Strigat De Ajutor, din dragoste pentru un pui mic Optiuni

[ruxy]

pentru prima data, de cand am cunoscut-o...aseara madalina mi-a spus ca e fericita......ca nu ii vine s acreada ca toate rugaciunile ei au si o realizare....nu-i vine sa creada ca a inceput sa vada din nou luminita de la capatul tnelului....
desi tot ce se intampla....nu o fac mai bogata...tot in aceeasi "saracie" va trai..cel putin stresul si grijile legat de datoriile vechi...de taiat curentul si alte cele,....incep sa dispara pe moment.....
viata lor se desfasoara in acelasi mers.....singuradiferenta e ca momentan, nu mai exista grija ca vor fi date afara...ca le va taia curentul...sau ca nu va avea ce sa-i dea fetei de mancare in urmatoarele zile....

nu vreau sa isi imagineze cine citeste ca madalina o duce BINE...nuuu, e gresita ideea, MADALINA DOAR ajunge pe linia de plutire......cu barcutza...ea care era aproape scufundata......

Cand Farul calauzitor este DD, cu usurinta ajunga la mal iubita....nu te scufunzi....

[iubita_tiana]

ajutorul pe care l-a primit ea....este un gest enorm pt viata ei....un lucru atat de maret..l.incat uneori se intreaba ce a facut sa merite atatea fapte bune....dumnezeu e cu NOI....

[ruxy]

ajutorul pe care l-a primit ea....este un gest enorm pt viata ei....un lucru atat de maret..l.incat uneori se intreaba ce a facut sa merite atatea fapte bune....dumnezeu e cu NOI....

Si-a pus rugaciunea in mainile Lui...

[iubita_tiana]

---

Cand Farul calauzitor este DD, cu usurinta ajunga la mal iubita....nu te scufunzi....

asa e ruxy....stiu....si stie si EA....ca credinta in Dumnezeu a ajutat-o...acel Dumnezeu pe care ea nu l-a hulit pt toata viata ei amara.....

[iubita_tiana]

Si-a pus rugaciunea in mainile Lui...

sunt sigura ca fetele o vor ajuta in continuare..si va veni PRIMAVARA si pt ele....sunt sigura...ca vom ajunge la liman....ca viata lor de zi cu zi se va schimba....undeva, acolo SUS...cineva ia aminte la toate gesturile noastre bune...

tuturor fetelor implicate...nu-mi ramane decat sa plec capul....si sa va multumesc pt sustinerea voastra...

nu m-am asteptat nici la o zecime din ajutorul primit.,...

[ralucastef]

madalina va pup si ma bucur ca sunt atatea fete care se gandesc la voi

fetelor care a-ti ajutat-o sa va de-a DD sanatate si tot ce va doriti voi

[Mami2009]

Multumim din suflet ingerasilor care ne-au ajutat si ne ajuta...se stiu ele cine sunt.Asa cum i-am spus si Taniei astazi pe mess,in furtuna vietii noastre,voi sunteti barcutele noastre salvatoare.Fara ajutorul vostru nu ne-am fi descurcat.Sa va dea Dumnezeu in viata tot ce e mai bun.Cuvintele sunt de prisos...nici nu am visat la un ajutor asa substantial din partea unor mamici care nici nu ne cunosc decat de aici de pe forum.As vrea sa va arat fericirea si recunostinta mea...dar nu stiu cum,decat sa va promit ca ajutorul acordat va fi intrebuintat bine,si voi da si dovezi.Astazi chiar ma gandeam...stiti cum ma simt?(sa nu radeti de mine),ca un copil ratacit si amarat,inconjurat de brate calduroase care vin sa-l imbratiseze,toate deodata...e minunat ce mi se intampla,aproape ireal.Si da,o fi un ajutor temporar,dar fara el,oare unde am fi ajuns sau ce am fi facut?Sunteti si veti ramane oamenii mei de suflet carora ii voi fi mereu recunoscatoare.Iar tu draga Tania...nu am cuvinte

[iubita_tiana]

a ajuns coletul azi la madalina..primul lucr facut....bagat in priza aeroterma..a inceput sa sufle caldura...si in 15 min s-a incalzit in camera....asadar, primul pas e facut..a primit CALDURA....



o mamica suflestista a promis ca ii va trimite un carucior zilele asteaa....e MINUNAT ce se intampla.....MINUNAT .....

[magGda]

Fostul meu job era langa o biserica. Mereu vedeam acolo un nene care cersea, dar care semana f. mult cu tatal meu, atat fizic cat si prin faptul ca si el bea. DA, o recunosc am un tata alcoolic, dar care nu o recunoaste. Il vedeam in fiecare zi si de cate ori treceam imi cerea cate un banut, sa-si ia de mancare. Nu-i dadeam de frica ca-i da pe bautura, mereu ii dadeam cate ceva de mancare: un covrig, un mar, ce aveam. Am incercat sa intru in vorba cu el, sa vad care e situatia lui, dar nu am primit nici un raspuns pozitiv, asa ca am renuntat. Ba din contra, mi-am luat si cate vorbe urate. Mi-a parut rau ca l-am ajutat atata timp, cand puteam sa raman indiferenta ca toti ceilalti din jurul meu. Intr-o buna zi, nu l-am mai vazut, disparuse. Am aflat de la un alt cersetor care era prin zona ca a murit de la prea mult alcool, a cazut in coma si a murit. Atunci mi-a parut rau, ca nu am insistat sa-i ofer ajutorul, sa incerc sa-l ajut cumva sa scape de acest viciu. Am plans si m-am consumat vreo 2 zile si eram furioasa pe mine ca nu am facut mai mult, ca m-am putut supara de la cateva vorbe aruncate aiurea. Eram hotarata sa lupt mai mult pentru tatal meu, sa-l salvez de aceasta boala nenoricita, doar ca aici am intampinat un refuz si mai dur decat cel de prima data si in plus mi-am atras si ura din partea lui, ca ma iau de el, ca nu-l las in pace, etc. IMI PARE RAU ca el nu l-a vazut niciodata pe cersetorul acela, ca poate ar fi inteles ceva. Imi pare rau ca are o asa familie frumoasa in jur, o sotie care-l respecta, dar care nu primeste nimic in schimb, 3 fete extraordinare dintre care 2, eu si sora mare, avem la randul nostru copii si sora mica o studenta constiincioasa, dar cu toate astea, el trece pe langa viata, fara sa ne vada, fara sa vada unde am ajuns fiecare, fara sa-i mai pese de noi.
Oricum ar fi, stiu ca lupta asta nu o voi pierde si chit ca ma va ura toata viata lui, tot vreau sa-l salvez din ghearele acestui viciu, pentru ca nu vreau sa ma trezesc intr-o zi ca nu-l mai am si sa traiesc cu un regret imens ca as fi putut face ceva pentru el si nu am facut.

LA FEL CRED si despre cazul Madalinei, ca trebuie sa primeasca ajutorul nostru, putin cate putin si SIGUR soarele v-a straluci si pe strada ei, pentru ca noi avem grija sa-i alungam toti norii. Va pup dulce si DOAMNE AJUTA!

[Mami2009]

Draga Magda,imi pare rau pentru necazul tau,sa nu te lasi...ca altfel o s-ti para rau ca nu ai facut tot posibilul sa-ti indrepti tatal.Si parintii mei au divortat...nu s-au inteles,si numai de certuri aveam parte sa aud.Cand se intalneau,era un haos total:reprosuri,cuvinte urate si cate si mai cate.Am suferit si eu din cauza neintelegerii lor...si pentru faptul ca s-au despartit si nu am avut si eu o familie normala...Nu am inteles niciodata ce am facut asa rau sa mi se intample mie toate lucrurile urate...numai Dumnezeu stie.Cert e ca mi-am iubit tatal chiar daca ma facea "de ras" sa zic asa cu certurile lui(de stia tot cartierul).Acum ca nu mai e deloc,imi pare enorm de rau ca nu m-am bagat si eu cumva sa schimb situatia....am remuscari,si-mi vine sa plang cand ma gandesc...chiar daca eram copil...nu stiu,probabil as fi putut sa fac ceva...poate as fi putut sa-i fac sa se inteleaga,cu toate ca nu cred ca depindea de mine...Ce mult sufera un copil cand isi vede parintii ca se cearta...enorm de mult,dar mai ales cand se despart...din pacate la mine nu a fost treaba aia cu"tinem legatura de dragul copilului"sau"ne despartim,dar vii si vezi copilul,si participi la cresterea si educarea lui ca si cum nimic nu s-a intamplat".Nuu...pot sa numar pe degete de cate ori l-am vazut in viata mea....dar de cate ori venea imi aducea de toate...dulciuri,bani....pe moment ma bucuram,ca orice copil,dar in clipa urmatoare,ma intristam de 10 ori mai mult cand vedeam ca cearta incepe....sincer,as fi preferat sa vina cu mana goala si sa fi fost intelegere...oooofff,cateodata am senzatia ca sunt blestemata...parinti divortati...casa mea nu am avut-o niciodata...am oferit si eu inima mea toata cuiva care mi-a calcat-o in picioare,si am sfarsit singura....cu probleme...griji,lacrimi.Am fost genul de copil cuminte,tocilar,care asculta de mama si de tata,si unde-l pui acolo sta,chit ca-l pui cu capu-n jos,nu se razvrateste....Cred ca si de asta am atatea probleme.Nu stiu sa ma impun...daca cineva imi greseste cat de tare,eu ca proasta iert...si sunt luata de fraiera...Imi pare rau ca,din pacate si copilul meu va avea soarta mea...si ce e mai dureros pt o mama,decat ca,copilul ei sa treaca prin aceleasi necazuri ca si ea??Ooofff,as fi vrut sa aiba brianna un tata care sa o iubeasca si sa-i daruiasca tot...dar e vina mea... cred ca nu stiu sa ma fac iubita,sau sunt prea "moale" pt barbatii din ziua de azi...4 ani in care am dat totul...si s-a ales praful.Cat de ghinionista pot fi?Incredibil!Daca esti bun,esti luat de prost si inselat,mintit,terfelit ca o carpa...Nimeni nu se va mai uita la mine...saraca,cu un copil...si nici rupta din soare nu-s macar.Sincer,nu pt mine ci pt brianna as fi vrut un tata,dar asta e,viata crunta,rea care are ce are cu mine...daca ar fi viata o persoana,de suparare si nervi as strange-o oleaca de gat....Ma intreb,oare va rasari si pe strada mea soarele?Nu cred...cerul meu e prea plin de nori... Am deviat de la ce ve vroiam de fapt sa-ti spun draga Magda...sa nu te lasi,o sa-ti para rau si ai sa te simti vinovata...asa cum si eu ma simt...