Versuri Din Poezii Care Ne-au Impresionat Si Ne-au Marcat Optiuni

[clauditza]

Poezia asta mi-o recita mama mea, cand eram mai mica, dar habar nu am de cine e scrisa. Mi-a placut foarte mult...

Ce viseaza leul seara?
Soarele, topind Sahara,
Umbra unui palmier,
Sprijinindu-se de cer
Puii sai, ramasi odata,
Fara mama, fara tata,
Ce vor creste tare greu,
Dar ramane-or pui de leu...

[ari05]

Adrian Păunescu


Totuşi, iubirea

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Dumnezeu sa-l odihneasca .......

asta e una din poeziile mele preferate... de cand am auzit-o la unul din spectacolele lui Adrian Paunescu...
si ce mai spectacole facea...

[moni_k]

eu va propun asta... tot paunescu,

Dincolo de prapad.

Tot mai cumplit si mai urit imi este,
Printr-un tunel inzapezit trecind
Sa ma inec, plingind, in propriul gind,
Nemaiaflind de tine nici o veste.

Aud ca vei ajunge-ntre neveste,
Intre suferitoarele de rind,
Definitiv am sa te pierd curind,
Sint inutile lacrimi si proteste.

Eu simt ca mor uitindu-ma-ndarat,
Si cum coboara lacrimi sa ma spele,
Te caut intr-un cuib de rindunele,
Mi-e dor, macar in poze, sa te vad.

Si, totusi, dincolo de-acest prapad,
Tu ce mai faci, motiv al vietii mele?

[nicky]

---

NU plange cand gerul vietii te apasa,
Si nu-ti plange al tau destin,
Caci dupa suferinta viata-i frumoasa,
Cum dupa ploaie ceru-i senin.

[dyana]

Tudor Gheorghe – Mi-e dor de ea
Versuri: Ion Banuta


Mi-e dor de ea, ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adanci in ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

Astept trecutele iubiri,
Conturul bratelor subtiri
Si parul amintind de ploi,
Si vechea urma din noroi.

Dar urma ei s-a sters demult
De cine azi sa prea-ascult?
De vantul ce-mi inchide usi
De greieri sau de carabusi?

Mi-e dor de ea, ca nimanui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adanci in ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

[ilinka]

A. S. Puskin:

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
Din sufleta nu s-a stins inca de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu imi va mai da - asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit!
Dea Domnul sa mai fii candva iubita
Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit.

Nu stiu cine a tradus-o dar a reusit foarte bine sa transmita intensitatea sentimentelor, ceea ce de obicei nu prea iese.
Mi-s foarte dragi versurile astea! Descriau exact ce simteam cand m-am indragostit prima data, undeva prin gimnaziu, adica... demult. A fost o iubire neimplinita, insa trairile acelea nu vor fi niciodata egalate de un fapt implinit!

[lia maria71]

GEORGE COSBUC NUMAI UNA


Pe umeri pletele-i curg rau -
Mladie ca un spic de grau,
Cu sortul negru prins in brau,
O pierd din ochi de draga.
Si cand o vad, inebunesc;
Si cand n-o vad, ma-nbolnavesc,
Iar cand merg altii de-o petesc,
Vin popi de ma dezleaga.
La vorba-n drum, trei ceasuri trec -
Ea pleaca, eu ma fac ca plec,
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cit e zarea.
Asa cum e saraca ea,
As vrea s-o stiu nevasta mea,
Dar oameni rai din lumea rea
Imi tot inchid cararea.
Si cite vorbe-mi aud eu!
Toti fratii ma vorbesc de rau,
Si tata-i suparat mereu,
Iar mama la icoane
Matanii bate, tine post;
Ma blestema: -"De n-ai fi fost!
Esti un netot! Ti-e capul prost
Si-ti faci de cap, Ioane!"
Imi fac de cap? Dar las' sa-mi fac!
Cu traiul eu am sa ma-npac
Si eu am sa traiesc sarac,
Muncind batut de rele!
La frati eu nu cer ajutor,
Ca n-am ajuns la mila lor -
Si fac ce vreau! Si n-am sa mor
De grija sortii mele!
Ma-ngroapa fratii mei de viu!
Legat de dansa, eu sa stiu
Ca am uratei drag sa-i fiu?
Sa pot ce nu se poate?
Dar cu pamantul ce sa faci?
Si ce folos de boi si vaci?
Nevasta daca nu ti-o placi,
Le dai in trasnet toate!
Ori este om, de sila cui
Sa-mi placa tot ce-i place lui!
Asa om nici vladica nu-i
Si nu-i nici imparatul!
Sa-mi cante lumea cate vrea,
Mi-e draga una si-i a mea;
Decat sa ma dezbar de ea,
Mai bin-aprind tot satul!

[Samy2999]

Dialog cu Creatorul - Mihaela Manescu

Vorbea-ntr-o zi un spic de grâu cu Creatorul său:
"De ce mă legi, Părinte-atât de strâns în snopul Tău?
Mă doare... Mai slăbește funia cu care mă-nfășori,
Că nu-i niciun pericol între spicele-surori..."

Dar Lucrătorul cel Divin mai aprig le unea.
Și fir cu fir și snop cu snop, într-una aduna.
Cuprins de Gândul Său ceresc, o clipă se opri...
Privind la spicul îndrăzneț, cu dragoste-i șopti:

"De-acolo, din îndepărtări, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu mărăcini, Eu te-am ales...
Când te-am cuprins cu Mâna Mea, toți spinii M-au străpuns...
Tu erai mic și slab... Și-n snop, cu grijă te-am ascuns.

De-ai fi căzut prin văi adânci, prin miriștea străină,
Te-ar fi răpit în zori de zi vreo pasăre haină.
Și n-ai mai fi găsit odihnă-n snopul legănat
Cu-atâta dor, cu-atâta drag, la Piept de Împărat.

De-aceea strâng în jurul tău o funie de Har:
Să nu te pierzi de frații tăi pe drumul spre Grânar.
Mai e puțin... Doar câțiva snopi mai am de adunat.
Și-apoi, vei fi de legături si tu eliberat."

Iar spicul, ascultând uimit pe Blândul Creator,
Zări în Palma Lui Preasfântă rana spinilor...
Și suspinând, strigă: "Părinte...! Cuprinde-mă mai tare!
Să nu mă lași... Să nu Te las, nici când unirea doare...!