Bine ati venit Vizitator ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Pentru Mamici, despre bebelusi
mihaela_radu
postare Sep 27 2009, 03:17 PM
Postare #1


Evelyne
****

Grup: Top Members
Postari: 632
Inscris la: 2-July 09
Din: Varias...Jud Timis
Membru nr.: 97,624



Crearea unei legături prin atingere
Atingerea și mângâierea copilului tău vor ajuta la relaxarea milioanelor de terminații nervoase aflate în piele, reducând astfel stresul cu ajutorul mângâierii și pregătindu-l pentru un somn odihnitor. Această modalitate este calea ideală spre dezvoltarea unei legături strânse între tine și bebelușul tău.

Întâlnirea bruscă cu lumea exterioară constituie un șoc pentru bebelușul tău, deoarece pierde securitatea, căldura și siguranța pe care le simțea când era în burtica mamei. Încurajarea sentimentului de apropiere și încredere, precum și atingerea plină dragoste vor contribui la dezvoltarea emoțională a bebelușului.

Atunci când cuvintele spun prea puțin, atingerea înseamnă totul pentru bebeluș. Sensibilitatea
la atingere a bebelușului se activează încă în uter și la naștere pielea este cel mai mare și
mai dezvoltat organ de simț. Atingerea plină de dragoste și contactul cu pielea vor ajuta
bebelușul să se dezvolte fericit și sănătos.

Atingerile gentile pline de dragoste vor ajuta la îmbunătățirea ritmului de respirație a bebelușului tău, precum și a circulației sângelui, a digestiei și a metabolismului. De asemenea, acest lucru va întări sistemul imunitar și va extinde intervalul de odihnă al bebelușului. Prin îmbrățișarea bebelușului tău sau prin atingerea pieptului său îl poti calma și poți reduce ritmul bătăilor inimii.

Atingerea ta plină de dragoste va impulsiona dezvoltarea cognitivă a bebelușului - prin atingere, micuțul face cunoștință cu universul care îl înconjoară și descoperă noi senzații.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mihaela_radu
postare Sep 27 2009, 03:21 PM
Postare #2


Evelyne
****

Grup: Top Members
Postari: 632
Inscris la: 2-July 09
Din: Varias...Jud Timis
Membru nr.: 97,624



Când sunt așa de mici, prichindeii noștri, ne purtăm cu ei cu foarte mare grijă, ca nu cumva să se întâmple ceva rău. În ținem în brațe și tremurăm noi ca nu cumva să le mișcăm capul făcând un pas greșit, mergem pe vârfuri ca să nu îi deranjăm și întrerupem orice activitate ca să poată dormi cel mic.
Ei bine, lucrurile nu sunt așa de ,,sensibile’’ și copiii nu sunt fragili!
Fontanela bebelușului (punctul moale din vârful craniului) este o zonă în formă de romb, unde oasele craniului nu au crescut suficient pentru a fi unite între ele.
Procesul de închidere durează până la 1 sau 2 ani, iar dimensiunea fontanelei la naștere este diferită de la un copil la altul.
Unei fontanele mari îi va lua mai mult timp să se închidă, însă acest lucru nu trebuie să vă îngrijoreze. Media de închidere a unei fontanele este situată între 12-18 luni.
Există două tipuri de fontanelă: una este anterioară, mare, măsoară 2-3,5 cm diametru, la naștere și este situată la unirea osului frontal cu cele două oase parietale. Cealaltă frontanelă denumită și mică sau posterioară se află la întâlnirea osului occipital cu cele două oase parietale. Această fontanelă se închide, atunci când bebelușul are 3 luni.
Părinții sunt speriați când mângâie capul copilului și ajung în zona fontanelei sau când îi pun o căciuliță și mai ales când îi fac baie. Fontanela este elastică, fiind acoperită de o membrană puternică și, dacă ne purtăm normal cu bebelușul, nu există niciun risc să îi producem ceva rău.
Observarea fontanelei de către medicul pediatru este foarte importantă, deoarece ea ne poate da informații foarte utile despre starea de sănătare a micuțului: hidratare, dezvoltare insuficientă a creierului, hematom subdural, meningită, meningoencefalită sau o stare de nutriței proastă și, cea mai frecventă cauză este cea de rahitism.
Dacă aveti impresia că fontanela copilului s-a închis prea repede sau nu s-a micșorat de ceva vreme, luați legatura cu medicul pediatru și discutați acest aspect. O închidere tardivă sau una precoce pot însemna lucruri grave, precum cele descrise mai sus.
Încă un lucru legat de fontanelă care nu trebuie să vă sperie este acelă că fontanela pulsează cu un ritm echivalent între ritmul respirației și cel cardiac.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mihaela_radu
postare Sep 27 2009, 03:23 PM
Postare #3


Evelyne
****

Grup: Top Members
Postari: 632
Inscris la: 2-July 09
Din: Varias...Jud Timis
Membru nr.: 97,624



Nu de puține ori, avem impresia că pământul ne fuge de sub picioare când copilul nostru face vreo boacănă sau, pur și simplu, nu ne ascultă și atunci realizăm că singura cale prin care putem rezolva această problemă este pedeapsa. Dar, oare chiar este soluția cea mai potrivită?
Majoritatea părinților își pedepsesc copiii din când în când. Alții reușesc să îi crească fără să îi pedepsească niciodată. Tu, din care categorie faci parte?
Principala noastră sarcina, a părinților este să creștem copilul într-o familie iubitoare, fără certuri și scandal. Să îl iubim, să ne jucăm cu el în fiecare zi și să îl învățăm regulile de comportament în societate.
Rolul nostru ca părinte nu este unul ușor deoarece trebuie să fim foarte atenți la personalitatea copilului, deoarece niciodată nu trebuie să îi diminuăm copilului, respectul de sine și optimismul.
Alegerea între pedeapsă sau relaxare este o cale pe care fiecare părinte pășește de unul singur. Atitudinea lui, care reiese din modul în care și-a educat copilul, este atitudinea pe care copilul o va dobândi în urma educației primite. Dacă părinții au fost crescuți știind ce înseamnă pedeapsa (meritată), atunci ei consideră că este perfect normal să își pedepsească și ei, copiii în situații asemănătoare.
Elementul principal al disciplinei nu este pedeapsa. Acest lucru este confundat de mulții părinți care auzind cuvântul disciplină se și gândesc la pedeapsa aplicată copilului.
Cuvântul disciplină înseamnă totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități (def dex).
Un copil se educă singur, încă din primele luni de viață, prin dragoste și prin imitare. Nu de puține ori am observat la copilul nostru repetând aceeleași lucruri pe care le facem, noi, părinții, încercând să se încadeze și ei în aceelași tipar.
Comportamnetul unui copil este bun în majoritatea timpului, dar ce facem în momentul în care nu vrea să își împartă jucările cu ceilalți copii sau refuză să mănânce sau nu vrea să doarmă?


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mihaela_radu
postare Sep 30 2009, 08:24 AM
Postare #4


Evelyne
****

Grup: Top Members
Postari: 632
Inscris la: 2-July 09
Din: Varias...Jud Timis
Membru nr.: 97,624




Si bebe are nevoie de sport

Este posibil să nu îți treacă prin cap că, alături de tine, și copilul tău poate face "fitness". Ceea ce este foarte important, pentru că încă din primii ani de viață poți să-i induci copilului un stil de viață activ. La vârsta de doi - trei ani se învață stăpânirea mișcărilor de bază cum ar fi mersul, alergatul, lovitul cu piciorul și aruncatul.
La această vârstă copiii sunt în mod natural activi, dar tu îi poți oferi mai multe oportunități de a practica și de a-și consolida aceste abilități. Încurajându-l să se angajeze în jocuri active îl ajuți să fie normal din punct de vedere fizic acum și în viitor. În fiecare zi, bebelușii ar trebui să beneficieze de:
- cel puțin 30 de minute de activitate fizică structurată (conduși de adulți)
- cel puțin 60 de minute de activitate fizică nestructurată (joc liber)
- să nu fie inactivi pentru mai mult de o oră (exceptând timpul când doarme).
Când te gândești ca bebelușul să devină mai activ, este important să înțelegi ce poate să facă și ce abilități sunt mai apropiate de această vârstă. La vârsta de doi ani, bebelușii ar trebui să fie capabili să meargă, să alerge și să sară pe loc cu ambele picioare. La vârsta de trei ani, copiii pot alerga și pot sări bine. Pe lângă aceasta, copilul va învăța să-și țină echilibrul pe un picior pentru scurt timp, să se urce cum trebuie, să lovească mingea înainte, să arunce mingea de jos în sus și să pedaleze.
Fă mișcare alături de copilul tău
Mergi, joacă-te, explorează curtea sau du-te în parc. Poate fi distractiv pentru întreaga familie, nu numai pentru copil. De asemenea, sunt multe jocuri pe care le poți juca împreună cu copilul tău, ceea ce îi va furniza ocazii de distracție și de fitness: mergeți ca pinguinii, săriți ca o broască sau imitați diverse mișcări ale altor animale; stați față în față și țineți-vă de mâini ; legănați-vă în spate și în față și cântați; aplecați-vă și atingeți solul; mergeți cu mâinile din față atingând solul în direcția înainte; așează-te pe pământ, cu fața în jos și fă un pod din corpul tău. Pune-l pe copil să se târască pe sub el; jucați-vă de-a urmatul conducătorului, șirul indian; ascultați muzică și dansați împreună. Posibilitățile sunt fără margini. Propune tu idei sau lasă-te condusă de copil. De asemenea, găsește modalități de a limita timpul petrecut de copil în fața televizorului. Când copilul refuză să se joace cu tine sau cu cei de-o seamă cu el sau dacă are dureri în timpul jocului, ar fi bine să vorbești cu pediatrul. Copiii care sunt activi la vârste fragede au tendința de a fi activi pe parcursul vieții. Activitatea fizică îmbunătățește stima de sine, poate ajuta la menținerea unei greutăți sănătoase și poate diminua riscul bolilor cum ar fi hipertensiunea, diabetul sau bolile cardiace.



--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mihaela_radu
postare Oct 1 2009, 04:17 PM
Postare #5


Evelyne
****

Grup: Top Members
Postari: 632
Inscris la: 2-July 09
Din: Varias...Jud Timis
Membru nr.: 97,624



>
Intalnirea cu bebe




Doriti ca lumea sa i se para buna si confortabila micutului ce urmeaza sa se nasca? Acordati o importanta deosebita primelor minute, primelor zile din viata lui
Va framanta o multime de intrebari! Cum va decurge nasterea? Cum se va dezvolta copilul? Oare va fi linistit si sanatos? Toate acestea sunt precum verigile unui lant. Abordand corect o problema, restul se rezolva de la sine. Principala sarcina a mamei este sa-si protejeze copilul.
Cand micul om se simte aparat, el este linistit, iar intr-o stare de calm se dezvolta intotdeauna mai bine decat daca este cuprins de tot felul de temeri. Pe langa aceasta, de dezvoltarea psihicului copilului depinde si starea lui de sanatate. Specialistii in domeniu au observat ca dezvoltarea fizica a copilului are de suferit daca nu i se asigura o buna dezvoltare psihica, si invers.
Perioade deosebite
Expresia "Nu lasa pe maine ce poti face azi" o cunoaste toata lumea.
Ea reflecta cum nu se poate mai bine si responsabilitatile unei mame. In dezvoltarea fiintei umane exista perioade senzitive
(receptive) – perioade de varsta de mare sensibilitate, cu predispozitie spre receptarea informatiilor, precum si dorinta de actiune. Aceste perioade sunt foarte importante in dezvoltarea functiilor psihicului uman si corespund diverselor etape de varsta.
Daca nu se acorda importanta unei anumite perioade de varsta, dezvoltarea ulterioara a respectivei functii este mult mai dificila.
De exemplu, daca in primii trei ani de viata copilul n-a venit in contact cu graiul uman, nu si-l va insusi niciodata pe deplin. Perioadele senzitive se pot intinde de la cateva ore pana la cativa ani.
Ce trebuie sa stim inainte de a naste?
Doar ce s-a nascut si copilul are nevoie de atentia dvs. Primele doua ore de dupa nastere constituie o perioada senzitiva si de modul in care si-a intampinat mama copilul vor depinde multe pe viitor, atat in planul devenirii psihice, cat si a celei fizice.
Din fericire, in prezent, multe maternitati le faciliteaza mamei si copilului sederea impreuna si alipirea timpurie a nou-nascutului la sanul mamei. De asemenea, mamei i se da nou-nascutul sa-l tina langa ea imediat ce s-a nascut. De aceea, primul pas in directia unei bune dezvoltari a copilului il constituie chiar alegerea maternitatii in care veti naste.
Ce anume poate ingreuna stabilirea contactului cu copilul?
Dar iata ca a aparut si o alta problema. Copilul nu si-a vazut inca mama, ii este greu sa inteleaga care din cele cateva persoane ce il inconjoara in momentul nasterii este cea care i-a fost sprijin pe parcursul celor 9 luni si in care s-ar putea increde si acum. Sigur, ii cunoaste mirosul si vibratiile corpului produse cand respira si vorbeste. Motiv pentru care in primele 2 ore de dupa nastere i se activeaza organele de miros, auz, vaz, simtul tactil si cel al gustului.
Cu ajutorul lor va descoperi care este acea persoana in care poate avea deplina incredere. Datorita faptului ca in aceste prime 2 ore de viata sunt foarte active memoria vizuala, auditiva si a gustului, micutul va reusi sa-si intipareasca in memorie mediul ambiant. Asadar, de vreme ce mama ii este alaturi inseamna ca nu il paste nici un pericol.
Laptele nu e doar mancare
Al doilea pas spre o dezvoltare normala a copilului este suptul, care constituie prima etapa de organizare a vietii lui psihice. Procesul nu include doar prima alaptare in timpul careia copilul primeste principalii anticorpi continuti de colostru. Pentru copil, suptul inseamna numeroase impresii tactile (ingrijiri, manipulari, mangaieri), termice (caldura corpului mamei, a baii, a camerei), auditive (zgomote, cuvinte, sunete emise de el), olfactive (mirosul alimentelor, al mamei, produse cosmetice), kinestezice, impresii vizuale.
Ce anume trebuie sa faceti?
Cereti ca nou-nascutul sa va fie asezat pe pantece, contactul trebuie sa fie "corp la corp". Ce simte copilul: "Mi-e cunoscuta senzatia asta, inseamna ca e mami...Uitati-va in ochii bebelusului. El isi va intipari in minte privirea si chipul dvs. care, datorita producerii de endorfine – "hormonul fericirii" – din timpul nasterii, vor straluci de fericire. Ce simte copilul: "Iata cum trebuie sa arate ochiii si fata. De acum voi privi des acest chip si, daca mimica sau privirea se vor schimba, inseamna ca ceva nu e tocmai in regula".
O data cu contactul "ochi in ochi" (sau imediat dupa) adresati-i bebelusului cateva cuvinte mangaietoare. Omuletul, culcat pe abdomenul dvs., percepe aceleasi vibratii (respiratia, bataile inimii, vibratiile sonore), pe care le stie din timpul celor 9 luni si memoreaza glasul mamei. Ce simte copilul: "Asadar, iata cum este acest sunet in realitate.
Daca intonatia se va schimba, inseamna ca ceva nu este in regula. Ma voi stradui sa merit sa mi se adreseze doar cu aceasta intonatie".
In prima luna de viata copilul va studia cu atentie chipul dvs. si, dupa mimica, privire, precum si tonali-tatea glasului, va sti daca l-ati inteles sau nu. Cat timp copilul cunoaste lumea prin mama lui, el va plange doar daca va trebui sa i se satisfaca vreo necesitate. Dupa varsta de doua luni ar putea plange daca intonatia vi s-a schimbat din vesela in trista, daca chipul dvs. exprima nemultumire, daca privirea e lipsita de bucurie.
Puneti copilul la san, ca sa simta ce gust are colostrul. Este un gust pe care-l cunoaste (componenta lichidului amniotic este asemanatoare cu cea a colostrului). Ce simte copilul: "Totul este in ordine, e acea persoana draga ce m-a ajutat mereu. Pot fi linistit".
Dati-i ocazia sa intre in contact cu mirosul corpului dvs. Nu este intamplator ca sanii sunt asezati la nivelul subsuorilor. In timpul suptului, copilul percepe mirosul glandelor sudoripare si il memoreaza ca fiind al mamei. Ce simte copilul: "Voi avea un somn linistit, mama e langa mine. O voi recunoaste dupa miros. Imediat ce mirosul va disparea, ma voi trezi".
Toate aceste actiuni sunt menite a crea o stransa legatura intre mama si copilul ei. Acum, cand copilul stie ca are cine sa-l apere, se poate ocupa de cunoasterea mediului inconjurator, poate deveni receptiv la noi informatii, cu alte cuvinte poate incepe sa se dezvolte. Dar asta doar cu conditia ca dvs. sa-i fiti alaturi.




--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mihaela_radu
postare Oct 30 2009, 03:11 PM
Postare #6


Evelyne
****

Grup: Top Members
Postari: 632
Inscris la: 2-July 09
Din: Varias...Jud Timis
Membru nr.: 97,624



Bebelusii dificili


Cand copilul e “dificil“, nu este vorba numai de ce a facut sau nu mama, de ce a facut sau nu tatal pentru copil, ci de felul in care coopereaza ei, ca parinti, pentru cresterea si ingrijirea copilului.
Parca nici nu am copil, doarme noaptea, mananca bine, nu este plangacios... Exista mamici care spun cuvinte incredibile despre bebelusii lor.
Altele, in schimb, care pot fi recunoscute usor dupa cearcane si fata prelunga, uluite de ceea ce aud de la primele, nici nu mai indraznesc sa spuna cum sunt pruncii lor: agitati, plangaciosi, mofturosi la mancare etc.
Pe buna dreptate, aceste mamici cu bebelusi “dificili“ incep sa se intrebe: “Daca exista si astfel de bebelusi linistiti, inseamna ca este al meu defect? Este vorba de ceva ce tine numai de copilul meu? Este oare vina mea?“
Oricare dintre aceste intrebari-suspiciuni poate fi valabila. Intr-adevar, exista bebelusi temperamentali, care sunt considerati bebelusi “dificili“.
Ceea ce, cu alte cuvinte, ne duce cu gandul la faptul ca acest comportament de aparenta vesnica nemultumire si agitatie a micutului nu tine de nimic altceva decat de propriul lui temperament.
Dar mai exista si parinti care nu sunt dispusi sa tolereze un bebelus mai plangacios, mai agitat, iar ei, prin comportamentul lor, induc copilului comportamentul de bebelus dificil.
Cand vorbim de bebelusii dificili, nu ne gandim la cei cu probleme medicale, la cei care nu sunt hraniti adecvat sau nu li se asigura conditiile de mediu. Vorbim despre bebelusii care se dezvolta absolut normal si care, desi nu sunt incomodati de nicio problema, sunt nemultumiti, agitati, plangaciosi, inconstanti in solicitari si obiceiuri.
Cand parintii intra in contradictorii discutii legate de cresterea copilului, acesta va dezvolta probleme de comportament si in anii urmatori.
Ei bine, acesti bebelusi nu sunt o corvoada, ci o provocare. Pentru ca din ei putem creste cei mai buni sau cei mai dificili copii.
In conditiile in care bebelusii dificili sunt ingrijiti corespunzator din punct de vedere al comportamentului parental, ei devin la fel de buni sau mult mai buni la invatatura decat copiii care au fost bebelusi nedificili.
Pe cand un comportament parental inadecvat ii poate transforma in prescolari si scolari cu probleme de adaptare si invatare.
Cand vorbim de comportament parental adecvat, ne gandim la intelegere, calm, interactiune frecventa cu copilul, prin a-i vorbi si a te juca cu el, cel inadecvat caracterizandu-se prin duritate, interactiune inconstanta, anxietate, neglijenta.
Daca insa fiecare dintre parinti are, separat, in interactiunea cu copilul un comportament adecvat, iar cand copilul se afla in prezenta ambilor parinti comportamentul lor este gresit (se contrazic, isi fac observatii in prezenta bebelusului, escaladeaza conflictul ridicand vocea etc.), efectele sunt extrem de nocive, mai ales pe termen lung.
Pe termen scurt, obtinem din partea copilului o reactie de protest, uneori destul de violenta, plans nervos, agitatie.
Un bebelus poate fi dificil pentru ca asa este el, sau il putem face dificil prin felul in care interactionam noi, ca parinti, cu el.
Psihologii spun ca 50% din tendintele de manifestare a personalitatii copilului sunt prezente inainte de nastere.

Bebelusul calm, relaxat ii va face si pe parintii sai sa se simta astfel. El reuseste sa inspire un suflu de incredere in sine parintilor, ii face sa se simta parinti capabili, competenti, iar acestia isi vor iubi copilul si mai mult.

Bebelusul dificil, iritabil, tensionat isi va face parintii sa se simta neajutorati, incompetenti. Desi nu este vina lui ca este asa, parintii vor avea oarecare resentimente fata de micutul care parca refuza sa fie impacat, linistit.

Ei incearca sa il faca sa se simta bine, insa copilul parca se incapataneaza sa fie nelinistit, nemultumit. Dupa cateva luni de accentuare a starilor de nemultumire, parintii ajung sa fie epuizati, ba chiar distanti fata de bebelus.

Cum sa iubesti un bebelus dificil – Este foarte usor de iubit un bebelus cooperant. Este, pur si simplu, adorabil. Dar este extrem de provocator sa iubesti un bebe necooperant. Parintii trebuie sa aiba mereu in minte doua cuvinte cand se apropie de copilul lor: rabdare si blandete, caci acestea fac diferenta in cazul copilului.

Daca sunt agitati, starea lor creste agitatia copilului, calmul insa are impact asupra sistemului nervos al celui mic si, cu timpul, repetand aceasta atitudine fata de el, il putem imprima si micutului.
In lipsa feed-back-ului imediat din partea copilului la comportamentul lor bland si calm, parintii trebuie sa isi acorde singuri un feed-back pozitiv pentru a rezista fizic si psihic unui copil insensibil la comportamentul lor.

Ei trebuie sa isi asigure pauze de recuperare a energiei si echilibrului psihic, sa caute sprijin de la ceilalti si chiar suport terapeutic pentru a se intari, deoarece copilul are nevoie de ei.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mihaela_radu
postare Feb 22 2010, 07:41 PM
Postare #7


Evelyne
****

Grup: Top Members
Postari: 632
Inscris la: 2-July 09
Din: Varias...Jud Timis
Membru nr.: 97,624



Operatiunea „Olita“ in 7 zile



Pasul 1. Cât de devreme poti începe?
Nu te lua dupã presiunile pe care le fac cei din jur, mai ales bunicii. Ceea ce se fãcea pe vremuri tine mai mult de dresajul animalelor decât de acceptarea voluntarã.
Dacã insistenta ta vine din faptul cã astepti un alt copil si te cutremurã gândul de a avea doi în scutece, încearcã sã privesti situatia din altã perspectivã. Aparitia unui nou bebelus în familie este, în sine, o încercare dificilã pentru copilul cel mare, care nu mai poate face fatã si altor încercãri.
Dacã vrei sã reusesti trebuie sã stii când piciul este cu adevãrat pregãtit. De pildã, dacã observi „balta“ de pe covor când îl lasi în pielea goalã si vezi cã nu-si dã seama ce a fãcut, poti sã fii sigurã cã e mult prea devreme pentru olitã.
Ca sã începi antrenamentul cu sanse de succes, sunt importante câteva semne pe care poti sã le vezi usor în comportamentul lui. Este esential sã observi momentul în care vrea „un pisu“ înainte de a-si da drumul în pantaloni. Treptat, un copil foarte mic reuseste sã facã legãtura între ceea ce simte, ce înseamnã de fapt ceea ce simte el si rezultatul a ceea ce simte. Si tot treptat intrã în functiune cãile nervoase de la rinichi la creier. Capacitatea de a le controla - continenta, în termeni medicali - variazã de la copil la copil.
Si iar este bine sã stii cã, de obicei, poate mai întâi sã se controleze când face... treaba mare, decât... pe cea micã. Si cã fetitele sunt mai precoce decât bãietii în aceastã privintã!
Dr. Aurelia Simion, expert în dezvoltarea copilului mic, considerã cã acei copii care sunt ajutati sã-si controleze musculatura învatã mai repede sã foloseascã olita si cu „accidente“ mai putine.
Pasul 2. Pregãteste din vreme ziua debutului
Spune-le si celor din casã ce ai de gând si cum ai sã faci - astfel câstigi aliati importanti.
Cumpãrã din vreme o olitã - unii spun cã o poti aduce în casã chiar de la prima aniversare a copilului, ca sã-i dai timp sã se obisnuiascã cu ea.
Începe prin a-l aseza în joacã, si e important sã-ti aduci aminte cã la vârsta lui se sperie de tot ceea ce este neobisnuit, strãin. Nu-si va aseza usor poponetul în gura balaurului! Lasã-l sã stea când si cât vrea el, chiar îmbrãcat. Nu-l forta, trebuie sã o facã numai atunci când simte el dorinta sau curiozitatea, altfel spus... când vrea. A, dacã vezi cã, din întâmplare, reuseste sã si facã ceva, laudã-i mãreata izbândã! Asa, va veni mai repede clipa când se va aseza si fãrã pantalonasi pe el. De-a lungul acestei perioade în care se obisnuieste cu ideea, e bine sã tii olita într-un anume loc... si, de fiecare datã când se asazã, aminteste-i cã poate sã stea oricât doreste si, de fiecare datã când face ce trebuie, laudã-l!
Continuã aceste sedinte - initial la întâmplare, apoi, dirijatã de orarul la care se produce „inevitabilul“, adu-l sã sadã pe olitã explicându-i mereu la ce foloseste acel obiect. Dacã nu poti sã observi o anume regularitate a iesirilor, fii atentã când i se înroseste fata, privirea i se concentreazã si „încremeneste“ brusc. E momentul... asazã-l repede pe olitã. Dacã îti iese figura, încearcã s-o repeti, mai ales dupã mese sau dupã ce se trezeste din somn.
Regularitatea momentelor când îi vine sã facã pipi sau caca nu înseamnã cã are control constient asupra acestor procese.
Nu-l forta! Expertul nostru ne spune cã asta este o pierdere de timp. Laudã-l de câte ori ai motiv. Dacã nu, pãstreazã-ti optimismul si rãbdarea. Blândetea e un bun aliat; treptat, va întelege ce vrei, va reusi sã lege si el toate aceste actiuni între ele si antrenamentul cu olita nu-ti va mai crea probleme.
Pasul 3. Fii consecventã când începi antrenamentul
Planificã totul pentru o perioadã când esti acasã si, timp de o sãptãmânã, nu mai adãuga alte lucruri de învãtat.
Semnele încurajatoare pot fi destul de subtile. Observi, de exemplu, cã îsi dã seama si se simte stânjenit cã si-a udat scutecul sau pampersul, îsi duce mâna la locul cu pricina sau chiar îti spune cã a fãcut pipi. Ori chiar te anuntã cã îi vine sã facã, înainte de a-i da drumul. Alte semne bune le ai dacã e capabil sã se tinã câteva secunde (ceea ce se întâmplã de obicei dupã ce reuseste sã-si controleze scaunul, ceva mai târziu, în al doilea an de viatã), dacã întelege ce-i spui când îi arãti olita, dacã descoperi cã s-a obisnuit sã se aseze singur...
Poti sã-i ceri cu blândete sã o foloseascã, întrebându-l dacã are nevoie de olitã - dar sã nu te enervezi dacã uneori o refuzã si prompt face în pantalonasi ceea ce îi ceri tu sã facã în olitã! Dacã se întâmplã asa, nu-l critica. Lasã-l sã i se dezvolte spiritul de independentã, nu mai decide tu pentru el când sã stea pe olitã. Scopul tãu este sã-l ajuti sã recunoascã singur semnele acestor momente.
În paralel, obisnuieste-l sã poarte haine mai putine - chilotei sau pantalonasi care pot fi scosi usor, la nevoie. Puteti merge împreunã sã cumpãrati pantalonasi - si ai grijã sã luati destui!!! Treptat, poti sã-l lasi tot mai mult fãrã scutec sau pampers în chilotei.
„Accidentele“ sunt inevitabile: în loc sã te enervezi, încearcã sã fii sensibilã la eforturile si nereusita lui. Accidentele seîntâmplã mai adesea când este preocupat de joacã sau când se aflã într-un mediu cu care nu este familiarizat. De asemenea, boala, oboseala, vacantele... si un nou bebelus în casã pot duce la perioade în care parcã uitã complet ceea ce abia a învãtat. Cu întelegere pentru starea lui, nu cu mânie, poti trece cu vederea esecurile, dar fãrã sã te grãbesti sã te întorci imediat la pampersi sau scutece!
Înainte de a pleca de acasã, pune-l pe olitã. Îi ia timp pânã va învãta sã facã pipi „la comandã“, fãrã sã aibã întâi semnalul cã îi vine sã o facã, asa cã ai rãbdare cu el. Când iesiti împreunã, ia cu tine olita si nu te simti jenatã sã o folosesti oriunde e nevoie.
Dacã se împotriveste si vezi cã toate acestea nu merg si nu merg... uitã deocamdatã de antrenamente, lasã deoparte olita si nu mai vorbi de esec în fata lui. Peste câteva sãptãmâni, cu blândete, poti încerca din nou.
Pasul 4. Adio, scutece, adio, pampersi!
Dacã operatiunea „olita“ a avut succes mai multe zile, poti folosi scutecele sau pampersii doar peste noapte. Probabil va mai avea din când în când accidente, dar persevereazã. Adu-ti aminte cã mai are nevoie de tine pentru deprinderi care îi dau încã bãtaie de cap: sã-i desfaci fermoarul sau sã-i deschei nasturii pantalonilor.
Dacã începe sã se simtã confortabil si sigur pe olitã, poti sã-i explici cã si adultii au olita lor, toaleta (oricum, v-a vãzut intrând acolo!). Lasã-l sã se aseze pe toaletã, dacã devine curios, asistându-l la început, dar fãrã sã-l fortezi. El decide când va începe sã o foloseascã.



--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Reclama
postare
Postare #


Reclama









Reclama
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 

RSS Versiune Lo-Fi Acum este ora: 6th December 2019 - 08:00 PM