Literatura Pentru Copii, De La îndobitocire La Scânteie Optiuni

[ruxy]

Literatura pentru copii, de la îndobitocire la scânteie




Literatura pentru copii a cunoscut o perioadă fenomenală în interbelic şi părea că regăsise drumul cel bun spre inima
copilului român în anii '70. Dar comunismul, în ansamblu
, poate fi socotit un mare regres în acest domeniu. Momentul 1989 oferea diversitatea pe piaţa cărţilor pentru copii din România, dar adevăratele progrese s-au lăsat mult aşteptate.

În ediţia online a Luceafărului Românesc, Olga Morar face o analiză a literaturii autohtone pentru copii. "Cercetătorul bine intenţionat şi cititorul care doreşte să ia contact cu perioada interbelică, va putea să constate un tărâm al culturii, realizat prin echilibrul dintre creaţie şi traducere transpus într-o limbă curată, departe de unele schimonoseli mult prea neologice ale timpurilor actuale", spune aceasta, referindu-se la publicaţiile pentru copii.

Aproape de artă, prin joc

Morar constată că revistele pentru cei mici din acea vreme reuşeau să facă legătura dintre artă şi joc şi să aducă în faţa lumii "autorii care, jucându-se, realizează scrieri ce se vor întipări în mintea şi sufletul cititorului".

Cel de-al doilea război mondial nu a mai lăsat spaţiu educaţiei celor mici, iar primii ani de comunism nici atât. Totuşi, ambiţiile demografice ale lui Ceauşescu au dat naştere, pe lângă generaţiile de decreţei, şi unei educaţii de calitate pentru copii.

Surpriza din anii '70

"Era o mai mare deschidere, pentru că a fost acel baby-boom de după 1967. Se importa cultură pentru copii din Italia, vezi cărţile lui Gianni Rodari, iar teatrul "Ion Creangă", sub conducerea lui Alecu Popovici, a avut nişte demersuri lăudabile, în folosul copiilor", îşi aminteşte Eugenia Barbu, actriţă a teatrului de animaţie "Ţăndărică".

"După 1977, s-a ales praful de cele mai multe dintre lucrurile bune şi a început îndobitocirea de tip chinez", îşi mai aduce aminte actriţa. Totuşi, teatrul numit şi-a menţinut rolul de formator şi a prezentat publicului spectacole ca "Albă ca Zăpada" şi "Pinocchio", cu premiere româneşti în 1979 şi 1982.

Literatura cădea însă mult în latura pionieratului, cu scopul clar de a ajuta la formarea "oamenilor muncii" de mâine, aşa cum erau socotite "tinerele vlăstare" de nomenclatura comunistă.

Diversitatea de după 1989 nu a adus calitate

Directoarea Şcolii "Anastasia Popescu" şi a grădiniţei "Arc-en-Ciel", Mona Şerbănescu, găseşte şi o explicaţie a programului slab din ultimii ani de comunism. "Literatura rusă avea şi ea valenţe reale, dar, din păcate, contextul politic era de vină", spune aceasta.

"Nici după 1989 nu a fost mai bine. Într-adevăr, am avut parte de diversitate, dar aceasta nu a adus şi calitate. Şi asta deoarece cărţile pentru copii erau prost editate şi alese neinspirat", completează Mona Şerbănescu.

Directoarea spune că, în prezent, "lucrurile s-au aşezat", iar literatura pentru copii a ajuns să fie, în sfârşit, în folosul destinatarului. Chiar dacă la multă vreme după apariţia unor cărţi de renume, copiii români au ajuns să se bucure de lucrările lui Roald Dahl, dintre care se remarcă "Charlie şi fabrica de ciocolată" sau "Matilda".


"Literatura, dacă este de calitate şi copilul se apropie de ea, construieşte o întreagă dimensiune spirituală. Ea este scânteia care produce focul imaginaţiei, creează fantezie, lucruri esenţiale pentru o viaţă plină"
Mona Şerbănescu, directoarea grădiniţei Arc-en-Ciel

Literatura pentru copii în lume

Olga Morar rememorează momentele de maximă importanţă ale literaturii pentru copii, în lume şi în România. Aceasta identifică primele lucrări pentru copii în fabulele lui Aesop, care reliefează defecte ale naturii umane.

Pe lângă acestea şi alte lucrări ale clasicilor greci şi latini, se remarcă influenţa Bibliei. De altfel, până în secolul XVI, alte forme de literatură pentru copii apăreau sporadic şi fără efect. Totuşi, merită remarcată contribuţia britanicului William Caxton, care tipăreşte, în 1477, "Cartea reverenţei". Aceasta conţinea un set de norme de comportament, de bune maniere, pentru formarea unui "copil bun". Tot el avea să editeze, câţiva ani mai târziu, "Moartea Regelui Arthur".

După cartea de corn a secolului al XVI-lea şi pamfletarul din veacul următor, anul 1659 venea cu o mică revoluţie a cărţii pentru copii. Cehul John Amos Comenius scotea "Lumea văzută în imagini", un soi de enciclopedie susţinută de imagini, o premieră mondială. În scurt timp, lucrarea - care conţinea, printre altele, învăţăminte de botanică, zoologie, religie - era tradusă, din latină în germană, engleză, franceză, cehă şi maghiară.

Eliberarea de didactic

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, sub influenţa principiilor impuse de libertatea religioasă şi egalitarism, literatura pentru copii reuşeşte să părăsească, poate pentru întâia oară, scopul strict didactic. Jean Jacques Rousseau venea cu o viziune complet
nouă şi reuşea să convingă lumea literară că mintea unui copil nu este o reprezentare în miniatură a gândirii unui adult.

Secolul XIX aducea legendele şi miturile, iar basmele îmbogăţesc şi eliberează de rigori literatura pentru copii. Apar minunatele poveşti ale fraţilor Grimm şi ale lui Hans Christian Andersen.

Fantezia acaparează lucrările, iar secolul XX începe tot cu această tendinţă, conturată perfect prin "Vrăjitorul din Oz". Apoi apar enciclopedii şi cărţi ştiinţifice ilustrate, care se impun excelent pe piaţă. Anii de mijloc ai secolului impun benzile desenate, care sunt primite cu mare drag de copii.


"Literatura pentru copii este simbolul libertăţii imaginative, a unui spirit de emulaţie în acest spaţiu al creativităţii fără graniţe şi, mai ales, fără reguli stricte"
Olga Morar, în Luceafărul Românes

EVZ

[marimaria]

Da' eu in anii '80 citeam o groaza...........cartea era hrana sufletului meu, la fel si teatrul (mergeam cam de 3 ori pe luna la teatru) si cinematografia (in fiecare sambata seara sau duminica dupa amiaza ne organizam sa mergem cu famila la film.......parinti, copii, matusi, unchi..........eram mereu o gasca de vreo 8, 9 persoane).