Versuri..., si simtire Optiuni

[ruxy]

Rugaciune

despre rabdare...


Doamne, da-mi rabdare sa stau,
Indiferent de minut de ora sau zi,
Sa astept cu rabdare sa intru,
Pe usa cea stramta si ingusta,
Care duce la Rai,
Pentru mine si semenii mei,
Sa rabd si eu cum Tu ai rabdat
Batai scuipari, batjocoriri pentru mine,
Sa rabd, sa tac, chiar daca cei din jurul meu
Vad alte nelegiuiri ce se petrec pretutindeni.
Sa astept, sa rabd , sa intru la randul meu,
Spre a ma folosi pentru ce am venit
Spre a-mi imbogati sufletul prin rabdarea rugaciunii.
Sa rabd, prin bunavointa mea,pentru a nu-l
Supara, tulbura, pe aproapele meu
Sa rabd, sa astept mila Ta,
Ca ruga mea sa-mi fie de folos.
Amin!

[ruxy]

A XI-a porunca

Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!

Cand simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti la gura
Si-mplora doar Sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!...

Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!

Cand bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele-ncep sa te doara!...

Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...

Ion Minulescu

[ruxy]

Trezirea din Samaria

Veniti la El, fecioare din Sihar,
Cu ramuri verzi, cu scoarte moi si dese!
Din scrinuri scoateti albele vesminte,
Din templul vechi luati podoabe sfinte,
Legati cununi din flori de camp alese,
Veniti la EL, izvor de vesnic har!
Gatiti-i calea, mame din Sihar!
Asterneti in tarana grane coapte,
In valuri late scoateti panza noua.
Aduceti ierburi dulci, sclipind in roua,
Aprindeti tortele ca-n miez de noapte,
Caci iata, vine, Cel ce-i plin de har!
Cantati-i imnuri, roabe din Sihar!
Gatiti-va cu glas de bucurie.
Cantati ca pasarile-n zori pe ramuri,
Vestiti minunea peste mii de neamuri!
Lin curge azi izvor de apa vie,
Menit sa curme-al vietii noastre-amar.
Iar eu, cea mai umila din Sihar,
Ii voi asterne sufletul in cale,
Ca-n mintea mea de-a pururi sa ramana
Lumina intalnirii la fantana,
Cand vraja cuvantarii Lui domoale
S-a leganat in vant de ciresar.

Zorica Latcu

Aceasta postare a fost editata de rux25: Mar 30 2008, 07:29 PM

[ruxy]

---

Potop

Se zbate navalnic potopul de dor,
Sporind inspumatele-i ape;
Si valul tresalta, sub taina de nor,
Aproape de ceruri, aproape...
Se pierde lumina in val de potop,
Stihiile-n spume se-neaca...
Tot creste adancul, cu strop dupa strop,
Ci dorul in veci nu mai seaca.
Eu nu pot, Stapane, sa trec peste el,
Sa ies din sarmana mea arca.
trimis-am in zare sfios porumbel
Si iata astept sa se-ntoarca.
Doar apele tulburi s-or trage prin vai
Si lumea-nnoise-va toata,
Atuncea trimite-vei ingerii Tai,
Din arca de lut sa ma scoata.

Zorica Latcu

[ruxy]

Un oaspe

Strainul, care-aseara a poposit la noi,
L-am ospatat cu paine, cu vin si cu masline.
I-am asternut in graba un pat de frunze moi,
N-am intrebat nici cine-i si nici de unde vine.

Facuse cale lunga, strainul, pana-n sat.
Cu poala hainei mele i-am sters de praf piciorul.
Ulei de levantica pe plete i-am turnat,
Cu vin batran si dulce umplutu-i-am ulciorul.

Era frumos, cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vraja tariilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel strabun;
Oare vreun zeu sa sada pe prispa casei noastre?

El mi-a vorbit, dar nu stiu, surioara, ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvantul,
Ca murmurul de ape, ca freamatul de sus
Din pomi cu floarea alba, cand ii adie vantul.

Spunea despre iubirea cea fara de pacat,
De-o patima, curata ca flacara de soare,
Despre o jertfa sfanta pe-altarul nepatat,
Spunea despre durerea de-a pururi roditoare.

Si mi-a patruns in suflet si chipul lui cel drag,
Si vraja nesfarsita din vorba lui domoala;
In linistea de seara torceam fuioru-n prag.
Si lacrimi mari cazura din ochii mei in poala.

Strainul, care-aseara a poposit la noi,
Mi-a tulburat odihna cu sete negraita.
Am stat o noapte-ntreaga amandoi.
Dar el nu-ntinse mana spre floarea daruita.

Cu dragoste de frate mi-a multumit, in zori,
Cand a plecat + strainul + pe drumul ud de roua.
Si mi-au ramas in urma, ca mirosul de flori,
Cuvintele lui stranii si blande: +Pace voua+.

L-am urmarit in zare, cu gene arse-n plans,
Privind lumina alba cum ii juca in plete
Si asternutu-i moale cu dor in pumni l-am strans,
Lasand mireasma calda de frunze sa ma-mbete.

Zorica Latcu

[ruxy]

Fuga in Egipt

E drumul prin pustiu. In lungul zarii,
Abia mijeste ziua. De departe,
Nisipu-n unde moi, ca apa marii,
Imbraca sihastriile desarte.
Un magarus cu ochii blanzi te poarta.
Te-ai increzut in pasul lui cuminte.
Cum creste-n zari mereu campia moarta,
Tu-ti pleci spre san privirea ta fierbinte.
Caci ai la san copilul si te doare,
Sa pleci cu el in aspra pribegie:
Peste capsorul Lui, mangaietoare,
Rasfrant-ai valul tau, cu gingasie.
De ce ti-s, Maica, genele muiate?
Petreci in minte alte prigoniri?
Il vezi pe El cu palme sfasiate,
Cu trupul jertfa sfintei Lui iubiri?
In mijlocul nisipurilor, poate,
Singuratatea Lui e mult mai blanda.
Odata fi-va parasit de toate,
Si-un vanzator ascuns va sta la panda.
Mai este timp? Un inger se pogoara
Deasupra-ti, ca un sol de mangaiere.
Franturi de raze te-nvalesc, Fecioara,
Si-alaturi merge Iosif in tacere.

ZORICA LATCU

[ruxy]

GOLGOTA
Te vindem iar cu sarutari viclene,
Prin nepasare oarba si prin lene.
Te biciuim cu vorbe de ocara,
Te palmuim cu ura ca de fiara.
Te adapam cu suc de-amaraciune,
Din pofte rele si din stricaciune.
Te tintuim pe cruci de nedreptate,
Prin cuiele uciderii de frate.
Iar impletim blestemele de tata,
Sa-ncingem, Doamne, fruntea-nsangerat...
Tu iarasi zici, in blanda rugaminte:
"Nu stiu ce faca ingaduie-i, Parinte".

ZORICA LATCU

[ruxy]

Isuse, ce ti-am dat?...

Tu ne-ai adus iertarea,
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din inchisoarea
pacatului murdar.

Ne-ai dat o noua fire
si un vesmant curat.
Dar noi, ca multumire,
Isuse, ce Ti-am dat?

Tu ne-ai adus putere,
scantei din focul Tau,
o sfanta-nvapaiere
ce mistuie ce-i rau.

Spre vesnica cetate
o cale ne-ai taiat.
Dar pentru-acestea toate,
Isuse, ce Ti-am dat?

Tu tot ce-aveai in lume
si-n cer ne-ai daruit:
si inima, si nume,
si Duh nemarginit.

Si-n zarea albastruie
Tu ce-ai luat si cat?
...Doar patru rani de cuie
si-o rana-n piept. Atat...

Costache Ioanid

Aceasta postare a fost editata de rux25: Apr 7 2008, 08:45 PM

[ruxy]

Cant

Cant ca privighetorile oarbe.
Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe.
Atit de sus ne-naltam citeodata...
Sufletu-mi arde de-o flacara infricosata.

Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
asa arde sufletul meu.
Cred in zine, in sfinti si minuni ;
prieteni, nu-mi impletiti cununi.
Cantecul e-n mine ca-n voi tacerea ;
ii banuiesc uneori puterea,
insa nu stiu nimic si ma-nchin smerit
ingerului linga mine ivit.

Fa-ma sa cant despre oameni si suferinti,
soptesc cu buzele reci, fierbinti,
despre saraci, despre copii si foame...
Si-n mijlocul cerestii mele spaime,
intrezaresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui sa creez lumea, s-o pun la loc.

Apoi raman singura. Nu stiu nici eu
de ce mi-a vorbit din stufisul aprins Dumnezeu..

Magda Ianos

Aceasta postare a fost editata de rux25: Apr 11 2008, 03:34 PM

[ruxy]

SUNTEM LUMINA DIN LUMINA

Motto:
“Suntem faptura lui Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Lui, suntem copii Lui care gresim pentru ca haina pamanteasca a sufletului nostru etern, e prea greoaie si nevrednica de cer, dar cu avanturile noastre spre frumos si adevar, suntem lumina din Lumina” V. Pirvan


Suntem lumina din Lumina
Copiii Domnului ne stim
Cu haina de pamant, de tina
Ca si copii noi mai gresim

Cu chipul Lui, fata crestina
Din lut un inger noi zidim
Suntem lumina din Lumina
Copii Domnului ne stim

In viata ce-o avem putina
Nevrednici pentru cer ne stim
Avand insa la fel tulpina
Venim la El si ne smerim
Suntem lumina din Lumina

de Frentiu Toma Adrian