Versiunea printabila a topicului

Postata de: ancatudor May 7 2008, 03:10 PM

Buna sunt noua aici pe forum si am nevoie disperata de un sfat.
Sa va spun povestea mea
Sunt casatorita de 5 ani si am un baietel de 3ani.
Pe sotul meu l-am cunoscut in urma cu 12 ani, trecuse printr-o despartire si era deprimat, totul a pornit din mila apoi am inceput sa-l iubesc (aveam pe atunci 20 de ani el avea 30) asa a inceput povestea noastra.
Au trecut anii cu multe probleme, parintii mei nu erau de acord cu aceasta relatie, considerau ca pot avea ceva mai bun si poate aveau dreptate, acum chiar cred ca aveau dreptate.
Am luptat pentru aceasta relatie cum am stiut eu mai bine, am suportat multe chiar si jigniri batai, nu am spus la nimeni dar nu mai pot trebuie sa ma destainui cuiva si voi sunteti cele mai bune prietene chiar daca nu va cunosc.
Prima bataie am luat-o cam dupa vreo 6 ani de la inceputul relatiei, ma dusesem la un interviu pentru o slujba iar cand m-am intors acasa l-am gasit beat cu un prieten de-al lui care ii spusese ca m-am dus cine stie pe unde ca umblam cu nu stiu cine si alte baliverne, atunci m-a batut prima data, nu abuzul fizic a fost dureros ci ceea ce a spus prin cuvinte ma doare si acum desi au trecut ani de atunci.
Apoi l-am iertat cand sa trezit din betie a doua zi nu stia cum sa-si mai ceara iertare, am crezut atunci ca nu se va mai intampla dar m-am inselat amarnic........................
De fiecare data cand se imbata ma jignea nu batai dar faptul ca ma jigneste ma doare foarte tare.........................
Au mai fost batai dar nu m-am invatat minte, nu reusesc sa ma desprind de el.......................
Nu stiu ce sa mai fac.............................
Ultima bataie a fost a doua seara de pasti, anul acesta mi-a dat doi pumni in cap ca nu am vrut sa ma culc cu el, nu am vrut sa ma culc cu el ca era beat si imi era sila de el...........................
Fetelor ajutati-ma cu un sfat...................................
Asa din afara toata lumea crede ca suntem cuplul perfect, nu da in mine decat atunci cand bea peste masura si eu nu ma pot abtine fara sa-i reprosez acest lucru cand il vad ca bea innebunesc imi vine sa plec sa nu ma mai intorc.
Acum e totul iar ok ne intelegem vorbim imi spune ca ma iubeste ma ajuta are grija de copil ma alinta, dar nu stiu pt cat timp, oare cand va fi urmatoarea betie, imi este groaza de schimbarile astea de comportament, cum sa-l fac sa nu mai bea asa asi avea si eu liniste si pace in casa
Cum sa fac sfatuiti-ma va rog
As vrea sa plec dar unde sa ma duc casa e al lui, copilul il iubeste, cum sa-i explic copilului prin ce trec are 3 ani, sunt singura si nu am cum sa-i spun oful meu
va astept cu sfaturi
Cu drag Anca

Postata de: Claudia Elena May 7 2008, 03:25 PM

Draga mea da-i patina nu mai sta pe ganduri. Eu am crescut cu parintii divortati si mi-a fost foarte greu, insa mult mai greu mi-ar fi fost sa-l vad pe tata beat lovind-o pe mama. Nici o femeie nu merita lovita, am si eu o cumnata care inghite toate jignirile lu' barbata'su cand se imbata, iar aceste desi iubeste fetita o supune la un stres cumplit. Dragostea lui pusa in balanta cu traumele fetitei iese mult in pierdere. Te pup si sper ca DD sa-ti dea intelepciunea sa iei cea mai buna hotarare

Postata de: rux25 May 7 2008, 03:27 PM

Draga mea prietena necunoscuta...Anca, e atat de dureroasa povestea ta, incat te lasa fara cuvinte...sufletul tau sufera o mare trauma, si cred ca asta doare cel mai tare...ai un copil, e normal sa nu vrei sa te aventurezi cu el pe drumuri...e bine sa te gandesti de zece ori inainte de a lua o decizie...de zece ori...ti-ai deschis sufletul ti-ai spus durerea, sunt sigura ca vei primi sfaturi din doua tabere...unele fete iti vor spune pleaca, altele probabil, ramai si indura...decizia chiar daca grea, o vei lua tu, insa nu inainte de a pune in balanta si de a cantari foarte bine, pe ce cale ai sa mergi.
As vrea sa te intreb...tu, in momentul in care el bea, tu ce comportament ai fata de el?...il certi? il critici? il respingi?....ii vorbesti pe ton de cearta? te arati suparata?...e foarte important de stiut...de unde pleaca bataia, el cum se comporta ,devine brusc agresiv, tipa la tine imediat dupa ce devine mahmur?...cum se petrec lucrurile...spune-mi mai mult sa stiu cum sa te ajut
Iti pot da un sfat de suflet, eu nu stiu de ce religie esti si nu cred ca asta are mare importanta... Dumnezeu e unul singur mare si bun, si ne iubeste pe cei ce ne incredem in El...roaga-te, e cel mai bun lucru...nu stiu daca ai un duhovnic de suflet, dar daca nu, roaga-L pe Dumnezeu sa-ti indrepte pasii spre unul...ai nevoie sa iti descarci sufletul...roaga-te cu sufletul tau de sotie si mama si ai sa vezi ca ruga iti va fi auzita...astept amanunte...

Postata de: USA May 7 2008, 03:32 PM

QUOTE(ancatudor @ May 7 2008, 04:10 PM)

Postata de: oktavia May 7 2008, 04:04 PM

Draga mea, sufar alaturi de tine........eu am crescut cu un tata alcoolic si stiu ce chin a fost viata mea.Alcoolismul este o boala, care se vindeca destul de rar si numai cu foarte multa vointa.Tatal meu afost internat la dezalcolizare de nenumarate ori, insa fara succes.Eu cred ca nimeni pe lume nu merita sa manance bataie, sub niciun motiv.Ai incercat atatia ani, crezi ca se mai schimba? ca va fi mai bine? sunt convinsa ca in adancul sufletului tau cunosti deja raspunsul.....Cred ca ar trebui sa inveti sa te iubesti mai mult si sa-ti repeti zilnic ca ai doar o viata ai si ca meriti sa fii iubita si respectata ca OM, ca iubita si ca mama......Gandeste-te si la copilul tau, la linistea si fericirea lui.......Eu la 37 de ani inca am sechele, si ma lupt sa ma desprind de trecut, este foarte greu si dureros......Curaj si Dumnezeu sa fie alaturi de tine si sa te ajute sa iei decizia corecta! Crede-ma sunt atatia barbati buni pe lume, care sa te poata iubi si respecta....Incearca si lupta pentru fericirea ta.

Postata de: anamarianegrii May 7 2008, 05:49 PM

Draga Anca,

Vreau si eu sa-ti raspund si sa-ti povestesc ce a insemnat viata mea pana sa-l cunosc pe sotul meu.
Am crescut cu un tata alcoolic si in adolescenta am avut 2 tentative de sinucidere "datorate" lui. Si noi si mamica am luat bataie ani la rand - fara sa stim de ce. Este cumplit de dureros pentru un copil sa ia bataie si sa nu stie din ce motiv. Este cumplit de dureros sa-si urasca de moarte si sa-si iubeasca tatal in acelasi timp. Aceasta confuzie de sentimente te distruge. Este cumplit sa vrei sa imbunatatesti lucrurile si sa nu stii cum , sa nu ai nici o putere. Este cumplit sa te simti vinovat tu ca si copil pentru ca nu poti sa-l faci pe tati sa te iubeasca. Este cumplit sa ajungi sa spui ca nu mai crezi in Dzeu si sa-ti doresti ca tatal tau sa moara.
Imagineaza-ti prin ce trecea sufletul nostru cand mergeam sa-l culegem de pe unde era cazut si toti ceilalti copii radeau de noi sau cand stateam nopti intregi ascunsi pe sub mese sau prin debarale ca sa nu ne scoale din somn sa ne ia la bataie - nimeni nu merita asa ceva- NIMENI!!!!
Care sunt rezultatele: stima de sine inexistenta atat a mamei noastre cat si a noastra, inadaptare sociala, probleme de comunicare, probleme in realizarea de performante scolare si profesionale- mai tarziu si pentru cei care constientizeaza ce li se intampla- ani de zile de munca sustinuta de reconstruire a stimei de sine.
Mama mea s-a transformat dintr-o femeie puternica intr-o femeie care are nevoie de aprobare pentru orice decizie ar avea de luat, nu mai are curaj sa faca nimic si regreta ca nu a divortat la timp- pentru ca a vrut ca noi sa avem un tata.
Noi avem fiecare sechelele lui si fiecare lucreaza cum poate mai bine sa le depaseasca.

Norocul nostru a fost ca suntem 5 si mama a avut grija sa ne tina uniti si sa ne educe cum a putut ea mai bine si norocul meu este ca am gasit un barbat cum nici nu merit- este extraordinar de bun si de cuminte si prin iubirea pe care mi-o ofera ma ajuta sa devin din zi in zi o femeie puternica si constienta de valoarea ei!

Acum, dupa ce am si studiat in facultate problema alcoolismului incerc sa-l inteleg pe tatal meu si sa-mi dau seama ca e doar o boala- ca omul din el a murit demult - dar inca ma intreb daca voi avea puterea sa-l iert atunci cand va parasi aceasta lume?


Alcoolismul nu se vindeca- chiar daca persoana dependenta renunta la alcool - daca peste 10 ani se apuca din nou boala evolueaza exact din locul din care a ramas la intrerupere.

Eu nu vreau sa-ti zic sa faci in vreun fel dar am vrut sa vezi care ar putea fi o varianta nefericita a vietii de mai incolo.

Sa te ajute Dzeu sa iei o decizie fericita pentru tine si pentru baietelul tau si sa-ti dea putere sa mergi mai departe cu curaj !

Postata de: rux25 May 7 2008, 06:05 PM

QUOTE(anamarianegrii @ May 7 2008, 06:49 PM)

Postata de: rux25 May 7 2008, 06:21 PM

Cred ca principala problema este faptul ca se te simti singura, ca nu ai unde sa te duci, ca nu e nimeni langa tine, ca te simti dependenta de el din toate punctele de vedere, in mod sigur daca aveai unde sa te duci, daca te-ar fi ajutat cineva ,ai fi plecat demult... si sunt sigura ca nu ai mai fi privit inapoi...spune-mi parintii, in caz ca ai lua decizia sa pleci...ti-ar fi alaturi...ai surori, frati?...

Postata de: jan200on May 7 2008, 07:06 PM

Gandeste-te putin si la tine si la viata copilului tau. Nu meritati asa ceva, orice fiinta care aduce pe lume un copil merita respectata, cate trage o femeie un barbat nu ar putea duce niciodata, dar macar sa te respecte, nu cred ca iti doresti ca copilul tau sa vada scenele dintre tine si sotul tau si cred ca daca le-ar vedea l-ar afecta foarte mult deoarece copii nu uita niciodata astfel de lucruri chiar ii marcheaza pentru tot restul vietii. Ce exemplu va lua copilul tau de la tatal lui? Gandeste-te bine!

Postata de: AdeDia May 7 2008, 07:54 PM

Draga Anca,in primul rand bine ai venit...aici vei gasi multe prietene si vei primi multe sfaturi sau pareri.Ma bucur ca te-ai gandit sa-ti spui durerea din suflet..Este un inceput bun.In general fetele mai vechi stiu ca sunt aproape total impotriva divortului.DAR,in conditiile care le descrii tu,eu nu as mai sta sub acelasi acoperis nici 5 minute.Si am 3 copii si o sanatate destul de precara;dar muncesc....si am parinti(D-zeu sa le dea sanatate) si frati cu care ma inteleg ff bine.Copiii mei acum sunt destul de mari si m-as descurca.Odata la o discutie contradictorie cu sotul meu,mi-a spus ca imi trage una(doar mi-a spus),iar eu i-am replicat ca ar fi prima si ultima lovitura asupra mea si nu mi-ar fi frica sa-mi continui viata fara el.Cand te casatoresti,o faci ca sa fii iubit,inteles,sa ai ajutor si sa oferi ajutor....nu sa fii sac de box Pune in balanta toate posibilitatile pe care le ai si vezi daca ai de unde sa primesti macar putin sprijin,fie si moral macar.
Uite iti spun povestea unei prietene,care mi-a fost colega si acum este plecata in Spania.A ramas singura cu 4 copii mici;cea mai mica avea un an jumate.Sotul ei era un om de nimic,care bea si nu-i placea sa munceasca.Nu avea ajutor de la nimeni.S-a mutat in chirie...dimineata ducea 2 copii la gradinita si doi ii trimitea la scoala;lucra la norma.A primit de la stat,la inceputul anilor 90 o locuinta cu chirie de stat.A venit vremea retrocedarilor si a ramas cu mobila in strada,fara locuinta.A gasit o chirie,unde a stat 3 ani si jumatate.Cand fata cea mica a implinit 18 ani,a plecat cu prietenul ei in Spania.Dupa cateva luni a plecat si ea....si acum poate sa spuna ca iesit soarele si pe strada ei.Au reusit acolo,intr-un an jumate sa-si cumpere locuinta cu credit ipotecar...ceea ce nu a reusit in multi ani,aici in tara.Vreau doar sa scot in evidenta faptul ca a avut taria si curajul sa se desparta de un om fara capatai,alaturi de care i-ar fi fost mult mai greu si ar fi indurat multe.
Eu nu suport oamenii betivi(chiar daca sunt considerati bolnavi la un moment dat)si pe deasupra violenti.Ar trebui sa aiba vointa si sa nu mai puna in gura nici un strop de bautura,stiind ca dupa aceea ii v-a parea rau ptr cele zise sau facute.Fa o incercare:baga divortul si vezi ce reactie are.In unele cazuri are efect;cunosc personal pe cineva.Daca persista in betie si batai,lasi dosarul pe rol,daca nu,poti sa amani sau sa-l retragi.
Nu stiu daca baietelul tau asista la violenta tatalui.Stiu din experineta ce inseamna asta.Cam 2 ani de zile am trait si eu intr-un astfel de cosmar.Mama lua bataie,eu fiind destul de mare ma bagam intre ei si sfarseam lovita si eu.Pana intr-o seara cand fratele meu care avea 16 ani i-a spus tatalui(dupa ce ne lovise din nou,iar el nu a fost acasa),ca aceasta este ultima data cand el a dat in noi.Daca mai da o data in noi,o sa aiba de-a face cu el.Si atunci a fost ptr ultima data.Doar ca tata nu avea viciul bauturii...dar isi gasise alta
Viata merge inainte si trece.....prea repede....ca sa o traiesti cu frica in spate,cu jigniri si cu batai.Cand exista posibilitate si se poate lupta ptr salvarea unei casnici sunt cu totul ptr salvarea ei.Dar sunt cazuri cand nu se mai poate si atunci chiar nu ai incotro.Tu stii cel mai bine in ce situatie te afli si cam ce posibilitati ai in continuare.Cunosti motivele primului divort?????Oare nu sunt aceleasi?????
Prin ceea ce am scris nu am intentionat decat sa vezi lucrurile din mai multe perspective.Decizia iti v-a apartine in totalitate.Ceea ce ti se raspunde sunt doar pareri personale,din punctul de vedere al fiecareia.Dar tu esti cea care sufera si cea mai in masura sa decida in continuare
D-zeu sa-ti dea intelepciune si sa-ti ajute sa iei decizia corecta,care sa-ti aduca numai bine si multa fericire

Postata de: Madalina Jilaveanu May 7 2008, 10:37 PM

Draga Anca.am citit povestea ta si m-am intristat foarte tare,stiu prin ce treci,nu din experienta mea ci a cuiva foarte drag mie,din nefericire alcoolismul este o boala foarte des intalnita acum si poti sa faci 1 000 de vizite la dez-alcoolizare ca tot degeaba trebuie o vointa de fier ceea ce oamenii care beau nu o au .Gandeste-te la tine si la copilul tau ,copii cresc foarte repede si daca vrei sa faci un pas definitiv e mai bine cand e copilul mic ,cand va fi mai mare va suferii enorm ca atunci va intelege tot.imagineaza-ti cat de greu ii este unui copil sa nu poata sa isi invite prietenii acasa ca acolo e tatal lui ,sau sa ii vada prietenii si sa rada de el ii va fi foarte greu. Nu iti zic sa te desparti poate nu-i asa grava situatia asta va fi hotararea ta si inainte tre.sa te gandesti de 100 de ori ce ai sa faci si sa fie o hotarare definitiva ,oricum numai tu sti ce-i in sufletul tau . ai grija de tine

Postata de: renata May 8 2008, 12:31 AM

draga mea Anca,
Eu nu dau sfaturi pt ca de cele mai multe ori, in astfel de cazuri sfaturile nu sunt urmate.
Eu o sa-ti spun povestea mea
M-am casatorit in 1984. Eu aveam 16 ani, el 19. A fost o iubire frumoasa din care s-a nascut o fetita. Am crescut impreuna. Dupa vreo 4 ani am inceput sa ne certam, motivul fiind mereu fetita de care trebuia sa ma ocup doar eu(aveam si servici, lucram in 3 ture, eram si la liceu, la seral). Am primit doua palme si am zis "Atat, pana aici. E mult pana iei o palma ca dupa aia..." .Ne-am despartit. L-am cunoscut pe X. Eu -20 ani, el 27, divortat, 2 fetite ramase la sotie. Nu bea, nu fuma. Am iesit impreuna de 2 ori dupa care mi-a cerut sa raman la el, ca el "n-are nevoie de aventuri", vrea o relatie serioasa. Nici eu nu-mi doream aventuri, asa ca... Dupa 6 luni am ramas insarcinata (era inainte de Revolutie, deci avorturile interzise). Am pastrat sarcina diin acelasi motiv: trebuia sa-i dovedesc ca vreau o relatie "serioasa". Prin luna a 6-a de sarcina...a venit tarziu aks, beat si mi-a dat o bataie cum nu credeam vreodata ca as putea s-o duc: pumni, picioare...Am plecat noaptea la ai mei care au cam strambat din nas ca eram si gravida...Adoua zi si-a cerut iertare, a zis ca a fost un prost, ca nu se mai repeta. L-am crezut. M-am intors. MARE GRESEALA! Cel putin o data pe sapt. era beat, facea scandal, ma dadea afara din casa.Am nascut o fetita. Cand avea ea 2 luni m-a scos afara din casa(a lui)cu caruciorul si cu ea. Am dormit la fostul meu sot care aflase cum traiesc si nu stiu exact dak ma mai iubea sau ii era mila de mine. A doua zi, la fel: iarta-ma , sunt prost, nu mai fac. Am tinut-o asa 9 ani. Fetita mea, cea mica s-a nascut cu o boala genetica f, grava. Se numeste Charcot Marie-Tooth (i se atrofiaza muschii) si este o boala pt care nu exista nici un fel de tratament, nici macar de stopare a evolutiei . De cele mai multe ori ea era de fata la batai si nu vreau sa imi amintesc cum reactiona mititica...Bataile devenisera ceva obisnuit, din 7 zile, 5 era beat, cand se apropia ora sa vina aks ma lua tremuratul, de multe ori isi facea nevoile pe el, fetita mea ma ruga sa plecam de acasa cand venea el,... Dupa 9 ani, in urma unei discutii cu doctorita in evidenta careia se afla fetita mea,care mi-a spus ca fetita mea va ajunge intr-un scaun cu rotile si ca trebuie"macar amintiri frumoase sa aiba", am spus GATA. A fost circ mare 1 an si ceva dar....intr-un final AM SCAPAT. L-am cunoscut pe cel de-al treilea barbat, nu a fost casatorit, nu are copii, este mai mic cu 3 ani dacat mine,suntem impreuna de aproape 10 ani, avem un baietel de 3 ani si 9 luni, fetele au crrescut, cea mare a terminat Fac. de Litere, cea mica este la liceu, cls a .XII-a,locuim cu chirie, material nu stam prea bine dar...SUNT LINISTITA. In 10 ani nu am primit nici macar o palma, apropae am uitat cum e, dar nici nu vreau sa mai stiu. Deci...se poate, nu? Fiecare are freptul la ceva mai bun.

dak te-am plictisit imi cer scuze

Iti doresc sa ai putere ; hataraste ce e cel mai bine pt tine, in primul rand
si asta NUMAI TU poti si trebuie sa o faci

pup pe puiul tau micut!

Postata de: danna68 May 8 2008, 01:02 AM

QUOTE(anamarianegrii @ May 7 2008, 06:49 PM)

Postata de: danna68 May 8 2008, 01:05 AM

draga Anca este trista povestea ta, tare trista imi aminteste tare mult de copilarie dar privind in urma nu inteleg de ce mama nu a divortat niciodata ... desi noi preferam sa o faca, nu a fost insa decizia noastra .... asa ca in primul rand gandeste-te ce este mai bine pentru copil ... eu una nu am ramas cu amintiri prea frumoase despre copilaria mea acasa ... sanatate multa va doresc si mult curaj

Postata de: alexu May 8 2008, 02:57 AM

Cunosc pe cineva care a trecut prin asta shi a apelat la niste medicamente care se pun in mancare shi dau niste stare foarte nasoale.Sotul ei a mai baut de 2-3 ori si nu

i-a mai trebuit,de 5 ani nu a mai pus gura pe bautura.Nu mai stiu cum se numesc dar pot afla daca va intereseaza.Shi sotul meu se imbata cel putin o data la 2 zile dar

spre norocul meu este cel mai simpatic om din lume atunci cand este beat.Imi pare rau sa aud atatea povesti triste shi sper sa va pot ajuta.Maine ma interesez cum se

numeste medicamentul respectiv shi va spun(se gaseste in farmacii)

Postata de: Alynna May 8 2008, 07:21 AM

Draga Anca imi pare foarte rau ca treci printr-o asemenea situatie.
Te inteleg deoarece am trecut printr-o asemenea situatie si eu dar nu chiar asa de grava.Sotul meu s-a angajat intr-o uzina in care anturajul lasa de dorit.A inceput sa vina baut acasa noaptea tarziu dar nu facea scandal.Lucrul acesta se intampla desi fata avea doar 2 luni.Eu il lasam in pace atunci deoarece am invatat si vreau sa iei si tu aminte lucrul acesta : barbatul beat trebuie lasat in pace pentru ca e prost si turbat.Nu trebuie sa tipi la el , sa il certi si cum se zice sa nu ii freci creierii.Il vezi ca e beat te duci te pui in pat si pe el il lasi sa faca ce vrea.Cat despre faptul ca vroia sa se culce cu tine asta vor toti cand sunt beti.Poti amana momentul sub pretexul ca faci un dus mai prelungit si poate adoarme daca nu asta e stai .Decat o bataie rupta din rai mai bine un sex rupt din filme:)))))))).Eu am apelat la ajutorul familiei , mai ales a familiei lui si a dat rezultate nu a mai venit baut acasa.In schimb i-am zis ca prietenii o sa ii strice casa si ca daca vrea sa bea acasa pana cade sub masa.La mine situatia nu a fost prea critica si ma gandesc ca o fi fost si din cauza fetei , adica ca s-a cam simtit neglijat de cand a aparut ea in viata noastra.
Eu zic sa mai lasi sa treaca timpul fi calma si ai rabdare , poi sa folosesti si pastile de care el sa nu stie bineinteles iar daca in cateva luni nu isi revine da-i viteza ca nu are rost sa iti strici viata mai ales ca inca esti tanara , fata de el care am inteles ca are ceva ani in plus fata de tine.Poti sa il si sperii ca divortezi dar nu prin vorbe ci prin fapte dar lucrul acesta facut tot cand e treaz.
Multa bafta si mai asteptam vesti de la tine.

Postata de: anamarianegrii May 8 2008, 08:00 AM

QUOTE(alexu @ May 8 2008, 03:57 AM)

Postata de: cuculuta May 8 2008, 09:28 AM

Buna ziua fetelor, mamicilor,

Si eu am o poveste in spate dar nu a mea . Personal nu stiu cum este dar intuiesc si concluzia mea la tot ce am citit aici si din experienta altora din jurul meu, este ca va recidiva si ca esti tanara si............... nu trebuie sa suferi nici tu nici fetita ta!!!!!!!!!! Numai bine draga mea.

Postata de: aurelia_hadarau May 8 2008, 09:37 AM

Foarte trist ceea ce se intampla,dar sustin vorbele lui Rux,si ma intreb de unde porneste aceasta cearta si bataie?Comportamentul unui barbat beat difera de la caz la caz,si sper ca Anca sa ne mai dea niste informatii ca sa o putem ajuta.Numai bine!

Postata de: EMY2000 May 8 2008, 09:53 AM

BUNA ANCA SI BINE AI VENIT. DUPA CUM TI-AU MAI SPUS SI ALTE FETE DE AICI NOI PUTEM SA ITI DAM UN SFAT, DAR CEA CARE HOTARASTE ESTI TU. EU UNA AM SA ITI DAU UN SFAT, POVESTINDU-TI PRIN CE AM TRECUT EU, SA INTELEGI CAM CE AS FACE EU SA FIU IN LOCUL TAU. LA 19 ANI M-AM MARITAT CU UN COLEG DE SERVICI?(EU LUCRAM LA SCHIMB VALUTAR, EL ERA BODYGUARD). PRIMA BATAIE MI-A DAT-O CU O SAPTAMANA INAINTE DE CUNUNIA CIVILA.A TRAS DE MINE SA FACEM DRAGOSTE PTR CA ORICUM AVEA SA DEVIN SOTIA LUI, NU MAI CONTA.LA INCEPUTUL RELATIEI M-A INTREBAT DACA MAI SUNT DOMNISOARA SI I-AM RASPUNS CA D, PTR CA ASA ERA.CAND AM FACUT DRAGOSTE CU EL PRIMA DATA NU A SANGERAT IMEDIAT( CA SA NU MAI ZIC CA MA DURUT DE AM ZIS CA MOR ATUNCI PE LOC).PE ACEST MOTIV MI-A DAT PRIMELE PALME.A DOUA ZI SI-A CERUT SCUZE , A ZIS CA NU SE VA MAI REPETA, DAR NU A FOST ASA.APROAPE ZILNIC PRIMEAM BATAIE SORA CU MOARTEA PE DIFERITE MOTIVE.SI NU POT SA SPUN CA BEA. DE BAUT BEA FOARTE RAR.IN LUNA MAI EU TREBUIA SA UMBLU CU HELANCA PE PE GAT PTR CA MA STRANSESE DE GAT SI SE VEDEAU URMELE DE LA DEGETE PE GATUL MEU.TOT DIN CAUZA BATAILOR AM PIERDUT SI PRIMA SARCINA.PE DE O PARTE NU IMI PARE RAU, DAR PE DE ALTA DA.IMI PARE RAU PTR CA ERAU GEMENI, DAR NU IMI PARE RAU PTR CA STIU CE VIATA AR FI DUS COPII AIA.IMI PUNEA PERNA PE FATA SI MA LOVEA IN FATA.MI-A ARUNCAT CU O SURUBELNITA IN FATA DE ERA SA IMI SCOATA OCHIUL, DAR M-AM ALES DOAR CU ARCADA SPARTA.MI-A ARUNCAT CU UN SCAUN SI MI-A SPATR TIBIA.SI CATE SI MAI MULTE. NICI INTERVENTIA PARINTILOR LUI NU A REZOLVAT NIMIC.IN ZIUA CAND AM FUGIT DE ACASA NE-A PRINS DIN URMA PE MINE SI PE MAMA SI I-A ZIS MAMEI C DACA NU MA INTORC INTR-O ORA VINE DUPA MINE SI MA SCHILODESTE PE VIATA IN FATA EI. CUM CREZI TU CA SA SIMTIT EA CA MAMA?!! NU AVEAM VOIE SA PORT DECAT FUSTE LUNGI, NU AVEAM VOIE SA MA MACHEZ, CA VEZI DOAMNE MA DUCEAM DUPA BARBATI. IN 9 LUNI DE ZILE CAT AM FOST CASATORITI EL NU STIU DACA A MUNCIT 3 LUNI ADUNATE.DOAR EU MUNCEAM.SI DIN CAUZA BATAILOR EU ACUM AM UTERUL CAZUT PE SPATE, SI DIN CAUZA ASTA AM AVUT PROBLEME LA NASTERI.NU AM REZISTAT DECAT 9 LUNI CU EL. DAR ACESTE 9 LUNI AU FOST IADUL PE PAMANT PTR MINE. DUPA DIVORT MUREAM DE SPAIMA CHIAR SI ATUNCI CAND SUNA TELEFONUL SAU SUNA CINEVA LA USA.ITI DAI SEAMA IN CE HAL AJUNSESEM?
INTRFEBAREA MEA PTR TINE ESTE: ASA VREI SA AJUNGI SI TU? SAU COPILUL TAU?
EU NU ITI SPUN CE SA FACI. EU ITI SPUN CE AM FACUT EU.
IN MOMENTUL DE FATA AM UN BARBAT CARE E INTRADEVAR MAI MIC CA MINE CU 2 ANI, DAR MA IUBESTE SI NICIODATA IN 8 ANI JUMATE NU A RIDICAT MANA LA MINE, A PREFERAT CAND NE-AM CERTAT SA DEA IN GEAM SA-L SPARGA SI SA SE TAIE EL , DECAT SA DEA IN MINE.O SINGURA DATA A RIDICAT MANA IN GLUMA LA MINE CA SA MA ATINGA NICIDECUM SA DEA IN MINE, SI CAND M-A VAZUT CUM M-AM ALBIT LA FATA SI-A CERUT SCUZE SI AJURAT CA IN VIATA LUI NU VA MAI RIDICA MANA LA MINE NICI MACAR IN GLUMA.
TE PUP SI MAI ASTEPTAM VESTI DE LA TINE.

Postata de: rux25 May 8 2008, 09:57 AM

QUOTE(EMY2000 @ May 8 2008, 10:53 AM)

BUNA ANCA SI BINE AI VENIT. DUPA CUM TI-AU MAI SPUS SI ALTE FETE DE AICI NOI PUTEM SA ITI DAM UN SFAT, DAR CEA CARE HOTARASTE ESTI TU. EU UNA AM SA ITI DAU UN SFAT, POVESTINDU-TI PRIN CE AM TRECUT EU, SA INTELEGI CAM CE AS FACE EU SA FIU IN LOCUL TAU. LA 19 ANI M-AM MARITAT CU UN COLEG DE SERVICI?(EU LUCRAM LA SCHIMB VALUTAR, EL ERA BODYGUARD). PRIMA BATAIE MI-A DAT-O CU O SAPTAMANA INAINTE DE CUNUNIA CIVILA.A TRAS DE MINE SA FACEM DRAGOSTE PTR CA ORICUM AVEA SA DEVIN SOTIA LUI, NU MAI CONTA.LA INCEPUTUL RELATIEI M-A INTREBAT DACA MAI SUNT DOMNISOARA SI I-AM RASPUNS CA D, PTR CA ASA ERA.CAND AM FACUT DRAGOSTE CU EL PRIMA DATA NU A SANGERAT IMEDIAT( CA SA NU MAI ZIC CA MA DURUT DE AM ZIS CA MOR ATUNCI PE LOC).PE ACEST MOTIV MI-A DAT PRIMELE PALME.A DOUA ZI SI-A CERUT SCUZE , A ZIS CA NU SE VA MAI REPETA, DAR NU A FOST ASA.APROAPE ZILNIC PRIMEAM BATAIE SORA CU MOARTEA PE DIFERITE MOTIVE.SI NU POT SA SPUN CA BEA. DE BAUT BEA FOARTE RAR.IN LUNA MAI EU TREBUIA SA UMBLU CU HELANCA PE PE GAT PTR CA MA STRANSESE DE GAT SI SE VEDEAU URMELE DE LA DEGETE PE GATUL MEU.TOT DIN CAUZA BATAILOR AM PIERDUT SI PRIMA SARCINA.PE DE O PARTE NU IMI PARE RAU, DAR PE DE ALTA DA.IMI PARE RAU PTR CA ERAU GEMENI, DAR NU IMI PARE RAU PTR CA STIU CE VIATA AR FI DUS COPII AIA.IMI PUNEA PERNA PE FATA SI MA LOVEA IN FATA.MI-A ARUNCAT CU O SURUBELNITA IN FATA DE ERA SA IMI SCOATA OCHIUL, DAR M-AM ALES DOAR CU ARCADA SPARTA.MI-A ARUNCAT CU UN SCAUN SI MI-A SPATR TIBIA.SI CATE SI MAI MULTE. NICI INTERVENTIA PARINTILOR LUI NU A REZOLVAT NIMIC.IN ZIUA CAND AM FUGIT DE ACASA NE-A PRINS DIN URMA PE MINE SI PE MAMA SI I-A ZIS MAMEI C DACA NU MA INTORC INTR-O ORA VINE DUPA MINE SI MA SCHILODESTE PE VIATA IN FATA EI. CUM CREZI TU CA SA SIMTIT EA CA MAMA?!! NU AVEAM VOIE SA PORT DECAT FUSTE LUNGI, NU AVEAM VOIE SA MA MACHEZ, CA VEZI DOAMNE MA DUCEAM DUPA BARBATI. IN 9 LUNI DE ZILE CAT AM FOST CASATORITI EL NU STIU DACA A MUNCIT 3 LUNI ADUNATE.DOAR EU MUNCEAM.SI DIN CAUZA BATAILOR EU ACUM AM UTERUL CAZUT PE SPATE, SI DIN CAUZA ASTA AM AVUT PROBLEME LA NASTERI.NU AM REZISTAT DECAT 9 LUNI CU EL. DAR ACESTE 9 LUNI AU FOST IADUL PE PAMANT PTR MINE. DUPA DIVORT MUREAM DE SPAIMA CHIAR SI ATUNCI CAND SUNA TELEFONUL SAU SUNA CINEVA LA USA.ITI DAI SEAMA IN CE HAL AJUNSESEM?
INTRFEBAREA MEA PTR TINE ESTE: ASA VREI SA AJUNGI SI TU? SAU COPILUL TAU?
EU NU ITI SPUN CE SA FACI. EU ITI SPUN CE AM FACUT EU.
IN MOMENTUL DE FATA AM UN BARBAT CARE E INTRADEVAR MAI MIC CA MINE CU 2 ANI, DAR MA IUBESTE SI NICIODATA IN 8 ANI JUMATE NU A RIDICAT MANA LA MINE, A PREFERAT CAND NE-AM CERTAT SA DEA IN GEAM SA-L SPARGA SI SA SE TAIE EL , DECAT SA DEA IN MINE.O SINGURA DATA A RIDICAT MANA IN GLUMA LA MINE CA SA MA ATINGA NICIDECUM SA DEA IN MINE, SI CAND M-A VAZUT CUM M-AM ALBIT LA FATA SI-A CERUT SCUZE SI AJURAT CA IN VIATA LUI NU VA MAI RIDICA MANA LA MINE NICI MACAR IN GLUMA.
TE PUP SI MAI ASTEPTAM VESTI DE LA TINE.

Postata de: EMY2000 May 8 2008, 09:58 AM

QUOTE(aurelia_hadarau @ May 8 2008, 10:37 AM)

Foarte trist ceea ce se intampla,dar sustin vorbele lui Rux,si ma intreb de unde porneste aceasta cearta si bataie?Comportamentul unui barbat beat difera de la caz la caz,si sper ca Anca sa ne mai dea niste informatii ca sa o putem ajuta.Numai bine!

Postata de: rux25 May 8 2008, 10:03 AM

QUOTE(EMY2000 @ May 8 2008, 10:58 AM)

Postata de: rux25 May 8 2008, 10:05 AM

O femeie nu trebuie atinsa asa cum spui, nici macar cu o floare...aveam un prieten, care spunea..." O femeie se bate cu alta femeie"...hmmmm....dar si astea ce vorbe

Postata de: rux25 May 8 2008, 10:10 AM

Avem un prieten...care ne-a povestit nu demult, cum tatal lui, a batut-o pe mama lui la 70 si de ani, pentru ca si-a adus aminte ca la 18 ani, la hora din sat, ea, nu a dansat cu el, ci cu alt baiat...ce ziceti...asta nu e boala de cap? eu zic ca da...deci naravul din fire...n-are lecuire din pacate....

Postata de: mmirunaa May 8 2008, 10:13 AM

draga mea,
f urata si trista viatza ta......nu stiu cum este ...pe mine ma ferit Dumnezeu de asa ceva....nici la parintii mei nu am vazut asta cu toate ca au divortat....eu nu ma simt in masura sa iti dau un sfat dar iti pot spune ce as simtii eu in locul tau si cum as proceda.....cred ca asa o sa o tina tot timpul...azi te iubeste maine da cu pumnul.....chiar daca copila isi iubeste tatal....nu cred ca este un mediu bun sa creasca ....creste in acest mediul in care tatal isi bate stoia...poate peste putin timp o sa loveasca si copilul...ca la bautura omul nu este constient de faptele lui...eu cred ca mai bine iar fi copilului sa-l vada mai rar(asta in cazul unei despartiri) si atunci fara ca el sa fie baut si fara ca ea sa stie cum este ca mama ei sa fie batuta de tata.....si crede-ma ai o viatza a ta..care trebuie traita in liniste si pace ....chiar nu merita sa sacrificam viatza noastra pt nici un barbat....traieste viatza...dar frumos....eu as divortza ....as pleca(din pacate tu ai problema casei )mi-as lua copilul si as pleca fara sa ma uit inapoi ....prefer o viatza linistita fara stres si batai ....alaturi de copilul meu....nu cred ca exista ceva mai urat sa stai alaturi de un om si acela sa te bata si jigneasca la nesfarsit si asta sub ochii copilului meu...in curand micutza o sa inteleaga mai bine ce se intampla.....eu asa vad lucrurile...tu singura hotarasti ce faci....ce simti...

asta din pacate este o mare problema in familile romanasti...parca a devenit un sport national...multa bataie la nevasta...din pacate barbatul roman este lipsit de educatie...si lipsa de respect fata de femeie....si asta este un mare pacat....ma ingrozeste cand vad asta...si pacat ca femeile nu au aceasta putere(moral dar si financiar, ca ele din pacate depind f mult financiar de barbat)sa-i lase si sa place....si tot la fel de pacat este ca am vazut mame de fete care isi sfatuiesc fetele sa nu paraseasca sotzul chiar daca el practica bataia la sotzie...ca ce face ea daca-l paraseste ca ramane cu copilul si cine o mai ia pe ea de sotie ....da din pacate asta este o conceptie f eronata si se pare ca f greu si lent se schimba aceasta mentalitate.....ca saputem sa schimbam asta.....asta trebuie sa facem....sa plecam atunci cand suntem calcate in picioare...asa pot invatza copii nostri ce este mai bun....daca ramanem la bataie si injuri ...copii cresc in acest mediul si pt ei o sa fie f normal acest comportament...numai noi putem schimba aceasta mentalitate ....educand copii nostrii asa cum este mai bine...


de mult ma framanta acest subiect.....si parca acum ma simt mai usurata ca m-am descarcat aici.....
eu din fericire traiesc intr-o societate f sanatoasa..unde oamenii sunt mult mai civilizati si respectuosii...

draga mea iti doresc mult succes si sa ai mintea luminata in tot ceea ce decizi sa faci...

Postata de: mmirunaa May 8 2008, 10:22 AM

offff
acum am citi toate mes.
Doamne cat de multe femei au trect prin asa ceva......

Postata de: mmirunaa May 8 2008, 10:24 AM

le-as taia mainiile si picioarele la toti ca sa nu mai aiba cu ce sa loveasca femeiile

Postata de: anamarianegrii May 8 2008, 10:31 AM

QUOTE(mmirunaa @ May 8 2008, 11:13 AM)

Postata de: EMY2000 May 8 2008, 10:39 AM

QUOTE(rux25 @ May 8 2008, 11:10 AM)

Avem un prieten...care ne-a povestit nu demult, cum tatal lui, a batut-o pe mama lui la 70 si de ani, pentru ca si-a adus aminte ca la 18 ani, la hora din sat, ea, nu a dansat cu el, ci cu alt baiat...ce ziceti...asta nu e boala de cap? eu zic ca da...deci naravul din fire...n-are lecuire din pacate....

Postata de: stef60 May 8 2008, 10:43 AM

imi era sila de el...........................
Cand ajungi la cuvintele astea nu mai este cale de intoarcere.
Mai bine mai tarziu decat niciodata! Nimeni nu are dreptul sa puna mina pe tine, si nici pe copilul tau. Ma doare pe mine, cand citesc aceste randuri, nu prea postez pe aici, dar am primit mesajul tau pe mail, si nu m-am putut abtine sa nu intru sa-ti spun si parerea mea. Nu sunt specialist in relatii, dar ai nevoie de consilier sa te ajute sa treci peste aceasta relatie, sa-l lasi, sa te duci cat mai departe. Crezi ca-i faci un bine copilului tau, cand isi vede mama batuta si plansa? Ce viitor crezi ca va avea? Tu stii foarte bine ca, copilul face la randul lui ceea ce vede si aude in familie.
Punct. Scuze de cearceaf, dar cred ca si alte doamne au sa-ti dea acelasi sfat: DU-TE de acolo la familia ta, la parinti si divorteaza. Scoate-ti un certificat ML , angajeaza un avocat si pleaca! Pentru binele copilului.! Te pup si sa auzim de bine si Dumnezeu sa nu-ti intoarca fata de la tine!

Postata de: Monick May 8 2008, 11:54 AM

Buna draga mea, numele meu este Monica si as vrea si eu sa iti dau unc sfat. Cred ca nu divortul ar fi singura modalitate de a rezolva aceste probleme . (acolo la voi sunt mult mai multe probleme decat par la prima vedere). Cred ca exista in primul rand probleme cu comunicarea intre voi. Hai incearca sa il intelegi pe sotul tau de ce bea.(il influenteaza anturajul lui?- atunci incearca sa il elimini tu, stiu sigur ca vei reusi, pt. ca o femeie puternica stie cum sa faca acest luru) Cei cu care el obisnuieste sa bea , sunt insurati? -daca da incearca sa stai de vorba si cu sotiile lor. Apoi la fel de important este sa ai incredere in TINE. Uita-te in oglinda si invata sa vezi acolo o femeie PUTERNICA , frumoasa, implinita ( copilasul tau este poate cea mai mare realizare). Fa ceva nou pt. tine, nu stiu ce... schimba-ti aspectul fizic, vopseste-te , cumpara-ti ceva nou de primavara sa te faca sa te simti deosebita, sa te scoata din monotonie. Schimba ceva la tine,la voi, si fi sigura ca si el va observa . Iesiti impreuna, la un teatru, la spectacol , ori in aer liber cand aveti timp liber , sa fie ceva nou pentru viata voastra de cuplu. Daca intr-adevar te iubeste o sa ii placa schimbarile, noul.
Iar daca se intampla sa mai bea asa rau , lasa-l,nu ii mai spune nimic pe moment, ci doar atunci cand e treaz. Nu realizezi nimic atunci cand e baut, nici el nu te intelege , iar tu nu faci altceva decat sa inrautatesti si mai tare situatia.Nu am acum la mine cartea sa iti scriu exact auorul , dar incearca saiti cumperi cartea "Femeile vin de pe Venus iar barbatii de pe Marte" (cam asa ceva) e uper, si o sa te ajute enorm . Daca ai putea dupa ce o citesti sa o lasi asa ... din intamplare la indemana lui , poate din curiozitate o sa o rasfoiasca si el.
Nu e o solutie divortul ,doar daca ajungi la concluzia clara si sincera ca nu il mai iubesti. atunci se schimba situatia. E foarte complicata viata in general, iar relatia dintre un barbat si o femeie este si mai complicata. Nemultumirile din viata unui cuplu sunt diverse si pot avea sursa indepartata in timp , poate un psiholog v-ar ajuta si el.Dar pt. a ajunge acolo impreuna , e mai dificil, si asta pt. ca ar insemna ca el sa accepte ca poate fi si vina lui, iar barbatii nu vor niciodata sa recunoasca ...
Eu iti doresc succes si daca vrei mai discutam. In primul rand sanatate multa va doresc si sa auzim de bine.

Postata de: otilica's mami May 8 2008, 12:35 PM

Buna! Te inteleg perfect pentru ca si eu am trecut prin asa ceva. Parerea mea este sa fugi de el mancand pamantul. Sa-ti iei copilul si sa pleci unde vezi cu ochii, numai langa un om ca acesta care nu te iubeste si nici nu te respecta sa nu stai. Mie imi e perfect acum. Am luat taurul de coarne si acum e super. Curaj!!!!!!!!! Nu te merita. Pune pret mai mult pe tine, pe viata ta si a copilului tau. Iti urez sa gasesti forta interioara necesara! Sa nu uiti ca nu suntem singuri niciodata si ca viata e un bumerang: dupa fapta si rasplata.

Postata de: rux25 May 8 2008, 01:40 PM

Dragele mele mamici, sincer eu chiar daca nu am prea multe amanunte despre aceasta mamica in suferinta, am dedus din povestea ei...teama...teama de a pleca singura la drum si de a nu privi in urma...nu e usor sa gasesti puterea de a razbi singura ...de aceea, eu nu-i pot spune, fugi...si nu privi inapoi...am sa va spun doua povesti...despre singurele dati cand am facut si eu acest lucru, am spus " Fugi!"...insa am fost acolo, alaturi, cu tot ce mi-a stat in putere, cu tot ce a tinut omeneste de mine, sa nu simta deznadejde, abandon, disperarea omului singur in valtoarea necazurilor...am rascolit in sacul cu amintiri de suflet... amntiri grele si foarte dureroase, in speranta de a o putea ajuta pe aceasta mamica nevinovata, sa paseasca mai departe....de aceea, am intrebat-o ce umar are de sprijin...


Prima poveste este a sorei mele dragi, care a trait iadul pe pamant vreme de 7 ani, alaturi de cea mai monstruoasa persoana de pe fata pamantului....7 ani, de batai cumplite pana la sange, 7 ani de umilinte ingrozitoare, pe care nu le pot descrie in cuvinte, 7 ani de deznadejde...acestia au fost ani, in care nu am putut face nimic pentru ea, caci era tare departe de mine, insa am trait o suferinta inimaginabila, prin aceasta neputinta...in afara de a ma ruga pentru ea, altceva...nu am avut cum... era in strainatate, mai precis in Franta cu acest sot cu chip de bestie...cand in urma unei batai numai cu pumnii si piciaorele in burta, a pierdut copilul, insarcinata aproape in cinci luni....momente de disperare...pentru ea si pentru noi...numai Dumnezeu a vrut sa mai fie in viata....a avortat in spital....pe ultima suta de metri....de fiecare data l-a iertat, si a luat-o de la capat, insa nu trecea saptamana fara bataia cumplita, a ramas din nou insarcinata si a nascut o fetita, traiau de acum in Germania, s-au intors la rugamintea parintilor lui si cosmarul a reinceput din prima zi in care a pus piciorul in casa parintilor lui...el nu era roman ci tatar...va imaginati ...primul lucru, i-au schimbat numele, la dorinta expresa a soacrei...la cinci dimineata venea si-i batea in geam sa se scoale si asta chiar de a doua zi, o muncea cum nu va puteti inchipui, copila micuta avea cateva luni, era mai mult singurica si la televizor, la reclame, asa hotarase soacra ca e bine...ca mama avea multa treaba si familie numeroasa...bataia o lua tot incepand de la 5 dimineata pentru ca el nu-si gasea chilotii ...ajunsese sora mea, un cadavru ambulant, dintr-o frumusete de fata, cand mama mea, s-a dus la ei in vizita incarcata cu de toate, inclusiv cu lapte praf pentru copila, ca nu se gasea, a tocat-o efectiv, pana sa vina...pentru ca a indraznit sa propuna sa ramana macar o noapte...nu a ramas mama la ei, s-a intors in gara, plangand de durere si de tristete, vazandu-si fiica in acel hal, avea doar 38 de kg, asa ajunsese...tot neputinta....si asta pana cand am spus STOP!!!! ...am simtit ca nu se mai poate...si ea m-a ascultat...a fugit ajutata de o vecina cu fetitza...iar noi am primit-o cu toata dragostea...am ascuns-o la inceput la cineva, caci el in doua ore a fost la Bucuresti dupa ce bause doua sticle de wisky... a cautat-o disperat, insa ea avandu-ne pe noi, nu a mai vrut sa se intoarca de unde a plecat...i-am fost sprijin neincetat, si din toate punctele de vedere...cu bani, cu avocat, cu adapost sufletesc si trupesc...insa cosmarul nu s-a terminat aici...intr-o seara sora mea plecase la avocat, el a venit, ai mei parinti nu si-au dat seama si au deschis...a intrat cu forta peste ei, s-a luptat cu ei amandoi ca un nebun, si a smuls fetitza din pat, avea un anisor si jumatate...febra mare, era virozata, a pus un cearceaf pe ea...si a rapit-o...ducand-o ...departe acolo de unde era el... cand sora mea, a venit si a vazut ce s-a intamplat, ai mei au crezut ca se va sinucide...s-a dat toata noaptea cu capul de pereti...nu mai voia sa traiasca...dupa cateva zile, era sa dea troleibuzul peste ea, nu se mai uita pe unde mergea, era o mama disperata, vecina de acolo de unde locuia el, cu care mai pastrase relatia, ii spunea la telefon ca cea mica nu se misca de langa gard...si zicea intr-una..mama ..mama, plangand....i se rupea sufletul numai cand se gandea..offff... la o zi doua, a sunat apoi si a vorbit cu el, care i-a promis ca-i da copilul, numai daca se duce acolo...insa planul lui era cu totul altul.... sora mea, a luat trenul si s-a dus la el, a asteptat-o iin gara...avand si fata in masina cu el, si a dus-o direct in padure, unde i-a dat o bataie sora cu moartea, a invinetit-o...si.... i-a pus capul sub roata masinii, amenintand-o ca o omoara, daca mai indrazneste sa viseze ca-i va lua lui copilul...in tot acest timp...copila asista urland la ce se intampla....a dus-o apoi in gara....cand mama mea, a luat-o din gara, a plans si pentru prima data l-a blestemat...cu lacrimi de mama...fata ei, si sora mea, avea fata neagra de la bataie numai Dumnezeu m-a ajutat prin rugaciune fierbinte sa-l fac (credeti-ma, ca nu stiu nici eu cum)...ce i-am spus ce nu i-am spus, l-am convins, sa ii aduca copila, si urmatoarea saptamana sora mea, avea fetitza inapoi...fata care si acum e lumina ochilor ei....el s-a recasatorit de inca doua ori....si dupa cativa ani...a fost la un pas de a fi linsat...batut de cineva din oras, numai cu bata in cap...a fost operat de urgenta la cap...si totusi...a avut zile...
I-au trebuit zece ani sorei mele, sa mai faca din nou pasul spre o noua familie, dupa zece ani in care eu i-am fost cu totul alaturi impreuna cu parintii mei, si cu Dumnezeu...si-a refacut din nou viata...offfffffff...

Postata de: giani May 8 2008, 01:42 PM

buna Anca!
Toata lumea te indeamna sa divortezi dar nimeni nu iti spune sa te rogi pentru el.nu stiu daca crezi in Dumnezeu dar eu stiu ca fara ajutorul Lui nu faci nimic. daca tu il iubesti pe sotul tau e greu sa te desparti.ce se va intampla cu el daca il lasi singur.va merge spre autodistrugere.nu cred ca asta vrei.incearca sa il ajuti sa se lase de baut.se poate .crede-ma.
dar nu cu certuri si jigniri. cu blandete si cu dragoste. poate asta este crucea ta, poate e o incercare, fa tot ce poti sa il ajuti si daca nu reusesti vei lua o decizie.
poate undeva ai gresit si tu.minunile exista si trebuie sa crezi in ele. ai credinta si roaga-te si Dumnezeu te va asculta.

Postata de: gabriel.cadar May 8 2008, 02:02 PM

Opinia mea ( e drept ca nu prea trebuie sa te "bagi" in treburile altei case) e: Lasa-l!
Ma mira cum te-ai complacut in aceasta situatie atata timp ( ba i-ai mai facut si copil...sa ai de ce suferi de 2 ori); Cu cat o lungesti cu atat o sa ai mai mult de suferit! Cati ani ai? Ia in calcul ca oricine- pe vreme ce trece - tinde sa-si inrautateasca comportamentul fata de cei din jur ( rutina, neajunsuri, inconveniente e.t.c.)
sau poate ca-ti place! altfel nu inteleg!
PS- nu lua in seama ca sunt barbat;
Eu judec!
Casa....si celelalte....-ia-ti un avocat ( da` avocat- nu din cei care te "agata" prin tribunal- doar doar....)- stie el cum si ce sa-i faca;

Postata de: gabriel.cadar May 8 2008, 02:10 PM

Ah, uitasem!
Indemnurile cu "du-te la Biserica, roaga-te" si alte alea....doar daca ai timp de pierdut prin biserici si daca vrei sa imbraci borboada neagra ( vezi- poate mai sunt locuri "la maici". N-am vazut popa - bun avocat!
sau- fie!- roaga-te ( dar du-te cu siguranta la un avocat!) - nici un popa nu-ti va spune sa-ti parasesti "robul lui Dumnezeu" - ci sa sa aprinzi o lumanare ( vezi ca are el unele la 1 leu bucata- aprinde zilnic fo` 100 - "de sufletul celui pierdut in darul betiei" ( de ce i s-o zice "dar" ? :-))
In rest- sfat de la un barbat- pt toate femeile batute: Doamnelor- ori va place- si atunci nu va mai plangeti- ori luat IMEDIAT masuri - ca altfel o sa aveti o viata precum v-ati facut-o!

Postata de: aurelia_hadarau May 8 2008, 02:31 PM

Gabriel,in primul rand noi nu avem dreptul de a judeca pe cineva! si in al doilea rand atunci cand vrei/ai un copil nu "il faci cuiva" ci ti-l faci in primul rand pentru tine;si din punctul de vedere al unei mame/femei un copil este o binecuvantare de la Dumnezeu si o alinare nu o suferinta,dupa cum concepi tu;si daca ar fi asa de simplu de plecat dintr-o casnicie precum spui tu,fii sigur ca nu ar mai exista femei agresate si nefericite,dar se pare ca tu ori nu esti casatorit ori..........esti cam in afara subiectului;cel putin din punctul meu de vedere

Postata de: Madalina Jilaveanu May 8 2008, 02:35 PM

QUOTE(anamarianegrii @ May 8 2008, 08:00 AM)

Postata de: lory76cris May 8 2008, 02:58 PM

QUOTE(aurelia_hadarau @ May 8 2008, 03:31 PM)

Gabriel,in primul rand noi nu avem dreptul de a judeca pe cineva! si in al doilea rand atunci cand vrei/ai un copil nu "il faci cuiva" ci ti-l faci in primul rand pentru tine;si din punctul de vedere al unei mame/femei un copil este o binecuvantare de la Dumnezeu si o alinare nu o suferinta,dupa cum concepi tu;si daca ar fi asa de simplu de plecat dintr-o casnicie precum spui tu,fii sigur ca nu ar mai exista femei agresate si nefericite,dar se pare ca tu ori nu esti casatorit ori..........esti cam in afara subiectului;cel putin din punctul meu de vedere

Postata de: giani May 8 2008, 02:59 PM

QUOTE(gabriel.cadar @ May 8 2008, 03:10 PM)

Postata de: aurelia_hadarau May 8 2008, 03:07 PM

[quote name='lory76cris' post='178918' date='May 8 2008, 03:58 PM']Citesc si ma cuprinde o mare indignare, pe de o parte impotriva acestor bestii cu chip uman care in spatele "scuzei" ca sunt beti maltrateaza in mod nejustificat persoana de langa ei, tovarasul lor de viata si acele fiinte nevinovate si dragalase care sunt sange din sangele lor, copilasii lor scumpi si dragi, ii schilodeste si psihic si fizic; iar pe de alte parte altii care nu trec prin asa ceva(cum e cea ale caror cuvinte le-am citat) considera ca indiferent de situatie nu trebuie judecat si mai mult fiind buni crestini trebuie indurat orice ar fi. E revoltator, NIMENI NU AR TRBUI SA TREACA PRIN ASA CEVA, SA NE RESPECTAM PE NOI INSINE SI SA NU LE MAI PERMITEM ASA CEVA NICI PENTRU NOI SI NICI PENTRU COPII NOSTRI.Hai sa fim realisti, acesti oameni nu se vor schimba niciodata, indiferent ce am face noi situatia va ramane neschimbata. E in puterea noastra, respectiv a celei care a deschis acest topic, sa plecam si sa nu ne mai complacem in acel infern, e datoria noastra de mame de a ne proteja copii de aceste traume si a le oferi un camin normal in care sa aiba liniste, bucurii si dragoste, Gabriel are perfecta dreptate, cred ca nu ia fost usor sa faca acele afirmatii avand in vedere ca el insusi e barbat.
Anca sper sa iei decizia cea mai buna pentru tine si copilul tau si sa te ajute D-zeu in tot ceea ce vei face.]


lory,draga sa inteleg ca tu esti indignata ca eu nu trec prin asa ceva???????ii multumesc lui D-zeu ca nu am avut parte nici in copilarie si nici acum de asa ceva,si mi-as dori ca toata lumea sa fie fericita,dar din pacate nu toti au aceasta bucurie,si asta nu este din cauza lor;si nu am spus eu ca sunt de acord sa stai langa un barbat betiv sau sa induri bataie;am spus doar ca NU suntem in masura,noi Oamenii,sa judecam un om! cat despre dreptatea lui Gabriel,din punctul de vedere al unui barbat...................ma abtin..........sa nu mai spun ceva prostii..........

Postata de: lory76cris May 8 2008, 03:29 PM

QUOTE(giani @ May 8 2008, 03:59 PM)

Postata de: lory76cris May 8 2008, 03:38 PM

lory,draga sa inteleg ca tu esti indignata ca eu nu trec prin asa ceva??????

M-ai inteles gresit(poate in mod eronat s-a inteles din context asa ceva) departe de mine sa consider asa ceva, nici tu si de fapt NIMENI nu ar tebui sa treaca prin asa ceva, e inuman. Nici eu, ca si tine nu am trecut prin asa ceva, nici acum si nici in copilarie si mutumesc lui D-zeu pt. asta. Opinia lui Gabriel nu inseamna ca il judeca pe acel om, nici eu nu o fac, ne gandim doar la Anca si la copilul ei, la ce e mai bine pentru ei, merita o viata mai buna departe de acel om, car nu are decat sa-si continue viata asa cum doreste conform alegerii pe care a facut-o, ca doar nu l-a obligat nimeni sa devina alcoolic. Oricum ar fi doar Anca va lua in final decizia cea mai adecvata pt. ea si copilul ei, noi nu putem decat sa opinam si prin asta sa incercam sa o ajutam.

Postata de: aurelia_hadarau May 8 2008, 03:49 PM

QUOTE(lory76cris @ May 8 2008, 04:38 PM)

Postata de: rux25 May 8 2008, 03:56 PM

Eu tocmai de aceea am intrebat-o...dar inca nu am primit raspunsul...de aceea i-am si expus situatia prin care am trecut cu sora mea...fara sprijin e mai greu...sunt pline adaposturile de o saptamana de mame fugite de acasa cu puii in brate...sunt mame care dorm cu copii pe strazi...daca u are parinti care sa o ajute....e usor sa spunem fugi...dar unde?..daca nu are bani si e la mana lui? daca nu are pe nimeni asa cum spunea la inceput...eu zic decat sa facem scenarii in fel si chip...mai bine sa-i asteptam raspunsul....

Postata de: aurelia_hadarau May 8 2008, 04:01 PM

QUOTE(rux25 @ May 8 2008, 04:56 PM)

Eu tocmai de aceea am intrebat-o...dar inca nu am primit raspunsul...de aceea i-am si expus situatia prin care am trecut cu sora mea...fara sprijin e mai greu...sunt pline adaposturile de o saptamana de mame fugite de acasa cu puii in brate...sunt mame care dorm cu copii pe strazi...daca u are parinti care sa o ajute....e usor sa spunem fugi...dar unde?..daca nu are bani si e la mana lui? daca nu are pe nimeni asa cum spunea la inceput...eu zic decat sa facem scenarii in fel si chip...mai bine sa-i asteptam raspunsul....

Postata de: rux25 May 8 2008, 04:03 PM

QUOTE(aurelia_hadarau @ May 8 2008, 05:01 PM)

despre asta vorbeam si eu,Rux; cat despre povestea surorii tale........tragic si inuman........ imi pare foarte rau pentru ea prin cate a trecut si sa-i dea DD sanatate si putere ca macar acum sa fie fericita

Postata de: rux25 May 8 2008, 04:16 PM

STOP VIOLENCE ON WOMAN

Postata de: laura May 8 2008, 04:52 PM

Eu mereu am fost de pararea ca o palma odata fata se va repeta, un inselat facut odata se va repeta. Mai bine suferi mai devreme cat esti inca tanara si iti poti reface viata decat sa suferi dupa o viata chinuita doar ca ai vrut sa stai cu el pentru copil sau pentru ca avea casa. Iti trebuie putere sa te rupi de o relatie care nu iti aduce prea multa fericire si sa nu uitam ca nu suntem animale. Eu nu sunt de acord cu bataia nici la animale. Dumnezeu ne-a dat gura sa vorbim si sa ne intelegem. Anca, gandeste-te la ce viata ai avea peste 10 daca de acum esti nemultumita. In plus nu esti nici prima si nici ultima care se desparte. In momentele astea trebuie sa te gandesti numai la tine si nimeni altcineva. Ai o viata si trebuie sa o traiesti cum iti place nu in batai si vorbe urate. In plus ce educatie ii poate da un astfel de tata copilului tau? Mult curaj si rupe-te fara sa te uiti inapoi Sa ne anunti si pe noi de viata ta si de hotararea pe care ai luat-o.

Postata de: gordunel May 8 2008, 04:56 PM

QUOTE(rux25 @ May 8 2008, 05:16 PM)

STOP VIOLENCE ON WOMAN

Postata de: nalya May 8 2008, 05:03 PM

Nici eu nu sunt de acord cu violenta,nu trebuie sa stai si sa induri,insa,daca nu ai unde sa te duci,ce poti face?Exemplu,mama mea,cu 3 copii dupa ea,unde sa se duca,sau,mai putea sa isi refaca viata cu 3copii?Iimultumesc ca nu a fost o mama denaturata,sa ne abandoneze prin casele de copii,doar sa ii fie ei bine,dar imi pare rau ca nu a putut avea o viata frumoasa,alaturi de cel care l-a iubit.

Postata de: gordunel May 8 2008, 05:09 PM

QUOTE(rux25 @ May 8 2008, 02:40 PM)

Dragele mele mamici, sincer eu chiar daca nu am prea multe amanunte despre aceasta mamica in suferinta, am dedus din povestea ei...teama...teama de a pleca singura la drum si de a nu privi in urma...nu e usor sa gasesti puterea de a razbi singura ...de aceea, eu nu-i pot spune, fugi...si nu privi inapoi...am sa va spun doua povesti...despre singurele dati cand am facut si eu acest lucru, am spus " Fugi!"...insa am fost acolo, alaturi, cu tot ce mi-a stat in putere, cu tot ce a tinut omeneste de mine, sa nu simta deznadejde, abandon, disperarea omului singur in valtoarea necazurilor...am rascolit in sacul cu amintiri de suflet... amntiri grele si foarte dureroase, in speranta de a o putea ajuta pe aceasta mamica nevinovata, sa paseasca mai departe....de aceea, am intrebat-o ce umar are de sprijin...


Prima poveste este a sorei mele dragi, care a trait iadul pe pamant vreme de 7 ani, alaturi de cea mai monstruoasa persoana de pe fata pamantului....7 ani, de batai cumplite pana la sange, 7 ani de umilinte ingrozitoare, pe care nu le pot descrie in cuvinte, 7 ani de deznadejde...acestia au fost ani, in care nu am putut face nimic pentru ea, caci era tare departe de mine, insa am trait o suferinta inimaginabila, prin aceasta neputinta...in afara de a ma ruga pentru ea, altceva...nu am avut cum... era in strainatate, mai precis in Franta cu acest sot cu chip de bestie...cand in urma unei batai numai cu pumnii si piciaorele in burta, a pierdut copilul, insarcinata aproape in cinci luni....momente de disperare...pentru ea si pentru noi...numai Dumnezeu a vrut sa mai fie in viata....a avortat in spital....pe ultima suta de metri....de fiecare data l-a iertat, si a luat-o de la capat, insa nu trecea saptamana fara bataia cumplita, a ramas din nou insarcinata si a nascut o fetita, traiau de acum in Germania, s-au intors la rugamintea parintilor lui si cosmarul a reinceput din prima zi in care a pus piciorul in casa parintilor lui...el nu era roman ci tatar...va imaginati ...primul lucru, i-au schimbat numele, la dorinta expresa a soacrei...la cinci dimineata venea si-i batea in geam sa se scoale si asta chiar de a doua zi, o muncea cum nu va puteti inchipui, copila micuta avea cateva luni, era mai mult singurica si la televizor, la reclame, asa hotarase soacra ca e bine...ca mama avea multa treaba si familie numeroasa...bataia o lua tot incepand de la 5 dimineata pentru ca el nu-si gasea chilotii ...ajunsese sora mea, un cadavru ambulant, dintr-o frumusete de fata, cand mama mea, s-a dus la ei in vizita incarcata cu de toate, inclusiv cu lapte praf pentru copila, ca nu se gasea, a tocat-o efectiv, pana sa vina...pentru ca a indraznit sa propuna sa ramana macar o noapte...nu a ramas mama la ei, s-a intors in gara, plangand de durere si de tristete, vazandu-si fiica in acel hal, avea doar 38 de kg, asa ajunsese...tot neputinta....si asta pana cand am spus STOP!!!! ...am simtit ca nu se mai poate...si ea m-a ascultat...a fugit ajutata de o vecina cu fetitza...iar noi am primit-o cu toata dragostea...am ascuns-o la inceput la cineva, caci el in doua ore a fost la Bucuresti dupa ce bause doua sticle de wisky... a cautat-o disperat, insa ea avandu-ne pe noi, nu a mai vrut sa se intoarca de unde a plecat...i-am fost sprijin neincetat, si din toate punctele de vedere...cu bani, cu avocat, cu adapost sufletesc si trupesc...insa cosmarul nu s-a terminat aici...intr-o seara sora mea plecase la avocat, el a venit, ai mei parinti nu si-au dat seama si au deschis...a intrat cu forta peste ei, s-a luptat cu ei amandoi ca un nebun, si a smuls fetitza din pat, avea un anisor si jumatate...febra mare, era virozata, a pus un cearceaf pe ea...si a rapit-o...ducand-o ...departe acolo de unde era el... cand sora mea, a venit si a vazut ce s-a intamplat, ai mei au crezut ca se va sinucide...s-a dat toata noaptea cu capul de pereti...nu mai voia sa traiasca...dupa cateva zile, era sa dea troleibuzul peste ea, nu se mai uita pe unde mergea, era o mama disperata, vecina de acolo de unde locuia el, cu care mai pastrase relatia, ii spunea la telefon ca cea mica nu se misca de langa gard...si zicea intr-una..mama ..mama, plangand....i se rupea sufletul numai cand se gandea..offff... la o zi doua, a sunat apoi si a vorbit cu el, care i-a promis ca-i da copilul, numai daca se duce acolo...insa planul lui era cu totul altul.... sora mea, a luat trenul si s-a dus la el, a asteptat-o iin gara...avand si fata in masina cu el, si a dus-o direct in padure, unde i-a dat o bataie sora cu moartea, a invinetit-o...si.... i-a pus capul sub roata masinii, amenintand-o ca o omoara, daca mai indrazneste sa viseze ca-i va lua lui copilul...in tot acest timp...copila asista urland la ce se intampla....a dus-o apoi in gara....cand mama mea, a luat-o din gara, a plans si pentru prima data l-a blestemat...cu lacrimi de mama...fata ei, si sora mea, avea fata neagra de la bataie numai Dumnezeu m-a ajutat prin rugaciune fierbinte sa-l fac (credeti-ma, ca nu stiu nici eu cum)...ce i-am spus ce nu i-am spus, l-am convins, sa ii aduca copila, si urmatoarea saptamana sora mea, avea fetitza inapoi...fata care si acum e lumina ochilor ei....el s-a recasatorit de inca doua ori....si dupa cativa ani...a fost la un pas de a fi linsat...batut de cineva din oras, numai cu bata in cap...a fost operat de urgenta la cap...si totusi...a avut zile...
I-au trebuit zece ani sorei mele, sa mai faca din nou pasul spre o noua familie, dupa zece ani in care eu i-am fost cu totul alaturi impreuna cu parintii mei, si cu Dumnezeu...si-a refacut din nou viata...offfffffff...

Postata de: mmirunaa May 8 2008, 05:13 PM

sa ma iertati.............dar sa dus pe apa sambeteiiiiiiiii.......casnicia din ziua de azi..................o mare minune cand descoperi un cuplu bine sudat si care se intelg si comunica bine.................si aici in germania este f mare procentul divorturilor...dar din fericire violentza domestica(parca asta este termenul oficial) nu isi face locul aici.....la nemti in mare parte este vb de lipsa de comunicare ......si ajung la divorturi "prietenesti"........mentalitatea femeiilor aici este ca ele nu stau pe ganduri..nu mai merge gata ...despartire....chiar daca au si 3 copii..........DAR............cel mai important lucru pentru aceste mame care divortzeaza este ca ..................STATUL AJUTAAAAAA.......asta este .....pe o parte cu tatii care-i trag la raspundere cu pensiile alimentare si ajutoarele sociale de la stat....dar din pacate romania mai are mult sa ajunga la nivelul asta....

Postata de: Madalina Jilaveanu May 8 2008, 05:20 PM

QUOTE(rux25 @ May 8 2008, 01:40 PM)

Dragele mele mamici, sincer eu chiar daca nu am prea multe amanunte despre aceasta mamica in suferinta, am dedus din povestea ei...teama...teama de a pleca singura la drum si de a nu privi in urma...nu e usor sa gasesti puterea de a razbi singura ...de aceea, eu nu-i pot spune, fugi...si nu privi inapoi...am sa va spun doua povesti...despre singurele dati cand am facut si eu acest lucru, am spus " Fugi!"...insa am fost acolo, alaturi, cu tot ce mi-a stat in putere, cu tot ce a tinut omeneste de mine, sa nu simta deznadejde, abandon, disperarea omului singur in valtoarea necazurilor...am rascolit in sacul cu amintiri de suflet... amntiri grele si foarte dureroase, in speranta de a o putea ajuta pe aceasta mamica nevinovata, sa paseasca mai departe....de aceea, am intrebat-o ce umar are de sprijin...
Prima poveste este a sorei mele dragi, care a trait iadul pe pamant vreme de 7 ani, alaturi de cea mai monstruoasa persoana de pe fata pamantului....7 ani, de batai cumplite pana la sange, 7 ani de umilinte ingrozitoare, pe care nu le pot descrie in cuvinte, 7 ani de deznadejde...acestia au fost ani, in care nu am putut face nimic pentru ea, caci era tare departe de mine, insa am trait o suferinta inimaginabila, prin aceasta neputinta...in afara de a ma ruga pentru ea, altceva...nu am avut cum... era in strainatate, mai precis in Franta cu acest sot cu chip de bestie...cand in urma unei batai numai cu pumnii si piciaorele in burta, a pierdut copilul, insarcinata aproape in cinci luni....momente de disperare...pentru ea si pentru noi...numai Dumnezeu a vrut sa mai fie in viata....a avortat in spital....pe ultima suta de metri....de fiecare data l-a iertat, si a luat-o de la capat, insa nu trecea saptamana fara bataia cumplita, a ramas din nou insarcinata si a nascut o fetita, traiau de acum in Germania, s-au intors la rugamintea parintilor lui si cosmarul a reinceput din prima zi in care a pus piciorul in casa parintilor lui...el nu era roman ci tatar...va imaginati ...primul lucru, i-au schimbat numele, la dorinta expresa a soacrei...la cinci dimineata venea si-i batea in geam sa se scoale si asta chiar de a doua zi, o muncea cum nu va puteti inchipui, copila micuta avea cateva luni, era mai mult singurica si la televizor, la reclame, asa hotarase soacra ca e bine...ca mama avea multa treaba si familie numeroasa...bataia o lua tot incepand de la 5 dimineata pentru ca el nu-si gasea chilotii ...ajunsese sora mea, un cadavru ambulant, dintr-o frumusete de fata, cand mama mea, s-a dus la ei in vizita incarcata cu de toate, inclusiv cu lapte praf pentru copila, ca nu se gasea, a tocat-o efectiv, pana sa vina...pentru ca a indraznit sa propuna sa ramana macar o noapte...nu a ramas mama la ei, s-a intors in gara, plangand de durere si de tristete, vazandu-si fiica in acel hal, avea doar 38 de kg, asa ajunsese...tot neputinta....si asta pana cand am spus STOP!!!! ...am simtit ca nu se mai poate...si ea m-a ascultat...a fugit ajutata de o vecina cu fetitza...iar noi am primit-o cu toata dragostea...am ascuns-o la inceput la cineva, caci el in doua ore a fost la Bucuresti dupa ce bause doua sticle de wisky... a cautat-o disperat, insa ea avandu-ne pe noi, nu a mai vrut sa se intoarca de unde a plecat...i-am fost sprijin neincetat, si din toate punctele de vedere...cu bani, cu avocat, cu adapost sufletesc si trupesc...insa cosmarul nu s-a terminat aici...intr-o seara sora mea plecase la avocat, el a venit, ai mei parinti nu si-au dat seama si au deschis...a intrat cu forta peste ei, s-a luptat cu ei amandoi ca un nebun, si a smuls fetitza din pat, avea un anisor si jumatate...febra mare, era virozata, a pus un cearceaf pe ea...si a rapit-o...ducand-o ...departe acolo de unde era el... cand sora mea, a venit si a vazut ce s-a intamplat, ai mei au crezut ca se va sinucide...s-a dat toata noaptea cu capul de pereti...nu mai voia sa traiasca...dupa cateva zile, era sa dea troleibuzul peste ea, nu se mai uita pe unde mergea, era o mama disperata, vecina de acolo de unde locuia el, cu care mai pastrase relatia, ii spunea la telefon ca cea mica nu se misca de langa gard...si zicea intr-una..mama ..mama, plangand....i se rupea sufletul numai cand se gandea..offff... la o zi doua, a sunat apoi si a vorbit cu el, care i-a promis ca-i da copilul, numai daca se duce acolo...insa planul lui era cu totul altul.... sora mea, a luat trenul si s-a dus la el, a asteptat-o iin gara...avand si fata in masina cu el, si a dus-o direct in padure, unde i-a dat o bataie sora cu moartea, a invinetit-o...si.... i-a pus capul sub roata masinii, amenintand-o ca o omoara, daca mai indrazneste sa viseze ca-i va lua lui copilul...in tot acest timp...copila asista urland la ce se intampla....a dus-o apoi in gara....cand mama mea, a luat-o din gara, a plans si pentru prima data l-a blestemat...cu lacrimi de mama...fata ei, si sora mea, avea fata neagra de la bataie numai Dumnezeu m-a ajutat prin rugaciune fierbinte sa-l fac (credeti-ma, ca nu stiu nici eu cum)...ce i-am spus ce nu i-am spus, l-am convins, sa ii aduca copila, si urmatoarea saptamana sora mea, avea fetitza inapoi...fata care si acum e lumina ochilor ei....el s-a recasatorit de inca doua ori....si dupa cativa ani...a fost la un pas de a fi linsat...batut de cineva din oras, numai cu bata in cap...a fost operat de urgenta la cap...si totusi...a avut zile...
I-au trebuit zece ani sorei mele, sa mai faca din nou pasul spre o noua familie, dupa zece ani in care eu i-am fost cu totul alaturi impreuna cu parintii mei, si cu Dumnezeu...si-a refacut din nou viata...offfffffff...

Postata de: rux25 May 8 2008, 05:24 PM

QUOTE(gordunel @ May 8 2008, 06:09 PM)

QUOTE(Madalina Jilaveanu @ May 8 2008, 06:20 PM)

Doamne Rux, ce am citit ma inspaimantat ,cum accepta D-zeu asemenea oameni pe pamant ............ e cumplit ,ma bucur ca si-a refacut viata

Postata de: nicoleta_g May 8 2008, 05:29 PM

Buna tuturor. este pentru prima data cand scriu pe acest forum, insa citesc zilnic toate subiectele....

Buna Anca… este greu prin ce treci. Ai incercat sa discuti cu sotul tau de ce se comporta asa cu tine? In plus este important sa afli ce il determina sa te loveasca atunci cand este in stare de ebrietate? A doua zi incercati sa discutati despre ce s-a intamplat, ce explicatii iti da in legatura cu comportamentul lui?
Este groaznic pentru un copil sa vada violenta in familie.
Tu trebuie sa decizi ce este mai bine pentru tine si pentru copil. Te rog sa iei in considerare toate situatiile, este posibil ca aceste batai sa devina din ce in ce mai dese… Totusi a doua zi el iti zice ca te iubeste si regreta ce a facut… daca te iubeste cu adevarat cred ca ar trebui sa vorbesti cu el, si impreuna sa rezolvati aceasta problema. Este posibil ca atunci cand este in stare de ebrietate sa-si aminteasca ceva care il deranjeaza, sau vreo greseala facuta de tine….Sau este posibil sa aiba el o problema si atunci ar fi bine sa consultati un specialist….Sa nu crezi ca te indemn sa ramai alaturi de el… ci sa mai lupti un pic pentru familia ta….poate iubirea ce v-o purtati reciproc in suflet va va ajuta sa rezolvati aceasta problema.
Daca el nu este deschis in a rezolva aceasta problema atunci Dumnezeu te va indruma sa iei decizia corecta.
Iti doresc numai bine, pace in suflet si fie ca la aceasta problema sa gasesti cat mai curand rezolvarea….

Postata de: mmirunaa May 8 2008, 05:33 PM

QUOTE(rux25 @ May 8 2008, 07:24 PM)

A fost o perioada tare grea in viata mea...si a ei...insa Dumnezeu ne-a mangaiat in permanenta...si nu a lasat sa i se intample ce-i mai rau....i-a redat de fiecare data puterea de a trece si de a merge mai departe...ce am povestit au fost franturi din ce s-a chemat cosmarul vietii ei ...i-am fost alaturi in fiecare secunda...am sprijinit-o cu tot sufletul...mi-a fost greu sa ma intorc acolo unde doare...si dupa ce v-am povestit m-a luat brusc durerea de cap...dar acum mi-e mai bine....offffff...

Postata de: rux25 May 8 2008, 05:47 PM

QUOTE(mmirunaa @ May 8 2008, 06:33 PM)

draga mea..te rog frumos...transmite surorii tale.....ca este cea mai PUTERNICA FEMEIEde care am auzit in viatza mea...si bravo ei ca a reusit sa treaca peste asta........este demna de bun exemplu....

Postata de: lory76cris May 8 2008, 06:30 PM

ok,asta am inteles,merita o viata mai buna;dar inca nu stim prea multe detalii legate de situatia Ancai,si e drept ca ar fi o posibilitate sa-l paraseasca,dar poate fata nu are unde sa plece;si ma gandesc ca in cei 12 ani,daca nu gresesc au avut si ceva bun de impartit,cum e un copil,care l-au facut impreuna,poate in momentele bune ale relatiei,si nu i l-a facut lui cum spunea Gabriel.Sunt atatea femei care au reusit si au plecat,dar au avut unde sa plece si au avut un sprijin,dar daca Anca nu are pe nimeni????Poate iesi in strada cu copilul?Unde sa plece???Departe de el.........dar unde??O iei la tine pt o perioada???????


Din cate am citit chiar aici sunt atatea femei puternice care au trecut prin acelas infern ca si Anca si au avut forta sa plece si sa o ia de la capat oricat de greu le-a fost. A spus la un moment date parintii ei, nu cred ca acestia ar intoarce spatele fiicei si nepotului lor, asta ar fi una din posibilitati. Daca dupa toate incercarile ei de reconciliere situatia nu se schimba ci mai rau ar putea degenera,sa ia in calcul pentru ea si pentru copilul ei posibilitatea unei despartiri, uneori chiar disperarea si durerea ne dau forta sa iesim din situatii care ni se par de nerezolvat.
Stiu ca toate de aici suntem neutre si altfel privim problema din afara decat cel direct implicat, doar Anca stie ce e in sufletul ei unde in mod sigur se da o lupta gandindu-se cum e mai bine pentru ea si copilul ei. Eu ii urez ca D-zeu sa-i calauzeasca gandurile si faptele pentru ca totul sa fie bine pentru ea si copil.

Postata de: aurelia_hadarau May 8 2008, 06:39 PM

QUOTE(ancatudor @ May 7 2008, 04:10 PM)

Postata de: tzutzulica May 8 2008, 08:31 PM

QUOTE(rux25 @ May 8 2008, 07:24 AM)

A fost o perioada tare grea in viata mea...si a ei...insa Dumnezeu ne-a mangaiat in permanenta...si nu a lasat sa i se intample ce-i mai rau....i-a redat de fiecare data puterea de a trece si de a merge mai departe...ce am povestit au fost franturi din ce s-a chemat cosmarul vietii ei ...i-am fost alaturi in fiecare secunda...am sprijinit-o cu tot sufletul...mi-a fost greu sa ma intorc acolo unde doare...si dupa ce v-am povestit m-a luat brusc durerea de cap...dar acum mi-e mai bine....offffff...

Postata de: rux25 May 8 2008, 08:36 PM

QUOTE(tzutzulica @ May 8 2008, 09:31 PM)

E cumplit ce-a trait sora ta.Situatia multora dintre noi care am trecut printr-un divort paleste in fata infernului prin care a trecut.
Felicitari ca a avut forta sa lase totul in urma si voua ca ati fost alaturi de ea si fetita.E foarte important ca familia sa-ti fie alaturi in momentele grele.Eu le voi fi vesnic recunoscatoare alor mei.

Postata de: ancatudor May 9 2008, 07:02 AM

Dragele mele va multumesc din suflet pentru sfaturi.
Sa va spun mai multe, nu am la cine sa ma duc, parintii nu ma ajuta iar fratele meu nici nu se pune problema, doar am deschis in gluma problema si deja au inceput reprosurile din partea "familiei" deci ei ies din discutie, daca plec consumul psihic nu va fi numai datorat plecarii si despartirii ci va fi cu mult mai mare datorita reprosurilor din partea familiei mele .
Casa in care locuiesc acum e mosternirea sotului meu dar ridicarea ei sa facut si cu banii mei asa ca voi cum credeti ca as putea proceda sa obtin ceva fiind bunul lui propriu........................................
Acum mai e o problema unde ma duc?
Unde as putea gasi sa locuiesc cu vreo 5 mil pe luna ca nu am de unde sa dau mai mult.
Nu frica de a o lua de la capat e mare ci durerea ca fiul meu nu are varsta sa inteleaga de ce? V-am spus ceea ce se intampla intre noi nu mai stie nimeni si nu a vazut nimeni, nu am avut semne niciodata au fost cateva palme date, sau un picior sau pumni, nu zic asta sa il scuz nici prin cap nu-mi trece sa-i gasesc scuze si am ajuns sa-l urasc pentru aceste lucruri, dar in acelasi timp il si iubesc nu stiu daca cineva intelege ce spun.
Pe de alta parte stiu ca daca plec se va alege praful de tot ce am facut impreuna cu el pentru ca sigur se distruge.
Cat despre cum ma comport eu cand bea nu cred ca vreti sa stiti imi vine sa-i dau cu ceva in cap. Nu ma pot abtine stiu ca trebuie sa tac dar rare sunt momentele cand pot sa o fac. E foarte complicat.
Chiar as avea nevoie de un psiholog poate reusesc sa gasesc unul.
Va rog sa nu va suparati pe mine ca nu pot zice divortez si gata.
E atat de greu sa fac asta imi e mila si de el daca va puteti inchipui cat de dobitoaca pot sa fiu cred ca sunt construita gresit eu sunt cea agresata si mie mie mila de agresor idioata mai sunt, dar asta e eu sunt cea realista din familie.
Sunt intr-o dilema foarte mare
Am acces cam limitat la internet asa ca scuze ca nu am scris ieri, incerc sa mai scriu si azi mai tarziu .
Ieri de exemplu a facut mancare aseara ma asteptat cu masa pusa.
Nu era beat bause bere dar nu era beat.
De scandal nu face scandal decat atunci cand e mort de beat de altfel el bea numai bere, acesta era raspunsul la o intrebare.
Va multumesc mult de tot din tot sufletul ca am si eu cui sa povestesc luati-ma mai incet eu de abia acum am recunoscut ca am o problema cred ca trebuie totusi sa treaca un pic pana ma vindec??
Nu am deschis acest subiect niciodata voi va dati seama ????
Multumesc inca odata.

Postata de: rux25 May 9 2008, 08:32 AM

Offf..cat esti de draguta si de dulce....casa chiar daca e pe numele lui, este bunul vostru comun, si se imparte perfect la doi...deci din punctul acesta de vedere...nici o problema, daca te hotarasti sa divortezi ...asa cum am intuit...problemele de bataie, pleaca de la faptul(probabil, printre altele), ca tu nu-l suporti cand bea, deci, prin urmare, il privesti urat, te repezi banuiesc in el, sau ii vorbesti mai pe un ton, pe care mintea lui in acel moment, ingustatata de bautura, il percepe drept atac...iar reactia e..."firesc" barbateasca...loveste..... ...eu cred ca aici e rezolvarea...cand ai sa poti spune-mi in amanunt cum se desfasoara momentul , de unde incepe si pana unde se termina, sa te pot sfatui corect...prima masura pe care ar trebui sa o iei, vorbim acum despre imbunatatirea relatiei tale cu el, si nu despre divort....pentru ca am inteles perfect ca-l iubesti....prima masura...este sa inchizi gura...cand e baut....dar inchisa sa fie!!!....schimbi tonul, chiar daca ar fi sa te lupti la sange cu tine, sa-ti musti buzele si sa-ti infigi unghiile in palme.... schimbi felul in care-l privesti....si ori te duci si te culci sau gasesti altceva de facut, dar ca idee, multe mamicute asa procedeaza, adorm langa puii lor, sau se fac ca adorm in aceea seara cu pricina si atunci, totul e perfect ....sau daca inca trebuie sa fii prezenta din alte motive, musti peretii...si-i vorbesti cu blandete, asta daca tot il iubesti...si de ce nu, il mangai si faci ce probabil ca si doreste...dragoste cu el, stiu ca nu poate fi placut, insa decat bataie si cearta...mai bine dragoste...chiar si cu sila cum spui ...asa cu gura data la miminim, sunt convinsa ca vei avea liniste in casa...crede-ma....si incearca...ce ai de pierdut.... iar daca tot ai ceva de spus...si e normal, spune-o privindu-l in ochi cand e treaz perfect, insa nu pe tonul de cearta caracteristic femeilor nemultumite de viata lor, ci pe unul de multa blandete si cu multa dragoste(ca tot ti-e mila de el si-l iubesti)...spune-i ce te doare, spune-i ce te framanta...daca e Om, cu suflet si mie asa mi se pare, din ce ai povestit(poate doar mi se pare)...va intelege...sa nu uiti niciodata ca vorba buna si calda, spusa din suflet cu multa iubire, inmoaie pana si o inima de piatra Iti doresc putere si rabdare ...si nu uita aici ai prietene de suflet ...

Postata de: aurelia_hadarau May 9 2008, 08:45 AM

QUOTE(rux25 @ May 9 2008, 09:32 AM)

Offf..cat esti de draguta si de dulce....casa chiar daca e pe numele lui, este bunul vostru comun, si se imparte perfect la doi...deci din punctul acesta de vedere...nici o problema, daca te hotarasti sa divortezi ...asa cum am intuit...problemele de bataie, pleaca de la faptul(probabil, printre altele), ca tu nu-l suporti cand bea, deci, prin urmare, il privesti urat, te repezi banuiesc in el, sau ii vorbesti mai pe un ton, pe care mintea lui in acel moment, ingustatata de bautura, il percepe drept atac...iar reactia e..."firesc" barbateasca...loveste..... ...eu cred ca aici e rezolvarea...cand ai sa poti spune-mi in amanunt cum se desfasoara momentul , de unde incepe si pana unde se termina, sa te pot sfatui corect...prima masura pe care ar trebui sa o iei, vorbim acum despre imbunatatirea relatiei tale cu el, si nu despre divort....pentru ca am inteles perfect ca-l iubesti....prima masura...este sa inchizi gura...cand e baut....dar inchisa sa fie!!!....schimbi tonul, chiar daca ar fi sa te lupti la sange cu tine, sa-ti musti buzele si sa-ti infigi unghiile in palme.... schimbi felul in care-l privesti....si ori te duci si te culci sau gasesti altceva de facut, dar ca idee, multe mamicute asa procedeaza, adorm langa puii lor, sau se fac ca adorm in aceea seara cu pricina si atunci, totul e perfect ....sau daca inca trebuie sa fii prezenta din alte motive, musti peretii...si-i vorbesti cu blandete, asta daca tot il iubesti...si de ce nu, il mangai si faci ce probabil ca si doreste...dragoste cu el, stiu ca nu poate fi placut, insa decat bataie si cearta...mai bine dragoste...chiar si cu sila cum spui ...asa cu gura data la miminim, sunt convinsa ca vei avea liniste in casa...crede-ma....si incearca...ce ai de pierdut.... iar daca tot ai ceva de spus...si e normal, spune-o privindu-l in ochi cand e treaz perfect, insa nu pe tonul de cearta caracteristic femeilor nemultumite de viata lor, ci pe unul de multa blandete si cu multa dragoste(ca tot ti-e mila de el si-l iubesti)...spune-i ce te doare, spune-i ce te framanta...daca e Om, cu suflet si mie asa mi se pare, din ce ai povestit(poate doar mi se pare)...va intelege...sa nu uiti niciodata ca vorba buna si calda, spusa din suflet cu multa iubire, inmoaie pana si o inima de piatra Iti doresc putere si rabdare ...si nu uita aici ai prietene de suflet ...

Postata de: mmirunaa May 9 2008, 11:10 AM

"Cat despre cum ma comport eu cand bea nu cred ca vreti sa stiti imi vine sa-i dau cu ceva in cap. Nu ma pot abtine stiu ca trebuie sa tac dar rare sunt momentele cand pot sa o fac. E foarte complicat"

mare grija......sa nu te aduca intr-un moment in care sa-i faci rau...si sa regretzi dupa...mare grija ..incearca sa te stapanesti...ca nu merita.....

Postata de: laura May 9 2008, 11:31 AM

QUOTE(ancatudor @ May 9 2008, 08:02 AM)

Postata de: gabriel.cadar May 9 2008, 01:18 PM

QUOTE(aurelia_hadarau @ May 8 2008, 03:31 PM)

Gabriel,in primul rand noi nu avem dreptul de a judeca pe cineva! si in al doilea rand atunci cand vrei/ai un copil nu "il faci cuiva" ci ti-l faci in primul rand pentru tine;si din punctul de vedere al unei mame/femei un copil este o binecuvantare de la Dumnezeu si o alinare nu o suferinta,dupa cum concepi tu;si daca ar fi asa de simplu de plecat dintr-o casnicie precum spui tu,fii sigur ca nu ar mai exista femei agresate si nefericite,dar se pare ca tu ori nu esti casatorit ori..........esti cam in afara subiectului;cel putin din punctul meu de vedere

Postata de: IULIA72 May 9 2008, 01:29 PM

Salve,
Imi pare tare rau prin ce treci Anca, si, din pacate , sunt fff multe persoane care trec printr/un astfel de iad! eu am un exemplu langa mine, vecina de sub apartamentul meu are asfel de "razboaie" de cate ori se imbata sotul ei, si, din pacate asta se intampla din ce in ce mai des! Am chemat de vreo 2 ori chiar eu politia, ma temeam sa nu o omoare, asa strigate se auzeau, cu mobila si usi sparte, uf, numai cand ma gandesc tremur! Din pacate, politia nu poate face mare lucru, da o amenda pt tulburarea linistii publice, si gata....
Nu ai incercat sa ai o discutie cu sotul tau, ceva de genul sa/i pui piciorul in prag??
Din ce am inteles eu, prima bataie ai luato si din ceva gelozie din partea lui, lucru care , daca se amplifica cu faptul ca e violent, te pune pe ganduri! Ceea ce e mai trist, e ca barbatii astia, cu cat innainteaza in varsta in loc sa devina mai intelepti , parca o iau mai mult razna, din pacate!
E tare greu sa dai sfaturi!
Eu, desi mama nu a luat nici o palma de la tatal meu niciodata, am invinuit/o (si o mai fac si acum) pt ca nu a divortat, si asta deoarece pur si simplu nu erau compatibili, se certau mai mereu, si pt mine aceste certuri erau ca niste cuie infipte in inima, desi tin f mult la ambii, consider ca ar fi avut vieti mult mai implinite, si ar fi fost fericiti daca se desparteau!Acum au peste 65 de ani , si , la fel, se cearta, in loc sa aiba batraneti linistite, se racaie non stop! Si stau si ma intreb pt ce???
In sfarsit, asta cred ca de fapt vroiam sa/ti spun, incearca sa vezi cum ar fi viitorul TAU in primul rand, si , apoi , bineinteles al copilului tau, alaturi de sot!
Multa intelepciune, si , sanatate multa!

PS
Eu cred ca, totusi, chiar daca parintii tai nu te sustin la prima vedere, te pot ajuta f mult, trebuie doar sa le spui prin ce treci, daca ei nu stiu adevarul, nu stiu prin ce treci e de inteles reactia lor!

Postata de: gabriel.cadar May 9 2008, 01:30 PM

QUOTE(aurelia_hadarau @ May 9 2008, 09:45 AM)

no comment........................este tot ceea ce se putea spune..............Rux,esti un dar de la Dumnezeu pt cei aflati in suferinta

Postata de: mmirunaa May 9 2008, 01:34 PM

QUOTE(gabriel.cadar @ May 9 2008, 03:18 PM)

Postata de: mallina2u May 9 2008, 01:56 PM

deja au aparut polemici si e pacat!
unii oameni, cand isi spun off-ul, vor ajutor sau sa doar mila, compatimire.. o sa te intreb atat: ancatudor, ce doresti tu pt copilul tau? un mediu ostil sau siguranta, dragoste? sa stii ca astea poti sa i le oferi si singura, daca intr-adevar vrei sa faci asta!
un barbat betiv si violent e cea mai proasta combinatie, iar el daca nu a putut fi ajutat in acest rastimp, nu mai ai ce face, decat sa va separati! iertarea e un lucru nobil, dar nu o merita oricine!
si daca alegi sa iti cresti copilul cu demnitate, vei gasi cai de ajutor, Dumnezeu ne ajuta prin oameni!
legat de partaj, o mostenire e un bun propriu, ce nu se poate partaja, cel mult copilul va mosteni, la moartea tatalui, o cota-parte.. tu, nu poti primi decat despagubiri, dar numai daca ai dovezi ca ai participat la toate cele.. si te asigur eu ca acele despagubiri nu vor fi mari! nu cred ca merita sa te sacrifici doar pt niste maruntis.. dar e alegerea ta!
fiecare traieste viata pe care alege sa o duca, asa ca gandeste-te bine daca se merita sau nu sa traiesti infernul!

Postata de: lory76cris May 9 2008, 02:05 PM

"Offf..cat esti de draguta si de dulce....casa chiar daca e pe numele lui, este bunul vostru comun, si se imparte perfect la doi...deci din punctul acesta de vedere...nici o problema"

Draga mea Rux, observ ca esti un om cu suflet mare, esti deosebita si ma bucur cand descopar astfel de oameni. Trebuie insa sa te contrazic in unele chestii, respectiv in ceea ce ai scris mai sus si o fac ca fiind in domeniu juridic cu o faculta term. in acest sens. Asa ca pot spune in cunostinta de cauza ca bunurile dobandite de o persoana prin mostenire sau donatie,indiferent daca sunt dobandite in timpul casatoriei sau inaintea ei, nu devin bunuri comune si nu se impart in caz de divort.Doar poate dobandi in instanta unele despagubiri pecuniare sau de alta natura in cazul in care va putea dovedi prin chitante, facturi etc. ca a avut o contributie la acel imobil si bineinteles copilul ei va mosteni imobilul daca tatal nu-l va dezmosteni in timpul vietii. Acestea sunt lucruri pe care orice avocat i le-ar spune. In rest sa dea D-zeu sa reuseasca sa-l readuca pe acest om pe calea cea buna(desi eu sunt destul de sceptica ca ar mai reusi) pentru fericirea si linistea ei si a copilului lor.

Postata de: Madalina Jilaveanu May 9 2008, 02:18 PM

QUOTE(lory76cris @ May 9 2008, 02:05 PM)

Postata de: mmirunaa May 9 2008, 03:31 PM

intrebare...sau o sugestie
nu stiu daca in ro in cazul divortzului si a acestei case despre care vb...deci chiar daca este mostenirea lui...in timp valoarea sa ridicat la casa, da?!?....in caz de partaj...atunci ea nu are dreptul la aceasta valoare ?!? care a crescut in timpul casniciei?!...aici in germania asa am intels ca se procedeaza....

Postata de: rux25 May 9 2008, 03:34 PM

QUOTE(lory76cris @ May 9 2008, 03:05 PM)

Postata de: rux25 May 9 2008, 03:40 PM

QUOTE(gabriel.cadar @ May 9 2008, 02:30 PM)

Postata de: cristofer May 9 2008, 07:12 PM

QUOTE(ancatudor @ May 7 2008, 06:40 PM)

Postata de: monik May 9 2008, 10:30 PM

pt tine ...pt meritul tau de a fi mamica si nu in ultimul rand sotie...tu faci ce vrei cu viata ta dar sfatul meu e sa nu iti mai bati joc singura de tine ,poate meriti ceva mai bun si tu pierzi anii langa cine nu trebui,fii realista ia viata in serios si sigur vei gasii o cale de izbanda,te pup si ca o ultima rugaminte te rog nu mai lasa sa-ti faca rau,poate ai dreptate ca vb dor dar si bataiaaaaaaaaaaa.....sunt sigura ca nu o meriti. gandeste in viitor si asigura-te dak asta meriti tu ,pup dulce singura poti lua anumite decizii iti doresc multa putere si numai bucurii

Postata de: Anca74 May 10 2008, 12:56 AM

Off, grea situatie. Eu n-am avut parte, din fericre, de asemenea probleme, nici acasa la parinti, nici cu sotul meu!
Sa spunem ca fiecare isi alege perechea ....la ce ii foloseste bietei fete! Ea il iubeste si vrea doar sa le fie bine!
Rux si alte fete au sfatuit-o asa cum s-au priceput ele, din prisma experientei lor. Si au dreptate!
Gabriel si-a spus si el punctul de vedere, si daca excludem cateva aspecte ("intre doua alaptari", incepe ceva interesant la Acasa TV"....) are si el dreptate!
Ca de obicei adevarul e undeva la mijloc!
Nu pot sa ii dau nici un sfat Ancai, nu stiu ce anume sfat sa ii dau ei!
Pot insa sa sfatuesc femeile care nu si-au ales inca perechea sa fie foarte atente Aceasta e singura alegere pe care o facem in viata! Nu ne alegem nici familia in care ne nastem, nici parintii, nici copii. Scoala, careiera, jobul...tin de context. Omul langa care iti petreci viata insa ti-l alegi tu!

pt Gabriel,
Nu stiu de unde ai dedus tu care e nivelul nostru de cultura, noi nu ne dam masteratul aici, suntem doar pe un forum despre copii, in calitate de mamici, intre doua alaptari (unele.....) Sper ca nu ai uitat cat de frumoasa era imaginea sotiei tale alaptand copilasul vostru! O sa spui ca a fost doar o vorba, o expresie... poate! Dar nu a fost una reusita!
Eu iti zic bine ai venit la noi pe forum, sper sa mai postezi si cu alte ocazii, ca doar nu te-ai inscris doar sa ne trimiti la Acasa TV! Cati ani are copilul?

Postata de: ancatudor May 10 2008, 01:06 AM

Se pare ca am creat controverse.
Dupa cum v-am spus la inceput eu chiar am avut liniste cu el cam 6 ani nu au fost nici macar certuri din acest motiv nu sunt asa hotarata cu privire la divort.
Aici e marea mea problema pana acum cativa ani nu a ridicat mana sau jignit niciodata cu toate ca si atunci bea nu cred ca factorul determinant este faptul ca bea ci altceva este catalizatorul dar nu reusesc sa vad ce.
Imi pare tare rau ca poate nu m-am facut inteleasa foarte bine eu am facut un copil pt ca asa am dorit nu am nevoie de nimic de la el daca plec plec de tot rup orice fel de legatura un astfel de om sunt din acest motiv ai mei nu ma ajuta pentru ca stiu au certitudinea ca ma descurc si fara ei, ei nu inteleg ca intr-o situatie ca aceasta am nevoie de suport moral.
Ce sa va mai spun Rux cand ma intrebi cum incepe totul am sa-ti povestesc cam in ce fel procedez, sun sunt pe drum spre casa vb cu el la tel si imi dau seama ca a baut il cunosc atat de bine incat nici nu trebuie sa-l vad, cineva din afara nici nu observa ca dragul meu sot a baut.
Dupa ce inchid tel ma apuca furia si o alimentez pana ajung acasa, atunci binenteles cand am intrat in casa eu deja sunt fiarta si mai am putin si izbucnesc iar daca am mai avut si o zi dificila si obositoare iti poti imagina cum sunt. Binenteles ca bufnesc si trantesc nimic din ce face nu-mi convine ii vb in doi peri apoi imi duc copilul la culcare. Ma intorc in bucatarie ca ma racaie faptul ca bea si trebuie sa deschida el o discutie care sa puna capac si atunci ma avertizeaza de cateva ori si apoi urmeaza ori un pumn ori o palma si cearta de rigoare cam asa se intampla. Totul se termina in momentul in care a dat o data. Asa se intampla.
Domnule Gabriel sotia ta are dreptate probabil ca simtim o placere bolnaviciosa si sa acceptam asa ceva ebine ca ea ar putea lua o decizie fara sa clipeasca. Imi pare tare rau ca nu sunt construita asa. Cu privire la copil eu nu l-am programat sa-l fac cu cineva fac parte din acele femei care daca nu as fi gasit pe cineva cu care sa fac copil m-as fi inseminat artificial. Atunci cred ar fi fost mult mai usor copilul nu ar fi avut tata si gata. Eu ma gandesc acum si la consecintele despartirii fata de copil ,copilul meu nu ne-a vazut niciodata certandu-ne pe noi seara ne apuca nebunia dupa ce adoarme copilul. Chiar si cand suntem certati fata de copil avem o atitudine ok. aici e dilema mea. Sunt multe de povestit parca traiesc doua vieti paralele. Daca ma iubeste era o intrebare, daca nu ar fi datile acestea as putea sa jur ca nu iubeste pe nimeni mai mult decat pe mine, pur si simplu cand nu avem conflicte ma face sa ma simt cea mai importanta si iubita persoana din viata lui. Nu pot sa spun cu ce frecventa se intampla dupa prima data sa intamplat iar dupa vreo 3 ani acum nu stiu ca ne-am certat mai mult fara actiuni violente fizic. Si am doua defecte majore sunt foarte loiala si am un simt al proprietatii foarte dezvoltat.
Daca ar fi sa dau sfaturi si eu as spune dute si nu te mai intorce dar ca sa pui in aplicare e fffffffgreu.
Multumesc mult
Noapte buna

Sa dea bunul Dumnezeu ca niciodata sa nu aveti o asemenea dilema.

Postata de: oktavia May 10 2008, 07:28 AM

Draga mea, multe femei spun de cei care le abuzeaza, ca nu era asa la inceput( spui ca 6 ani a fost o.k), crede-ma toate au un INCEPUT. Si apoi spui ca nu stii care este motivul jignirilor si batailor, dar ca nu crezi ca de vina este alcoolul.In timp abuzul de alcool duce la violenta si fizica si verbala.Multe femei ajung sa se considere VINOVATE pentru comportamentul sotilor lor. Spui ca vii de la serviciu si te certi cu el, ca esti plina de furie si ca te iei de el, iar reactia lui este un pumn sau o palma??? asadar crezi ca tu esti vinovata pentru ca iti arati nemultumirea? fie ea si intr-un mod nu prea bine ales(ca il racai).Te-ai gandit, cand copilul va creste si poate va face o prostioara( ca mai toti copii dealtfel) care va fi reactia tatalui sau? o palma, un pumn?ca doar l-a enervat.
Intr-o postare anterioara spui ca bea doar bere, care este diferenta intre tarie si bere? tot alcool este! si conteaza cantitatea.Multe persoane beau doar pentru ca le place, si incet, fara sa-si dea seama ajung dependenti.Violenta lor si-o revarsa asupra familiei, pur si simplu, iar cand se trezesc din betie regreta amarnic(si sincer) ce li s-a intamplat, sunt cei mai buni soti: tandri, iubitori, fac promisiuni cu lacrimi in ochi, fac chiar surprize sotiilor, cadouri , flori......asta pana la urmatoarea betie, si tot asa.Tatal meu cel putin asa facea cu noi, am scris intr-o postare anterioara povestea mea.Si apropo tatal meu bea DOAR bere si vin, niciodata tarie.Si la inceput era un om painea lui D-ZEU, dar ii placea sa bea.A inceput treptat, in ani de zile , cu un pahar azi , doua maine ,pana la dependenta.Si el facea mancare, orice, doar ca mama sa nu-l paraseasca.
Unde si cum te vezi peste 5-10 ani? Spui ca nu vrei sa divortezi, este o.k, atunci mergi la un psiholog, daca nu-ti permiti unul particular, orice medic de familie iti va da trimitere catre un psiholog din sistemul de stat. Si exista si terapia de cuplu. Iti doresc mult succes si du-te cat mai repede, nu amana!

Postata de: ancatudor May 10 2008, 08:17 AM

Draga mea oktavia eu nu ma simt deloc vinovata de reactiile lui, cred ca un om daca nu se poate controla intr-o situatie de stres are o problema. Nu il apar dar trebuie sa arat situatia in mod real de a beneficia de pareri pertinente.
Merci mult

Postata de: genis May 10 2008, 02:06 PM

QUOTE(ancatudor @ May 10 2008, 08:17 AM)

Postata de: renata May 11 2008, 03:20 PM

draga mea Anca,
Eu nu dau sfaturi pt ca de cele mai multe ori, in astfel de cazuri sfaturile nu sunt urmate.
Eu o sa-ti spun povestea mea
M-am casatorit in 1984. Eu aveam 16 ani, el 19. A fost o iubire frumoasa din care s-a nascut o fetita. Am crescut impreuna. Dupa vreo 4 ani am inceput sa ne certam, motivul fiind mereu fetita de care trebuia sa ma ocup doar eu(aveam si servici, lucram in 3 ture, eram si la liceu, la seral). Am primit doua palme si am zis "Atat, pana aici. E mult pana iei o palma ca dupa aia..." .Ne-am despartit. L-am cunoscut pe X. Eu -20 ani, el 27, divortat, 2 fetite ramase la sotie. Nu bea, nu fuma. Am iesit impreuna de 2 ori dupa care mi-a cerut sa raman la el, ca el "n-are nevoie de aventuri", vrea o relatie serioasa. Nici eu nu-mi doream aventuri, asa ca... Dupa 6 luni am ramas insarcinata (era inainte de Revolutie, deci avorturile interzise). Am pastrat sarcina diin acelasi motiv: trebuia sa-i dovedesc ca vreau o relatie "serioasa". Prin luna a 6-a de sarcina...a venit tarziu aks, beat si mi-a dat o bataie cum nu credeam vreodata ca as putea s-o duc: pumni, picioare...Am plecat noaptea la ai mei care au cam strambat din nas ca eram si gravida...Adoua zi si-a cerut iertare, a zis ca a fost un prost, ca nu se mai repeta. L-am crezut. M-am intors. MARE GRESEALA! Cel putin o data pe sapt. era beat, facea scandal, ma dadea afara din casa.Am nascut o fetita. Cand avea ea 2 luni m-a scos afara din casa(a lui)cu caruciorul si cu ea. Am dormit la fostul meu sot care aflase cum traiesc si nu stiu exact dak ma mai iubea sau ii era mila de mine. A doua zi, la fel: iarta-ma , sunt prost, nu mai fac. Am tinut-o asa 9 ani. Fetita mea, cea mica s-a nascut cu o boala genetica f, grava. Se numeste Charcot Marie-Tooth (i se atrofiaza muschii) si este o boala pt care nu exista nici un fel de tratament, nici macar de stopare a evolutiei . De cele mai multe ori ea era de fata la batai si nu vreau sa imi amintesc cum reactiona mititica...Bataile devenisera ceva obisnuit, din 7 zile, 5 era beat, cand se apropia ora sa vina aks ma lua tremuratul, de multe ori isi facea nevoile pe el, fetita mea ma ruga sa plecam de acasa cand venea el,... Dupa 9 ani, in urma unei discutii cu doctorita in evidenta careia se afla fetita mea,care mi-a spus ca fetita mea va ajunge intr-un scaun cu rotile si ca trebuie"macar amintiri frumoase sa aiba", am spus GATA. A fost circ mare 1 an si ceva dar....intr-un final AM SCAPAT. Si sa-ti mai spun ceva: nu am avut pe nimeni care sa ma ajute, am stat cu el in casa pe perioada divortului(un an si ceva), in camere separate, bineinteles, pentru ca nici unul nu avea unde sa se duca si din partea mea am fi putut sa stam mult timp asa, dar am fost nevoita sa cer evacuarea pt ca venea noaptea si dadea cu piciorul in usa de la dormitor, de ex.,si urla sau spargea cate ceva (nu mai dadea in mine). Am obtinut evcuarea pana la partaj. A facut el apoi partajul si pentru ca nu am avut de unde sa-i dau jumatate din valoarea apartamentului (i-am propus sa-i dau in rate si nu a vrut), am fost nevoita sa-l vand si in felul asta am ramas "in strada"(banii ramasi nu ajungeau pt. o garsoniera). Salariul meu, de asistent personal, al f unei pers cu handicap grav, adik fiica mea, era salariul minim pe economie. Sa nu crezi ca afost usor, erau zile cand dak aveam 1 kg de cartofi, ulei si o paine, eram multumita
L-am cunoscut pe cel de-al treilea barbat, nu a fost casatorit, nu are copii, este mai mic cu 3 ani dacat mine,suntem impreuna de aproape 10 ani, avem un baietel de 3 ani si 9 luni, fetele au crescut, cea mare a terminat Fac. de Litere, cea mica este la liceu, cls a .XII-a,locuim cu chirie, material nu stam prea bine dar...SUNT LINISTITA. In 10 ani nu am primit nici macar o palma, aproape am uitat cum e, dar nici nu vreau sa mai stiu. Deci...se poate, nu? Fiecare are dreptul la ceva mai bun

Imi pare rau, dar dak speri ca se va schimba, sa stii ca asta e un fel de "(lungeste Doamne, boala")

Postata de: Mih@ela May 11 2008, 03:39 PM

QUOTE(renata @ May 11 2008, 03:20 PM)

Postata de: gabriel.cadar May 11 2008, 03:52 PM

Folosesc uneori ( nu des- dar nici rar) aliteratii dure si plastice, pentru ca observ ca din ce in ce mai des lumea tinde sa alunece pe panta dulcegariei si a declaratiilor si indemnurilor ieftine, din pacate taman cand sunt subiecte grele: De aceea ma exprim asa ( pt cine ma intelege si totusi imi critica modul de a ma "afisa"- asta e: mai bine un adevar spus cu cuvinte grele decat un "te inteleg draga mea, doamne ce greu tre1 sa-ti fie" si atat;
Repet: Trebie sa fii masochista ( si tu - si celelate femei care au inghitit asa ceva) sau sa nu poti ( in ciuda faptului ca eu am o stima deosebita pentru "regnul feminin" si pentru claritatea cu care ele iau deciziile- de cele mai multe ori barbatii sunt niste "pierduti" in luarea unei decizii);
Nu sunt femeie- dar- cred ca i-as fi taiat gatul oricui ar fi indraznit sa se poarte asa- inca de a II-a oara ( prima as fi iertat-o ...in speranta unei greseli- dar as fi avut o discutie "la sange" )
Si inca ceva: Daca nu ti se pare destul cate ti-a facut...mai stai vreo doi ani ( ca poate te vede lumea la Stiri...ma intelegi...nu?)
Se tot prezinta cazuri- insa...unele chiar nu vor sa inteleaga; E drept- nu m-am gandit la partea materiala- dar- poate linistea iti va aduce mai multa satisfactie ( e drept- nu prea pot sa judec in locul tau- pt ca mie mi-e bine...) .
Mai gandeste-te!
Celei care m-a intrebat de pice:
Fata mea- are 3 ani si 7 luni;Nu are rost sa va posvestesc de ea ( toata lumea-si lauda ...pruncul); Incercam s-o crestem bine - intentionam ca marea "mostenire" pe care i-o lasam sa fie dragostea de cunoastere, de cultura, de invatatura;
Cam asta-i!

Postata de: giani May 11 2008, 09:35 PM

QUOTE(gabriel.cadar @ May 11 2008, 04:52 PM)

Postata de: renata May 11 2008, 11:17 PM

multumesc mih@ela !
si eu va doresc la toate sanatate (este intr-adevar cea mai importanta!) , putere si curaj.
se spune ca nimic nu e intamplator si ca toate (bune sau rele) au un rost. N-am inteles niciodata cum vine asta...

Postata de: ancatudor May 11 2008, 11:35 PM

Gabriel sa stii ca ai dreptate in ceea ce afirmi sunt de acord cu tine dar spune-mi si solutia cum cum sa ma lamuresc pe mine insami ca trebuie sa actionez????????
Si o solutie cu spatiul locativ.
Astept......
Si eu i-as fi luat gatul daca fapta ar fi ramas nepedepsita, ai trecut vreodata prin fata nu mai zic sa si intri intr-un penitenciar, din pacate meseria mea ma dus acolo asa ca stiu foarte bine care sunt consecintele unei astfel de fapte, nu mai discut de partea religioasa si ca trebuie sa traiesti toata viata cu ceea ce ai facut.
Cam asta se intampla sunt foarte multe necunoscute
multumesc pentru sfaturile voastre chiar daca cum spunea renata de cele mai multe ori nu sunt urmate.
Acum suntem separati tocmai am avut o discutie si am stabilit sa traim separat o perioada si sa cautam ajutor specializat.
Eu locuiesc in casa iar el sa mutat in casa unui prieten care tocmai a plecat din tara, asa ca cel putin de 2 zile sunt singura cu fiul meu iar maine voi avea prima intrevedere cu un psiholog sa vad daca va fi ceea ce avem nevoie.
Am ramas surprinsa ca sotul meu a putut sa ma asculte pana la capat fara sa ne certam . Sa vedem ce iese.
Noapte buna.

Postata de: Madalina Jilaveanu May 11 2008, 11:39 PM

QUOTE(ancatudor @ May 11 2008, 11:35 PM)

Postata de: ancatudor May 11 2008, 11:42 PM

si eu sper sa schimb ceva cel putin in momentul cand iau o decizie sa fiu sigura ca e cea corecta.Vom trai si vom vedea.

Postata de: gabriel.cadar May 12 2008, 02:06 PM

QUOTE(ancatudor @ May 12 2008, 12:42 AM)

Postata de: flori de camp May 14 2008, 07:11 AM

QUOTE(ancatudor @ May 7 2008, 04:10 PM)

Postata de: flori de camp May 14 2008, 07:26 AM

QUOTE(ancatudor @ May 12 2008, 12:42 AM)

Postata de: kristyne79 May 14 2008, 09:34 AM

Buna ANCA am sa-ti spun pe scurt povestea mea poate te ajuta si eu m-am casatorit cu un barbat div ortat si mai mare ca mine cu 12 ani avem un baieitel de 7 anisori , am trait si eu cosmarul vorbelor urate care nu se uita niciodata si raman in suflet ca o rana deschisa si in cazul meu parinti sau impotrivit dar am luptat si am raman impreuna , nu m-am batut niciodata dar vorbele jicnitoare din fiecare zii si-au spus cuvantul intr-o zi m-am decis si am zis STOP! si gata am divortat si am trait singura cu baietelul meu nu iti pot explica in cuvinte ce simti cand ajungi acasa si gasesti liniste cat am stat cu el imi era ,, scarba sa merg acasa de la servicii'' eram satula de certuri si jicnirii e un lucru e cert si sigur si subliniez ca vreau sa-l stii copilasul meu a suferit ff mult in urma despartirii pt ca isi iubea ff mult tatal dar dak u esti puternica il ajuti si pe el acum sunt in germania si urmeaza sa ma casatoresc din nou multumesc la d-zeu ca am avut parte de intelepciune si am putut lua decizia buna te poop multA BAFTA

Postata de: Zeusz May 14 2008, 07:34 PM

eu sunt de acord cu Oktavia. Anca, ce vei face cand isi va ridica mana la copilul tau? Vrei sa astepti pana il loveste si pe el? Ai facut un pas bun, cand ai vorbit cu el sa stati o vreme separati. Nu meriti nici tu si nici copilul sa indurati atatea! Eu iti multumesc ca ai facut primul pas! Ai grija de tine si de micut!

Postata de: ancatudor May 17 2008, 11:02 PM

Imi pare rau ca nu v-am mai trimis vesti pentru ca o alta problema.
Sotul meu si cu mine stam separat am hotarat impreuna nu stiu ce va iesi pana la urma, copilul meu plange intruna dupa el e ffff dureros, parintii mei deja imi reproseaza ca ne-am despartit, iar peste toate aste vineri am fost diagnosticata cu cancer uterin luni ma internez pt operatie inca nu imi vine sa cred, e de necrezut, nu stie nimeni , acum ati aflat voi, nu am vb cu nimeni.
Am aranjat cu o prietena sa-mi aiba grija de copil cateva zile, am mintit i-am spus ca fac niste analize si sa nu spuna nimanui sa ia baiatul la ia cateva zile ca si cum ar fi in vacanta. NU STIU CE SA FAC SI CUM SA PROCEDEZ.
multumesc pentru suportul moral pa

Postata de: rux25 May 17 2008, 11:42 PM

O tanara mama, diagnosticata cu o forma tratabila de cancer, s-a intors acasa de la spital, constienta de infatisarea ei si de pierderea parului din cauza iradierii. Statea pe scaun in bucatarie, cand aparu in usa, pe tacute, baietelul ei si o studie curios.
Cum mama incepu o explicatie, conceputa si repetata mai inainte, ca sa-l ajute sa inteleaga ce vedea, baietelul inainta si se cuibari in bratele ei. Absorbit de ganduri, isi lasa capul pe pieptul ei si statu asa o vreme. Mama ii spunea:
- Candva, sper sa fie curand, o sa arat iar ca inainte si atunci o sa ma fac bine...
Ingandurat copilul isi ridica capul. Cu franchetea celor sase anisori rosti:
- Alt par, aceeasi inima...
Mama n-a trebuit sa astepte acel "candva, sper sa fie curand"...sa se simta mai bine. Era deja mai bine...
Rochelle M. Pennington

Postata de: flori de camp May 20 2008, 07:37 AM

QUOTE(ancatudor @ May 18 2008, 12:02 AM)

Postata de: Alynna May 20 2008, 08:13 AM

Cred ca azi se opereaza Anca.SA O AJUTE DUMNEZEU!
Nasa mea de cununie are 26 de ani si s-a operat acum o luna , i-a fost extirpata o bucatica din colul uterin a trimis analizele la Cluj si acum e ok , a scapat.
Trebuia sa ii zica sotului ce problema are cred ca lucrul acesta ii apropia foarte mult si poate chiar isi schimba comportamentul.Sper ca saptamana viitoare Anca sa fie ok si sa ne dea vesti bune.

Postata de: USA May 21 2008, 02:35 PM

Anca ...noi te iubim.....si eu una stiu ca va fii bine....cu siguranta....e doar o cumpana in viata...dar iti vei amintii mai tarziu cu taria unei eroine care stie.....stie ce inseamna...a trecut prin ele....dar nu stiu de ce....simt ca viata ta va fii de acum in colo exact ceea ce meriti....crede si asa va fii!!!....

Postata de: mallina2u May 22 2008, 12:04 PM

anca, sper sa fii ok. multa sanatate iti dorim!

Postata de: Simona25 May 23 2008, 11:08 PM

multa sanatate anca

Postata de: ancatudor May 29 2008, 10:43 AM

Dragele mele m-am intors
Multumesc pt. incurajari
Sunt acasa, fac chimioterapie, nu stie nimeni ca am facut operatie .
Cel mai rau ma doare cu nu voi mai putea avea copii niciodata si chiar imi mai doream unul dar acum nu mai e posibil sper doar sa fiu sanatoasa sa il cresc pe asta care il am.
Saracul copilul meu e foarte trist, ii e dor de sotul meu ma intreaba mereu cand vine nu mai stiu ce sa mai fac, sunt cu moralul la pamant, de la parintii mei nu aud decat reprosuri.
Sunt obosita!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Postata de: anamarianegrii May 29 2008, 12:04 PM

Tine steagul sus! Multumeste-i lui Dumnezeu ca te-a ajutat sa treci peste operatie si roaga-te sa te ajute mai departe. In fiecare dintre noi sta ascunsa o fiinta puternica peste puterile ei. Eu am incredere ca vei reusi si ca pentru tine si copilul tau totul va fi bine!
Sa-ti dea D-zeu putere, rabdare si curaj sa mergi mai departe!
Felicitari din inima!

Postata de: AdeDia May 29 2008, 06:53 PM

Draga Anca,in primul rand iti doresc ca D-zeu sa te binecuvinteze si sa-ti dea multa multa sanatate.
Parerea mea este....ca nu e bine ca ai ales sa treci singura prin aceasta incercare.Faptul ca te simti obosita.....chimioterapia nu te invioreaza si nu-ti aduce stari de bine.Ai nevoie de cineva apropiat care sa-ti fie aproape,sa te incurajeze si sa-ti aduca mangaiere...sa-ti insufle macar o mica doza de optimism Vorbeste in primul rand cu parintii tai si spunele de operatie....,poate se vor apropia mai mult de tine,te vor intelege si nu-ti vor mai face reprosuri;apoi vorbeste cu sotul tau si spunei prin ce treci si ca ai multa nevoie de iubirea si intelegerea lui.Poate veti reusi sa va apropiati din nou Se spune ca in tot raul este si un bine.Poate vei descoperi binele din raul acestei incercari.Cu privire la problemele dintre voi....m-am gandit mult la tine si mi-am adus aminte de o intamplare adevarata,pe care am auzit-o de la cineva.Intr-o zi veni la un preot o femeie al carei sot se imbata zi de zi si o batea...si pe ea si pe cei 4-5 copii ai lor.Era o femeie credincioasa,mergea la biserica si se ruga mult ptr sotul ei....dar tot nici o schimbare.Preotul asculta povestea ei inlacrimata,gandi putin si ii dadu o sticla cu apa sfintita,spunandu-i:de cate ori barbatul tau vine acasa beat,inainte sa-i spui ceva,umpleti gura cu apa asta sfintita si tine-o in gura pana el se culca.Zis si facut.Dupa o saptamana veni femeia la preot sa mai ceara o sticla cu apa sfintita.Preotul zambi si ii mai dadu una.Peste inca o saptamana femeia veni din nou la preot sa ceara apa,fericita ca de cand cu apa sfintita,sotul nu o mai bate;dar preotul ii spuse:de acum incolo poti sa-ti umpli gura cu apa din fantana ta pana cand crezi ca te-ai obisnuit sa nu-i mai spui nimic,cand il vezi beat.Nu trecu mult timp si omul,care vazu schimbarea din atitudinea nevestei, incepu sa mearga la biserica si sa nu mai bea.Nu stiu daca te ajuta cu ceva ce ti-am scris,dar iti doresc din suflet multa fericire,pace si liniste si multa multa sanatate D-zeu sa-ti dea multa intelepciune sa poti lua deciziile care iti vor aduce fericire tie si copilasului tau drag
Cu sincera prietenie

Postata de: USA May 29 2008, 08:54 PM

QUOTE(ancatudor @ May 29 2008, 11:43 AM)

Postata de: ioana adriana Jun 14 2008, 08:52 PM

cum te mai simti anca? sper ca esti bine si rezisti eroic chimioterapiei...e f grea stiu doar din carti si cazuri pe pacienti dar sa simti pe propia piele e altceva. iti doresc sanatate, recuperare totala si grabnica . nu tine in tine necazu asta te rog frumos ca nu-ti face bine sa nu ai nici un suport ba din contra parintii tai sa te condamne pt eventuala despartire...imparte povara ce o duci cu altii ai sa vezi ca va fi mai usoara

Postata de: flori de camp Jun 15 2008, 11:23 AM

QUOTE(ancatudor @ May 29 2008, 11:43 AM)

Postata de: lia maria71 Jun 23 2008, 01:25 PM

Draga mea, parerea mea este sa il lasi acum pana nu e prea tarziu pentru copilasul tau dar si pentru tine!Comportamentul lui fata de tine nu este acceptabil!Eu nu as accepta ca sotul meu sa ma loveasca,chiar daca as fi vinovata!sunt alte metode de a explica unui om ce simti,in nici un caz bataia.Gandeste-te, daca viata ta va fi la fel,adica cu stres,batai,atmosfera tensionanta,pentru tine si copil, ce vei face dupa 10 ani de astfel de viata?Vei fi satula de toate si tot il vei lasa,dar sigur copilul tau va fi marcat si asta nu se va putea repara asa usor.Decizia este, desigur,greu de luat dar,cand vei vedea ca iti este mai bine fara el atunci te vei bucura ca ai fost puternica si ai putut sa ii oferi copilului o viata mai buna!Trebuie sa existe undeva loc si pentru tine si copilul tau!Pentru inceput la o prietena care te poate ajuta,apoi undeva in chirie,ceva trebuie sa gasesti tu!Eu nu vreau sa te influentez in vreun fel ci doar spun ce as face eu!Sigur se gaseste o solutie pentru binele puisorului tau!Astept vesti de la tine sa ne spui ce hotarare ai luat si cum iti este!

Postata de: USA Jun 23 2008, 08:11 PM

Anca iubita mea....te-ai gandit vreo data ca poate stresul, bataia, plansetele te adus in faza in care nu mai poti avea COPII acum?!?!?!?!...poate asa vei clarifica ce simti......si nu uita ca daca ai pierdut un al doilea bb de acum in colo, sa nu il pierzi si pe cel care il ai deja...tot din aceleasi motive......STAI STRAMB SI GANDESTE DREPT.....!....

Postata de: carmen27 Jun 24 2008, 12:39 AM

Buna Anca eu nu sunt in masura sa comentez situatia ta pentru ca traiesc un cosmar asemanator chiar daca sotul meu nu bea si nu vad solutie pentru ca nu vreau sa vad pe baiatul meu fara tata.Iata povestea mea pe scurt,ne-am cunoscut in urma cu aproape 5 ani,eu eram la sfarsitul unei relatii el casatorit cu a 2-a sotie si avea fetita din prima casatorie de 3 ani...m-am complacut 2 ani in situatia de a fii roata de rezerva sau.. cum vreti, dupa care singur a venit la mine de tot.Eu am insistat sa mergem sa luam fetita ca el o lasase la mama lui....am crescut-o cu tot sufletul, din inima am vrut sa-i fiu mama,ea e rece, distanta si foarte rea in general nu doar cu mine...el observa ca nu ne impacam,eu acum 2 ani i-am zis direct lui ca nu reusesc sa o dau pe brazda si rautatea ei ma scarbeste,el nu a comentat decat ca nu are unde sa o duca...dupa 2 luni de la discutie am aflat ca sunt insarcinata...avem baietel de 9 luni care e minunat..fata implineste 8 ani in septembrie nu asculta de nimeni si relatia mea cu sotul e nula....zilnic discutii din cauza ei...motivele,iese singura din curte si nu stiu de ea toata ziua apare cand vede masina lui la poarta...ea e sub nivelul copiilor de varsta ei,nu stie cate degete are la maini cati ani are...desii am incercat cu gradinita ...nu a facut fata ..acasa nu vrea sa invete cu nimeni..se scapa pe ea...sotul meu si mama ei erau dependenti de heroina cand au conceput-o,a si alaptat-o asa...apoi ea a fost crescuta de la 7 luni de mama sotului pana la 3 ani jumate cand am luat-o eu..ea,bunica nu o primeste nici macar o ora la ea......problema e ca sotul nu accepta ideea ca fata ar putea avea nevoie de ajutorul unui specialist desii ea uita si cum se numesc prietenii de joaca..sau ce vorbim cu ea sau de ce a plesnit-o in urma cu 5 min. tatal ei...eu sunt fericita si implinita din cauza baiatului care ma face sa uit de toate ..... si disper din cauza ei zilnic ...se trezeste..nu stie ce vrea...nu mananca..nu se spala...dispare pe strazi...ma ingrijorez pentru ea,pleaca uneori in pijama,ies cu baiatul in brate ..nu o gasesc..are nopti albe...nu stiu el o batea rau innainte,acum eu m-am bagat intre ei si nu o mai bate iar ea e din ce ince mai rea,e sireata...intr-o seara a zis ca eu am dat-o afara din casa cand a intrebat-o tatal ei unde si de ce a plecat toata ziua...zice ca eu mint ..chiar daca ea stie ca nu mint si am dovezi...nu o afecteaza pedepse de genul fara tv sau nu vorbim cu ea...nu o afecteaza nici bataia e la fel.Zilnic ma gandesc la divort chiar daca il iubesc pe tatal ei, ea ma scarbit..el simte, vede..am baiatul si nu vreau sa-i duca dorul tatalui ...va rog daca cititi spuneti-mi cum sa fac sa imi salvez casnicia ...sunt psihic distrusa nu vad cum un copil de 8 ani sa imi strice viata acum cand am ce nu mai intrazneam sa visez ca voi avea,pe el si baiatul..plang zilnic de fericire pentru baiat si nefericire ce a facut si face ea din relatia noastra...a fost foarte greu sa il am si pe sot si pe baiat...multumesc daca a-ti avut rabdare sa imi cititi povestea si astept o vorba buna

Postata de: simona22 Jun 24 2008, 12:55 AM

o,doamne!
vroiam sa ies din forum...am vazut acest topic si ma gandeam.....ar trebui sa fie cu semnul intrebari,sau macar cu ...exclamarii!
dar....,am citit povestea ta!
am inteles!
esti ...fericita si......nefericita!
cauti raspunsuri...la intrebari....
la cine?...la oameni???......nici eu nu sunt perfecta,nici....o alta mamica......,nici tu.....,nici sotul tau.al meu...etc!
esti credincioasa????
nu as stii ce raspuns sa iti dau!
stiu doar ca:
Dzeu ...ne lasa sa trecem prin anumite situatii....tocmai pt a invata ceva!
...din greselile noastre, ale altora....
eu cred ca DOAR tu poti afla raspunsul la pb ta.
mai stiu ca uneori..mintea noastra poate devenii...un iad.
dar totul e doar in mintea noastra!
uneori ...solutiile sunt asa de aproape ca nici nu le vedem!
iti spun doar ca-...in urma cu 1 an.....viata mea era ....un iad!
pt ca asa o vedeam eu,si credea doar in ..fortele mele....
atunci L-am descoperit pe EL!
ROAGA-TE!
uneori ne mai tranteste ....dar....nu ne lasa !!
sunt sigura ca te vei clarifica ..tu cu tine!
ce sa faci?
fa pace cu tine si cu EL!
DOMNUL FIE CU TINE SI SA ITI DEA PACEA si intelepciunea de care ai nevoie!

Postata de: mallina2u Jun 24 2008, 08:44 AM

QUOTE(carmen27 @ Jun 23 2008, 05:39 PM)