a graului, era o batoza speciala (nu mai stiu denumirea exacta) unde trebuia sa facem manevre intr-un praf de nu se poate.. aia, munca umilitoare si nesanatoasa pt plamani.. cules de pepeni.. de cea patriotica, impusa de scoala, liceu, nu mai spun.. si o alta munca prestata ce mi-a adus si satisfactii a fost participarea la sapaturi arheologice.. ma sculam cu noaptea in cap zi de zi, mergeam pe jos vreo 7 km, prin salbaticie vreo 2-3km.. si 'sapam' de zor, sa descoperim culturi si civilizatii de mult pierdute.. la prima expunere a exponatelor, am fost asa mandra sa fac parte din colectivul de onoare.. sunt amintiri frumoase.. la pranz, in pauza de masa, ne grabeam la scaldat in Dunare, ma chinuiam sa invat sa inot, dar nu am reusit nici pana acum .. acum, privind in urma, sunt convinsa ca nu as mai face toate acele munci, de-asta m-am ambitionat sa si invat, sa reusesc ceva in viata, sa am ce oferi si copiilor mei, nu-mi iese intrutotul, dar ma stradui in continuare.. la perfectiune, inca nu a ajuns nimeni
Postata de: Andrei Oct 13 2008, 12:54 PM
QUOTE(dyana @ Oct 13 2008, 03:25 AM)
1. foarte frumos povestesti, o sa fii un bunic ideal:P
merci
dar stiu ca n-am talent la povestit
in plus, am si uitat multe detalii
Postata de: Andrei Oct 13 2008, 01:01 PM
n-a fost idee originala, asa cum am zis ne-am inspirat de la cei din Bucuresti
si eu sunt de aceeasi parere ca si tine, Rux
Postata de: rux25 Oct 13 2008, 01:17 PM
QUOTE(Andrei @ Oct 13 2008, 02:01 PM)
n-a fost idee originala, asa cum am zis ne-am inspirat de la cei din Bucuresti
si eu sunt de aceeasi parere ca si tine, Rux
Si eu am facut parte din marea gloata cum ne spuneau ei guvernantii de la vremea respectiva...gloata care mergea la cules de mazare de pe camp...la sortat de cartofi la Pta progresul(nici acum nu am uitat mirosul lor)
...am terminat liceul in '83...si am fost nevoita sa ma angajez pentru practica 9 luni in fabrica...si am facut-o...aveam 18 ani...cand am intrat pe poarta fabricii de masini grele...mi se parea...putin aproape de sfarsitul lumii....nu stiam ce ma asteapta...am facut aceea practica
...la strung...insa spre bucuria mea...ajunsesem micuta mascota a fabricii(asa paream acolo, pentru ca nu ma incadram in nunatele fabricii de masini grele)...ma iubeau toti incepand de la muncitori la maistrii si la sefii mari de sectie
...Imi aduc si acum aminte cum intr-o zi, obligata fiind sa pun aceea urata basmaluta pe cap, m-am suparat si neascultand ordinele(eram si ceva ceva rebela)...am luat drumul spre poarta fabricii hotarata sa las totul in urma(eram de 4 luni angajata)...pe drum m-am intalnit cu cel care raspundea de noi,practicantii, care vazandu-ma plangand...mi-a dat concediu 2 saptamani
si m-a mutat in proiectare, in partea care tinea de institut
...dupa care usor usor...m-am plimbat pe sus pe la conducere, prin mai multe servicii...serviciul export import, pana la directorul comercial
de unde in '88 mi-am dat si demisia
...si uite asa...am amintiri frumoase acum...
Postata de: dyana Oct 13 2008, 02:05 PM
Un alt 'job' ceva mai amuzant insa, a fost cel de 'aplaudac'
Cum s-a intamplat: intr-o seara, mergand la festivalul berii, ne-au agatat o firma de casting, ne-au facut o poza, ne-au dat un formular de completat si gata. Intr-o saptamana ne-au sunat: vream sa facem parte din publicul unor emisiuni de divertisment? Ca de exemplu Surprize...sau Ciao, Darwin! Nu era mare lucru: stateai cam 2 ore si bateai din palme sau te prefaceai ca votezi.
Cu Ciao, Dawin! insa am reusit sa fac si cariera . Am avansat de la aplaudac in 'personaj de decor'; spre exemplu, odata am fost pirat. Doar ca hainele imi erau atat de mari incat aratam mai mult a cersetor si in plus, eram atat de mica pe langa ceilalti, incat in cadru nu imi intra mereu mai mult decat palaria
Apogeul carierei l-am atins cand am fost concurent, intr-una din echipe. Si cum habar nu prea aveam despre emisiune, nu prea stiam despre ce era vorba in probe, stateam si eu linistita in banca mea, fara sa imi exprim vadit dorinta de a fi aleasa pentru vreuna dintre probe. De aici s-a dedus faptul ca nu sunt o persoana prea curajoasa si...evident a trebuit sa imi reprezint echipa la proba curajului. Ce trebuia sa fac: sa iau un crocodil de bot, dupa ce m-am urcat intai in spatele lui si sa ii pun capul pe pieptul meu si sa il tin apoi cu barbia. Apoi, sa imi intind aripile si sa o fac pe avionul . Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea.
Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva
Postata de: anku Oct 13 2008, 02:14 PM
QUOTE(dyana @ Oct 13 2008, 04:05 PM)
Un alt 'job' ceva mai amuzant insa, a fost cel de 'aplaudac'
Cum s-a intamplat: intr-o seara, mergand la festivalul berii, ne-au agatat o firma de casting, ne-au facut o poza, ne-au dat un formular de completat si gata. Intr-o saptamana ne-au sunat: vream sa facem parte din publicul unor emisiuni de divertisment? Ca de exemplu Surprize...sau Ciao, Darwin! Nu era mare lucru: stateai cam 2 ore si bateai din palme sau te prefaceai ca votezi.
Cu Ciao, Dawin! insa am reusit sa fac si cariera
. Am avansat de la aplaudac in 'personaj de decor'; spre exemplu, odata am fost pirat. Doar ca hainele imi erau atat de mari incat aratam mai mult a cersetor si in plus, eram atat de mica pe langa ceilalti, incat in cadru nu imi intra mereu mai mult decat palaria
Apogeul carierei l-am atins cand am fost concurent, intr-una din echipe. Si cum habar nu prea aveam despre emisiune, nu prea stiam despre ce era vorba in probe, stateam si eu linistita in banca mea, fara sa imi exprim vadit dorinta de a fi aleasa pentru vreuna dintre probe. De aici s-a dedus faptul ca nu sunt o persoana prea curajoasa si...evident a trebuit sa imi reprezint echipa la proba curajului. Ce trebuia sa fac: sa iau un crocodil de bot, dupa ce m-am urcat intai in spatele lui si sa ii pun capul pe pieptul meu si sa il tin apoi cu barbia. Apoi, sa imi intind aripile si sa o fac pe avionul
. Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea.
Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva
beton!!!
Postata de: rux25 Oct 13 2008, 02:15 PM
QUOTE(dyana @ Oct 13 2008, 03:05 PM)
Un alt 'job' ceva mai amuzant insa, a fost cel de 'aplaudac'
Cum s-a intamplat: intr-o seara, mergand la festivalul berii, ne-au agatat o firma de casting, ne-au facut o poza, ne-au dat un formular de completat si gata. Intr-o saptamana ne-au sunat: vream sa facem parte din publicul unor emisiuni de divertisment? Ca de exemplu Surprize...sau Ciao, Darwin! Nu era mare lucru: stateai cam 2 ore si bateai din palme sau te prefaceai ca votezi.
Cu Ciao, Dawin! insa am reusit sa fac si cariera
. Am avansat de la aplaudac in 'personaj de decor'; spre exemplu, odata am fost pirat. Doar ca hainele imi erau atat de mari incat aratam mai mult a cersetor si in plus, eram atat de mica pe langa ceilalti, incat in cadru nu imi intra mereu mai mult decat palaria
Apogeul carierei l-am atins cand am fost concurent, intr-una din echipe. Si cum habar nu prea aveam despre emisiune, nu prea stiam despre ce era vorba in probe, stateam si eu linistita in banca mea, fara sa imi exprim vadit dorinta de a fi aleasa pentru vreuna dintre probe. De aici s-a dedus faptul ca nu sunt o persoana prea curajoasa si...evident a trebuit sa imi reprezint echipa la proba curajului. Ce trebuia sa fac: sa iau un crocodil de bot, dupa ce m-am urcat intai in spatele lui si sa ii pun capul pe pieptul meu si sa il tin apoi cu barbia. Apoi, sa imi intind aripile si sa o fac pe avionul
. Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea.
Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva
Postata de: diana1318 Oct 13 2008, 02:34 PM
QUOTE(dyana @ Oct 13 2008, 03:05 PM)
. Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea.
Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva
Pe noi
acum sigur Incerc sa mi te imaginez cocotata pe crocodil
si ce o fi fost in mintea crocodilului : de ce nu ma lasa astia in pace, sunt asa somnoros ...
Postata de: anku Oct 13 2008, 03:13 PM
QUOTE(Andrei @ Oct 13 2008, 04:41 PM)
iata dyana ca ai reusit sa amuzi
foarte misto povestea cu crocodilul
Vad ca a prins topicul si au mai aparut si alte joburi hazlii
Ok. Cum spuneam, la un moment dat jobul de spalator de parbrize nu mai mergea... pentru ca nu mai era loc de atatia muncitori
Atunci mi-a picat fisa, nici de data aceasta originala
Stiindu-ma un tip lenes, m-am gandit ca poate nu sunt singurul; si mai stiam ca lenea se plateste. Asa ca:
Ma trezeam dimineata foarte devreme (ooo ce greu..) si ma duceam la prima taraba de ziare.
- Aveti Evenimentul Zilei?
- Da
- Cate bucati?
- Poftim?
-Vreau 100 de bucati Evenimentul ZileiLa vremea aceea Evenimentul Zilei era cel mai vandut ziar (nu mai stiu acum) si costa 80 de lei vechi.
Le luam la brat ( pe ziare, desigur
) si ma opream in prima intersectie. Era ora la care oamenii plecau grabiti spre serviciu. Chiar si soferii
- Da-mi si mie un ziar
- 100 de lei
- Cum 100? Nu e 80?
- Ba da, dar la taraba
- Ok. Da-mi si mie unu.Unii vroiau, altii nu vroiau.. de.. lenea se plateste
bun!!!
Postata de: rux25 Oct 13 2008, 03:15 PM
QUOTE(Andrei @ Oct 13 2008, 03:41 PM)
iata dyana ca ai reusit sa amuzi
foarte misto povestea cu crocodilul
Vad ca a prins topicul si au mai aparut si alte joburi hazlii
Ok. Cum spuneam, la un moment dat jobul de spalator de parbrize nu mai mergea... pentru ca nu mai era loc de atatia muncitori
Atunci mi-a picat fisa, nici de data aceasta originala
Stiindu-ma un tip lenes, m-am gandit ca poate nu sunt singurul; si mai stiam ca lenea se plateste. Asa ca:
Ma trezeam dimineata foarte devreme (ooo ce greu..) si ma duceam la prima taraba de ziare.
- Aveti Evenimentul Zilei?
- Da
- Cate bucati?
- Poftim?
-Vreau 100 de bucati Evenimentul ZileiLa vremea aceea Evenimentul Zilei era cel mai vandut ziar (nu mai stiu acum) si costa 80 de lei vechi.
Le luam la brat ( pe ziare, desigur
) si ma opream in prima intersectie. Era ora la care oamenii plecau grabiti spre serviciu. Chiar si soferii
- Da-mi si mie un ziar
- 100 de lei
- Cum 100? Nu e 80?
- Ba da, dar la taraba
- Ok. Da-mi si mie unu.Unii vroiau, altii nu vroiau.. de.. lenea se plateste
Postata de: lia maria71 Oct 13 2008, 04:22 PM
esti taree,Andrei cred ca asa s-a nascut si acest forum!!!!!!!!!!!!!1din ingeniozitatea de care dai dovada!!!!!!!!!1ai avut merserii tare interesante,dar cine stie ,se descurca!!!!!bravo!!!!
Postata de: dyana Oct 13 2008, 10:25 PM
Am si eu un prieten, pe care il cheama tot Andrei si este chiar cel mai lenes dintre toti prietenii mei . Cu toate astea, pe cand era in liceu, primul lui job a fost cel de vanzator de ziare. Mai exact, se trezea dimineata la ora 5 (in weekend), traversa Bucurestiul pana la Casa Presei Libere, isi umplea ruxacul cu ziare, le vindea cu 2 000 de lei mai mult (nu profita -asta era pretul pietei, zice el ) si apoi, daca ii mai ramaneau ziare se intorcea cu ele la Casa Presei...
Inca ma mai minunez de lucrul asta si acum, iar cand mai am ocazia il intreb: "Si chiar faceai tu asa ceva?..."
Postata de: Mih@ela Oct 13 2008, 11:20 PM
QUOTE(Andrei @ Oct 13 2008, 02:41 PM)
iata dyana ca ai reusit sa amuzi
foarte misto povestea cu crocodilul
Vad ca a prins topicul si au mai aparut si alte joburi hazlii
Ok. Cum spuneam, la un moment dat jobul de spalator de parbrize nu mai mergea... pentru ca nu mai era loc de atatia muncitori
Atunci mi-a picat fisa, nici de data aceasta originala
Stiindu-ma un tip lenes, m-am gandit ca poate nu sunt singurul; si mai stiam ca lenea se plateste. Asa ca:
Ma trezeam dimineata foarte devreme (ooo ce greu..) si ma duceam la prima taraba de ziare.
- Aveti Evenimentul Zilei?
- Da
- Cate bucati?
- Poftim?
-Vreau 100 de bucati Evenimentul ZileiLa vremea aceea Evenimentul Zilei era cel mai vandut ziar (nu mai stiu acum) si costa 80 de lei vechi.
Le luam la brat ( pe ziare, desigur
) si ma opream in prima intersectie. Era ora la care oamenii plecau grabiti spre serviciu. Chiar si soferii
- Da-mi si mie un ziar
- 100 de lei
- Cum 100? Nu e 80?
- Ba da, dar la taraba
- Ok. Da-mi si mie unu.Unii vroiau, altii nu vroiau.. de.. lenea se plateste
Postata de: shanty Oct 14 2008, 01:29 PM
Salutare!
Eu nu pot sa spun ca am facut meserii prea „dubioase”, dar faza cu stersul parbrizelor mi-a adus aminte de gasca sotului meu, care a facut o afacere asemanatoare cu vazarea de porumb fiert pe plaja....nu il cunosteam pe vremea aia, dar mi-l si inchipui (el e un timid si jumatate de felul lui) strigand prin multimea de pe plaja „ia porumbelul fierbinteeeeee!!!!”
Avand in vedere ca pe vreamea cand incepusem si eu sa ma tin pe picioare mai bine, s-a cam dus comunismul, n-am mai apucat celebra practica ceausista...asa ca prima mea meserie a fost in anul I de facultate, si am inceput, ca mai toti studentii din C-ta, cu cea de ospatar (in domeniu asta tot timpul se va gasi de lucru pe litoral)... Nu pot sa spun ca a fost jignitoare, chiar de loc, dar m-am facut de cateva ori de rasul curcilor...
Si acu’ mi-aduc aminte prima zi, primii clienti: o familie (sot, sotie, la vreo 40 ani) cu 2 copii. Toata terasa goala (norocul meu! ). Ma duc, le iau comanda si ma intorc sa le aduc tacamurile si bauturile, toate puse frumos pe o tava... Bineinteles, ajung la ei la masa si ma apuc sa pun tacamurile intai , dupa primele 2 tava mea se dezechilibreaza, imi cade o sticla, ma aplec dupa ea rapid, timp in care imi cade a 2-a....si asa mai departe.....ca in filmele cu Stan si Bran era.... Ma facusem rosie ca racul si as fi sapat o groapa in care sa ma bag toata...dar domnul a fost foarte dragut cu mine, m-a ajutat sa strang sticlele de pe jos si m-a intrebat „e prima zi, nu?” „lasa, ca toti am inceput de undeva. o sa de descurci tu”
Acum am o compasiune aparte pentru ospatari (atata timp cat nu incearca sa ma traga in teapa, ca intre timp am invatat si asta cum se face ), mai ales pt cei care mai scapa pe jos ceva din cand in cand....
Mai jenant a fost in perioada cand faceam promotii....Cele mai multe dintre ele au fost faine (cea mai mare parte le-am facut la produse pt ingrijirea parului, si sampling la produse alimentare...la care o rezolvam si cu pranzul si cu cina), dar am mai facut si pt produse mai ...ciudate: o firma dubioasa ce producea pampersi execrabili, la care dadeai cadou o pereche de tampoane expirate pt mamici (eu am refuzat sa le lipesc pe astea pe pachete ), mancare pt pisici (bine ca nu a fost cu sampling, sa le dau si sa guste), OB-uri (era o demonstratie cu cerneala rosie ), prezervative. „Faine” mai erau si cele in care primeai o uniforma cu 5 numere mai mare, sau in culori mai turbate..........
Postata de: Betti Jan 15 2010, 03:19 PM
QUOTE(Mih@ela @ Oct 11 2008, 02:07 PM)
Nu cred ca este cineva pe aici care sa zica,ca nu a fost la cules de cirese,mere,prune..etc..munca patriotica.Mie ,sincer nu mi se pare injositor,pe acele timpuri mi se parea mai repede distractiv.
Ce frumos mai era...Imi luam pachet,ma trezeam dis-de-dimineata,ma simteam atat de matura,ca mergeam la munca
Cat despre parbrize,ma abtin de la comentarii :liwlol: :liwlol:
Eu!Nu tin minte sa fi fost vreodata la cules de ceva cu scoala,desi am prins comunismul!O data cind eram la Calugareni am pus ceapa in pamint si am acoperit-o,atit!In rest,nimic de genul asta!
Postata de: Dana1975 Jan 15 2010, 04:04 PM
interesant topicul!
am fost si eu pe vremea comunistilor la cules de vie,in practica era misto,veneam si cu struguri acasa,ne si plateau...era bine pt vremurile alea...
prin 93-94 eram rockerita,dupa care depeche-ista si nici nu visam eu ca dupa citiva ani urmam sa devin dansatoare profesionista de muzica populara intr-un ansamblu cit de cit renumit,cu toate astea tin sa-ti spun Andrei ca e cea mai frumoasa meserie care exista(dupa parerea mea desigur),numai ca schimbarea unui partid cu altul la conducerea primariei duce si la falimentul echipei de dansatori din care faceam parte...pacat....si asa am ajuns unde sunt si sa-ti enumar meseriile pe care le-am facut pina in prezent:menajera la o fam de oameni f bogati,baby-sitter,muncitoare intr-o clinica veterinara,muncitoare intr-o fabrica de lemn,multa vreme faceam teme cu niste copii ai unor oameni instariti,ajutor bucatar intr-un restaurant si cine stie ce alte munci ma mai asteapta in viitor....
Postata de: marimaria Jan 15 2010, 05:34 PM
Desi sunt de o tristete coplesitoare.......m-a atras topicul si ca sa-mi deschid un pic sufletul cu voi va destainuiesc si eu din meseriile tineretii....ale tineretii valuri.
Eram la camin studentesc si geamurile si casa scarii erau pline cu afise de vanzare diverse.....impreuna cu 4 baieti dintre care unul era prietenul meu am horatat sa ne apucam serios de afaceri.......vindeam bere in camin mai ales in week end cand erau bairame......vineri noaptea si sambata era o nebunie.
Descoperiesm un aprozar unde berea avea un pret mai mult decat convenabil si ne-am apucat de afaceri.
De luni pana vineri caram cu carutul de cumparaturi bere la greu, iar apoi vanzare.....banii curgeau garla.....reusisem s-o dam la un pret bun si pt clienti.
A mers cam o luna pana cand am avut de-a face cu mafia caminului sau a campusului.
Intr-o noapte toata lumea si-a dezlipit afisele asa ca ramasesem numai noi......dar noi habar nu aveam.
Cand cioc cioc, deschidem.........politia.........."ne dadusera in gat"
Ne-au confiscat tot, dar ne-au iertat pt ca eram la prima abatere.
De atunci restul au putut "lucra" linistiti.......nu mai eram noi "cuiul" din coaste.....dar nici n-am vrut sa vindem pontul cu aprozarul unde costa putin berea.
Bafta la toata lumea!
Postata de: maria26 Jan 15 2010, 09:38 PM
QUOTE(marimaria @ Jan 15 2010, 07:34 PM)
Desi sunt de o tristete coplesitoare.......m-a atras topicul si ca sa-mi deschid un pic sufletul cu voi va destainuiesc si eu din meseriile tineretii....ale tineretii valuri.
Eram la camin studentesc si geamurile si casa scarii erau pline cu afise de vanzare diverse.....impreuna cu 4 baieti dintre care unul era prietenul meu am horatat sa ne apucam serios de afaceri.......vindeam bere in camin mai ales in week end cand erau bairame......vineri noaptea si sambata era o nebunie.
Descoperiesm un aprozar unde berea avea un pret mai mult decat convenabil si ne-am apucat de afaceri.
De luni pana vineri caram cu carutul de cumparaturi bere la greu, iar apoi vanzare.....banii curgeau garla.....reusisem s-o dam la un pret bun si pt clienti.
A mers cam o luna pana cand am avut de-a face cu mafia caminului sau a campusului.
Intr-o noapte toata lumea si-a dezlipit afisele asa ca ramasesem numai noi......dar noi habar nu aveam.
Cand cioc cioc, deschidem.........politia.........."ne dadusera in gat"
Ne-au confiscat tot, dar ne-au iertat pt ca eram la prima abatere.
De atunci restul au putut "lucra" linistiti.......nu mai eram noi "cuiul" din coaste.....dar nici n-am vrut sa vindem pontul cu aprozarul unde costa putin berea.
Bafta la toata lumea!
maria ai un stil de a povesti
foarte tare cu mafia din camin
Postata de: marimaria Jan 16 2010, 02:57 PM
QUOTE(maria26 @ Jan 15 2010, 11:38 PM)
Am vandut si tigari: L&M, Winston si Carpati, dar am lasat-o balta ca veneau sa cumpere fetele in creierul noptii cate 2 tigari si "nu face fatza cat face atza".............auzi dom'le pt 2 tigari sa ma dau jos din pat plus ca tre sa ai mereu marunti sa dai rest
asa ca m-am apucat serios de fumat ca sa termin rezerva.
Postata de: flori-de-cimp Jan 16 2010, 05:32 PM
QUOTE(shanty @ Oct 14 2008, 01:29 PM)
Salutare!
Avand in vedere ca pe vreamea cand incepusem si eu sa ma tin pe picioare mai bine, s-a cam dus comunismul, n-am mai apucat celebra practica ceausista...asa ca prima mea meserie a fost in anul I de facultate, si am inceput, ca mai toti studentii din C-ta, cu cea de ospatar (in domeniu asta tot timpul se va gasi de lucru pe litoral)... Nu pot sa spun ca a fost jignitoare, chiar de loc, dar m-am facut de cateva ori de rasul curcilor...
Si acu’ mi-aduc aminte prima zi, primii clienti: o familie (sot, sotie, la vreo 40 ani) cu 2 copii. Toata terasa goala (norocul meu!
). Ma duc, le iau comanda si ma intorc sa le aduc tacamurile si bauturile, toate puse frumos pe o tava... Bineinteles, ajung la ei la masa si ma apuc sa pun tacamurile intai
, dupa primele 2 tava mea se dezechilibreaza, imi cade o sticla, ma aplec dupa ea rapid, timp in care imi cade a 2-a....si asa mai departe.....ca in filmele cu Stan si Bran era....
Ma facusem rosie ca racul si as fi sapat o groapa in care sa ma bag toata...dar domnul a fost foarte dragut cu mine, m-a ajutat sa strang sticlele de pe jos si m-a intrebat „e prima zi, nu?” „lasa, ca toti am inceput de undeva. o sa de descurci tu”
Acum am o compasiune aparte pentru ospatari (atata timp cat nu incearca sa ma traga in teapa, ca intre timp am invatat si asta cum se face
), mai ales pt cei care mai scapa pe jos ceva din cand in cand....
am lucrat si eu , doar o zi ca ospatar ! prima comanda a fost un castron de supa, mamaa supa atit de fierbinte ca o secunda mi-a lipsit sa ii scap domnului supa in poale !!! si aia mi-a fost de ajuns , !!!a doua zi nu mai m-am dus...
Postata de: mia22_ro Jan 16 2010, 05:34 PM
QUOTE(marimaria @ Jan 16 2010, 04:57 PM)
EU AM FACUT IN FACULTATE CHESTIONARE DESPRE TIGARI....
AS, DE CE N-AM DAT DE TINE!!!
Postata de: mia22_ro Jan 16 2010, 06:41 PM
QUOTE(dyana @ Oct 13 2008, 04:05 PM)
Un alt 'job' ceva mai amuzant insa, a fost cel de 'aplaudac'
Cum s-a intamplat: intr-o seara, mergand la festivalul berii, ne-au agatat o firma de casting, ne-au facut o poza, ne-au dat un formular de completat si gata. Intr-o saptamana ne-au sunat: vream sa facem parte din publicul unor emisiuni de divertisment? Ca de exemplu Surprize...sau Ciao, Darwin! Nu era mare lucru: stateai cam 2 ore si bateai din palme sau te prefaceai ca votezi.
Cu Ciao, Dawin! insa am reusit sa fac si cariera
. Am avansat de la aplaudac in 'personaj de decor'; spre exemplu, odata am fost pirat. Doar ca hainele imi erau atat de mari incat aratam mai mult a cersetor si in plus, eram atat de mica pe langa ceilalti, incat in cadru nu imi intra mereu mai mult decat palaria
Apogeul carierei l-am atins cand am fost concurent, intr-una din echipe. Si cum habar nu prea aveam despre emisiune, nu prea stiam despre ce era vorba in probe, stateam si eu linistita in banca mea, fara sa imi exprim vadit dorinta de a fi aleasa pentru vreuna dintre probe. De aici s-a dedus faptul ca nu sunt o persoana prea curajoasa si...evident a trebuit sa imi reprezint echipa la proba curajului. Ce trebuia sa fac: sa iau un crocodil de bot, dupa ce m-am urcat intai in spatele lui si sa ii pun capul pe pieptul meu si sa il tin apoi cu barbia. Apoi, sa imi intind aripile si sa o fac pe avionul
. Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea. :liwlol:
Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva
AM FOST SI EU LA...DEBUT 50 PLUS
SE FILMA LA tIMISOARA SI AM FOST SI IN JURIU
AM FOST TARE MANDRA...SI MANDRIA ASTA M-A COSTAT O RESTANTA LA DEMOGRAFIE...
IN LOC SA FIU LA EXAMEN ERAM CU MOSII LA DANS
Sponsorizat de Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)