Bine ati venit Vizitator ( Logare | Inregistrare )

2 Pagini V   1 2 >  
Reply to this topicStart new topic
> Povesti, cand stai prost cu timpul
Rose68
postare Aug 27 2009, 07:04 PM
Postare #1


Silver Member
******

Grup: Silver Members
Postari: 1,925
Inscris la: 29-April 08
Din: Braila
Membru nr.: 22,013



POVESTI PENTRU COPII
ACUL SI BAROSUL - DE ION CREANGA

Acul: - Mosule, de ce esti zurbagiu? Te sfadesti necontenit cu sora-ta nicovala, tipati si faceti larma, de-mi tiuie urechile. Eu lucrez toata ziua, si nime nu-mi aude gura.
- Iaca, ma!... da de unde-ai iesit, Pacala?
- De unde-am iesit, de unde n-am iesit, eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci.
- Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Mai baiete, trebuie sa stii ca din sfadalia noastra ai iesit; s-apoi tu ni cauti pricina?
- Ma rog, iertati-ma! ca daca n-ar fi fost focul, foile, pleafura si omul care sa va faca sa va deie nume, ati fi ramas mult si bine in fundul pamantului, ruginite ca vai de voi.
- Masura-ti vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acusorul?
- Aud, dar n-am gura sa-i raspund; si vad, dar trebuie sa rabd.
- Vorba ceea, soro: "Sede harbu-n cale si rade de oale". Mai puschiule! Ia sa vedem, ce ai facut tu mai mult decat noi?
- Ce am facut si ce fac, indata t-oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatesti si femeiesti, din crestet pana in talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra in bordeiu, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infing in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru.
- Da' in stogul de fan nu vrei sa te puie, mititelule?
- Nici in stogul de fan, dar nici trantit intr-un ungher al ferariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva in mana decat ferarul?
- Ia asculta, te prea intreci cu saga, piciule! Daca sezi la cinste, si toti ingrijesc de tine, cum zici, de ce li impungi degetele?
- Da impung pe casca gura cel somnoros, pentru ca voiesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare si frumoase. Tu, pentru ce bati ferul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase?
- Mai... da' bun esti de gura!
- Si de gura, dar si de lucru.
Ei bine, tu mi-ai insirat verzi si uscate; ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, clestele, vatraiul si nenumarate unelte si masini de fer, unele de-o marime uriesa, iar altele mici si bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si ilau? Casa, bisericile, corabia, pustile, tunurile si alte lucruri nenumarate, asa-i ca n-ar fi, de nu eram eu? Tu imi spui de haine frumoase; eu t-oiu spune de casa, de sapa, de secere, de coasa si de plug. Tu imi spui mai mult de frumos, eu tioi spune de cele neaparat trebuincioase.
- Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, mosule baros. Haine i-au trebuit omului intai, caci nu era sa umble cu pielea goala si descult ca gastele.
- Te-ai incurcat cu socotelile, mai baiete. Ba de mancare si casa i-a trebuit omului intai s-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale iti ghioraiesc matele de foame. Ai auzit vorba ceea, ca "Golatatea incunjura, iar foamea da de-a dreptul".
- Mai! da' ruginit mai esti!
- Ruginit cum sunt, eu v-am facut si trebuie sa ascultati de sfaturile mele.
- Asa este, dar te prea lauzi; las' mai bine sa te laude altii. Si tu faci trebi bune, si eu; numai atata, ca tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu sezi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni, iar eu sed cu croitorul si cu tot felul de persoane.
- Iar ai inceput, ghibirdic fudul si guraliu? Croitorul tau trebuie sa impunga mai mult de zece ori, pana cand ferarul meu ma radica o data; croitorul tau rupe alta data pe zi cate zece ace; ferarul insa ma are pe viata, ba ma poate lasa si de zestre la copiii de copiii sai. S-apoi inca una: cine dintre acesti doi mesteri e mai grebanos si mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tau?
- Mosule! esti batran si multe mai stii; fie pe-a dumitale.
- Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa. Zi mai bine ca industria sau mestesugurile, noi le-am adus in lume; ca bogatiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit si t-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca stranepotii mei sa fie mai ciopliti decat mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu va fuduliti si nu uitati obarsia voastra, ca nu cumva sa va ciopliti prea tare si sa ramaneti care fara urechi, care fara dinti, care fara gura, care fara zimti, adeca niste cioarse de nici o treaba. C-apoi atunci iarasi mi-ti ajunge dragus la caus, si sora-mea nicovala va va tine in spate, iar eu va voiu bate pe ruda pe samanta, ca sa prindeti la minte.

Aceasta postare a fost editata de Rose68: Aug 27 2009, 07:15 PM


--------------------


Puiutii de decembrie
http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...394&st=2530

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=212


Sufletele care nu-si spovedesc taina niciodata sunt ca odaile cu ferestrele inchise care nu se aerises
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Rose68
postare Aug 27 2009, 07:13 PM
Postare #2


Silver Member
******

Grup: Silver Members
Postari: 1,925
Inscris la: 29-April 08
Din: Braila
Membru nr.: 22,013



CEI TREI PURCELUSI

Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul.
Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin, iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne, i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar, care facea piatra de construit. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el.
Noaptea, in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin, a auzit un zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica, caci afara era un lup mare si flamind. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa, dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul a zburat in toate partile, iar purcelusul, profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus.
A doua seara, in timp ce cei doi frati se aflau la masa, au auzit zgomot afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta, lemnele au zburat in toate partile, iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus.
Seara urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a darimat. Lupul a incercat si a doua, si a treia oara, dar tot degeaba, casuta a continuat sa ramina neclintita. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat, lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. Intre timp insa, purcelusii vazind ca nu au nici o scapare, au pus pe foc un ceaun mare, plin cu apa.
Cind lupul s-a catarat pe cos, apa era fierbinte, cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea, iar cind a ajuns jos, a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Lupul, urlind de durere, a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure, de unde nu s-a mai intors niciodata.
Purcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au construit o alta casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.


--------------------


Puiutii de decembrie
http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...394&st=2530

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=212


Sufletele care nu-si spovedesc taina niciodata sunt ca odaile cu ferestrele inchise care nu se aerises
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
livya
postare Aug 27 2009, 07:30 PM
Postare #3


livya
**********

Grup: Top Golden Members
Postari: 12,101
Inscris la: 26-April 09
Din: zalau/milano
Membru nr.: 87,150



foarte bine ca le -ai pus aici povestile,ca da de o sa reusesc sa-l adorm cu ele,sau macar sa mai stea locului,ca tare multa energie are... biggrin.gif eusa_clap.gif eusa_clap.gif


--------------------

  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Rose68
postare Aug 27 2009, 08:54 PM
Postare #4


Silver Member
******

Grup: Silver Members
Postari: 1,925
Inscris la: 29-April 08
Din: Braila
Membru nr.: 22,013




Punguta cu doi bani
de Ion Creanga


Era odata o baba si un mosneag. Baba avea o gaina, si mosneagul avea un cucos; gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua; iar mosneagului nu-i dadea nici unul. Mosneagul intr-o zi isi pierdu rabdarea si zise:
- Mai baba, mamanci ca in targul lui Cremene. Ia da-mi si ie niste oua, ca sa-mi prind pofta macar.
- Da' cum nu ! zise baba, care era foarte zgarcita. Daca ai pofta de oua, bate si tu cocosul tau, sa faca oua, si-i manca; ca si eu asa am batut gaina, si iacata-o cum se oua. Mosneagul, pofticios si hapsan, se ia dupa gura babei si, de ciuda, prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna, zicand:
- Na ! ori te oua, ori du-te de la casa mea; ca sa nu mai strici mancarea degeaba.
Cucosul, cum scapa din manile mosneagului, fugi de-acasa si umbla pe drumuri, bezmetec. Si cum mergea el pe-un drum, numai iata gaseste o punguta cu doi bani. Si cum o gaseste, o si ia in clont si se intoarna cu dansa la casa
mosneagului. Pe drum se intalneste c-o trasura cu-n boier si cu niste cucoane. Boierul se uita cu bagare de seama la
cucos, vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului :
- Mai ! ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc.
Vezeteul se da iute jos de pe capra trasurei si, c-un feliu de mestesug, prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boierului. Boierul o ia, fara pasare, o pune in buzunar si porneste cu trasura inaine. Cucosul, suparat de asta, nu se lasa, ci se ia dupa trasura spuind neincetat :
Cucurigu ! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani !
Boierul, inciudat, cand ajunge in dreptul unei fantani, zice vezeteului:
- Ma ! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea.
Vezeteul se da iarasi jos de pe capra, prinde cucosul si-l azvarle in fantana ! Cucosul, vazand aceasta mare primejdie, ce sa faca ? Incepe-a inghiti la apa; si-nghite, si-nghite, pana ce-nghite toata apa din fantana. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei, zicand:
Cucurigu ! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani !
Boierul, vazand aceasta, s-a mirat cumplit si a zis :
- Ma ! da'al dracului cucos i-aista ! Ei, las'ca ti-ouiu da eu tie de cheltuiala, mai crestatule si pintenatule !
Si cum ajunge acasa, zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul, sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorulul. Baba, canoasa la inima, de cuvant; face cum i-a zis stapanu-sau. Cucosul, cand vede si asta mare nedreptate, incepe a varsa la apa; si toarna el
toata apa din fantana pe jaratic, pana ce stinge focul de tot, si se racoreste cuptiorul; ba inca face si o aparaie prin casa, de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie.
Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptorului, iese teafar si de-acolo, fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice :
Cucurigu ! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani !
- Mai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos, zise boierul cuprins de mierare. Vezeteu ! Ia-l de pe capul meu si-l zvarle in cireada boilor s-a vacilor; poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac: l-a lua in coarne, si-om scapa de suparare.
Vezeteul iarasi ia cucosul si-l azvarle in cireada !
Atunci bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea el toata cireada, s-a facut un pantece mare, mare cat un munte!
Apoi iar vine la fereastra, intinde aripile in dreptul soarelui, de intuneca de tot casa boierului, si iarasi incepe:
Cucurigu ! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani !
Boierul, cand mai vede si asta dandanaie; crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca, doar va scapa de cucos.
Mai sta boierul pe ganduri, pana-i vine iarasi in cap una.
- Am sa-l dau in haznaua cu banii; poate va inghiti la galbeni, i-a sta vreunul in gat, s-a ineca si-oiu scapa de dansul.
Si, cum zice, umfla cucosul de o aripa si-l azvarle in haznaua cu banii; caci boierul acela, de mult banarit ce avea, nu-i mai stia numarul. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. Apoi iesa si de-acolo, el stie cum si pe unde, se duce la fereastra boierului si iar incepe:
Cucurigu ! boieri mari,
Dati punguta cu doi bani !
Acum, dupa toate cele intamplate, boierul, vazand ca n- are ce-i mai face, i-azvarle punguta. Cucosul o ia de jos cu bucurie, se duce in treaba lui si lasa pe boier in pace. Atunci toate paserile din ograda oiereasca, vazand voinicia cucosului s-au luat dupa dansul, de ti se parea ca-i o nunta, si nu altaceva; iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand:
- Duca-se si cobe si tot, numai bine ca am scapat de belea, ca nici lucru curat n-a fost aici ! Cucosul insa mergea tantos, iar paserile dupa dansul, si merge el cat merge, pana ce ajunge acasa la mosneag, si de la poarta incepe a canta : "Cucurigu !!! Cucurigu !!!"
Mosneagul, cum aude glasul cucosului, iesa afara cu bucurie; si cand isi arunca ochii spre poarta, ce sa vada?
Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos; s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri, care de care mai frumoase, mai cucuiete si mai boghete. Mosneagul, vazand pe cucosul lui asa de mare si de greoiu, si inconjurat de-atata amar de galite, i-a deschis poarta. Atunci cucosul i-a zis:
- Stapane, asterne un tol aici in mojlocul ograzii.
Mosneagul, iute ca un prasnel, asterne tolul. Cucosul atunci se asaza pe tol, scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului, pe langa paseri, si de cirezi de vite; iara pe tol toarna o movila de galbeni, care stralucea la soare de-ti lua ochii ! Mosneagul, vazand aceste mari bogatii, nu stia ce sa faca de bucurie, sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l.
Atunci, iaca si baba vinea nu stiu de unde; si, cand a vazut ea unele ca aceste, numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda.
- Mosnege, zise ea rusinata, da-mi si mie niste galbeni!
- Ba pune-ti pofta-n cuiu, mai baba ! Cand ti-am cerut
oua, stii ce mi-ai raspuns! Bate acum si tu gaina, sa-ti aduca galbeni; c-asa am batut si eu cucosul, stii tu din a cui pricina... si iaca ce mi-a adus !
Atunci baba se duce in poiata, gabuieste gaina, o apuca de coada si o ia la bataie, de-ti venea sa-i plangi de mila ! Biata gaina, cum scapa din mainile babei, fuge pe drumuri.
Si cum mergea pe drum, gaseste si ea o margica s-o inghite. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe poarta: "Cot, cot, cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. Gaina sare peste poarta, trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu; si, dupa vreun ceas de sedere, sare de pe cuibariu cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, sa vada ce i-a facut gaina!... Si cand se uita in cuibariu, ce sa vada ? Gaina se ouase o margica. Baba, cand vede ca s-a batut joc de dansa, o prinde s-o bate, pan-o omoara in bataie ! Si asa, baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca, lipita pamantului. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua; ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica, sarmana !
Mosneagul insa era foarte bogat; el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine; pe baba, de mila, a pus-o gainarita, iar pe cucos il purta in toate partile dupa dansul, cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie, de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi, iara nu cucos de facut bors.


--------------------


Puiutii de decembrie
http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...394&st=2530

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=212


Sufletele care nu-si spovedesc taina niciodata sunt ca odaile cu ferestrele inchise care nu se aerises
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Rose68
postare Nov 3 2009, 09:10 AM
Postare #5


Silver Member
******

Grup: Silver Members
Postari: 1,925
Inscris la: 29-April 08
Din: Braila
Membru nr.: 22,013



Frumoasa din padurea adormita


A fost odata, in vremurile de demult, un imparat si o imparateasa.
Intr-o buna zi, imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. In bucuria lui, imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele, prietenii si ursitoarele, ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete, bucurie, virtute, bogatie, noroc.
La petrecere sosira, rind pe rind, sapte ursitoare poftite de imparat la ospat, iar bucatele au fost servite de pe talere de aur. Deodata, petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit, era o ursitoare, de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite. Cind petrecerea era pe sfirsite, ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrat-o cu daruri alese. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse:
"-Inainte de a implini 18 ani, copila se va intepa la deget cu un fus si va muri."
La auzul acestor vorbe toti incremenira. A saptea ursitoare, care n-apucase sa urseasca, facu un pas inainte si spuse:
"-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. Atunci cind fata se va intepa cu fusul, sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta.
Inca din ziua aceea, imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie, iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa, prietenoasa si cuminte. Intr-o buna zi, hoinarind singura prin palat, dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului.
"-Pe aici nu am mai fost niciodata, ar fi bine sa arunc o privire, gindi ea." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in.
"-Batrinico ce faci aici, ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara. Pot sa incerc si eu?"
In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca, se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune.
Aceasta auzind vestea rea, incaleca pe balaurul urias, credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat. Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul, pe imparat, pe imparateasa, pe bucatar, pe ucenic, pe pisica si chiar pe soricel. Dupa ce adormi intreaga curte, de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului. Ani de zile, pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om.
Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin. El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului. Inauntru domnea o liniste apasatoare. Strajerii, curtenii, imparatul, imparateasa, orataniile, toate vietuitoarele dormeau. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. Deodata vazu o usa intredeschisa, in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros. Facu ochi mari de uimire cind vazu, dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea.
Se apleca sa o sarute. Dar de indata ce o atinse, frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si, o data cu ea, tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. Si, dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit, au trait fericiti pina la adinci batrineti ...


--------------------


Puiutii de decembrie
http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...394&st=2530

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=212


Sufletele care nu-si spovedesc taina niciodata sunt ca odaile cu ferestrele inchise care nu se aerises
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Rose68
postare Nov 3 2009, 09:11 AM
Postare #6


Silver Member
******

Grup: Silver Members
Postari: 1,925
Inscris la: 29-April 08
Din: Braila
Membru nr.: 22,013



Pestisorul de aur

A fot o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea.


Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur.

Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu.

Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta.

Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei.

Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic.

Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei.

Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. Avea o ultima rugaminte, pornita din suflet. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite, iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei, in care sa domneasca pacea si impacarea.

Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor, astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Nu mai era nici urma de palat, de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. Disparuse si mantia imparateasca, purpurie. Cand vazu vechea lor casuta, cu peretii scorojiti, se simti cu sufletul impacat; inauntru isi gasi nevasta, nestatornica si nemultumita, cum era si mai inainte. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii, asa cum fusesera obisnuiti. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit, dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Duceau o viata grea, plina de griji, dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise, desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi.


--------------------


Puiutii de decembrie
http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...394&st=2530

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=212


Sufletele care nu-si spovedesc taina niciodata sunt ca odaile cu ferestrele inchise care nu se aerises
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Rose68
postare Nov 3 2009, 09:12 AM
Postare #7


Silver Member
******

Grup: Silver Members
Postari: 1,925
Inscris la: 29-April 08
Din: Braila
Membru nr.: 22,013



1.Acul si barosul - Ion Creanga
2. Cei trei purcelusi
3. Punguta cu doi bani
4. Frumoasa din padurea adormita
5.Pestisorul de aur
6. Povestioara pentru copii - Alexandru si Mos Craciun
7. Baiatul cel bubos si ghigortul - - de Petre Ispirescu
8. AURA

Aceasta postare a fost editata de Rose68: Nov 3 2009, 09:39 AM


--------------------


Puiutii de decembrie
http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...394&st=2530

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=212


Sufletele care nu-si spovedesc taina niciodata sunt ca odaile cu ferestrele inchise care nu se aerises
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Rose68
postare Nov 3 2009, 09:19 AM
Postare #8


Silver Member
******

Grup: Silver Members
Postari: 1,925
Inscris la: 29-April 08
Din: Braila
Membru nr.: 22,013



Povestioara pentru copii - Alexandru si Mos Craciun

In seara de Craciun, Alexandru a intrebat-o pe mama lui:
- Mama, exista Mos Craciun?
- Sigur ca da.Ce ai dori sa-ti aduca anul acesta?
- Nu stiu... Poate un glob pamantesc!
- Cu siguranta Mosul stie ce dorinta ai. Daca esti cuminte si ascultator, poate Mosul ti-o va inplini.
Nu dupa mult timp, baiatul auzi un zgomot.In fata lui aparu un om batran, imbracat in costum rosu si ducand in spate un sac mare si greu.
Alexandru l-a intrebat:
- Dar... tu cine esti?
- Ho, ho, ho! raspunse o voce vesela, sunt eu Mos Craciun. Pentru tine am adus un glob pamantesc
- Dar de unde ai stiut ce mi-am dorit?
- Pai... Mosul le stie pe toate!
Copilul a ramas uimit,nemaistiind ce sa spuna, dar Mosul l-a intrebat:
- Vrei sa vii la o plimbare cu sania mea magica?
- Cum sa nu?Mosule,cum faci tu cadourile atat de repede?
- Nu le fac singur, ci impreuna cu spiridusii mei.
- Dar cum reusesti sa imparti toate cadourile intr-o singura noapte?
- Ho, ho, ho! Daca tot ai pomenit,ar fi mai bine sa ma apuc de treaba.
- Mosule n-ai vrea sa te ajut?
- Adevarul e ca mi-ar prinde o mana de ajutor.


--------------------


Puiutii de decembrie
http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...394&st=2530

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=212


Sufletele care nu-si spovedesc taina niciodata sunt ca odaile cu ferestrele inchise care nu se aerises
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Rose68
postare Nov 3 2009, 09:26 AM
Postare #9


Silver Member
******

Grup: Silver Members
Postari: 1,925
Inscris la: 29-April 08
Din: Braila
Membru nr.: 22,013



Baiatul cel bubos si ghigortul

de Petre Ispirescu

A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti;
De cand se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odata un baiat. El, de la nasterea lui, se pomenise bubos. Ce n-a facut el ca sa se curete de bube? dara in desert. Baietii la joc si fetele la hora il huiduia si fugiau de dansul ca de o lepra.
Si fiindca n-avea incotro, si el, biet, isi inghitea amarul, si rabda. Nici tu joc, nici tu veselie, nici tu dezmierdare. Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai, cum unii se incurau jucandu-se, cum altii se zbenguiau cu fetele, si ramnea la dansii.
In toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. Drumul insa ii era pe la curtea imparateasca. intr-o zi, cand scoase apa vazu in ciutura un ghigort. Bucuria lui, ca o sa aiba in ziua aceea leguma mai deosebita. Cand, ce sa vezi d-ta? pestele incepu sa-i vorbeasca:
- Flacaule, arunca-ma iara in put, si nu-ti face pacat cu mine, ca mult bine ti-oi prinde si eu vrodata.
Baiatul se minuna de asta; cum de sa vorbeasca un peste? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul in put.
Fata imparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. Ce nu facu bietul tata-sau, ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei, dara ca s-o induplece, ba. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara, desi toti erau imparati si fii de imparati.
Baiatul cel bubos insa de cate ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra, vedea ca ii tot rade. El nici sa se gandea ca pentru dansul se punea la fereastra, si ca il pandea pana ce trecea, ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zambetul pe buze. Pasamite fata imparatului, ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos, ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei.
Azi asa, maine asa, pana ce, intr-o zi, il chema de vorbi cu el. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cand vazu ca pe dansul il cheama! Se facu rosu ca sfecla, se zapaci pana intr-atata de nu stiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. Atat de mult se fastacise el.
Apoi, tiindu-si firea si luandu-si inima in dinti, dete niste raspunsuri de merse fetei tocmai la inima.
Vezi ca si vorba lui ca si a fetei era vorba cu lipici, dragul neichii; fetei ii tacaia inima nu-i tacaia, dara lui stiu ca-i tacaia de sta sa-i iasa afara din piept. Si dintr-acel minut, nu stiu ce facea el, nu stiu ce dregea, ca se pomenea, fara voia lui, trecand pe la curtea imparateasca, ia asa, numai ca sa treaca.
El isi uitase de peste. Acum isi aduse aminte de dansul, si ducandu-se la put intro zi, se uita inauntru si zise:
- Peste, pestisor, ghigortule draga, mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata, odata; rogu-te, scapa-ma de bubele astea uricioase si imputite.
N-apuca sa sfarseasca vorba bine, si ce sa vezi dumneata? odata ii cazu bubele, si ramase curat si luminat, ca un pui de brad.
Cand l-a vazut fata de imparat asa mandru si frumos, nu s-a mai putut opri, si la sarutat. Vezi ca inima ii da branci catre dansul, si se bucura, nevoie mare, ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau.
Ea frumoasa de pica, el frumos ca un bujor, vazu ca sunt numai buni de a se lua in casatorie, si ducandu-se la imparatul, tatal sau, ii zise:
- Tata, eu mi-am gasit logodnicul. Nu stiu daca tie iti place ori ba, dara mie imi sfaraie inima dupa dansul.
- Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine, fata mea?
Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant, golan si fara nici un capatai?
- Tata, poate sa fie sarac, poate sa fie golan, cum zici d-ta, dara este om de omenie, destept si apoi mie imi place. Eu am sa traiesc cu el. Pe el imi zice inima sa-l iau. Daca nu vei voi sa ma insotesc cu el, sa stii cu hotarare ca pe altul nu iau, o data cu capul.
Daca vazu tatal fetei, imparatul, ca fie-sa pusese piciorul in prag si nu voia nici in ruptul capului sa ia pe altul de barbat, mi i-a luat binisor pe amandoi, i-a bagat intro butie si i-a dat pe garla.
Ei incepura a se boci si a plange de mi ti se rupea rarunchii. El, biet, nevinovat, patea necazul dupa urma fetei imparatului, caci el nici nu-i batuse capul, ba nici ca visa ca o sa ia de nevasta pe fata imparatului.
Vazand insa ca cu bocela nu o scoate la nici un capatai, se rusina singur de sine, cum de sa se arate el, cruce de voinic, asa putin la inima cand se intampla de caz in nevoie, si incepu a se gandi, ca ce ar face sa scape de primejdie.
Cand, odata ii veni in gand ghigortul.
- I!... zise, ghigortule dragut, acum sa te vad! Mi-ai dat dovezi de nazdravania ta. Stiu ca poti multe. Scapa-ma de nevoia in care am cazut.
Abia ii iesi din gura vorba cea din urma, si, ce sa vezi dumneata? dintr-o pacatoasa de butie, unde mi se facu un palat, de nici imparatul, tatal fetei, nu avea asa palat bogat si impodobit cu de toate frumusetile lumei. Atata numai, ca butia ajunsese la mare, si acest palat acolo se infiinta.
Mai gandi o data baiatul cel bubos la ghigort si dori ca palatul sa se stramute intro padure.
Dorinta lui se implini numat cat te stergi la ochi.
Dar asa palat maiestru nici ca s-a mai vazut, mare. Toate lucrusoarele dintr-insul era puse la randuiala lor si toate imi vorbeau ca niste nazdravane.
Ei acolo au facut nunta. Fata la nunta au fost: fiarele padurii, copacii cei mareti, floricelele cele frumoase, pasarile vazduhului si stelele cerului impreuna cu santa luna.
Traiau acolo ei ca in sanul mumei lor. Unde sa auzi la dansii cearta! ferita santuletul sa vezi la dansii neunire. Caci diavolul vrajbei nu cuteza sa-si vare coada intre ei.
Si asa petrecand ei, casatoria lor fu binecuvantata cu un copilas, ce se nascu implatosat cu un piept de aur. Muma-sa, fata imparatului, cum il vazu asa, se sperie, si ii si puse gand rau.
Dara fiind rodul pantecelui sau, ii fu mila sa-i faca de petrecanie. Se duse deci de-l puse intr-un pom nalt si il napusti acolo.
Venind ursitoarele, ele ursi pe copil ca va ajunge om mare; ca va ridica tulpina din care iesise ma-sa, la mare marire; ca hrana i-o va aduce o pasare; ca va intampina un zabrac bun de la ai hranitoarei sale, din care va scapa cu fata curata; apoi ca va fi povatuit de o alta pasare.
Si in adevar, chiar de a doua zi incepu a veni un vultur in toate zilele, si a-i aduce de mancare.
In vremea aceasta, imparatul, tatal fetei, plecase in vanatoare cu o multime de curteni, slujitori si vanatori. Si vaneaza ici, vaneaza colea, se departase de oamenii sai, pe nebagate in seama. Cum, cum, el se rataci, ramaind numai cu credincerul sau. E! ce te faci tu acum? caci seara se apropie, si loc de repaus nu este, si casa de gazduit nici pomeneala.
Tot bajbaind ei prin amurg, dete peste palaturile baiatului celui bubos. Cum ajunsera, descalecara, si voind sa lege capastrul calului de propteaua portii, aceasta ii infrunta, zicandu-le:
- De, ma neghiobilor, da ce, aici legati voi caii? locul cailor este la grajd.
Imparatul ramase stalpit de mirare. Si apoi ii veni si cu rusine cum el, imparatul, sa fie mustrat de o proptea.
Si, tot strangand pumnii si dintii de necaz, se plimba de colo pana colo pe dinaintea portii, ca sa se mai racoreasca nitel si sa-si astampere necazul.
Bubosul vazu de pe fereastra ca tot umbla pe dinaintea portii niste oameni, lucru ce nu mai vazuse el de cand intrase in butie, cobori scara palatului si veni la poarta de pofti pe acesti calatori inauntru si-i ospata ca pe niste oameni de omenie si rataciti.
Stapanii palatului cunoscura pe imparatul, dara el nu-i cunoscusera pe dansii, vezi ca nici nu-i trasnea lui prin cap ca ei sa mai traiasca.
Imparatul nici n-avea vreme sa se minuneze de ceea ce vazu in acele palaturi. Napuca sa priveasca cu bagare de seama la lucrurile ce mergeau singure si-si faceau slujba, si sta sa asculte la altele cari vorbeau si se imbarbatau una pe alta la lucru. Masa se puse in liniste si cu buna randuiala. Toate isi aveau vataful lor: tacamurile mesei, trancanaile de la bucatarie, asternuturile, maturile de casa si de curte, grajdurile, curtea, toate erau cu randuielile lor.
Dupa ce ospata ca un imparat, a doua zi plecara vanatorii cei rataciti. Gasind o poteca care ii scoase la luminis, de unde cunoscura drumul, imparatul pleca la curtea lui cu hotarare desavarsita a pune gonaci cari sa afle ale cui erau palaturile acelea din coprinsul imparatiei sale, si despre care nimeni nu-i povestise nimic. El avea de gand ca sa poruneasca mai apoi sa i-l aduca lui acolo.
Vulturul urma a hrani copilasul lepadat de ma-sa si pus in copaci, carele crestea repede ca o floare, pana ce intr-o zi se tinu vulturoaica dupa dansul sa vaza unde tot vine el. Cand privi ceea ce facea, isi zburli penele de pe dansa si puse gand rau copilului. Ea se ascunse si stete acolo pana ce pleca vulturul.
Cum se duse el, vulturoaica veni la copil si cu pliscul incepu a ciocni in pieptul copilului, ca sa-i manance rarunchii. Pieptul fiind tare, pentru ca era, cum zisei, de aur, nu-l putu sparge asa lesne. Copilul, cum simti ciocniturile vulturoaicei, intinse manusitele, parca l-ar fi invatat cineva, apuca pe vulturoaica de gat, si stranse, si stranse, pana ce o sugruma si cazu jos moarta.
Atunci si copilul, coborandu-se din copaci, o apuca razna pe camp. in cale se intalni cu un cocor. Cum il vazu, se imprieteni cu el. Cocorul dand peste o asa bunatate si frumusete de copil, nu se mai indura a se dezlipi de dansul, si traiau impreuna in cuibul lui. Gasind o carte pe unde colinda cocorul, o aduse baiatului, si acesta invata sa citeasca si sa scrie.
Dupa ce se mai mari baiatul, cocorul il invata a face o luntre, cu care se plimba pe apa. El lua oameni cu dansul in luntre, cu care se invata la manat. Mai tarziu el ii si intrecu la mestesugul de a mana luntrea si ii plimba si pe dansii.
Plimbandu-se el asa pe apa, a zarit palaturile tatalui sau. A cercetat ce era aceea si a aflat ca acolo traieste o pereche de oameni. El s-a dus sa faca cunostinta cu dansii. Acolo, din una, din alta, se dara in vorba si despre copii, si afla ca el este copilul lor.
Dupa aceasta parintii il rugara sa ramaie cu dansii. El nu voi, vezi ca ursita lui il tragea in alta parte.
Se puse in luntre si iesi la lume. Aci daca ajunse, dete peste palaturile imparatului, tatal ma-sii.
Cum il vazu imparatul, nu stiu ce parca ii zicea sa ia in nume de bine pe acest june. Iar lui, fara sa stie de ce, ii tacaia inima de bucurie. Vezi ca, mare, sangele apa nu se face, si rubedenia la rubedenie trage ca acul la magnet.
El intra in slujba la imparatul. Si ispravile ce aduse imparatiei prin iscusinta lui facu pe imparat sa aiba pe acest tanar mai de aproape al sau.
Fiind tot pe langa imparatul, si vazand adesea pe fata imparatului, caci dupa surghiunirea fetei celei mari dobandise imparatul alta fata, il batu gandurile sa se intinza pana la dansa si nu gresi, caci si ea pusese ochii pe dansul. intr-o zi se incumese ai face cu mustata, dara cam cu sfiala; ea se uita gales la dansul. Azi asa, maine asa, pana ce intr-o zi mersera amandoi inaintea imparatului, dadura in genunchi, marturisira ca sunt indragiti, si se rugara de imparatul sa-i casatoreasca.
Imparatul, carele stia de patarama celei dintai fete, nu se impotrivi nici o cirta de timp, ci stiind si pe baiat destept si ager la minte, puse de le facu un pui de nunta de stiu ca s-a dus pomina.
Apoi fiind si batran, se cobori din scaunul imparatiei si ii urcara pe dansii, cari domnira cu omenie cate zile avura.
Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.


--------------------


Puiutii de decembrie
http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...394&st=2530

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=212


Sufletele care nu-si spovedesc taina niciodata sunt ca odaile cu ferestrele inchise care nu se aerises
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Rose68
postare Nov 3 2009, 09:35 AM
Postare #10


Silver Member
******

Grup: Silver Members
Postari: 1,925
Inscris la: 29-April 08
Din: Braila
Membru nr.: 22,013



AURA

Era o data ca niciodatã, o prinþesa pe nume Aura. Ea iubea foarte mult natura. In fiecare zi, se plimba in gradina ei plina de flori multicolore. In fata gradinii era o padure mare si deasa, acolo te puteai rataci foarte usor. Parintii Aurei, ii interziceau fetei sa se duca in padure. Slujitorii ii spuneau ,,Padurea Fermecata”. Ei spuneau ca acea padure este fermecata si ca acolo traiesc zane. Acest lucru era totusi adevarat, oamenii care intrasera in acea padure nu s-au mai intors niciodata. Peste multi ani, veni si ziua de nastere a Aurei. Ea implinea 18 ani. Parintii ei nu stiau ce cadou sa-i dea, ei au rugat-o pe Aura sa-si aleaga ea cadoul.
-Vreau sa intru in ,, Padurea Fermecata”. Acesta va fi cadoul meu.
-Nu se poate, nu-ti dam voie sa te duci in ,,Padurea Fermecata”. Este prea periculos. Alege-ti alt cadou.
-Dar eu vreau sa intru in ,,Padurea Fermecata”. Ati spus ca pot sa-mi aleg eu cadoul. zise
Aura suparata.
-Bine atunci, ai sa te duci in ,,Padurea Fermecata”. Noi am fost de vina pentru ca ti-am spus ca poti sa-ti alegi cadoul singura. Dar acum nu mai putem da inapoi. zise Regina.
-Multumesc mama, am sa plec imediat dupa ce am sa tai tortul.
Exact asa a facut, dupa ce a taiat tortul, a plecat spre ,,Padurea Fermecata”. Dupa cateva ore, Aura isi dadu seama ca se ratacise. Deodata incepu sa planga. Se aseza in fata unui copac si adormi imediat. Deodata, cand deschise ochii, isi dadu seama ca acum era altundeva. Ea era intr-un castel facut din aur si rubine sclipitoare. Statea intr-un pat moale cu asternut catifelat, deodata pe usa intra o servitoare cu un pachet in brate. Ea il dadu Aurei spunand:
-Acest pachet este pentru dumneavoastra din partea Sfoniei.
-Dar cine este Sfonia? intreaba Aura curioasa.
-Este regina ,,Lumii Zanelor”. Ea se va ocupa de grija dumneavostra.. zise servitoarea.
Ea pleca imediat, apoi Aura vazu ca pe pachet este un biletel. ,,Draga Aura, stiu ce s-a intamplat cu tine. Dar eu nu te pot ajuta prea mult, Vrajitorul Zecorm m-a blestemat, iar acum nu mai sunt asa de puternica ca pe vremuri. Tu va trebui sa gasesti drumul spre castel, cateva zane sunt in drum spre tine. Ai mare grija de tine, Vrajitorul Zecorm sigur va veni la tine ca sa te pacaleasca. Dar tu sa nu-l crezi”. Aura desfacu repede pachetul, in el era o mica gustare. Aura manca cu pofta, apoi se dadu jos din pat. In dulap gasi o multime de rochii pentru ea. Ea imbraca o rochie albastra sclipitoare. Langa dulap era un suport pentru pantofi. Acolo, Aura gasi o pereche de pantofi din cristal. Ii incalta repede, apoi se duse in gradina. In fata gradini statea Vrajitorul Zecorm care imediat o vraji pe servitoare. Aura incepu sa tipe pentru ca acum servitoarea era moarta, iar pe jos era numai sange.
-Aura, Sfonia te-a pacalit. Eu vreau sa te ajut sa te intorci acasa la parintii tai. Sa nu o crezi pe Sfonia. Ea spune minciuni. zise Vrajitorul Zecorm.
-Nu e adevarat, Sfonia mi-a spus totul despre tine, eu am incredere in ea. A spus ca ma va ajuta sa ma intorc la castel alaturi de parintii mei. spuse Aura.
Deodata, Aura se invalui cu o lumina foarte puternica. Spiritul Sfoniei i se arata imediat.
-Draga mea, am sa-ti dau acest medallion ca sa te protejeze de Vrajitorul Zecorm. Sa ai mare grija. Cand ceasul va arata ora 18:30, atunci Zana Colira impreuna cu alte zane vor veni sa te ia, ele te vor duce acasa la tine. Parintii tai vor trebui sa se lupte cu Vrajitorul Zecorm ca sa-l distruga pentru totdeauna.
Apoi spiritul Sfoniei disparu in ceata. Acum era ora 18:00. Mai erau doar 30 de minute. Aura fugi repede in castel, dar Vrajitorul Zecorm se duse repede dupa ea. Aura fugi cat putu de repede, apoi se ascunse in pod. Acolo era intuneric, erau soareci si sobolani. Aura se sperie foarte rau, apoi tipa cat putu de tare. Colira auzi tipatul Aurei, asa ca zbura cat putu ea de repede. Cand ajunse acolo, in fata ei aparura 50 de soparle albastre. Ea trebuia sa le distruga ca sa poate ajunge la Aura. Dar lupta dura foarte mult timp, asa ca Colira le spuse zanelor sa se lupte ele cu soparlele, iar ea sa se duca la Aura. Vrajitorul Zecorm inca nu o gasise pe Aura, el era departe de locul in care era ascunsa ea. Colira o gasise imediat pe Aura, apoi ii spuse in soapta:
-Nu-ti face griji. Te voi ajuta eu sa pleci la castelul tau, iti promit.
-Multumesc mult, Colira. Dar te rog, sa ne grabim pentru ca Vrajitorul Zecorm ne va gasi, haide sa fugim de aici.
Ele fugira repede si se oprira langa o fereastra. Colira spuse:
-Trebuie sa coboram pe fereastra, afara zanele se lupta cu niste soparle.
-Bine, dar sa ne grabim, te rog.
Ele coborara cu ajutorul Colirei. Apoi Colira o duse pe Aura cat mai departe de soparle. Dar Vrajitorul Zecorm facu o vraja si disparu imediat. Apoi, cand aparu in fata Colirei, el facu iarasi o vraja, iar Colirei ii disparura aripile. Acum trebuia sa fuga, nu sa mai zboare.
-Am sa va vrajesc, ca sa nu mai ajunga Aura acasa. O sa vedeti ce necaz am sa va fac. dupa aceste cuvinte, Vrajitorul Zecorm disparu, apoi padurea disparu si ea cu ajutorul Vrajitorului Zecorm. Colira credea ca poate sa o duca mai usor acasa pe Aura. Dar can se insela!!!!
Dintr-o data, castelul din spatele fetelor lua foc si exploda in aer. Colira si Aura erau foarte speriate, nu stiau ce sa faca. Aura spuse:
-Vreau acasa, vreau la parintii mei. Mi-e dor de ei.
-Am sa te duc acasa, Aura. Doar ti-am promis. zise Colira putin ingrijorata.
-Haide, du-ma acasa o data. Te rog frumos, vreau acasa la parintii mei.
-Bine atunci, haide sa mergem pe drumul asta. Poate ca ne va duce acasa la tine.
Colira si Aura mersera pe drumul ala, dar acel drum era de fapt drumul ales de Vrajitorul Zecorm, era un drum care le ducea intr-o lume trista si neagra. In lumea aceea nu era cale de intoarcere, Colira si Aura trebuiau sa mearga pe alt drum, dare ele nu stiau ce se va intampla.
Dupa 15 minute, Colira si Aura gasira o poarta neagra. Ele nu stiau unde duce aceea poarta.
-Cred ca aceasta poarta ne va duce acasa la mine.
-Da, poate asa este………
Fetele intrara pe poarta neagra nerabdatore sa ajunga acasa. Dar deodata ele isi dadura seama ca de fapt poarta le aduse in lumea tristetii. Colira spuse agitate:
-Imi pare atat de rau……..Aceasta poarta se numeste poarta tristetii. Ea nu are cale de intoarcere. Daca am intrat in ea, atunci numai putem iesi. Imi pare foarte rau, Aura!
-Vreau acasa!! spuse Aura plangand.
-Te rog sa ma ierti, Aura, nu credeam ca este poarta tristetii.
In tot acest timp, parintii Aurei plangeau de zor, dar ei isi dadura seama ca Aura nu se mai putea intoarce.
-Aura, draga mea fetita……mi-e foarte dor de tine. Vreau sa te imbratisez….spuse Regina tipand si suspinand
-Si mie imi este la fel de dor de tine……draga mea fetita……..adauga Regele plangand.
Va da-ti seama ca promisiunea Colirei nu mai putea fi acum o promisiune adevarata. Ci doar ramase o promisine neterminata.
Imi pare foarte rau, ca aceasta poveste nu a avut un sfarsit fericit, ci trist.


--------------------


Puiutii de decembrie
http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...394&st=2530

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showforum=212


Sufletele care nu-si spovedesc taina niciodata sunt ca odaile cu ferestrele inchise care nu se aerises
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Reclama
postare
Postare #


Reclama









Reclama
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
Quote Post

2 Pagini V   1 2 >
Reply to this topicStart new topic

 

RSS Versiune Lo-Fi Acum este ora: 4th July 2020 - 02:38 PM