Versiunea printabila a topicului

Postata de: USA Aug 11 2010, 05:46 PM

Aici am sa imi astern gandurile.....prin cuvinte...azi am dat in cautarile mele prin calculator peste aceste randuri scrise de mine candva....

Sotul meu ...e si iubitul meu!

Ce am cautat inainte de a ne gasii?.....stiam cat de energica sunt, cat de multe vreau sa fac si fac, cat de dornica sunt sa aduc linistea si iubirea unui camin in viata mea....vroiam un barbat care sa caute aceleasi lucruri - ce tin de caminul/sanul unei familii...ptr mine asta a fost conditia cea mai de baza..sa il simt om de casa..sa il simt ca pe primul plan este caminul.....si asta vezi din reliatia dintre parinti, din deciziile luate de el pe parcursul relatie privind familia lui.....dar, doream un om linistit super calm.....chibzuit care sa ma linisteasca pe mine..sa ne echlibram.....doream un barbat cu simtul umorului destul de dezvoltat....care sa nu lase umbrele unei zile sa coboare in suflet..sa stie ce sa spuna si cand, incat sa te faca sa zambesti si sa privesti mai departe....cautam un om cu credinta in Dumnezeu-nu conta religia..dar care sa il simt cum ii transpira mainile la intrarea in biserica....fizic, nu cautam un frumos..cautam un om cu privirie profunde.....am gasit cu ochii nergii, ochii in care ma pierd mereu, inca dupa anii de relatie si casnicie...ochii care ya mostenit si puiuca noastra....am gasit in sotul meu toate aceste calitati......si in plus, am gasit omul cu care fac cea mai buna echipa in tot ce intreprindem....este minunat si unic....sa stii ca alaturi de partener, te poti arunca in orice val al vietii ptr ca sunt patru maini care sa strabata acel val....asa cum ne-am aruncat noi in a pornii o noua viata departe de toti si de toate si fara nimeni, decat iubirea noastra....
Avem chiar - ca un lemn..lung frumos slefuit...pe care srie "Si toate astea s-au intamplat ptr ca doua suflete se iubesc!" care troneaza la intrare la noi in casuta!

Daca as pornii de la capat....da, asa alege acelasi barbat cu ochii negrii, linistit, dar care rastoarna muntii in inima mea!
http://www.glitter-graphics.com

Postata de: natsandrea Aug 11 2010, 05:55 PM

intai felicitari pt blog Usa...
apoi subscriu total la cele citate din povestea ta...doar ca el l-as alege pe al meu sot

Postata de: AdeDia Aug 11 2010, 06:43 PM

...ce frumos ai scris....merge direct in suflet...subscriu si eu...doar ca eu ma pierd in ochi albastrii ca cerul senin...ca ai mei...si copiii nostrii ...ha-ha..."un albastru infinit"...

...ce imi place intampinarea de la casuta voastra...

...si cred ca D-zeu ne da ce cautam daca il includem si pe EL in dorintele noastre

...peste o sapt.,daca D-zeu ne ajuta vom avea 15 ani de casnicie....si cu mana pe inima as face aceeasi alegere,fara sa stau pe ganduri

...o sa mai trec pe la tine,scumpa mea...chiar daca nu totdeauna imi voi face simtita vizita

...felicitari ptr blog ...ma bucur

Postata de: USA Aug 11 2010, 07:30 PM

Sar-naaa....
Pupik si te astept sa imi scrii si gandurile tale...asa intr-o zi, cand simti sa scrii ceva din suflet!..oricand...

Postata de: USA Aug 11 2010, 08:10 PM

De albastrul vostru mii dor...si sper sa il alin cu imbratisari de la voi.....
Cat despre Doamne Doamne.....e peste tot cu noi....la toate intrarile in casa avem iconite frumoase in lemn sculptate.....aduse din tara.....Doamne Doamne este stalpul vietii noastre....
Multi multi ani pe mai departe langa iubitelul tau....sunteti o pereche ideala.....sper sa ajungem si noi candva s aspunem ca avem 15 ani la activ....e un numar tare frumos.....si sper sa va aud si pe voi atunci zicand ca aveti 25 de ani.....
Te pupik mult de tot si stiu ca tu imi esti mereu aproape oricand!

Postata de: USA Sep 20 2010, 06:23 PM

Sunt vie..traiesc..si simturile imi sunt mai mereu bulversate...de ce?....de dor....de foarte mult dor....care nu s-a putut stinge nici pe jumatate prin vacanta avuta.....daa, am mers cu totii in Romania ptr 15 zile....am asteptat acele 15 zile, ca un copil ce isi asteapta felia de tort, ca o mamica sa isi vada pruncul.......si totusi ajunsi acolo, totul a intrat rapid intr-o normalitate....de parka eram acolo din totdeauna si niciodata nu plecasem....numai ca totul era frumos....toti cei dragi in jur....nu griji nu probleme......prea frumos poate......
Am sorbit fiecare clipa din fiecare zii......adormeam noptile pe la 4 dimineata...nu ne saturam de vorba si de stata impreuna...ne trezeam la 8, proaspeti ptr o noua zii..oboseala?..nici gand.....iar Babys aproape la fel si ea...gata de o noua zii..gata de noi copii de sotii mereu, mai ales acum cand mereu era cineva dispus de asta.....bucurie zambete, chicote.....o nebunie...chiar de am avut si ceva lcrimi dupa razboiul cu cocsul bunicilor..care nu prea stie el multe despre orice "strain" din gaini.....lacrimile s-au uscat rapid...si nu mai mult de adoua zii erau bunii prieteni....chiar daca separati de un gard de plasa.....Babys mergea adesea la cocos.....

Stau acum si sorb fiecare amintire de parka as mai fii acolo ptr putin....parka totul e inca aici si nu o amintire...

Postata de: ninina Sep 20 2010, 08:29 PM

Usa...frumoasa mea draga.....ma bucur ca ai petrecut asa frumoase zile in Romania......ma bucur ca ai primit caldura din plin in sanul familiei.....
....dar imi pare rau...ca acum esti un pic trista....sunt langa tine....te imbratisez si iti soptesc ca te iubesc...esti minunata si draga inimii mele...
dumnezeu este langa tine....el iti va netezii cararea si toate iti vor merge bine.....si nu uita (in legatura cu serviciu)....ca orice rau este spre binele nostru.....
...te pup si Faby te strange tare tare in brate.....

Postata de: USA Sep 20 2010, 09:36 PM

Iti multumesc, draga mea si te cuprind strans...atat de strans incat sa stii cat de draga imi esti....pupik..


Suntem la masa, mana mamei nu stie ce sa mai aduka pe masa..nu stie ce sa mai puna bun sa ne faca sa ne simtim in sarbatoare, de parka nu era deja.......bunica e si ea in jur..pe langa mama, Doamne, parka eram la o nunta ori botez....tot asa era de agitatie din cate imi amintesc...yo nu prididesc pe care sa mai cuprind...pe mama, daaa...Doamne, ii sarut manutele ei si ii spun "stai aici....stai langa mine...e tot ce vreau...acum si mereu".....ea lacrima......ma uit cu tata meu, se chinuie sa inteleaga ce nepotica lui iubita si adorata, ii povesteste...nu intelege el tot....dar sigur legatura de sange exista si se vede cum amandoi zambesc impreuna....cum Babys gusta din plin glumele lui...acelea pe care le facea si cu mine la varsta ei.....off Doamne ce trec anii.......

Ma ridik si merg sa vad ce e bun in oala la bunica...ooo, ciorba de puiuk.....ooo cat ador ciorbele facute de ea.....au acel farmec de poveste...acel gust inconfundabil de acasa.....de acasa la bunica.....poate ea sa faca "zeama lunga" cum o numeste ea, din orice....orice e miraculos de bun..asta sigur..si iar ma intork la copila mea...care si ea e prinsa in aceasta vraja.....savureaza toata farfurioara in repezeala...ooo, cat ma rog de ea sa faca asta aici, la noi acasa..si cat natural si bine o papa acolo...LA BUNICA!

Postata de: ruxy Sep 20 2010, 09:49 PM

...si ochii imi joaca-n lacrimi, ce-apoi curg siroaie pe obraji...offffffffffffffffffffffffffffffffffffffff....cat m-ai emtionat iubita mea ai trait o minune si cand ma gandesc ca noi avem totul atat de aproape...si uneri fara sa vrem suntem atat de nerecunoscatori ...te tin strans in brate ...si multumesc

Postata de: Lusha&Zbenguica Sep 20 2010, 09:59 PM

draga Usa,
stau pe scaun in fata calculatorului, in casa e liniste (sshht - in sfasit a adormit Ameera) si citesc cu sufletul la gura amintirile tale
sunt atat de profunde si de minunat descrise incat simt in casa miros de "zeama lunga" si aud mici tropaituri de Babys care nu stie incotro sa se uite, la cine sa mearga mai intai ...toata lumea ar tine-o numai in brate ...ar mangaia-o, alinta-o
iar tu ..cu maicutza ta ... Doamne ce imagine frumoasa am in minte ..desi pe ea nu am vazut-o dar mi-o pot imagina dupa cate ne-ai spus de ea si o vad o femeie cu privire blanda, emotionata si exaltata ca in sfarsit va poate imbratisa si iubi pe toti
amintirile astea, iubita prietena, nu ti se vor sterge niciodata din minte si le vei duce cu tine toata viata ca pe niste nestemate de care nu te poti lipsi
esti o fericita ca ai avut parte de aceste momente minunate si fericite
esti unica si ma bucur ca ai primit ceea ce meritai LINISTE, IUBIRE, CALDURA, FAMILIE si PRIETENIE

Postata de: maria26 Sep 20 2010, 10:12 PM

usa, scrii extraordinar de frumos... este un dar pe care multi si-ar dori sa-l aiba... descrii atat de frumos sentimentele pentru sotul tau...casniciile cum aveti voi sunt rare... sa te bucuri in continuare de ceea ce ti-a daruit Dumnezeu... eu nu incetez niciodata sa multumesc...

Postata de: USA Nov 5 2010, 03:22 PM

Citeam acum despre:

Vârsta de 33 de ani, cea mai stresantă pentru femei


La vârsta de 33 de ani, femeile trec prin cea mai stresantă perioadă din viaţa lor, arată site-ul lesquotidiennes.com. Viaţa imediat după 30 de ani este plină: muncă, familie, obligaţii sociale, gospodărie.

Potrivit unui studiu recent, după ce-şi îndeplinesc toate aceste obligaţii, femeilor le rămâne doar o oră ca să facă altceva. Circa 90% dintre femeile intervievate cred că sunt mai ocupate decât bărbaţii de aceeaşi vârstă.


O persoană de 33 de ani din trei doarme doar cinci ore pe noapte. Două din trei lucrează peste 38 de ore pe săptămână şi peste jumătate îşi aduc de lucru acasă. O persoană din cinci n-are destul timp ca să iasă şi să petreacă timpul liber cu prietenii.

Se pare că abia de la vârsta de 55 de ani, când munca devine mai puţin stresantă, iar copiii au plecat de acasă, femeile reuşesc să mai aibă timp şi pentru ele.
(Libertatea)

Si asa este, am exact varsta...si va spun ma simt extrem de stress....vreau sa le fac pe toate...chiar daca pot chiar daca nu....si nici macar acea ora nu imi ramane in mod direct pe zii ..... care ar fii soultia?.... poate concret s-ar gasii una, dar sufleteste nu stiu sincer cum sa dau sa le si fac pe toate sa fiu si linistita..sa am si ceva timp ptr mine ori ptr noi doi!

Postata de: USA Nov 5 2010, 03:26 PM

Uneori ma simt gri.....stiu suna aiurea ..dar chiar asta ar fii descrierea perfecta a sentimentului ce il am...grii.....simt cum sunt o mica fantoma intr-o lumea mult prea activa ptr mine, ori mult prea pretentiaosa ptr mine..ori yo ma chinui sa ajung sa fiu cineva ce nu ar trebuii sa fiu.....ma pierd de multe ori in nimikuri precum spun altii..pun suflet poate mult prea mult in "grii-urile"altora poate...nu stiu....dar concluzia este ca acest grii se instaleaza tot mai puternic in sentimentele mele de femeie, de om, de mama, de sotie, de om cu serviciu......si ajung sa spun ca pana acum aveam o batalie continua in a scoate ori ignora acest grii din mine...dar acum ajung sa spun ca poate asta sunt, un om grii, fara nimik paletat la personalitatea mea....oare gresesc?

Postata de: Dana1975 Nov 5 2010, 04:34 PM

buna
eu la 33 de ani l-am avut pe puiul meu,dorit cu orice por al fiintei mele,dorit si asteptat muuuuuuuuulta vreme,iar acum ca-l am el e viata mea,pt el traiesc si respir,stresata am fost inainte sa vina el,dar nu pt ca nu reuseam sa le fac pe toate si asa cum ar fi trebuit ci din cauza berzeii care se lasa asteptata...
spui ca vrei sa le faci pe toate?incearca si poate ca vei reusi poate ca nu,important e sa fii senina....


pai eu te tot citesc de ceva vreme,chiar daca nu am scos o vorbulita pina amu dar numai gri nu mi-ai parut
ai suflet mare,nu mi te vad o persoana nepasatoare e bine ca pui suflet in tot ceea ce faci si zici,altfel ai fi "marunt",esti asa cum a vrut bunul Dumnezeu,asa cum te-au "slefuit" parintii tai,apoi mai sunt si perioade din viata fiecaruia cind e normal ca totul sa ti sa para gri dar asta nu inseamna ca esti un om asa cum te-ai descris tu...eu cred ca esti chiar norocoasa pt ca esti acolo unde esti si ca ai ceea ce ai

Postata de: USA Nov 5 2010, 04:44 PM

Iti multumesc enorm ptr randurile taleee...mult de tot...
Despre stress, cred ca e si mostenire, asa le stiu si pe buni si pe mama..dar yo parka sunt mai sensibiloasa nu's de ce...si asta mai ales dupa sarcina cu Babys...dar si treburile trebuie facute...nu pot sta in dezordine, nu pot ignora ce trebuie facut....chiar a facut un test sotul cu mine intr-o zii..yo fara sa stiu...punea pe marginea mesei diferite obiecte...si calcula timpul pana cand yo le impigeam ori le puneam la loc....a zis ca sunt record, cel mai scurt timp a fost de 1 minut...

Cat despre sentimentele mele....asa e, ar trebuii sa fiu, sa ma simt norocoasa....ori chiar ma simt..problema este ca aceste sentiment de norocos, ajunge sa fie tare umbrit de alte sentimente..de singuratate, chiar daca e in doi....de dor, de gandurile ca timpul trece si yo ptr mine nu ajung direct sa fac nimik, din vina mea mai ales.....si multe.....so, iti spun sincer....ca daaa...multi imi spun "visul american"...dar acest vis trebuie sa fii si puternic ori ignorant sa te bucuri de el...ori cand in timp valorile ti se schimba incepi sa simti umbrele "visului american".....incepi sa uiti de norocul ce te-a lovit, incepi sa iti pui tot mai multe intrebari......nu stiu daca asa sunt yo..ori sunt multi in situatia mea si gandesc asa.....dar iti garantez ca bunastarea nu aduce fericirea....fericirea o aduc cei dragi, cei la care tii......si de care tii dor!

Postata de: Dana1975 Nov 5 2010, 05:03 PM

cit despre parte cu sensibilul iti dau mare dreptate,dupa sarcina si eu m-am schimbat mult,foarte mult mai ales la nivel pshic...,eu cred ca pt lucrurile marunte cum ar fi ordinea sau dezordinea casei nu sunt de bagat in seama la modul serios,mai lasa de la tine,nu traim intr-o lume perfecta, si dezordinea face parte din viata noastra

fiecare bucurie are un pret,dar cred ca stii asta,stiu toti cei care sunt departe de casa,pt tine si fam ta(pt ca ei resimt prin tine) e mai greu pt ca esti intr-adevar foarte departe,gindeste-te ca esti acolo unde esti pt ca asa ai vrut,atfel aveai sa suferi mai mult decit acum,ma refer ca daca ai fi ales un alt drum ar fi fost mult mai spinos decit e acum

p.s.si apropo de sentimente ale mele sunt gri inainte de "roze",nu cumva esti intr-o perioada asemanatoare?

Postata de: USA Nov 5 2010, 05:17 PM

offf, draga mea......daca as si putea sa ignor dezordinea...e una din dorintele mele de ani...dar nu stiu cum..simt cum dezordinea din jur ma afecteaza si in felul de a gandii...parka nu ma pot aduna.....parka daca nu sunt cat de cat in ordine, ma simt impprastiata.....si stiu ca asta trebuie sa fac, sa le mai las..am incercat...tine cateva zile...si atat...revin la ordinea de care am nevoie ca de aer in jurul meu...sa nu fiu inteleasa ca sunt la extrema.....doar avem un pui in casa....dar, interior mereu sunt in razboiul de a termina de aranjat, de a gasii linistea aia si sentimentul de frumos in jur care se rasfrange si in interior.....si in timp, lipsa acelui sentiment aduce stress si pe alte planuri....nu stiu daca ma fac inteleasa...dar am ajuns sa cred ca ordinea din jurul meu o caut de multe ori instinctiv....dupa cum spuneam cu testul sotului....crede-ma ca nu realizez de multe ori cand ma ridic din canapea, doar ce ma asez, ca vad ceva aiurea de pus la loc...si nu cer asta celor din jur le fac yo dar ma duce la o oboseala extrema uneori..si asa sunt si la munca...si parka un facut am doi sefii EXTREMMMMM de dezordonati, care, mi-au impus sa nu ma ating de birourile lor.....

Nu am cum sa stiu cum ar fii fost viata de alegeam sa ramanem in tara...poate asa cum spui ori poate nu....dar cine sunt yo sa ma opun destinului......la mine a fost si destinul in alegerea facuta.....so, acum poate rasar raspunsuri in convorbirea cu tine....cine sunt yo sa analizez destinul, cine sunt yo sa ma simt grii in fata soartei?

Roze?......hmmm, am simtit cat am fost in tara cele 15 zile.....nu toatee....dar acel roze imi aduce acum amarul grii-ului!

Postata de: Dana1975 Nov 5 2010, 05:22 PM

mai aveam ceva de spus dar mi s-a trezit piciul si odata cu trezirea lui s-a dus si "pauza" mea
te pup dulce si apasat asa cum urezi tu fetelor de pe forum
mi-a facut placere schimbul de rinduri cu tine de aici din "casuta ta"
si orice ai face fii senina

Postata de: USA Nov 5 2010, 05:39 PM

iti multumesc.....mi-au adus, randurile tale, enorm pozitivism si culoare si iti multumesc....
Pupik la pui, asemenea!

Postata de: AmyChris Nov 5 2010, 06:04 PM

Buna , draga mea . Eu am trecut de cativa ani de 33 si asa cum zicea si Dana si eu mi-am asteptat puiul multi ani si acum traiesc prin si pentru el si sunt convinsa ca la fel e si pt tine .
In ceea ce priveste griul eu nu stiu daca pot spune cum ma simt dar pot sa-ti spun ca atunci cand ma simt nemultumita , neimplinita ...stiu ca m-am indepartat de Dumnezeu , ca nu m-am rugat deajuns sau ca mi-am pus mai mult increderea in oameni decat in DD si nu-mi gasesc linistea decat plangand si rugandu-ma din tot sufletul . Poate pare ciudat dar eu ma linistesc doar prin rugaciune ...
Sa-ti dea DD numai bine si toata linistea din lume , draga mea .