Bine ati venit Vizitator ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Parapsihologie
VALERIA OANA
postare Jun 27 2009, 09:19 PM
Postare #1


Golden Member
*********

Grup: Golden Members
Postari: 9,834
Inscris la: 17-January 07
Din: Bucuresti
Membru nr.: 1,563



Parapsihologia include, printre altele, studierea spiritismului, a telepatiei, premonitiilor, biodetectiei, a terapiilor esoterice (a nu se confunda cu ezoterice, care au un cu totul alt inteles, in sensul ca sunt haraziti pentru tratamente doar cei cu capacitati esoterice, ezotericii fiind cei care au studiat fenomenul tratamentelor bioenergetice, dar neavand neaparat si posibilitatea de a-i trata si vindeca pe cei din jur). Mai tarziu, prin 1920, americanul Rilke (a nu se confunda cu poetul cu acelasi nume) aduce mai multa lumina cu privire la ceea ce noi numim parapsihologie, in sensul ca el a studiat parapsihologia, telekinezia si biomagnetismul. A reusit, de asemenea, ca, prin intermediul telepatiei, sa transmita ganduri si imagini unor oameni aflati la mii de km", afirma specialista noastra in domeniul acestor stiinte cognitive.
De ce sunt interesati semenii nostri de aceste fenomene parapsihologice?
Ideea de noutate ii atrage pe semenii nostri la stiintele parapsihologice. Cel putin 70-80% dintre noi avem vise, premonitii si incercam sa ni le explicam. Ca sa nu mai amintim de cei care au intrat in morti clinice si apoi au povestit despre acel tunel de lumina pe care l-au vazut, iar unii dintre ei au trecut de acel tunel luminos, iar altii nu. Si avand astfel de experiente, evident ca sunt interesati de aceste explicatii, cunoscut fiind faptul ca perceptiile acestea se inregistreaza la nivelul sufletului si al mentalului", conchide d-na Rodica Mitrea.
Ce reprezinat bioenergia si biodetectia?
"Biodetectia reprezinta capacitatea unui om de a detecta cu ajutorul palmelor suferintele celor din jur, care-i calca pragul cabinetului, cerandu-i sprijinul. Iar aici nu ma refer la fantanarii care dispun de acea "nuielusa de argint" cu care descopera un izvor de apa sau petrol, ori alte zacaminte, pentru ca aceste lucruri se invata, ci ma refer la biodetectia pe corpul uman, care depisteaza o denivelare energetica si, eventual, o boala care pentru foarte multi dintre bioterapeuti se simte la palma. Unii vad aceste lucruri prin vederea extraretiniana si pe aura corpului energetic al pacientului. Altii, pur si simplu, simt acest lucru prin propriul lor corp sau au clisee, pentru o clipa vad ceva in pacient sau vad din viata lui ceva care l-a adus in felul acesta de boala. Si, de aceea, imi permit sa spun ca a detecta, a simti ceea ce are celalalt tine de fapt de un talent. Asa cum unii din noi au talentul de a canta, de a scrie, de a sculpta. Marile genii in domeniul artei nu au facut scoala pregatitoare pentru a deveni pictori, sculptori sau muzicieni. La fel ca si talentul pentru arta, exista si talentul pentru biodetectie pe care in momentul in care iti dai seama ca-l ai, ti-l perfectionezi pana ajungi la apogeu. Aceasta ar fi biodetectia: dupa ce stabilesti un diagnostic, poti sa tratezi cu ajutorul bioenergiei.
Bioenergia este energia universala care intra in corpul nostru prin cele sapte chakre - descoperite acum mai bine de sapte mii de ani - si care sunt un fel de impletire intre energia umana si energia universala. Deci, energia universala intra prin cele sapte chakre in corpul nostru, se intalneste cu energia noastra, care este specifica fiecarei celule, si formeaza aceasta bioenergie care inseamna in cele din urma viata, energia universala fiind cu totul altceva. Aceasta ar fi bioenergia, care se plimba prin meridiane in corpul nostru, ajunge la diferite zone, dupa accea la organe si apoi se pot stabili diagnostice prin blocaje energetice care exista pe chakre, pe meridiane si pe zona bolnava a organului pacientului", explica d-na Rodica Mitrea.
(Articol preluat din revista "Tricolorul")


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
VALERIA OANA
postare Jul 25 2009, 08:07 PM
Postare #2


Golden Member
*********

Grup: Golden Members
Postari: 9,834
Inscris la: 17-January 07
Din: Bucuresti
Membru nr.: 1,563



Cum pot ajuta cei de pe pamant sufletelor din lumea de dincolo
RUGACIUNEA
Rugaciunea pentru morti este un act de caritate si contine doua virtuti:

1. Rugaciunea in ea insasi, ca serviciu adus lui Dumnezeu; si
2. Rezultatul rugaciunii, ca bine ce se face raposatului.

Prin urmare, rugaciunea pentru morti este in acelasi timp o fapta de milostenie si o fapta de credinta. Domnul Iisus Hristos, El Insusi, ne invata ca noi n-am putea avea nici o virtute fara ajutorul Sau. A chema mila dumnezeiasca asupra-ne si asupra altora, asupra viilor si asupra mortilor - este o tendinta ce exprima vointa lui Dumnezeu. Rugaciunea, dupa invatatura Apostolului si a Bisericii ecumenice, este o lucrare a Sfantului Duh ce locuieste in noi.
Sfantul Efrem Sirul explica lamurit, printr-o paralela, posibilitatea si influienta salvatoare a rugaciunilor noastre asupra sufletelor raposatilor. In testamentul sau, el zice, intre altele, ca intre raposati si vii, cand acestia se roaga pentru ei, este aceiasi simpatie ce exista in natura intre fructele pamantului. Astfel, cand timpul infloririi a trecut pentru vie, vinul in pivnita incepe a fierbe; cand unele legume plantate in pamant incep a se desfasura, aceleasi legume in case dau ramuri. A purta sarcina unul altuia inseamna a acea un viu interes pentru soarta aproapelui. Insusi Domnul a luat partea cea mai vie la soarta pacatosilor, impovarandu-Se cu toate pacatele noastre si facandu-Se vinovat de toate greselile noastre inaintea Parintelui Sau ceresc; toate aceste greseli le-a spalat cu sangele Sau si le-a sters prin moartea Sa. Asadar, daca Insusi Dumnezeu ia parte la soarta noastra, putem noi sa nu ne interesam de soarta aproapelui nostru, cerand pentru el mantuirea, putem noi sa nu sacrificam tot ce este in puterea noastra?
Domnul nostru Iisus Hristos ne invata si ne-a aratat ca nu sunt morti propriu-zis, ca oamenii vietuiesc dincolo de mormant. Viata crestina este intemeiata pe iubirea pe care suntem datori a o exprima nu numai prin cuvinte, ci si prin fapte. Apostolii au probat iubirea lor prin fapte: rugandu-se pentru membrii Bisericii lui Hristos si purtand greutatea aproapelui.
Biserica Ortodoxa se roaga pentru tot universul, pentru toti oamenii - vii sau morti - numai daca ei sunt ortodocsi si daca au parasit aceasta viata intru credinta si nadejde. Nu e nevoie decat a crede in Dumnezeu pentru a fi convins de eficacitatea rugaciunilor pentru raposati. De voi uita pe raposatul, de voi uita raporturile mele cu el, prin ce pot arata ca l-am iubit cand era cu mine pe pamant? Daca intr-adevar l-am iubit viu fiind, as putea inceta sa-l mai iubesc cand va fi mort? O astfel de presupunere ar fi contrara bunului simt. La nevoie se cunosc adevaratele prietenii si putem noi sa ne inchipuim o trebuinta mai mare decat aceea a sufletului nedesavarsit, incarcat de pacate?
Astfel se arata inalta indatorire inaintea lui Dumnezeu si inaintea raposatilor a celui ce se roaga pentru morti. A inmormanta trupul raposatilor este un act de milostenie practicat de intreaga omenire. Insa religia crestina pretinde inca sa se ingroape trupul cu toata onoarea ce se cuvine templului Sfantului Duh. Asadar, inmormantarea trupului este un act de caritate propriu intregii omeniri, in vreme ce rugaciune pentru raposati este rodul acelora ce cunosc pe adevaratul Dumnezeu - izvorul iubirii si al vietii. Nu stim si nu putem sti cine greseste si cine are dreptate inaintea lui Dumnezeu; numai El singur o stie. Noi nu stim decat un singur lucru: ca toti oamenii sunt pacatosi. "Ca nu este drept nici unul", invata Cuvantul lui Dumnezeu (Rom. 3,10). "Nimeni nu e curat de pacate, macar de-ar fi trait o singura zi pe pamant" (Iov 14, 44). Noi stim bine ca suntem zamisliti in pacat, ne nastem, vietuim in pacat si nu suntem curatiti pe deplin de pacat in clipa in care trecem in lumea de dincolo de mormant. Nimic mai important nu le revine celor vii decat a urma aceasta porunca: "A iubi pe toti si a ne ruga pentru toti". Acel ce da viata si iarta pacatele a zis: "Cereti si vi se va da, nu voiesc moartea pacatosului!". El insusi ne-a invatat a ne ruga astfel: "Si ne iarta noua gresalele noastre!". Rugaciunea data de Domnul slujeste drept fundament la toate rugaciunile noastre, prin urmare, si la rugaciunea pentru morti, unde ne rugam pentru mantuirea raposatului si cerem iertarea pacatelor sale.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
VALERIA OANA
postare Jul 25 2009, 08:08 PM
Postare #3


Golden Member
*********

Grup: Golden Members
Postari: 9,834
Inscris la: 17-January 07
Din: Bucuresti
Membru nr.: 1,563



Ce este lumea de dincolo?




Ce știam până acum ?



Termenul "de dincolo", suportul unei noțiuni vagi și generale, este una din expresiile comode ale vocabularului nostru. Fiecare o poate folosi, fără a fi însă în măsură de a o defini și fără a avea o concepție clară despre ceea ce reprezintă. Și dacă, din întâmplare, problema se pune, putem masca întotdeauna ignoranța, pretinzând că nimeni nu s-a întors până acum din "lumea de dincolo" pentru a ne informa asupra acestui subiect.

Unii au afirmat chiar că singură frica de moarte a condus la nașterea religiei și a filozofiei. Constatând trecerea sa efemeră pe Pământ și resimțind teama în fața dispariției sale complete, omul a ajuns să se întrebe asupra originii sale, asupra scopului existenței și asupra locurilor de ședere după moarte.

Răspunsul la aceste întrebări fundamentale se reduce de fapt la două orientări opuse, care sunt fie negarea pur și simplu de către raționalistul ateu, fie speranța credinciosului într-o viață viitoare.

Pentru raționalist, nu mai există nimic în afară de materia vizibilă și tangibilă. El neagă existența unui suflet prezent în corp și reduce fenomenele psihice - bucurie, entuziasm, iubire, dar de asemenea și frica, furia, gelozia - la înlănțuiri complexe ale reflexelor, respingând orice conștiință personală. După teoriile sale, dacă organismul - ca sediu al acestor manifestări - este distrus, nimic nu mai poate subzista sub formă imaterială, fiindcă numai materia este ceva real.

La cei care au crezut în supravețuirea sufletului, reprezentările vieții viitoare sunt numeroase și variate. Ele au urmat întotdeauna lenta evoluție spirituală și au exprimat dificultățile vieții cotidiene. Astfel, pieile-roșii sperau să găsească pământuri bogate în vânat, locuitorii țărilor calde - grădini umbrite, eschimoșii - căldura sau o primăvară veșnică și așa mai departe...

Descoperirea și examinarea mormintelor - gropi, grămezi de pietre, dolmeni, tumuluși sau lăzi funerare - dovedesc credința într-o viață postumă. Faptul de a îngropa morții cu obiectele lor personale (arme, bijuterii, unelte) avea drept scop să le ușureze viața din cealaltă lume.

Druizii învățau că moartea nu este decât o călătorie și că viața continuă pe un pământ sau pe o insulă îndepărtată și minunată, într-un loc luminos, unde este întotdeauna primăvară. Iulius Cezar (101-44 î.e.n) relata în "De Bello Gallico" că marea bravură a galilor rezulta din disprețul lor față de moarte, despre care credeau că era o trecere către o viață și mai plăcută.

Egiptenii distingeau în ființa umană trei părți: corpul fizic, dublul său și un principiu spiritual numit suflet. Soarta acestui suflet era legată de îngrijirea corpului prin mumificare: atât timp cât învelișul rămânea intact, sufletul putea să se deplaseze în lumea "de dincolo" după trecerea prin judecata lui Osiris și a celor 42 de asesori. Viața viitoare depindea deci de cea avută pe Pământ și, după caz, primea recompensă sau pedeapsă.

Grecii, după o fază în timpul căreia și-au imaginat șederea dincolo de mormânt ca o existență palidă și ștearsă, au ajuns ulterior să introducă și o notă morală, atribuind câmpiile Elizee celor buni și Tartarul celor răi. Viziunea romanilor a început la fel, printr-o concepție pesimistă a regatului subteran. Umbrele defuncților care ședeau aici erau favorabile sau ostile oamenilor, după onorurile care li se făceau. Sub influența egipteană și greacă, această concepție a evoluat. În epopeea națională "Eneida", poetul latin Vergiliu (70-19 î.e.n) a descris chinurile infernului în care sunt torturați avarii, sperjurii, perechile adultere și dușmanii lui Dumnezeu. El a opus acestora plăcerile din Elizee, unde erau admise sufletele care, după purificare, și-au regăsit curățenia originii lor celeste.

Contrar așteptărilor, Vechiul Testament, care a retrasat evoluția spirituală a evreilor, nu este diferit față de alte învățături. La fel, el concepea viața de dincolo de mormânt ca o existență ștearsă. "Ecleziastul" rezumă astfel această concepție:

"Pentru toți cei vii există speranță, căci un câine viu este mai de preț decît un leu mort. Cei vii știu, într-adevăr, că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat. Și dragostea lor, ura lor și pofta lor a pierit de mult și nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare. Du-te, mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea-ți, bucuros, vinul; bucură-te de viață cu femeia pe care o iubești, în toate zilele vieții tale, pe care Dumnezeu ți-a dat-o sub soare. Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârșească, fă cu hotărâre, căci în iadul în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici știință, nici înțelepciune." (Ecleziastul 9; 4-10).

Purtător al unei noi cunoașteri spirituale, Zoroastru (aprox. 630-588 î.e.n.) a reformat și a îmbogățit religia iraniană. În învățământul său monoteist, care cuprindea, de asemenea, și reîncarnarea, a pus accentul pe lupta dintre bine și rău. El sublinia că prin liberul său arbitru, omul putea și trebuia să își aleagă liber locul său și astfel să-și decidă soarta proprie.

În timpul exilului și sub dominația persană, evreii au putut să afle această învățătură. Înțelegerea lor asupra existenței terestre și a vieții postume a fost, astfel, transformată. Drept urmare, au beneficiat de un șir de profeți care i-au îndemnat fără încetare la respectarea Poruncilor primite și a datoriilor ce le-au fost impuse prin alianța lor cu Cel Etern.

Acești trimiși ai Luminii au contribuit pe larg la o continuitate remarcabilă care, începând cu apelul lui Avraam (aprox. 1700 î.e.n.), și-a găsit apogeul în venirea pe Pământ a unei părți divine încarnată în Iisus din Nazaret.

Totul constituia un ajutor excepțional pentru această parte cosmică perturbată și amenințată, întrucât spiritele omenești încarnate refuzau cu încăpățânare să respecte și să aplice legile divine care, de la origine, asigurau ordinea, evoluția și perfecționarea a tot ce există.

Cunoștiințele primite au permis evreilor să vadă lumea și existența lor cu alți ochi. În timp ce popoarele din jur, cum ar fi grecii, considerau astrele ca divinități eterne, Geneza a permis să se știe că Universul, stelele, elementele, planetele, animalele și oamenii, făceau parte din opera lui Dumnezeu, fiind create și întreținute de El.

Această concepție, revoluționară pentru epoca respectivă, a avut o consecință importantă. Situația ființei umane a devenit cu totul alta: ea știa acum că nu mai depinde de capriciile unor puteri misterioase și nici nu mai este jucăria neputincioasă a zeilor. Liber și singur responsabil față de creatorul său, spiritul încarnat devenea stăpânul destinului și al personalității sale. El accepta moartea ca o realitate inevitabilă. Samuel, unul dintre ultimii judecătorii ai Israelului, scria: "Eternul face să murim și El face să trăim, El face să coborâm în locuința morților și El face să urcăm din nou." (I. Samuel 2,6). Acest pasaj poate fi considerat ca o aluzie la reîncarnare.

În a cincea și ultima carte din Pentateuc, Deuteronomul, care conține rezumatul recomandărilor date poporului evreu de Moise, în numele lui Dumnezeu, există și această severă atenționare:

"Când vei fi intrat în țara pe care Eternul, Dumnezeul tău, ți-o dă, să nu imiți greșelile făcute de acele popoare. Să nu se găsească la tine nimeni care își trece fiul sau fiica prin foc, nimeni care să practice meseria de ghicitor, de astrolog, de mag, nimeni care se duce la cei care vorbesc cu spiritele, nimeni care întreabă morții. Căci oricine face acestea păcătuiește în fața lui Dumnezeu."(Deut. 18,9-12)

În evanghelia lui Luca (16; 19-31), parabola bogatului și a săracului Lazăr este bazată pe concepția - valabilă în timpul lui Iisus - după care morții așteaptă cu toții venirea Mesiei, bunii și răii fiind însă plasați după moarte - în funcție de meritul lor -, în locuri de ședere care prefigurează soarta lor viitoare ce va deveni definitivă după Judecata de apoi.

Evanghelistul Ioan a reținut totuși o indicație prețioasă a lui Iisus privind planurile din lumea de dincolo: "În casa Tatălui Meu există multe lăcașuri; iar de nu ar fi, v-aș fi spus." (Ioan 14, 2). Prin aceste cuvinte, Iisus a confirmat realitatea planurilor de existență invizibile ce găzduiesc o viață intensă și în care se află dezincarnații. Dar înțelegerea redusă a celor care Îl ascultau nu i-a permis să adauge, la aceasta, explicații mai ample. Însă afirmația Sa: "Dumnezeu nu este un Dumnezeu al morților, ci al celor vii" (Matei 22, 32) era în sensul proslăvirii vieții.


Unde suntem astăzi ? Ce dovezi avem ?



Numerose fenomene ce par a sfida obișnuitul au avut loc din toate timpurile. Multă vreme acestea au fost respinse de Biserică. Depășind perceperea simțurilor noastre fizice, nu au fost luate în serios decât de ocultism și esoterism. Dar prin faptul că această transmitere nu se putea face decât cu riscuri și pericole pentru martori și inițiați, nu era posibil nici un control și, inevitabil, fantezia și escrocheria, asociate cu ignoranța, au făcut ca astfel de informații să fie nesigure și chiar suspecte. Aceste fenomene au fost puse astfel, deseori, în contul superstițiilor, al credulității sau al fraudei.

În prezent, parapsihologia acceptă și studiază toate fenomenele așa-zise paranormale. Ea înregistrează și încearcă să înțeleagă clarviziunea, telepatia, aparițiile, prevestirile și precogniția, vocile dezincarnaților înregistrate pe benzi magnetice, detașarea de corp, casele blestemate, fenomenele spiritiste, etc.

Multe din aceste fenomene se produc spontan, în situațiile pericolului morții sau ale unor tulburătoare experiențe trăite. Acestea nu pot fi deci reproduse și verificate după dorință, astfel cum impune cercetarea științifică.

Dacă mărturiile datorate percepției extra-senzoriale nu mai sunt acum negate sau ridiculizate, totuși ele nu sunt încă explicate. Nici o teorie generală nu permite deocamdată să le atribuim un loc în concepția despre lume și în cadrul spațiului și timpului terestru.

Parapsihologia se află astăzi în fața unei porți închise. Ea știe că aceasta se deschide spre domenii noi și necunoscute, care ar lărgi cunoașterile noastre asupra lumii vizibile și a celei invizibile. Dar pentru moment, nici una dintre cheile cunoscute nu este capabilă să deschidă poarta, iar intelectul nostru, atât de prețios și de competent în problemele materiei dense, se arată a fi cu totul neadaptat în acest domeniu.

Cu ajutorul medium-urilor, anumiți dezincarnați au făcut să se afle descrierea planului lor de ședere și modul lor de viață în "lumea de dincolo". Aceste relatări sunt însă prea fragmentare și nu permit să ne facem o imagine globală.

Clarvăzători, ca suedezul Swedenborg (1688-1772) sau austriacul Lorber (1800-1864), au transmis interesante explicații parțiale, care nu au depășit însă, niciodată, mediile esoterice.

Există deci o sumă de fenomene neexplicate și cunoștiințe exacte, pe care viziunea materialistă este incapabilă de a le lua în considerare și cu atât mai puțin, de a le clarifica.

De asemenea, pe parcursul dezvoltării sale, omenirea a beneficiat de cunoștințe pe care nu ar fi putut să le obțină prin ea însăși. Aceste revelații priveau existența sferelor invizibile și relațiile lor cu lumea vizibilă. Ele se refereau și la originea omului, situația și misiunea acestuia, și în special, la prezența și activitatea primei Cauze a tot ce există: Dumnezeu.

Este regretabil că, sub influența preponderentă a intelectului, toate mesajele transmise cu prețul multor sacrificii și lupte, de către trimișii Luminii, au fost de fiecare dată comprimate în religii.

În loc de a căuta să se unească și să se înalțe, ființele omenești - deși afișau iubirea aproapelui - au exercitat heghemonii unii asupra altora; scopurile ambițioase le-au condus prea adesea la trădarea idealului lor, persecutând și omorând.

În final, Mesajul dăruit cu prețul greului sacrificiu al unei părți divine încarnată în Iisus, a avut aceeași soartă: lupte fratricide, persecuții și separarea în numeroase biserici și secte.


O nouă viziune asupra actului creator



După două mii de ani de creștinism, situația planetară e mai confuză, mai îngrijorătoare și mai amenințătoare ca niciodată. În această fază crucială, pe care suntem în curs de a o trăi, fază care, în același timp, este sfârșitul ciclului nostru de evoluție, avem nevoie de noi cunoștiințe pentru a înțelege situația noastră, dar în special pentru a găsi motive de a spera și a reacționa viguros.

Îndeplinind promisiunea apocaliptică, Mesajul Graalului "În Lumina Adevărului" al lui Abd-ru-shin ne-a adus "Evanghelia eternă" (Apoc. 16,6).

Acest mesaj este o mină inepuizabilă de noi revelații. El dezvăluie relațiile intense și schimburile continue, care se întrepătrund, dintre lumea noastră terestră și nenumăratele sfere invizibile. Dând o vedere globală a creației, el ne oferă o cunoaștere completă care cuprinde totul și răspunde la ansamblul de întrebări pe care cercetătorii, dornici de claritate, și le-au pus dintotdeauna. Pentru a ne ușura accesul la acest tezaur de cunoaștere inedită, autorul folosește un limbaj simplu, logic și direct, adaptat mentalității noastre.

Biblia ne-a învățat că "La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul". (Facerea 1,1) și totul a ieșit din Cuvintele creatoare: "Să fie Lumină!".

Acum, acest proces ne este explicat complet de către Abd-ru-shin. Este de o amploare și de o forță pe care toate superlativele noastre nu ar ști să o evoce.

Din eternitate, Dumnezeu, în Perfecțiunea Sa absolută, trona în sfera divină unde totul este frumusețe și puritate. Iradierea Sa era conținută în această incintă.

Personificând Voința Sa creatoare în Duhul Sfânt, pe care L-a așezat la limita sferei divine, Dumnezeu a hotărât condițiile în care Iradierea Sa a putut depăși incinta sferei divine pentru a străbate neantul, a aduce lumină, căldură și viață.

Dincolo de o anumită depărtare față de centrul emiterii, reducerea intensității radiațiilor a provocat un început de răcire. Acest proces a permis fracțiunii celei mai lejere și mai bogate să se detașeze de rest, să se stabilizeze la o anumită înălțime și să devină locul de ședere al unor ființe aflate în armonie cu acest prim extract al Iradierii divine.

După această separare, restul mai greu s-a îndepărtat mai mult și fenomenul s-a repetat. S-a separat astfel un al doilea extract, care s-a extins pe o zonă situată la o anumită înălțime sub primul extract.

În urma numeroaselor repetări ale acestui proces natural, în final, în partea cea mai de jos a rămas ultimul extract formând materia densă, în care ne găsim noi acum. Astfel, Creația este compusă din numeroase separări, toate ieșite din Iradierea divină.

Legat de acest subiect, Abd-ru-shin ne explică:

"Privit de jos în sus, există specia Materiei Dense, specia Materiei Fine, specia Animisticului și specia Spiritualului. Fiecare din aceste specii se desparte la rândul ei în multe trepte, astfel încât apare ușor pericolul de a confunda treptele Materialității Dense fine cu treptele Materialității Fine dense. Pe deplin discrete sunt trecerile care în activitate și în evenimente nu sunt în nici un caz legate strâns, ci doar se întrepătrund.

Pe fiecare din aceste trepte se arată o altfel de viață. Acum, din fiecare specie a Creației care se află sub Spiritual, omul are un înveliș. Nucleul însuși este spiritual. Fiecare înveliș este echivalent cu un corp. Omul este deci un nucleu spiritual, care în dezvoltarea în care devine conștient de sine, ia formă umană." (Volumul II - conferința 55).

Creația este, deci, opera lui Dumnezeu, și El este Stăpânul și Proprietarul incontestabil. Opera Sa nu este infinită și Dumnezeu nu s-a dizolvat în Creație, așa cum pretind panteiștii. Aceasta s-a edificat pe baza disocierii Iradierii divine. Creatorul – El Însuși a rămas în exterior, deasupra giganticei proiectări.

Dacă nu luăm în considerare decât partea cea mai restrânsă, cea care este accesibilă simțurilor noastre fizice, anvergura și dimensiunile sale sunt atât de mari încât depășesc capacitatea noastră de înțelegere.

Universul observabil de astronomi se întinde pe distanțe între 12-30 miliarde de ani-lumină. Ori, un an lumină reprezintă distanța parcursă de lumină, cu o viteză de 299 792 458 m/s, timp de un an, adică 9461 miliarde de kilometri. Vaste aglomerări de stele, numite galaxii, dintre care cele mai mici au un diametru de 10 000 ani lumină au fost descoperite. Galaxia din care face parte sistemul nostru solar se prezintă ca un disc de stele, din care noi nu vedem decât muchia, datorită faptului că soarele nostru nu se află în centru, așa cum s-a crezut mult timp, ci la periferie. Această galaxie are un diametru de 100 000 ani-lumină și numără 100 de miliarde de stele.

Descoperirea găurilor negre unde corpurile stelare vin să se descompună dovedește că în planul materiei dense, unde ne găsim, totul este supus evoluției, maturizării și descompunerii în scopul de a fi regenerat și introdus într-un nou ciclu.

Toate imensitățile vizibile dar, de fapt, de neconceput pentru noi, intră în compunerea unei părți cosmice, numită Efesus; această parte cosmică este cea în care ne aflăm și noi. Știm, de asemenea, că cele șapte biserici de care vorbește Apocalipsa sunt, în realitate, părți cosmice ce compun Creația materială: Efesus, Smirna, Pergam, Tiatira, Sarda, Filadelfia și Laodiceea.

Asta nu este însă decât o scurtă privire asupra celei mai mici fracțiuni a Creației, aceea a materiei dense. Și dacă nu suntem în măsură să-i dăm o apreciere exactă, cu atât mai mult măreția și întinderea planurilor de dincolo depășesc capacitatea noastră de imaginare.

Pentru a ne da totuși o indicație ce poate servi ca suport, Abd-ru-shin scrie, în legătură cu problema clarviziunii:

"Ceea ce văd acești oameni, este în cel mai favorabil și mai avansat caz, a doua treaptă a lumii de dincolo, dacă vrem să o împărțim în trepte (nu în sfere), treapta Luminii fiind aici cam a douăzecea, pentru a arăta doar o imagine aproximativă a diferenței." (Vol. II -- conf 54).

Fiindcă clarviziunea există și că - din toate timpurile - au existat femei și bărbați având darul de a fi în anumite momente în legătură cu "lumea de dincolo", cum se face că nu numai că nu suntem informați în acest subiect, dar că realitatea planurilor invizibile este încă negată?

Tot ce există în Creație și oricare ar fi planul considerat, este supus legilor care fac un fenomen posibil sau, din contră, îl împiedică să se producă. Clarviziunea nu face excepție. Ea nu poate să se realizeze decât în condiții foarte stricte.

Mesajul Graalului ne explică:

"Trebuie luat în considerație, că un om la cel mai înalt grad al capacității sale, poate vedea întotdeauna cu adevărat numai până acolo până unde îi permite propria sa maturitate interioară. El este legat aici de propria sa stare interioară! Prin natura lucrurilor, pur și simplu îi este imposibil să vadă cu adevărat altceva decât este propria sa specie omogenă. Deci în interiorul unui domeniu în care s-ar putea deplasa nestingherit după moartea sa pământească. Nicidecum mai departe; căci în clipa în care ar trece hotarul lumii de dincolo, pe care îl prevede starea propriei sale maturități, ar trebui imediat să devină inconștient față de mediul său înconjurător. Oricum de la sine nu ar putea trece hotarul. …

Însă nu este dat încă nici unui spirit uman legat în carne și oase, ca în timpul vieții sale pe pământ să circule atât de sigur și de stabil în lumea de dincolo, ca să audă și să vadă totul neacoperit și probabil să mai și alerge pur și simplu în sus pe trepte. Problema nu este chiar atât de simplă, în ciuda întregii naturaleți. Ea rămâne legată de Legile de neocolit." (Vol. II – conf. 54).


Purgatoriu și infern



Așa cum am văzut, a doua treaptă - accesibilă în general clarvăzătorilor - este planul de materie densă de densitate fină, care reprezintă gradul cel mai eterizat al materiei dense. Acesta este planul în care trebuie să tranziteze toți dezincarnații, plan pe care mulți nu ajung să-l depășească.

După ce s-a separat de corpul fizic și de corpul astral, sufletul se regăsește în planul materiei dense de densitate fină, având un înveliș exterior de același gen ca și al planului respectiv. Înainte de a putea accede în planurile de materie fină, sufletul trebuie să se purifice. El este confruntat în acest sens cu urmările acțiunilor și ale gândurilor sale. Va trebui deci să dezlege firele ce și le-a țesut astfel în jurul său, devenind conștient prin trăirea experienței că toate acestea nu aveau nici valoarea și nici importanța pe care le-o acordase. Sufletul își va da astfel seama, cu un regret imens, că și-a risipit timpul cu inutilități, atât în gânduri cât și în acte nedemne de un spirit uman. Funcție de gradul de maturitate obținut pe Pământ și de rămășițele karmice ale slăbiciunilor sau chiar ale viciilor avute, șederea sa aici va fi mai mult sau mai puțin lungă și adesea foarte amară. Prin atașamentul față de materie și de plăcerile sale, mulți și-au încărcat karma și vor trebui să revină pe pământ, reîncarnându-se, fără a fi putut să depășească planul de materie densă de densitate fină, și deci fără a fi putut ajunge în planul materiei fine.

Nu este, deci, de mirare că viziunile care ne vin din acest plan și părerile transmise de cei care sunt reținuți acolo, nu sunt nici foarte înalte și nici prea îmbucurătoare. Josul nivel al numeroaselor mesaje obținute în ședințele de spiritism au aceleași cauze.

Cei care asociază noțiunii "lumea de dincolo" o imagine de frumusețe, de armonie și de serenitate, vor fi dezamăgiți și vor avea tendința de a respinge orice descriere care nu corespunde speranțelor lor.

Să nu uităm că ființa umană sosește "dincolo" astfel cum a fost în sine în timpul șederii terestre. Dacă a negat pe Dumnezeu, supraviețuirea sufletului, lumile supraterestre, și s-a orientat exclusiv spre materie, el a ridicat un zid în jurul său, care îl împiedică să devină conștient de noua sa situație, făcându-i foarte dificilă posibilitatea de a o recunoaște. Într-adevăr, sunt numeroși cei care vegetează, pierzând mult timp până admit că au decedat.

Cu toate că există o organizație eficace și generoasă de ajutorare a celor noi veniți, aceasta nu poate interveni dacă persoanele respective nu o vor.

Pentru a putea fi ajutat, dezincarnatul trebuie să devină conștient de eroarea sa și să aibă o dorință imensă de a se ameliora.

Din cauza decăderii umane și a masei de karma nefastă ce rezultă, există însă ceva și mai rău: cum totul ia formă și se condensează sub influența legii atracțiilor afinităților, s-au format centre corespunzând monstruozităților pasiunilor omenești. Drept urmare au apărut planuri joase și chiar infernul, în care sunt atrași dezincarnații ce au contribuit să le hrănească, întrucât sunt în afinitate cu ei.

Există astfel centre ale urii, ale cruzimii, ale voluptății devorante, ale avariției, ale geloziei, ale invidiei, etc. Dezincarnații atrași în unul din aceste centre se regăsesc în compania altor decedați, care au avut aceleași vicii. Fiecare se bucură cu frenezie de deformarea sa, fără nici un scrupul față de ceilalți. În fapt aceste dezlănțuiri constituie torturi pentru întregul anturaj. Dar fiecare suferă de ceea ce impune celorlalți. Oboseala și dezgustul pot astfel, în timp, să facă să se nască dorința de a ieși din anturajul respectiv, fapt ce constituie primul pas spre conștiență și îmbunătățire. În cele din urmă, un strigăt de ajutor, trăit într-un mod profund, poate da naștere unei rugăciuni sincere; numai așa sunt reunite toate condițiile ca o mână salvatoare să poată fi întinsă.

În trecut, predicatorii imaginau torturi de tot felul pe care diavoli încornorați le aplicau în infern. Prin astfel de imagini ei credeau că vor trezi zelul ascultătorilor. S-a produs însă contrariul. Abuzând de amenințări cumplite, eforturile lor au avut ca rezultat faptul că foarte multă lume nu mai crede astăzi în existența iadului.

O altă dificultate a apărut din faptul că nu era posibil să alături existența acestor locuri de suferință cu credința într-un Creator milostiv și bun. În realitate aceste locuri există într-adevăr, dar nu au fost dorite și create de Dumnezeu. O deducție simplă și logică poate să o confirme. Perfecțiunea absolută este strâns legată noțiunii de Dumnezeu. Ori dintr-o Entitate perfectă nu pot apărea decât decizii, de asemenea, perfecte. Este deci evident că Dumnezeu nu poate fi autorul iadului.

Pentru a justifica existența acestor planuri joase unde sunt atrase sufletele în urma păcatelor lor, unii au adus explicații incredibile de genul - lumina produce și umbre sau că era necesar acest contrast perfecțiunii și frumuseții universului.(Leibniz)

În prezent se știe că locurile de suferință "de dincolo" sunt datorate numai relei voințe a oamenilor și că acestea sunt întreținute prin gândurile și acțiunile tuturor acelora care, trăind încă pe Pământ, au aceeași orientare și sunt în afinitate cu ele. Continua și încăpățânata încălcare a legilor stabilite de Creator este aceea care a format și care întreține aceste centre joase.


Originea, acțiunea și influența legilor divine



În majestuoasele cuvinte creatoare "Să fie Lumină !" a vibrat atât Forța Atotputerii lui Dumnezeu, cât și Înțelepciunea absolută și Voința Sa suverană. Ca un impuls irezistibil, această Voință a devenit activă prin directive precise de execuție.

Savanții nu pot face altceva decât să constate și să admire continuitatea cu care se desfășoară - de miliarde de ani - evoluția ascendentă. Plecând de la ultimul extract al Iradierii divine, s-au format nebuloasele. Ele au dat naștere sistemelor solare cu astre incandescente și planete răcite. Pe planete a început viața organică sub cele mai simple forme, apoi s-a dezvoltat și s-a diversificat. La culmea posibilităților sale, a permis încarnarea, deci venirea în materia densă a spiritelor umane - ca o încoronare a evoluției.

Această dezvoltare s-a realizat cu o regularitate, o perseverență și o ingeniozitate ce dovedesc o puternică intenție, un vast plan ce se derulează conform unor norme fixate de la început și care se îndeplinesc într-un mod constant.

Știința noastră terestră și tehnica ce decurge din ea, sunt bazate pe aceste lucruri și nu devin posibile decât datorită faptului că fenomenele se produc într-o aceiași manieră. Aceleași cauze generează aceleași efecte. Această certitudine permite cercetătorilor să verifice ipotezele lor făcând experiențe si respingând miracolul ca o derogație la ordinea naturală.

Directivele de realizare hotărâte de Creator pentru mersul operei Sale sunt denumite legi cosmice - sau legi naturale. Tot ceea ce există este ieșit din acțiunea lor și astfel, totul li se supune. Această dependență se aplică de asemenea și spiritelor umane ajunse în materie în cadrul necesităților de evoluție. A trăi dincolo de bine și de rău este câteodată revendicarea orgoliului uman, care își imaginează că ajunge astfel la libertatea totală. Filozoful german F. Nietzsche (1844-1900), a dat acest titlu uneia din cărțile sale. Formula nu este decât o momeală. Nu putem să existăm și să ne dezvoltăm decât datorită legilor naturale care ne oferă mijloacele și ne distribuie forța necesară acestui scop. În fața realităților cosmice, aberațiile noastre pretențioase sunt, nu numai fără rezultat, dar chiar foarte periculoase.

Prin funcționarea mecanismului asupra căruia noi nu avem nici o putere - pe care de altfel l-am ignorat până în prezent - cele trei legi principale: legea cauzei și a efectului sau funcția karmică, legea atracției afinităților și cea a greutății (gravitației), ne tratează ca făcând parte din ansamblu, fără a ține cont de lăudăroșeniile noastre.

De altfel, tocmai acțiunea benefică a celor trei legi, complet orientate spre perfecționarea universală, permite a se defini ceea ce merge în sensul lor și ceea ce se opune. Este bine tot ce favorizează și concură la dezvoltarea și elevarea ființelor. Din contră, este rău tot ceea ce perturbă, degradează și împiedică înflorirea generală și individuală.

Nu putem deci să pretindem să trăim în afara lor sau chiar împotriva legilor cosmice, căci le datorăm originea noastră, depindem de ele și că, în orice caz, ele își continuă acțiunea și ne tratează independent de atitudinea noastră față de ele, sau de opiniile noastre. Interesul nostru, cel mai elementar instinct de conservare, și o reflecție logică ar trebui să ne incite în a ține cont de acest lucru fundamental în fața căruia suntem, orice s-ar întâmpla, total neputiincioși. De aceea cunoașterea și respectarea acestor legi care ne guvernează sunt de o necesitate vitală pentru fiecare spirit uman ce dorește să-și realizeze scopul vieții sale.

Grație explicațiilor Mesajului Graalului, obținerea acestor cunoașteri ne este facilitată din plin și ne este făcută accesibilă, căci aceste învățături nu există în altă parte. Cunoașterea celor trei legi de bază ne oferă înțelegerea multor lucruri și evenimente. Trilogia auto-activă este în același timp garanția ordinii cosmice, prin faptul că ea nu permite o realizare sau un proces oarecare, decât dacă sunt îndeplinite condiții foarte stricte. De aici și rolul stabilizator și totodată promotor.

Pentru noi, legile în vigoare în întreaga Creație nu sunt constrângeri, ci aliați prețioși dacă știm să inserăm voința noastră în sensul acțiunii lor, în sensul voit de Creator atunci când a decis existența Creației, de care El nu avea nevoie.

Atunci, pentru ce a făcut Dumnezeu Creația? Aceasta a fost din Iubire pentru a permite unei părți din Iradiația Sa de a accede la o existență conștientă și individuală. Ori, intensa presiune exercitată de Voința Sa nu putea permite această evoluție decât în exteriorul sferei divine.

Partea cea mai ușoară, în fapt cea mai radiantă și mai bogată, a fost prima care s-a detașat și s-a fixat, dând naștere vastei spiritualități - ea însăși compusă din numeroase planuri. Astfel, ființele de la culmea spiritualității au putut să ajungă imediat la autoconștiență. În schimb, abia într-unul dintre ultimele precipitate ale spiritualului se situează originea spiritelor umane, care au nevoie de un vast parcurs de formare până la obținerea autoconștienței - cu edificarea treptată a personalității în jurul germenului spiritual inițial.

Spiritualitatea este eternă și deci nu suferă transformări. Acolo se situează Paradisul nostru. Extractele sau genurile situate mai jos – cum sunt materia fină și materia densă – sunt supuse din contră la o evoluție care comportă creștere, producere de fructe, urmate însă de descompunere.

Aceste planuri ultime nu au viață proprie în ele. Nu pot decât să furnizeze învelișuri ce permit șederea pe durata unei încarnări, fiind în chip de auxiliare ale unui ciclu evolutiv. Învelișurile respective nu se pot forma decât atunci când substanța inertă a fiecărui plan este fasonată de ființele elementale – ale elementelor - mici și mari, care sunt artizanii naturii.

Cunoaștem astfel - cel puțin în linii mari - imensa operă a lui Dumnezeu și a Sfântului Duh. Deși dimensiunile sale depășesc cu mult mijloacele noastre de percepere, avem acum cel puțin o noțiune. Termenul de "lume de dincolo" își pierde caracterul său ambigu și ia noi proporții, înglobând întinderi vaste pline de viață, frumusețe și de activitate neîntreruptă.

Știm de asemenea că sunt în acțiune directivele precise și de neschimbat date sub formă de legi de Stăpânul lumilor, pentru realizarea planului Său; acesta este un plan grandios și generos care vizează să ofere anumitor fracțiuni din Iradierea Sa o existență autoconștientă și personală, făcând să progreseze către perfecțiune ansamblul formelor existente grație irezistibilului angrenaj al legilor ce antrenează totul înainte, în evoluție.

Cunoscând cadrul prestigios în care ne aflăm, este acum posibil să ne plasăm originea noastră și să întrevedem parcursul personalizării trasat pentru noi prin solicitudinea Creatorului. Concepem astfel în același timp și scopul pe care trebuie să-l atingem, cât și misiunea ce o avem de îndeplinit.

Consecințele care urmează din această cunoaștere nouă sunt simple și totodată incisive. Ele sunt capabile să transforme viziunea noastră asupra Creației, apoi inserția noastră în legi și, în final, însuși mediul nostru ambiant – care nu este decât reflectarea comportamentului nostru trecut și prezent.

Aceste revelații nu ne-au fost date numai pentru a lărgi cunoașterea, ci și pentru a ne ajuta și a ne mobiliza. Scopul lor principal este de a ne trezi și de a declanșa în fiecare hotărârea de a conforma voința și orientarea proprie către activitatea ascendentă a legilor cosmice.

Acestea sunt așa de bine făcute că vor răspunde imediat oricărei includeri sincere în activitatea lor; ele vor ajuta pe cel care a știut să aleagă calea spre Lumină.

Șederea terestră, care, cu toată durata sa scurtă, reprezintă totuși un turnant important, este în prezent sub influența unei cotituri și mai vaste, aceea a sfârșitului timpului, a venirii erei Vărsătorului, a ultimei Judecăți.

Densitatea și accelerarea evenimentelor cu care suntem confruntați, tensiunile și problemele care decurg, sunt atâtea semne avertizoare care vor să ne prevină că a și început măsurătoarea inversă a marelui viraj.

După ce am risipit mileniile fără nici un folos pentru îmbogățirea și maturizarea spiritului nostru, răstimpul acordat s-a subțiat subit căci intervalul de timp ce ne-a fost atribuit pentru maturarizarea noastră se apropie de sfârșit.

Deși nu știm ora și ziua ultimelor împliniri, devine din ce în ce mai evident că epoca noastră ne avertizează: orele actuale sunt grave și decisive. Anul 2000 atât de apropiat suscită atât speranțe cât și frică.

Cum să gândim? Trebuie să ne bucurăm, sau să ne înfricoșăm? Hristos a prezis: "de vor fi doi... unul se va lua și altul se va lăsa" (Matei 24; 40-42). El indica astfel că Justiția perfectă a Tatălui, în acțiune de la origine prin legea karmică, ne va obliga să recoltăm ce am semănat și va proceda la o triere severă și dreaptă. Aceasta va fi deci ultima judecată despre care omenirea a fost informată întotdeauna.

Faptul că în aceste ore cruciale - atât de bogate în posibilități, dar pline de asemenea și de pericole - am primit această inițiere ce permite să le abordăm în mod conștient, este desigur un ajutor foarte important. Acest ajutor este de fapt ultima noastră șansă de a putea să recâștigăm într-o zi splendorile planurilor luminoase "de dincolo", pe care Mesajul Graalului ne-a făcut să le cunoaștem.

Pentru a ajunge acolo, Abd-ru-shin ne mai dă încă un sfat:

“Vegheați și rugați-vă, astfel încât să nu permiteți să vi se tulbure privirea clară prin vanitate și îngâmfare, care sunt capcanele cele mai periculoase pentru acești oameni de pe pământ! Feriți-vă! Așa cum ați pregătit acum terenul în voi, așa se va întâmpla cu voi în purificarea Creației!” (Vol. I - conf. 26).



Ernest SCHMITT



--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Reclama
postare
Postare #


Reclama









Reclama
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 

RSS Versiune Lo-Fi Acum este ora: 19th November 2019 - 06:08 PM