Emil Cioran Optiuni

[VALERIA OANA]

Ceea ce ştiu la şaizeci de ani ştiam la fel de bine la douăzeci.
Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare...


Arta de a iubi? Să ştii să îmbini un temperament de vampir cu discreţia unei anemone.

Nefericirea este starea poetică prin excelenţă.

Natura nu-ţi iartă nici un pas peste inconştienţa ei şi-ţi urmăreşte toate cărările orgoliului, împânzindu-le de regrete.

Absolutul e un stadiu crepuscular al voinţei, o stare de foame istovitoare.


Crestinii n-au inteles nici acum ca Dumnezeu este mai departe de oameni decat oamenii de el. Imi inchipui un Dumnezeu plictisit pana dincolo de margini de acesti oameni care nu stiu decat sa ceara, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creatiei sale, un dezgust de pamant si de cer. Si-mi inchipui un Dumnezeu avantandu-se in neant, ca Iisus de pe cruce...


Când ascult această muzică de Mozart, îmi cresc aripi de înger.

Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor.


Te căieşti de ceva ce s-a întâmplat sub tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracţia răului sau a vulgarităţii a învins reflecţia etică.

[VALERIA OANA]

Poti spune usor cå universul n‑are nici un rost. Nimeni nu se va supåra. — Dar afirmå acelasi lucru despre un individ oarecare; el va protesta si va lua chiar måsuri spre a te sanctiona.

Asa sîntem cu totii: ne scoatem din cauzå cînd e vorba de un principiu general si nu ne e rusine så ne izolåm într‑o exceptie. Dacå universul n‑are nici un rost, scåpat‑am careva din blestemul acestei osînde?

Tot secretul vietii se reduce la atît: ea n‑are nici un rost; fiecare din noi gåseste înså unul.



Singuråtatea nu te‑nvatå cå esti singur, ci singurul.



Dumnezeu are tot interesul så‑si vegheze adevårurile. Uneori, o simplå smuciturå din umeri i le dårîmå pe toate, cåci gîndurile i le‑au surpat de mult. Dacå un vierme e capabil de neliniste metafizicå, si el îi tulburå somnul.

Gîndul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu mortii. El nu îmblînzeste deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea cînd îsi cåuta pulsul prin teroarea nimicului....

Se spune cå Diogene s‑ar fi ocupat cu falsificarea de bani. — Orice om care nu crede în adevårul absolut are drept så falsifice totul.

Diogene, dacå se nåstea dupå Cristos, ar fi fost un sfînt. — Admiratia pentru cinici si douå mii de ani de crestinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios…

Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate...



Dacå ar prinde glas agitatia surdå din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plîngerii. Port un doliu din nastere — doliul acestei lumi.