Constipatia La Copil - Sfaturi Practice, articol Optiuni

[Alondra]

Cand vorbim despre constipatie ne referim la scaune tari, imposibilitatea de eliminare sau dificultatea mare a acesteia, insotita de dureri.

Ne propunem insa sa ne referim la ea atat din punct de vedere medical, cat s din cel psihologic pentru ca este legata de curatenie, de olita sau mersul la wc, de capacitatea copilului de a se mentine curat, de a spune ca-i vine sa faca etc. In toate acestea, este importanta relatia parinte-copil si indeosebi relatia mama-copil, existand si factori psihici care favorizeaza constipatia la copil.


O problema permanenta sau trecatoare?

Asadar parintii sesizeaza fie tendinta de constipatie la copil care are scaune rare sau tari, dificultatea lui de a defeca, uneori evitarea acestui moment, dureri abdominale si / sau in regiunea anala. Alteori este vorba despre un eveniment singular, atunci cand copilul se constipa din cauza ca nu poate merge la toaleta in concediu sau la gradinita etc. Sunt cazuri de copii care incep sa refuze mersul la toaleta sau olita, care plang cand simt ca le vine sa faca, anticipand durerea provocata prin eliminarea materiilor fecale intarite.

Unii parinti nu se impacienteaza si ajuta copilul fie sa bea mai multe lichide, sa manance fructe si legume, folosesc supozitoare laxative sau ceaiuri speciale pentru copii. Altii insa suporta mai greu aceasta stare de disconfort a copilului si incep sa se ingrijoreze, sa faca diferite presiuni asupra copilului pentru a defeca, manevre cum sunt clisma, masajul anusului, administrarea de medicamente.

Starea de anxietate pune stapanire pe parinti

Daca exista mai multe asemenea perioade in care copilul se constipa, parintii incep sa devina anxiosi si extrem de preocupati de eliminare. Aproape toata relatia cu copilul se reduce la acest aspect, incluzand ce mananca, ce bea, cand da semne ca ar vrea sa faca, cand il doare burtica, de ce nu se produce eliminarea, de ce copilul evita etc. Aceasta anxietate se transmite si copilului care intelege din atitudinea si reactiile parintilor ca ''ceva nu este in regula''. Astfel dintr-o problema posibil de gestionat si remediabila ajunge o mare problema. Joaca celui mic este adesea intrerupta, statul pe olita devine un chin, anumite alimente incep sa fie interzise, altele sa fie incurajate in exces astfel incat copilul nu le mai suporta.

O vizita la medic impiedica agravarea problemei

Este de preferat ca parintii sa mearga cu copilul la medic pentru ca acesta sa recomande un tratament, o alimentatie specifica sau alte remedii si problema sa nu se agraveze. Uneori este nevoie de investigatii mai complexe pentru a descoperi cauza constipatiei, alteori tratamentul este mai dificil sau necesita modificarea alimentatiei. Toate aceastea depind de varsta copilului si de severitatea problemei.

Daca ne referim la aspectul psihologic legat de educatia sfincteriana, aici problematica este foarte diversa. In primul rand este nevoie sa amintim ca cel mic poate face la olita atunci cand s-a produs o maturizare neurologica a terminatiilor nervoase. Acest lucru se intampla dupa 1,5 ani, astfel incat tentativele de a ''invata'' copilul foarte mic sa faca la olita nu au un efect pozitiv. Uneori mamicile ''stiu'' ora la care bebelusul face si il pun dinainte pe olita. Chiar daca acest lucru are efect, asta nu inseamna ca el are senzatia de ''a-i veni'' si nici ca ''este curat''.

Fara presiuni!

Un alt aspect foarte important si care duce de multe ori la probleme mari este insistenta mare cu care copilul este indemnat sa mearga sau sa stea la olita. Mai ales in privinta scaunului, multi parinti fac presiuni uriase ajungand sa ii spuna copilului ''sa nu te ridici de acolo pana nu faci'', sa-l certe sau chiar sa-l pedepseasca daca face pe el. Acest lucru duce inevitabil la un cerc vicios astfel incat copilul se poate inhiba cand este pe olita si poate face imediat ce a fost ridicat sau imbracat, ceea ce enerveaza parintii care considera ca ''face special''. Toate acestea pot duce la aparitia constipatiei prin evitarea defecatiei, retinerea scaunului. De multe ori, aceasta ia forma unei lupte intre parinte si copil fiecare incercand sa-si dovedeasca ''puterea'' asupra celuilalt.

Autor: Anca Pietraru, psiholog

Aceasta postare a fost editata de Alondra: May 29 2009, 06:27 AM