Bine ati venit Vizitator ( Logare | Inregistrare )

5 Pagini V  < 1 2 3 4 5 >  
Reply to this topicStart new topic
> Povesti Pentru Copii...
lia maria71
postare Jul 15 2008, 11:31 PM
Postare #21


Golden Member
*********

Grup: Golden Members
Postari: 6,031
Inscris la: 21-June 08
Din: MEREU ACASA
Membru nr.: 27,116



QUOTE(harasim @ Mar 13 2008, 11:25 PM) *
CEL CE INSEALA
Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:


- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?


- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?


- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.


Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"


Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.


Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:


- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.

Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.


In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

cine sapa groapa altuia cade el in ea.....................

"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."

SFANTA TREIME
Un om simplu calatorea pe un drum de tara, in tovarasia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul si-a aratat o nedumerire:


- Cuvioase parinte, nu pot intelege cum de in Sfanta Treime sunt trei Persoane care formeaza Una singura. Cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt trei persoane unite, nedespartite, dar fara a se amesteca una cu cealalta ?


- Fiul meu, ii raspunse cu rabdare preotul, sunt si lucruri mai presus de gandirea noastra pacatoasa. Insa, ceea ce spui nu este atat de greu de priceput. Sa privim, de exemplu, soarele! Sa zicem ca sfera de foc, ce dainuieste acolo de veacuri, este Tatal. Apoi, sa spunem ca lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, Ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi, caldura, care vine tot de la soare pentru a ne incalzi, sa zicem ca ar fi Sfantul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina si cu caldura lui nu sunt unul si acelasi lucru si, cu toate acestea, cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare? La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Unul si Acelasi Dumnezeu, Caruia noi, credinciosii, ne inchinam.


Omul, ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Insa, oamenii mandri pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate, mai devreme sau mai tarziu, le sunt accesibile. Omul credincios stie, insa, ca nu mintea si nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.



"Nadejdea mea este Tatal,

Scaparea mea este Fiul,

Acoperamantul meu este Duhul Sfant.

Treime Sfanta, marire Tie!""
Poveste cu talc. Morala excelenta.

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol
................................................................................
.............................
O alta poveste cu talc...atentie la morala...

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...
................................................................................
................................
Varianta II

Era o data o fata frumoasa foc de-ti lua ochii pe nume NEBUNIA si era un barbat chipes cu un suflet incredibil puternic la suprafatza dar avea un singur defect avea ochii extrem de sensibili, se numea AMORU. Mergeau ei o data pe strada singuri si abatuti si ingandurati si s-au ciocnit intamplator SI din momentul cand si-au intalnit privirile s-au indragostit ireversibil. Atunci Amoru a hotarat sa o cheme pe Nebunia in lacasul lui SI cand Amoru pleca la munca, Nebunia se gandi sa-i faca o surpriza iubitului ei si se gandi sa-i ofere o masa copioasa si romantica. Ajunsa la piata dupa ce cumparase tot ce avea nevoie dadu cu ochii spre un buchet de trandafiri superbi si se gandi ca e pacat sa nu cumpere si ea, macar unul. A cumparat trandafirul s-a dus acasa a gatit a aranjat masa si a venit si cand Amoru a ajuns acasa Nebunia nu a putut astepta si ia oferit trandafirul Amorului insa tepii trandafirului i-au ranit ochii Amorului si de atunci nebunia a ramas ochii amorului nu s-au mai despartit niciodata.



--------------------

http://www.utilecopii.ro/poze/vezi.asp?idc=2697
ne dati un vot?

LIA, MAMICA FERICITA DE BAIETI!

  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
simira
postare Sep 21 2008, 11:25 PM
Postare #22


Top Member
****

Grup: Top Members
Postari: 877
Inscris la: 9-March 08
Din: CLUJ-NAPOCA
Membru nr.: 17,271



QUOTE(rux25 @ Dec 22 2007, 10:26 AM) *
O poveste dulce...

Doi ingerasi s-au gandit sa se joace de-a oamenii.
- "Uite cum facem", a spus cel care avea mai multa experienta cu pamantenii, "ne asezam la distanta unul de celalalt. Tu ma chemi la tine, dar eu nu vin. Si din cauza asta ne certam un picut, asa, la fel ca oamenii. Vrei?"
- "Bine", a incuviintat cel de al doilea.
- "Ingerasule ...", zise rugator primul, "hai la mine".
Celalalt ingeras veni cit putu el de repede langa prietenul sau, cu fata stralucind de zambet.
- "Aaa, nu, nu asa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai inteles?"
- "Da" , spuse iar cel de-al doilea ingeras.
Dar cum auzi "Ingerasule, hai la mine", cum se duse tinta langa amicul sau si il imbratisa.
Acesta il mai instrui inca o data:
- "Eu te strig, dar tu te tii tare si nu vii. Bine? Ingerasule ..."
Nici un raspuns.
- "Ingerasule, vino, te rog, la mine ..."
In sfarsit, hotarat sa nu se mai lase convins, cel de-al doilea ingeras spuse: - "Nu vin" - "Bine, atunci vin eu la tine", il linisti primul ingeras pe prietenul sau, mergand intr-un suflet langa acesta si imbratisandu-l cu multa afectiune.

Ma topesc! ma topesc! ma topesc!!!!!! dupa aceasta povestioara!!! partners.gif oFloare.gif floare2.gif laugh.gif eusa_clap.gif eusa_clap.gif


--------------------



  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ruxy
postare Dec 19 2008, 10:57 AM
Postare #23


Top Golden Member
**********

Grup: Top Golden Members
Postari: 37,319
Inscris la: 28-November 07
Membru nr.: 10,411






Craciunul Mariucai

Dimineata de Craciun sosise in zvon de colindatori care cintau la ferestre, cit puteau de tare, bucuria nasterii Domnului. Si nu era cintec mai frumos decit acela despre Isus si mama sa Maria. Toti ai casei ascultau cuprinsi de o tainica emotie povestea minunatei nasteri in timp ce casa intreaga parea invaluita intr-o sfinta liniste. Mai apoi, dupa ce intreaga familie intoarsa de la biserica s-a asezat in jurul mesei de Craciun, micuta Mariuca a observat cum lucrurile din camera, ca vrajite, au inceput dintr-o data sa discute intre ele. Mirarea copilului a fost cu atit mai mare cu cit si-a dat seama ca numai ea intelege limba in care sporovaiau de zor mobilele si tacimurile, farfuriile si covorul, paharele, cartile din rafturi, canile, scaunele ba chiar si fata de masa.

De teama sa nu fie prinsa ca trage cu urechea, Mariuca isi vedea de friptura din farfurie ca si cind nu s-ar fi intimplat absolut nimic.in timp ce bunicul istorisea o intimplare vesela de pe vremea cind era copil, scaunul pe care statea protesta in gura mare: - Of, ce guraliv! Si se foieste atita de mi-a rupt spinarea! Ce-ar fi sa ma apuc si eu sa povestesc lucruri intimplate demult!??! Ce, ar fi placut sa va amintesc cum am scapat ca prin urechile acului de incendiu atunci cind fetita aia alintata s-a jucat cu chibriturile? Un cor de proteste din partea tuturor l-a oprit pe scaun sa mai scoata o vorba. Timida si abia auzita, de pe raftul de sus, cartea de bucate a soptit: - Ce spaima am tras atunci!

Eu una am lesinat chiar. La auzul acestor vorbe Mariuca s-a facut mica-mica pentru ca alintata care se jucase cu chibriturile era chiar ea. Desi intimplarea aceea ii iesise complet din minte, acum abia isi dadea cu adevarat seama ce greseala facuse. E drept ca nu s-a intimplat absolut nimic pentru ca tata intervenise la timp. Si tot adevarat era si faptul ca fusese pedepsita dar, abia acum Mariuca intelegea ca-si meritase pedeapsa. Cu ochii tinta in farfurie, copilul incerca sa mai auda cite ceva din discutia lucrurilor. Si nu mica i-a fost mirarea sa-si auda farfuria, cu glas pitigaiat, ca o tata: - Sinteti niste rai cu totii! Biata copila , ce s-o fi speriat si ea atunci! Tu scaunule sa-ti mai vezi de treaba ta ca doar nu esti buricul pamintului. Cine te crezi? Faceti prea mult zgomot pentru nimic: Mariuca e o fetita cuminte. A gresit si ea odata dar asta nu inseamna ca trebuie pedepsita la nesfirsit. Sint absolut sigura ca a inteles ca nu e bine ce-a facut si ca-i pare rau. Brusc inveselita, Mariuca era cit pe ce sa se dea de gol strigand

Da, da, asa e!!" dar s-a oprit la timp, astupindu-si gura cu mina. ?Ce draguta e!" isi spuse fetita privind cu drag farfuria din fata ei. ?Cred ca de acum incolo am s-o ajut mereu pe mama sa spele vasele. Se pare ca sint niste persoane extrem de cumsecade si bag de seama ca sint si bine educate". Bunicul terminase demult povestea despre copilaria lui si intre timp mama adusese pe masa un platou cu sarmale aburinde. Fata de masa a devenit dintr-o data foarte nelinistita: - Nu se poate!!!! Iar o sa ma pateze Mariuca! Si iar o sa fiu fiarta, pusa la albit cu tot felul de chimicale si-o sa fie vai de mine! M-am saturat! Fata de masa avea dreptate: Mariuca nu prea avea grija sa nu pateze totul in jur atunci cind minca. Stia ca mama avea ac de cojocul petelor si nici prin cap nu-i trecea sa se gindeasca la fata de masa. Dar auzind-o cum se tinguie fetitei i s-a facut mila de ea si a devenit atenta la fiecare gest. ?Poate ca daca nu voi mai face pete ma va ierta" isi facu Mariuca planul si zimbi sigura pe ea.

Masa se termina fara nici un alt incident si Mariuca, dupa ce-si ajuta mama sa stringa masa si sa spele vasele fugi iute in camera ei dornica sa auda ce-si spuneau lucrurile ei. Cum deschise usa auzi risete si larma mare cam cum era la scoala, in pauze. Papusile chicoteau in coltul lor in timp ce, de pe birou, caietele strigau cit puteau: - Ura, ura am scapat de Mariuca! Astazi si miine si poimiine e sarbatoare si n-o sa scrie nimic si-o sa fim libere!!! Mariuca s-a incruntat pentru ca nu pricepea ce vor de fapt caietele. Doar rostul lor e sa fie scrise si n-ar trebui sa se poarte asa. Eu scriu frumos si-mi place la scoala" zise cu voce tare, aproape plingind, Mariuca. - Ce folos daca nu ai grija de noi! riposta caietul de aritmetica. Mie mi-ai indoit toate colturile iar fratelui meu de citire i-ai patat foile cu cerneala. Crezi ca e suficient sa scrii frumos? Habar nu ai cit de rau ne pare cind vedem ca nu-ti pasa cum aratam! Mariuca ramase in mijlocul camerei privindu-si caietele imprastiate pe birou.

Dintr-o data intelegea ca avea multe de pus la punct in ceea ce o privea. Se intreba insa mirata de ce abia azi, in ziua de Craciun, a putut sa inteleaga limba obiectelor si sa afle astfel cit de multe greseli a facut fara sa vrea. ?Sa fie oare o vraja? O magie? Sa-mi fi adus azi noapte Mosul si darul de a intelege ce spun lucrurile Cred ca va trebui sa intreb pe cineva mai mare." Dar, pina sa-si duca gindul pina la capat, Mariuca adormi. Iar ingerul ei pazitor, cel care infaptuise minunea, isi pleca aripile peste fetita adormita si ii trimise un vis. Si copila visa o noapte friguroasa de iarna luminata de o stea cum nu se mai vazuse niciodata. Vazu in vis si staulul aprigului Craciun si ieslea cu pruncul sfint si pastorii cu fete blinde si darurile magilor. Auzi suspinul Mariei si rugaciunea blindului Iosif.

Si era visul acesta atit de minunat incit o fericire fara seaman puse stapinire pe sufletul ei micut de copilas. Cind se trezi din somn Mariuca, toate lucrurile stateau cuminti si tacute la locurile lor, dar fetita stia deja ca fiecare obiect are importanta lui. Mai stia si ca lucrurile trebuie respectate si pastrate cu grija caci si ele sint asemenea fiintelor, daruri de la Dumnezeu. Iar visul minunat o invatase ca ziua de Craciun este o zi deosebita in care se petrec multe lucruri despre care oamenii mari nu au habar. Si pentru ca bucuria zilei de Craciun sa fie deplina, din cer au inceput sa cada fulgi mari de zapada.
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ruxy
postare Mar 11 2009, 10:32 PM
Postare #24


Top Golden Member
**********

Grup: Top Golden Members
Postari: 37,319
Inscris la: 28-November 07
Membru nr.: 10,411




Copilul si preotul trandafir.gif

Mergand prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urat cu prietenii sai de joaca si injurand. Oprindu-se, l-a intrebat:
- Daca cineva ar vorbi in limba engleza, ce ai crede despre el ?
- Ca este un englez, a raspuns baietelul.
- Dar daca cineva ar vorbi in limba spaniola ?
- Ar fi un spaniol, desigur.
- Nu crezi ca este la fel si cu cel care vorbeste "limba" lui Dumnezeu ? Un crestin spune doar lucruri frumoase si folositoare. De la omul rau, dimpotriva, nu auzi decat vorbe urate, injuraturi si minciuni. Cum este sufletul omului, asa sunt si vorbele sale.
Fii atent ce spui, fiindca, mai devreme sau mai tarziu, vei ajunge intre cei a caror limba o vorbesti! Poti ajunge intre pacatosi si diavoli sau intre ingeri si sfinti.

"Omul este o corabie mica, in care se afla lei si balauri, otrava si rautate, carari bolnave si prapastii fara sfarsit. Dar, tot acolo este si Dumnezeu, sunt si ingerii, viata si Imparatia Domnului, lumina si Apostolii, cetatile ceresti si comorile de har: acolo, in sufletul omului, sunt toate."
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ana80
postare Mar 11 2009, 10:47 PM
Postare #25


Top Member
****

Grup: Top Members
Postari: 763
Inscris la: 7-October 08
Din: verona
Membru nr.: 41,201



>
foarte frumoase povestile postate de tine,rux!
esti o persoana foarte deosebita si draga mie! oFloare.gif


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ruxy
postare Mar 11 2009, 10:48 PM
Postare #26


Top Golden Member
**********

Grup: Top Golden Members
Postari: 37,319
Inscris la: 28-November 07
Membru nr.: 10,411



QUOTE(ana80 @ Mar 11 2009, 10:47 PM) *
foarte frumoase povestile postate de tine,rux!
esti o persoana foarte deosebita si draga mie! oFloare.gif

Si tu esti speciala pentru mine draga mea Ana partners.gif trandafir.gif
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
radumusat2008
postare Mar 21 2009, 10:45 PM
Postare #27


Junior
*

Grup: Members Plus
Postari: 5
Inscris la: 21-March 09
Membru nr.: 80,319



o poveste dulce
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
corina2009
postare Mar 22 2009, 06:48 PM
Postare #28


Junior
*

Grup: Members Plus
Postari: 5
Inscris la: 22-March 09
Membru nr.: 80,509



interesanta poveste
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ruxy
postare Mar 24 2009, 08:20 PM
Postare #29


Top Golden Member
**********

Grup: Top Golden Members
Postari: 37,319
Inscris la: 28-November 07
Membru nr.: 10,411






Povestea ingerasilor minunati si a Baietelului


Era odata, pe cand norii storceau litri de suc in vase de clestar, pentru copiii cuminti si mai putin cuminti, ei bine, a fost o familie... de oameni muti. Nu erau si surzi, doar muti. Si tatal, si mama, si copiii erau muti. Se intelegeau prin semne si din priviri. Mai greu le era cu alti oameni, care nu cunosteau limbajul gesturilor. Cu chiu cu vai, se descurcau si ei in lume. Printre copiii familiei era si un Baietel care si-ar fi dorit tare mult sa vorbeasca si care nu era impacat cu neputinta sa. Voia sa mearga la scoala, sa ridice si el mana la lectie, pentru a da raspunsul corect. Iar colegii lui sa nu mai aiba de chicotit din cauza mimicii lui...
Acest Baietel se ruga in gandul lui, seara de seara, la ingerul pazitor si la ceilalti ingerasi, astfel:

„Ingeras, ingeras,
Daruieste-mi mie glas,
Sa pot spune la copii,
Cuvintele, poezii!
Ingerasi, ingerasi,
Rog si pentru frati un glas,
Pentru tata, pentru mama,
Sa vorbeasca fara teama!"

In timp, Baietelul se imprietenise cu ingerasii la care se ruga. Uneori acestia ii vorbeau tainic, numai lui, in toate limbile pamantului.
- Nu fi trist, Baietel, ti-am dat de la Dumnezeu darul de a intelege orice limba, a oricarui popor. Ca sa-ti alinam suferinta. Sa te rogi mereu, sa ai credinta cu rabdare, si atunci vei vedea cum dorintele potrivite ti se implinesc! ii spuneau ei.
O perioada, dorinta Baietelului de a putea vorbi i se sterse din minte. Era incantat sa poata intelege graiurile popoarelor. Dar dupa o vreme, Baietelului ii reveni tristetea. El se resemna cu mutenia lui si a familiei. La culcare, ingerasii il asteptau, dar il vedeau cum, fara chef, se acoperea cu paturica. Era o paturica moale, cusuta de mama lui. Isi facea cruce sub paturica si adormea. Nu mai statea la „taclale" cu ingerasii. Parea ca-i uitase.
Ar fi ramas totul invaluit intr-o tristete... muta, daca Baietelul nu ar fi vazut-o pe surioara lui mai mica intr-o seara, la culcare, „vorbind" cu ingerasii.
- Nu mai fi suparata, ii spuneau acestia. Fratele tau se va linisti. Uite, indeamna-l sa picteze. Asa se va bucura si el, si cei din jurul lui. Va fi forma lui de exprimare preferata...
Nu fu nevoie ca surioara sa il roage. De a doua zi, Baietelul trecu la pictura. Primii pe care ii desena fura ingerasii, prietenii sai si ai familiei. In bucuria sa, Baietelul uita de toate, exprimandu-si sufletul prin paleta bogata de culori... Surioara i se alatura. De atunci, saptamanal, un perete al familiei fara glas se umplea de exponate ale copiilor... La fel, un panou de pe holul scolii unde invata Baietelul...
Iar rugaciunea Baietelului catre Dumnezeu si catre ingerasi se relua, numai ca acesta nu mai cerea ce dorea el, ci sa se faca voia lui Dumnezeu. „Caci Tu, Doamne, stii mai bine ce-mi trebuie si ce-mi foloseste...", incheia Baietelul, inainte de „Amin".
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
USA
postare Mar 24 2009, 08:24 PM
Postare #30


Top Golden Member
**********

Grup: Top Golden Members
Postari: 17,963
Inscris la: 5-May 08
Din: U.S.A.-Boston MA
Membru nr.: 22,516



Rux..ce bine ai facut cu acest subiect..ca imi iau mintile razna..nu mai stiu ce sa mai inventez seara la somn.....sar-manaaaaa partners.gif tzuc.gif tzuc.gif


--------------------
TOT CE E MAI FRUMOS PE LUME E ZAMBETUL DE COPIL!!!

Laugh as much as you breathe and love as long as you live.
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Reclama
postare
Postare #


Reclama









Reclama
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
Quote Post

5 Pagini V  < 1 2 3 4 5 >
Reply to this topicStart new topic

 

RSS Versiune Lo-Fi Acum este ora: 20th August 2019 - 05:58 PM