Bine ati venit Vizitator ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Miracole în Creație, religie si stiinta..
liliana2u
postare Sep 11 2009, 02:31 PM
Postare #1


mami de blonduta desteapta!
*********

Grup: Golden Members
Postari: 6,886
Inscris la: 10-July 07
Din: Bucuresti
Membru nr.: 5,054



Miracole în creație

diac. Sorin MIHALACHE

Viața este una dintre cele mai mari taine ale Universului. Când luăm o piatră în mâini, noi știm că aceasta nu este vie. Chiar fără a ști ce înseamnă viul, de fapt, oricine este convins că piatra pe care o ține în mâini nu este o vietate. Ea nu se mișcă, nu respiră și nici nu se hrănește. O frunză însă este cu totul altceva. Este ceva viu. De ce aceasta? Un copil poate ar spune că frunza este altceva pentru că nu este întotdeauna la fel, căci ea se schimbă. De fapt, ea crește în timp, consumă substanțe nutritive din ramura copacului și își schimbă mult mai des și mai rapid aspectul, conturul sau culoarea. Dacă cineva va dori să facă o investigație la nivelul structurilor moleculare ale frunzei și ale pietrei, va vedea că țesătura lor diferă semnificativ. Până aici suntem încă în domeniul intuiției. Era de așteptat ca piatra și frunza să nu fie la fel nici înăuntrul lor, în adâncul constituției lor, de vreme ce nici la suprafață nu arată și nu se comportă la fel.

Surpriza mare însă vine atunci când depășim rețelele de molecule, pentru că atomii care le formează nu diferă cu nimic. Nu există nici o deosebire între electronii unui atom din molecula unei frunze și electronii din atomii unei comete... Aceasta este o surpriză pe care noi nu o verificăm în nici un fel la scară mare. Cu cărămizi și ciment se pot construi tot felul de edificii, însă nu se poate construi, pe de-a-ntregul, un motor. Totuși, aceiași atomi, combinați într-anumit mod ingenios, se găsesc și în frunză, și în piatră. Încât, dacă este să privim doar la această scară, ar trebui să putem spune că nu există nici o diferență între ceva ce este viu și altceva ce nu este viu. Însă, noi știm că acest lucru este de fapt exact pe dos, că ceea ce este viu se deosebește radical de ceea ce nu este viu.


Vietățile nu sunt automate
În încercarea de a sistematiza diferențele fundamentale între materia vie și materia nevie, s-au identificat trei caracteristici de bază ale materiei vii. Autoreproducerea, prin intermediul căreia informația este transmisă de la o generație la alta. În general, toate formele cunoscute de creaturi vii conțin ca substructuri celule care se pot autoreproduce sau sunt ele însele celule individuale autoreproducătoare. Toate organismele care ne sunt familiare trebuie să conțină astfel de celule pentru a fi în stare să-și repare leziunile, apariția unor leziuni fiind inevitabilă în orice ființă vie. Astfel, capacitatea organismului de a-și repara leziunile pare a fi intim legată de autoreproducerea ființelor vii, cel puțin la nivelul celular al structurii. În general, viața este definită ca autoreproducere cu corectarea erorilori împreună cu alte două caracteristici: mutația (care face posibilă creșterea volumului informației) și metabolismul (fără de care sistemul considerat viu ar regresa la un echilibru unde nici o schimbare nu ar mai fi posibilă).ii

Cercetările din ultima vreme arată însă faptul că viața nu este doar o reproducere oarbă, o formă de supraviețuire automatizată a unor lanțuri de legături. Orice sistem viu este caracterizat de o listă întreagă de procese chimice de mare complexitate. În celula unei frunze se desfășoară, de-a lungul unei zile, un număr impresionant de procese în care sunt puși în mișcare miliarde de atomi care fac și desfac legături. Orice plantă supraviețuiește, se hrănește și se dezvoltă printr-un complex proces de adaptare la mediu. Condițiile de mediu, lumina, umiditatea și compoziția chimică a solului sunt parametri ce se modifică de mai multe ori pe zi, iar planta își reglează procesele metabolice. Aceasta înseamnă, de fapt, că până și creșterea unei plante presupune un lanț întreg de decizii ce privesc adaptarea ritmului proceselor la condițiile de mediu.

Pentru unii cercetători, aceste procese ar justifica introducerea conceptului de inteligență la plante. Subiectul a fost dezbătut în lumea științifică, rămânând încă deschis. Dificultatea nu rezidă atât în a stabili dacă plantele sunt inteligente sau nu, ci mai ales ce presupune ca ceva sau cineva să fie inteligent.

Observațiile făcute în ultimele decenii au surprins multe aspecte spectaculoase din lumea plantelor și animalelor.

Păsările au un adevărat sistem de navigație în corp
Păsările călătoresc foarte mult, adesea pe distanțe impresionante. Păsările nu utilizează nici busolă, nici hartă, și, cu toate acestea, ele nu se rătăcesc nici măcar atunci când trebuie să ajungă pe un alt continent! Rezultatul unor observații a relevat o posibilă explicație. Corpul unor păsări este, de fapt, un adevărat dispozitiv de navigație. Spre exemplu, imediat ce iese din găoace, rândunica-de-mare arctică este atentă la poziția soarelui, a lunii și a stelelor de pe cer! După șase săptămâni, ea este gata să-și părăsească locul de cuibărit de la Cercul Polar, migrând spre emisfera sudică. Rândunica-de-mare folosește de fapt soarele, luna și stelele pentru a naviga, dar și câmpul geomagnetic al pământului, în timp ce zboară spre capătul opus al lumii și pe traseul de întoarcere spre casă, în locul de unde a plecat. Ea regăsește locul de unde a plecat tocmai pentru faptul că, înainte de a migra prima oară, ea explorează ținutul din jurul cuibului, pentru a memora reperele amplasării lui.

Mugurii știu când trebuie să apară
Copacii din zonele temperate dispun de mecanisme biologice care acționează asemeni unui ceas. Aceștia nu încep niciodată să crească prea devreme, tocmai datorită faptului că posedă ceva ce ține loc de un „simț“ special care anunță sfârșitul iernii. Acest simț funcționează de asemenea manieră încât copacii nu reacționează la căldură, ci la frig. Spre exemplu, mugurii castanului sălbatic apar vara târziu și dormitează la sfârșitul toamnei. Ei se deschid numai după câteva săptămâni de vreme rece - chiar dacă sunt culeși și aduși în zone unde temperatura este mai ridicată.

Observațiile arată că tocmai acest simț este vital pentru castanii sălbatici, dar și pentru alți copaci, întrucât acesta le oprește creșterea în iernile neobișnuit de blânde care ar putea să înșele, determinându-i să se deschidă prematur.


Fluturii se orientează de la distanță
Fluturii par să zboare la întâmplare, nicidecum după traiectorii alese cu grijă. Potrivit unui studiu publicat în Proceedings of the Royal Society, preluat de revista „Nature“, există rezultate ce par să contrazică această impresie.

O echipă de cercetători britanici a instalat pe aripile unor fluturi mici radio-emițătoare minuscule, fiecare cântărind nu mai mult de 12 miligrame. Prin intermediul unei stații radar, cercetătorii au urmărit zborul acestor insecte și modul cum viteza și direcția de zbor s-a schimbat. După ce, în prealabil, cercetătorii s-au încredințat de faptul că radioemițătoarele fixate pe aripi nu modifică comportamentul fluturilor, aceștia au eliberat 33 de exemplare astfel echipate într-un spațiu verde de 500 de metri pătrați, înregistrând toate mișcările ale 30 dintre fluturi.

Rezultatele acestor măsurători au fost surprinzătoare. Datele obținute par să sugereze că fluturii au două tipuri distincte de zbor: mișcări rapide în linie dreaptă și, respectiv, un zbor mult mai puțin rapid și neliniar. În timp ce în zborul liniar fluturii se deplasează cu aproximativ 3 metri pe secundă, în zborul neliniar ei culeg nectar dintr-o floare sau alta, deplasându-se, în medie, de două ori mai încet. Mai mult chiar, acest zbor încetinit și neliniar, de la o floare la alta, are loc pe un fel de bucle - care par să-i ajute pe fluturi să se orienteze și să identifice următoarea floare, dar și eventualele obstacole din traseu.

Aceste mici insecte, de altfel fragile, au dovedit capacități remarcabile de orientare. Ele au fost în stare, spre exemplu, să identifice și să evite zonele nedorite, cum ar fi tufișurile sau copacii, chiar de la 200 de metri distanță! De asemenea, datele au sugerat că fluturii pot să identifice chiar și obiectivele dorite, cum ar fi florile cu nectar, chiar de la aproape 100 de metri. Datorită instalației radar, specialiștii au fost în stare să urmărească zborul fluturilor pe distanțe mai mari de un kilometru. Acestea sunt doar primele rezultate de acest fel ale unui studiu pe care cercetătorii doresc să-l extindă pentru mai multe specii de fluturi. (preluare din www.bbc.co.uk)

Pentru albine, toate florile sunt colorate
Și albinele dovedesc capacități de orientare remarcabile. Ochiul albinei a fost studiat în detaliu de mai mult timp. Este binecunoscut faptul că ochiul albinei este sensibil pe un interval mai larg decât ochiul omenesc. În timp ce ochiul uman poate sesiza lungimi de undă cuprinse între 7.000 și 4.000 de angstromi, adică de la roșu până la violet, al albinei poate vedea chiar mai mult în ultraviolet, până la 3.000 de angstromi. Acest fapt duce la o serie de efecte interesante. Spre exemplu, albinele pot face distincție între multe flori care nouă ne par la fel. Culorile florilor nu sunt utile doar ca să placă ochiului nostru. Pentru albine, culorile sunt foarte importante, pentru că prin intermediul lor albinele primesc semnale care le determină să se apropie de ele sau nu. Pentru noi, oamenii, există multe flori „albe“. Nouă ni se pare că albul se distinge cu mult mai puțin decât orice altă culoare. Pentru albine, însă, florile albe sunt mult mai interesante, tocmai pentru că toate aceste flori reflectă în ultraviolet. Cu cât o floare este mai albă, cu atât ea reflectă mai mult radiație în ultraviolet. Pe de altă parte, fiecare dintre florile care nu sunt albe cu adevărat rețin o parte din radiația ultravioletă. Însă, pentru albine, de fiecare dată când o parte din radiația ultravioletă este reținută de floare și nu mai ajunge la receptorii oculari, albinei aceasta îi apare ca fiind culoare, tocmai pentru că ea are sensibilitate pentru spectrul ultraviolet și vede repede ceea ce lipsește. Situația se petrece la fel ca în cazul nostru: pentru noi, absența albastrului înseamnă galben. Aceasta înseamnă că pentru albine toate florile (inclusiv cele albe) sunt colorate!

Un studiu atent al florilor roșii arată că reflexia în ultraviolet a petalelor diferă de la margine spre interior. Iar această reflexie suplimentează la culoarea roșie a petalelor o nuanță albastră care, de multe ori, se poate observa și cu ochiul liber. Ei bine, albinele văd toate aceste nuanțe mai deslușit. Practic, dacă am putea vedea florile așa cum albinele le văd, ele ar fi încă și mai frumoase, și mai variate decât ne apar nouă.

Lumea - școala devenirii noastre spirituale
Nicăieri în natură nu suntem departe de șansa de a contempla lumea și de a slăvi pe Dumnezeu, nici chiar atunci când privim câțiva fluturi cum zboară, nici când observăm cum albinele își aleg florile pentru polen, nici când ținem în mâini o frunză veștejită, căzută din copac. Adesea credem că toate acestea nu sunt nimic mai mult decât fărâme de viață fără prea mare importanță. Dar, toată școala edificării omului este cuprinsă în înțelesurile creației. În ele sunt puse toate cele de trebuință cugetării noastre pentru a progresa spiritual în timpul vieții în lume. Cunoașterea, ca strădanie a omului de a desprinde din creație și din viață înțelesurile duhovnicești, îl ajută pe om să crească. Aici pot fi cuprinse și toate eforturile științelor, și eforturile din câmpul filosofiei, ca strădanii autonome, ca reflecții critice în marginea lumii, a vieții și a omului, cu privire la ceea ce le întemeiază și le depășește pe ele. Aceasta înseamnă că nici o știință, care le are pe acestea în centrul preocupărilor ei, nici o filosofie care le are ca obiect de reflecție nu este irelevantă în ordinea urcușului nostru, a pregătirii noastre pentru o viață spirituală.

Sfinții au văzut rostul lucrurilor
Sfinții părinți au fost convinși de faptul că fiecare dintre lucrurile și ființele care viețuiesc în lumea aceasta au fost create de Dumnezeu cu un rost. Sf. Grigore Palama afirmă că „Cel ce a adus toate la existență din cele ce nu sunt a împărțit fiecăruia rânduiala proprie și cuvenită a însușirilor sale, întregind lumea în șase zile, deosebind pe fiecare numai cu porunca și scoțând, ca din niște visterii, ascunse la forma lor văzută cele puse în ea, așezând și îmbinând în chipul cel mai armonios și mai potrivit un lucru cu altul și pe fiecare cu toate, și pe toate cu fiecare. (…) Pe unele le pune sus și le poruncește să se învârtească la înălțime și să se miște împreună cu hotarul cel mai de sus al întregului, cu chibzuință și rânduială în toată vremea. Pe cele ușoare și rodnice în lucrare și ușor de prelucrat le-a pus în folosul oamenilor. Pe cele ce se încălzesc peste temperatura de mijloc le-a pus să se ridice cu bun rost peste celelalte, ca să potolească frigul prea mare, iar căldura lor prea mare să fie potolită de frig. Lipsa de măsură în pornirea marginilor celor mai de sus e înfrântă de mișcarea întoarsă a unora dintre ele. Prin acestea ne-a dat deosebirile de mult folos ale anilor, ale ceasurilor și măsurile distanțelor de timp și celor ce pricep cunoștința lui Dumnezeu, Care a zidit, a rânduit și a împodobit toate. Deci, pe cele de sus și de la înălțime le-a lăsat să se învârtească în chipul acesta felurit și îndoit, de dragul frumuseții lumii și al folosului de multe feluri. Iar pe altele le-a așezat jos și la mijloc, și anume pe acelea care sunt mai grele și mai pasive după fire, care se fac și se preschimbă, care pot fi deosebite și asemănate și suportă mai ușor prefacerile, spre bună întrebuințare. Pe toate le-a rânduit ca pe o podoabă și după rațiunea legăturii lor, ca să se poată numi, pe drept cuvânt, întregul, podoabă (cosmos)“.

În fiecare frunză ce cade din copac stă ascunsă multă raționalitate! Rațiunile divine străbat, de fapt, întreaga creație. Ele o susțin din interior, încă de la facerea ei, și o vor susține în mișcarea ei spre Dumnezeu, prin istorie, până la sfârșitul veacurilor. La fel, Sf. Vasile cel Mare observa că „după cum sfera, dacă se împinge și este pe un loc înclinat, merge la vale datorită construcției sale și a însușirii locului și nu se oprește înainte de a ajunge pe un loc șes, tot așa și existențele, mișcate de o singură poruncă, străbat în chip egal creația, supusă nașterii și pieirii, și păstrează până la sfârșit continuarea spețelor, prin asemănarea celor ce alcătuiesc speța“.

Diversitatea creației este remarcată în mod admirabil de scriitorii patristici. Afirmațiile lor surprind prin adâncimea și actualitatea lor, unele dintre ele regăsindu-se astăzi, sub o formă desigur actualizată, în enciclopediile de specialitate care tratează teme de astronomie, biosferă, lanțuri trofice, comportament animal (inteligent), geografie sau astronomie. Sf. Vasile cel Mare a făcut observații asupra viețuitoarelor, arătând faptul că și comportamentul lor sugerează raționalitate. „Dacă vezi că lebăda își bagă gâtul în adâncul apei și de acolo își scoate hrana, vei descoperi și atunci înțelepciunea Ziditorului, că de aceea i-a făcut lebedei gâtul mai lung decât picioarele, pentru că, băgându-l în apă ca pe o sfoară de undiță, își face rost de hrana ascunsă în adânc.“

Sf. Vasile cel Mare observă, de asemenea, că, în natură, fiecare verigă aparținând unui lanț trofic are parametri de viață și comportamente care prezervă, de fapt, integritatea întregului lanț din care face parte. „Animalele, spunea el, cele care se prind cu mai multă ușurință nasc mulți pui. De aceea fac mulți pui iepurii, caprele sălbatice și oile sălbatice care nasc gemeni, ca să nu li se stingă neamul din pricina animalelor mâncătoare de carne. Animalele care mănâncă pe altele fac puțini pui. Ziditorul nici n-a adăugat ceva de prisos, nici n-a luat ceva din cele ce erau de neapărată trebuință. Animalelor mâncătoare de carne le-a dat dinți ascuțiți, căci de niște dinți ca aceia au nevoie pentru felul hranei lor; iar celor care sunt pe jumătate înarmate cu dinți le-a dat diferite depozite de hrană.“

Note:

i John D. Barrow și Frank Tipler, Principiul Antropic Cosmologic, p. 573-575;

ii Manfred Eigen, La ce ne putem aștepta de la biologia secolului al XX-lea?, în Michael P. Murphy și Luke A.J. Oâneill, Ce este Viața? Următorii 50 de ani. Speculații privind viitorul biologiei, traducere din limba engleză de Ovidiu-Cristinel Stoica, Editura Tehnică, București, 1999, p. 17.

Aceasta postare a fost editata de liliana2u: Sep 11 2009, 02:33 PM


--------------------
"Iubirea este cea mai frumoasa muzica din partitura vietii. Fara ea, ai fi un etern afon in corul imens al omenirii" (Roque Schneider)
Un copil exprima parerea lui Dumnezeu ca lumea ar trebui sa continue. (Carl Sandburg)
Tratati-va unii pe altii cu cel mai mare respect, deoarece atunci cand va uitati in ochii altuia, priviti in ochii lui Dumnezeu!

Fericirea din viata ta depinde de calitatea gandurilor tale.

  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
georgeta23
postare May 22 2010, 08:59 PM
Postare #2


Top Golden Member
**********

Grup: Top Golden Members
Postari: 10,320
Inscris la: 28-February 07
Din: craiova
Membru nr.: 2,377



miracol sau refractie? http://stirileprotv.ro/exclusiv/stirile-ta...r-mai-vezi.html
maginile, de o frumusete iesita din comun, arata cum, la apusul soarelul, razele de lumina "dubleaza" peisajul de pe Caraiman, pe nori.


--------------------




  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Reclama
postare
Postare #


Reclama









Reclama
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 

RSS Versiune Lo-Fi Acum este ora: 29th March 2024 - 10:14 AM