Nu Stiu Ce Sa Fac:( Optiuni

[mirela86]

parerea mea este ca trebuie sa ti iei inima in dinti si sa iti refaci viata pt ca un astfel de barbat nu merita mai mult de doua sanse.cred ca nu e usor e f greu dar cine face asta nu se poate numi barbat tata sot nu stiu cum poti rezista in asemenea tensiune dar cu cat rupi legatura mai repede cu atat mai repede durerea se micsoreaza ...cine da prea multe sanse este luat de prost nu de bun!!!imi pare f rau de situatia ta e crunta.

[marylena]

Un copil nu poate salva o relatie.Daca ai unde sa stai, renunta la el.

E adevarat ca un copil nu salveaza o relatie dar familia ii ofera stabilitate. De ce copilul asta nu trebuie sa aiba sansa sa traiasca langa amandoi parintii? Fetelor, vorbim de o sansa a copilului in viata, nu vorbim de facultatea pe care o va face, nu vorbim de casatoria lui peste ani sau orice alta problema pe care o intampinam cu totii in viata, vorbim de stabilitatea emotionala a copilului care nu trebuie sa aiba de suferit! de ce trebuie sa dea mama explicatii peste ani, de ce trebuie sa isi bage unghia in gat in timp ca nu a incercat sa ii ofere o familie fericita? O sansa merita!!!

[riko]

Fetelor in primul rand vr sa va multumesc pentru toate sfaturile...dar deja cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa ma hotarasc sa-mi vad de viata mea si al bebelului !imi este foarte greu dar cum ati zis majoritatea ....NU MERITA ABSOLUT NIMIK...dandu-i sanse a fost cel mai rau lucru din viata mea pentru ca m-a umilit si m-a jignit in lunile in care am mai stat cu el de...nu am cuvinte...in fine ....Multumesc lui Dumnezeu ca am un copil extraordinar,e sanatos si ne merge mult mai bine fara el....stitI ca roata se va invarti odata si odata...iar referitor la domnisorica pe care si-a gasit-o stia de la inceput ca e casatorit apoi a urmat sa afle ca am ramas si gravidutza..si tot nu a terminat-o...ee vina cea mare o poarta sotul meu (cu care sunt deja in divort ) dar si pitipoanca ,kre putea sa nu-i mai de-a nas la insistente pt ca barbatul e tot barbat!!!!....Ulterior am aflat ca ei nu mai sunt impreuna...asta numai D-zeu si cu ei stiu!...nici makr nu ma mai intere...copilul va creste cu,sau fara acest NEMERNIK!imi cer scuze k nu va raspund imediat dar fac tot posibilul sa nu ma inkid in ksa...va pupacesc pe toate si pt fiecare femeie patita un mesaj...NU FITI PROASTE SA STATI PT COPIL...V-A FACUT-O ODATA...O MAI FACE!!! VA PUP

[marylena]

---

Fetelor in primul rand vr sa va multumesc pentru toate sfaturile...dar deja cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa ma hotarasc sa-mi vad de viata mea si al bebelului !imi este foarte greu dar cum ati zis majoritatea ....NU MERITA ABSOLUT NIMIK...dandu-i sanse a fost cel mai rau lucru din viata mea pentru ca m-a umilit si m-a jignit in lunile in care am mai stat cu el de...nu am cuvinte...in fine ....Multumesc lui Dumnezeu ca am un copil extraordinar,e sanatos si ne merge mult mai bine fara el....stitI ca roata se va invarti odata si odata...iar referitor la domnisorica pe care si-a gasit-o stia de la inceput ca e casatorit apoi a urmat sa afle ca am ramas si gravidutza..si tot nu a terminat-o...ee vina cea mare o poarta sotul meu (cu care sunt deja in divort ) dar si pitipoanca ,kre putea sa nu-i mai de-a nas la insistente pt ca barbatul e tot barbat!!!!....Ulterior am aflat ca ei nu mai sunt impreuna...asta numai D-zeu si cu ei stiu!...nici makr nu ma mai intere...copilul va creste cu,sau fara acest NEMERNIK!imi cer scuze k nu va raspund imediat dar fac tot posibilul sa nu ma inkid in ksa...va pupacesc pe toate si pt fiecare femeie patita un mesaj...NU FITI PROASTE SA STATI PT COPIL...V-A FACUT-O ODATA...O MAI FACE!!! VA PUP

Capul sus riko!!!!
Noi suntem alaturi de tine!!!Ai o mare de prieteni aici care te vor bine... Sper sa iti gasesti curand perechea potrivita si sa fii fericita

[neli]

salut
eu nu sunt casatorita dar vreau sa iti dau un sfat:daca tu crezi ca il iubesti din tot sufletul iarta-l ca , copiii merita orice sacrificiu, daca nu il mai ai in suflet refa-ti viata cu cine vrei .te pup si imi doresc sa iei decizia cea mai buna

[kim]

salut
eu nu sunt casatorita dar vreau sa iti dau un sfat:daca tu crezi ca il iubesti din tot sufletul iarta-l ca , copiii merita orice sacrificiu, daca nu il mai ai in suflet refa-ti viata cu cine vrei .te pup si imi doresc sa iei decizia cea mai buna

Neli, tu ai sta cu unul care te bate si te umileste doar pentru ca ai copii cu el? Inseamna ca nu judeci normal, ai conceptii invechite si halal de copiii tai daca ai avea un sot de asta... In primul rind sacrificiu pentru copii nu inseamna sa stai linga un nenorocit care intimplator e tatal lor biologic, ci sa te implici in viata copiilor, sa muncesti pentru a-i intretine, sa renunti la tine pentru ei... Asta inseamna dragostea adevarata!
Parerea mea, riko, e ca ai facut un pas foarte important in viata ta. Felicitari ca ai renuntat la ticalos! Fina mea, saraca, la fel a patit...dupa 12 ani de casnicie, fara copii - pentru ca el nu a considerat niciodata ca e timpul potrivit - timp in care i-a tolerat nesfirsitele aventuri cu fel de fel de pramatii, a divortat intr-un final...pentru ca finul meu, dragutu de el, a lasat-o pe una gravida, o lepra care s-a intins cu tot tirgu...Iata cu ce s-a ales el! A renuntat la o femeie frumoasa, gospodina, cuminte, pentru o tirfa urita si perversa! Acum ei au un copil de vreo 2 luni, iar fina mea tot mai incearca sa-si desprinda pumnalul din suflet...

[LAURRY]

La fel zic si eu...IATRTA-L
Aveti un copil si va suferi mai tarziu daca nu va avea ambii parinti langa el.
Tatal meu a decedat can eram mica si crede-ma ca este ff greu daca nu sunt ambii langa tine...merita o sansa si nu uita si DUMNEZU iarta , noi de ce n-am ierta...mai ales ca in sufletul lui sunt remuscari.Asta e parerea mea ...tu decizi

[ioana adriana]

bravo riko ma bucur ca v-ati dat tie si copilului tau o sansa la o viata fara asa un personaj, daca parintii is despartiti nu inseamna ca tatal biologic nu mai trebuie sa se ocupe de copil ,ca el divorteaza de mama nu de copil, bineinteles daca el vrea asta...dar la cum e cine stie. Sa va dea Dumnezeu noroc si o viata mai buna

[laura-adela]

am si eu curajul sa-ti spun ceva am o prietena foarte buna a patit la fel atunci cand ea era insarcinata de 8 luni l-a prins pe sotul ei cu alta in pat ,s-a dus acasa el a venit si-a cerut iertare ca si cum nu s-a intamplat nimic,ea l-a iertat ,a venit timpul sa nasca, s-a dus la spital sa nasca el a plecat la amanta si ea a nascut singura i-a luat si toti banii care ii pregatise pentru cand va naste a venit sa-si vada copilul abia a 3 a zi toata lumea stia ca are un baietel dar el inca nu stia ,dupa ce a iesit din spital s-a mutat la parintii ei ,a stat acolo 6 luni fara ca el sa vina sa o vada dupa aproximativ o luna a aprut si el si-a cerut iertare ,s-a pus in genunchi a plans pe ea a impresionat-o si s-a gandit sa-i mai dea o sansa o ultima sansa s-au mutat impreuna timp de 6 luni totul a decurs bine ,pana ce si-a prins o alta fufa a inceput sa o bata ,sa nu o mai lase sa iasa din casa sa nu mai auda de la altii pe unde umbla el a rupt legatura cu realitatea si acasa numai ea stia ce indura ,o batea o facea in toate felurile de fata cu toata lumea,cand copilul a implinit 2 ani i-a spus mamei lui cu lacrimi in ochii mami duma la bunica ca bunicul nu face atata scandal cu bunica si nu se poarta asa cu ea acolo este mai bine ,atunci ea si-a deschis mintea si l-a dus pe copil la mama ei si ea a ramas sa-si rezolve problemele cu divortul si asa mai departe ,acum copilul are 7 ani si nici nu vrea sa auda de el in mintea lui a ramas doar frica si teama,vreau sa va spun ca in tot acest timp el nu a fost sa-l vada ea acum s-a recasatorit si nu-i pare rau deloc de alegerea facuta si acum este foarte fericita si ea si copilul ii spune tata la noul ei sot si-l iubeste foarte mult acum copilul spune ca (tata este acela care te creste nu acela care te-a facut si te-a lasat) si toti sunt fericiti eu spun ca nu merita sa-i dai inca o sansa ca el pe viitor va astepta mai multe sanse .

[segarceanuadrian...]

draga mea Riko, sunt in acceasi situatie cu tine. la fel m-am milogit si eu timp de 3 luni. l-am primit, iar a plecat asta de vreo 3 ori. prima oara mi-a spus ca pleaca din cauza ca eu il cicalesc ca nu -mi mai pasa decat de copil ca el nu se mai simte bine in cuplu.
a doua oara mi-a recunoscut ca a avut o rel de 2 luni dar ca a pus punc si isi vrea fam inapoi. eu am facut totul pt el:nu l-am mai cicalit, nu i-am mai cerut ajut la treb gospod sa nu-l deranjez, nu l-am mai intreb cand pleaca, cand vine si cu cine se duce....

a mai durat 1 luna de zile si iar a plecat. timp in care am inceput sa scotocesc dupa adevar. si l-am aflat! relatia era de cel putin 1 an de zile, cu o asistenta a lui cu 13 ani mai mica, o nemernica ce i-a dat apa la moara si l-a vrajit cu felul ei de pustoaica proasta. pana acum eu am zis ca aceea femeie nu are nici o vina in fata mea ci doar in fata lui Dumnezeu. acum cred totusi ca eu daca as fi fost in sit ei, sa stiu ca mor nemaritata, as fi oprit totul decat sa sufere o fiinta mica si nev din cauza mea.

ma rog, s-antors si a treia oara acasa, la insistentele mele, i-am pus totul pe tava si i-am zis: te iert pt orice, fac orice, numai nu-ti parasi copilul ( de 2 ani si 4 luni)!
a fost nehotarat o perioada, ca nu stie ce sa faca, ba ca n-o fi bine, ba c-o fi, si apoi a ales sa plece, sa-si ajute copilul cum poate si sa ne despartim.

din nou am inceput cu milogeli, cu tel si mesaje si lui si proastei fara nici un efact insa, pana la un moment dat( acum 2 zile) cand am spus: asta nu se poate, ma distrug pe mine si pe copil care saracuta ma simtea incordata si suparata, mi-am zis: femeie esti nebuna? cum poti sa ierti o astfel de pramatie, ce nevoie are fetita mea de un astfel de tata langa ea? ar fi terminata sa vada si sa simta tensiune intre parintii ei. mai bine, nu. gata! am suferit suficient, am slabit 9 kg in 3 luni, nu mai am de ce sa sufar. sunt in stare sa ma ridic din tarana, sa ma scutur usor si sa plec mai departe de dragul ingeritei mele frumoase. asa ca nu l-am mai sunat nu i-am mai trimis mesaje si sapt viitoare o sa bag divortul.

putem toate, suntem in stare de mult mai mult decat am fi crezut. oricum de 1 an si jum el era plecat mai tot timpul de acasa in delegatii, fetita e obisn sa-l vada rar, nu-i va fi greu iar eu sunt obisnuita sa am grija de ea singura si nu-i voi simti lipsa.
ce nu pot intelege eu acum e doar faptul: cum de nu mi-am dat seama timp de 1 an , ca se-ntampla ceva cu el?
dar pe viitor v-a trebui sa avem mult mai multa grigja

si cum spunea cineva, roata se invarte fie ea si patrata. va veni si randul lor!

m-as bucura, ca cele care ati mai trecut prin astfel de sit, sa-mi mai dati si mie sfaturi si incurajari sa pot trece mai usor peste ac perioada, care oricat de tari ne-am crede ca suntem, ne afecteaza si ne sterge zambetul si veselia dupa figura.
va pup!