Povesti... Pentru Suflet, pentru voi...cu dragoste Optiuni

[ruxy]

In seara de Craciun...

Paul a primit cadou de Craciun o masina nou-nouta de la fratele sau.
In seara de Ajun, cand a coborat din biroul sau sa-si ia masina parcata in fata cladirii, a vazut un copil de vreo sapte ani invartindu-se cu ochii mari in jurul masinii sale.
- Este masina dumneavoastra, domnule? a intrebat el.
Paul a dat din cap.
- Fratele meu mi-a dat-o cadou de Craciun.
Baiatul ramase nauc.
- Vreti sa spuneti ca fratele dumneavoastra v-a dat-o asa... gratis? ... fara sa platiti nimic? Domnule! As vrea...
"Desigur, se gandi Paul, stiu ce-i trece prin cap. Ar vrea sa aiba si el un frate bogat ca al meu." Dar ceea ce spuse apoi copilul il facu pe Paul sa ramana cu gura cascata:
- As vrea sa pot fi si eu un astfel de frate...
Paul se uita cu uimire la baietelul din fata lui si, manat de un impuls interior, ii zise:
- N-ai vrea sa te duc cu masina mea?
- Cum sa nu! Tare mi-ar placea!
Dupa un scurt raid prin cartier, baiatul se intoarse spre Paul. Ochii ii straluceau de emotie.
- Domnule, n-ati vrea sa treceti prin fata casei mele?
Paul zambi. Stia ce dorea baiatul. Voia sa le arate vecinilor ca soseste acasa cu o masina mare, nou-nouta. Dar Paul gresea din nou...
- Vreti sa opriti aici? Langa treptele acelea, va rog!
Urca apoi scarile in fuga. Dupa cateva momente il auzi cum revine. De data aceasta nu se mai grabea. Ducea in bratele sale un fratior mai mic. Era handicapat. L-a asezat pe ultima treapta a scarii, dupa care s-a asezat langa el. Strangandu-i umerii cu mana dreapta, cu cealalta arata spre masina lui Paul.
- Vezi, Johnny? Asta e masina, exact cum ti-am spus sus. Fratele lui i-a dat-o cadou de Craciun si nu l-a costat nici un cent. Intr-o zi am sa-ti dau si eu una exact la fel ca asta si ai sa vezi de unul singur ce lucruri extraordinare sunt de Craciun in toate vitrinele din oras, despre care am incercat sa-ti povestesc.
Paul s-a dat jos din masina. L-a luat in bratele sale pe micutul olog, l-a asezat pe scaunul din fata. Cu ochii sclipind de bucurie, fratele lui mai mare s-a asezat langa el si toti trei au inceput o calatorie de neuitat prin orasul impodobit de Craciun.
CE SEARA MINUNATA!

In seara aceea de Ajun, Paul a inteles pentru prima data ce a vrut Iisus sa spuna cand a afirmat ca este mai bine sa dai decat sa primesti...

[AdeDia]

Ce frruuuuumooooosssssss!!!!Asa m-am emotinat citind,ca mi-au dat lacrimile Si inalt o rugaciune.Doamne ajuta-ma sa fiu ca TINE,asa cum Tu doresti sa fiu
Iti multumesc mult mult de tot Rux,ptr toate povestioarele minunate care ni le-ai dat si noua

[ruxy]

" Daca am descoperi ca am mai avea doar cinci minute la dispozitie ca sa spunem tot ce avem de spus, atunci toate cabinele telefonice ar fi ocupate de oameni care le-ar spune semenilor lor cat de mult ii iubesc...
Christopher Morley


Un barbat si-a sunat sotia de la un telefon public aflat intr-un aeroport. Dupa ce si-a epuizat toate monedele, operatoarea a intervenit in discutia lor pentru a-i spune ca nu mai poate vorbi decat un minut. Barbatul a incercat sa incheie discutia cu sotia lui, dar inainte de a-si lua la revedere de la ea, discutia s-a intrerupt. Puse oftand, telefonul in furca si facu un pas spre iesirea din cabina telefonica.
Tocmai atunci suna telefonul. Crezand ca operatoarea avea sa-i mai ceara niste bani, barbatul ezita sa raspunda. Dar ceva ii spuse sa ridice receptorul. Nu se inselase , era operatoarea. Dar ea nu voia sa-i ceara bani. Ci dorea sa-i transmita un mesaj.
- Dupa ce ati inchis, sotia dumneavoastra a spus ca va iubeste, ii spuse ea. M-am gandit ca doriti sa stiti acest lucru..."

[ruxy]

---

Batranul lui Erik

Daca ii judeci pe oameni, nu mai ai timp sa-i iubesti.
Maica Teresa

In ziua de Craciun, familia mea mergea cu masina din San Francisco spre Los Angeles. In acel an, Craciunul cazuse intr-o zi de duminica si trebuia sa ajungem in Los Angeles luni dimineata. Petrecuseram Ajunul si dimineata de Craciun impreuna cu parintii sotului meu.
Ne-am oprit sa pranzim intr-un local din King City. Eu ma gandeam cu placere la Craciun si la insemnatatea acestuia, cand reveria imi fu intrerupta. L-am auzit pe Erik, baietelul nostru de un an, strigand cat il tineau puterile in scaunul lui.
- Salu Tare!( el credea ca sun doua cuvinte). Isi intinse mainile pufoase de bebelus pe deasupra barei de metal a scaunului. Chipul lui era foarte vesel , cu ochii larg deschisi si cu gingiile dezvelite intr-un zambet stirb. Gangurea si se agita nevoie mare. Abia apoi am aflat din ce motiv.
O haina jerpelita, murdara si uzata. O pereche de pantaloni lalai, care atarnau neglijent pe un corp inalt si slabanog. Degete care ieseau din ghete. O camasa patata peste tot si un zambet la fel de stirb ca a lui Erik. Par nespalat si nepieptanat...Mustati prea scurte pentru o barba, dar deja nebarbierite de mai multe zile. Si un nas asa de plin de varice, incat arata ca harta New York-ului. Eram prea departe de el ca sa-i simt mirosul, dar eram convinsa ca putea oribil.
Mainile lui se leganau in aer:
-Salut, bebelusule! Salut voinicule! Te vad amice!
Erik continua sa rada si sa strige:
- Salutare! Fiecare chemare isi primea raspunsul. I-am aratat un biscuit lui Erik, dar el il sfarama pe tavita. Am intors scaunul. Erik urla si se suci sa-l vada pe batranul lui prieten.
Chelneritele isi ridicau sprancenele. Cativa clienti tusira cu subinteles...batranul acesta il deranja pe copilul meu. Acum cersetorul striga din coltul opus al incaperii:
- Stii sa joci..." Uite-l, nu-i?" Ia te uita! Stie!
Batranul era beat. Nimanui nu i se parea amuzanta situatia. Sotul meu se simtea umilit si stanjenit. Pana si pustiul nostru de sase ani intreba de ce vorbea batranul acela asa de tare. Am mancat in graba, fara sa rostim o vorba, in timp ce Erik isi continua repertoriul.
Sotul meu se ridica sa achite nota de plata, spunandu-mi ca ma asteapta in parcare. L-am insfacat pe Erik si m-am indreptat spre iesire.
Batranul astepta cu demnitate in scaunul lui ce se afla in drumul spre iesire. Doamne ajuta-ma sa ies de aici, inainte ca batranul acesta sa ni se adreseze mie sau copilului...
Am incercat sa ma asez intre el si Erik, pentru ca batranul sa nu sufle spre copil. Dar Erik, cu ochii atintiti spre prietenul lui, se apleca peste bratul meu, intinzandu-si manutele ca sa fie luat in brate. In clipa in care am incercat sa-mi stapanesc copilul, in timp ce ma indreptam spre iesire, am dat ochii cu batranul. Privirea lui ma implora:
-Imi dati voie sa iau copilasul in brate?
N-a mai fost nevoie sa-i raspund. Intr-o fractiune de secunda, Erik se arunca in bratele batranului si isi puse capul pe umarul lui. Acesta inchise ochii si i-am vazut lacrimile facandu-si loc printre gene...Mainile lui batrane si murdare, ce pastrau urmele adanci ale muncii grele, il leganau cu blandete pe copilasul meu atingandu-i spatele.
Batranul l-a leganat pe Erik cateva clipe, apoi a deschis ochii si m-a privit fix:
- Sa ai grija de bebelus.
- Asa voi face, i-am raspuns eu.
Il desprinse pe Erik de la pieptul lui, fara tragere de inima si parca tanjind sa-l mai tina putin. Eu mi-am deschis bratele sa-mi primesc copilul si omul mi s-a adresat din nou:
- Dumnezeu sa va binecuvanteze doamna. Mi-ati facut cel mai frumos cadou de Craciun."
Nancy Dahlberg( Walfred Erickson)

[ruxy]

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele...

Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.


Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.


Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…

-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…

[ruxy]

"Craciunul in care mi-am imprumutat fiul...

Sa nu fim multumiti doar daca oferim bani. Banii nu sunt de ajuns, banii pot fi procurati oricand, dar trebuie daruiti cu dragoste. Asadar impartiti iubire oriunde v-ati duce; in primul rand in caminul vostru. Daruiti-le dragoste copiilor vostri, sotiei sau sotului dvs, prietenilor, si vecinilor...

Exista vreun loc de unde putem "imprumuta" un baietel de vreo trei patru anisori pentru sarbatorile de iarna? Avem un camin frumos. Am avea grija de copil si l-am aduce acasa viu si nevatamat. Si noi am avut un baietel, dar el n-a putut ramane alaturi de noi si ne e tare dor de el, mai ales cand se apropie Craciunul,- N. Muller

Cand am citit cererea din ziarul local, ceva s-a intamplat... Pentru prima data de la moartea sotului meu, am inceput sa ma gandesc ca si altii sufera. Am citit de zeci de ori scrisoarea.
Cu cateva luni inainte, primisem vesti de la Washington ca sotul meu fusese ucis intr-o misiune peste ocean. Indurerata,
m-am mutat impreuna cu fiul meu in satul natal. M-am angajat ca sa-mi pot intretine copilul si timpul m-a ajutat sa-mi vindec cicatricile din inima. Dar in anumite momente, eram cuprinsa de o tristete profunda-- de sarbatori, cu ocazia aniversarii nuntii noastre sau in zilele de nastere...
In anul acela, de Craciun, cand am citit anuntul din ziar, inima mi-a fost cuprinsa de durere..." Si noi am avut un baietel, dar el n-a putut ramane alaturi de noi si ne e tare dor de el"...
Si eu stiam ce inseamna sa duci dorul cuiva, dar il aveam pe fiul meu. Stiam cat de pustiu e Craciunul, daca nu il privesti prin ochii unui copil.
Am raspuns anuntului. Cel care il scrisese era un vaduv care locuia cu mama lui. Isi pierduse sotia si fiul in acelasi an.
In anul acela de Craciun, eu si fiul meu am petrecut o zi minunata in compania acelui om si a mamei lui. Impreuna am regasit fericirea pe care o credeam pierduta pe vecie.
Dar cel mai placut e ca, de atunci si pana acum, am avut parte de o fericire imensa. Vedeti voi...Omul care a scris anuntul a devenit dupa cateva luni, sotul meu..."

Fiti atenti la lucrurile ce se intampla in jurul vostru...mai ales de sarbatori caci nu stiti niciodata ce surpriza frumoasa vi se poate pregati...

[ruxy]

...Exista o legenda care spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:

Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.


Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”

Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.

Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.

Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”

Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.

In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.

Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”

[shama]

Ce frumoasa parabola si ce trist e adevarul asta.

[ruxy]

O Poveste...chiar draguta...

O SCHIMBARE DE ATITUDINE

O femeie care venise la cabinetul unui doctor psiholog, pentru o consultatie, ii marturisi acestuia ca il ura pe sotul ei si avea de gand sa divorteze.
- Vreau sa-l ranesc cat pot de tare, ii spuse ea doctorului, ferm hotarata.
- Ei bine, in acest caz, spuse doctorul Crane, te sfatuiesc ca mai intai sa-l coplesesti cu dovezi de afectiune. Iar atunci cand ii devii indispensabila, cand crede ca il iubesti cu toata fiinta ta, este momentul sa intentezi actiune de divort. Asa il vei putea rani foarte tare.
Cateva luni mai tarziu, sotia se intoarse la doctor pentru a-i spune ca lucrurile mergeau foarte bine. Ea urmase cu exactitate sfaturile lui.
-Foarte bine, spuse doctorul Crane. Acum este timpul sa dai divort.
- Sa dau divort?!? exclama femeia indignata. NICIODATA! Il iubesc pe sotul meu din toata inima!
Poveste preluata din revista " The best of Bits & Pieces"

[VALERIA OANA]

Dragute povestile voastre, dar m-as fi asteptat sa postati intamplari adevarate, intamplari care au avut loc in viata voastra, in viata apropiatilor vostri.
In curand vin Sfintele Sarbatori ale Craciunului si ma intreb: oare in viata voastra nu au avut loc astfel de intamplari? Oare nimic din ceea ce se intampla in jurul vostru nu v-a impresionat?
Claudiu are in clasa doi frati - Alexandra si Mihai - a caror poveste este una trista dar plina de invataminte.
Alexandra are 11 ani si trebuia sa fie in clasa a V-a. Cand fetita era in clasa I mama sa era pensionata pe caz de boala, iar tatal ei a murit, dupa o lunga si cumplita suferinta. Dupa moartea tatalui, toate grijile au ramas pe umerii firavi ai unui baiat de 15 ani, care a fost nevoit sa renunte la cursuri pentru a aduce cativa banuti in casa. Alexandrei ii placea la scoala si era tare frumos, numai ca manualele, caietele, creioanele, devenisera un lux pe care familia nu si-l mai putea permite. A mers la scoala doar un semestru. A continuat scoala dupa doi ani, cand fratele ei mai mic era in clasa I. Era mai usor asa. Foloseau amandoi aceleasi manuale si aceleasi caiete.
Fratele cel mare muncea impreuna cu mama lui pe la fel de fel de oameni ce ii umileau cu cativa banuti, doar pentru ca fratiorii mai mici sa mearga la scoala si sa nu ajunga oameni ai strazii.
In urma cu trei ani, a fost o iarna friguroasa si cu zapada multa. Copii se bucurau, dar Alexandra si MIhai nu. Ei nu aveau decat incaltari din carpa, incaltari care nu erau ale lor. Picioarele lor au suferit cumplit in iarna aceea, dar NU AU LIPSIT NICI O ZI DE LA SCOALA. Nu isi puteau permite sa piarda laptele si cornul. Erau masa lor de dimineata, de pranz si poate, de multe ori si de seara.

Am aflat povestea celor doi frati si m-am simtit obligata, m-am simtit responsabila si vinovata de suferinta lor. Copilul meu avea tot ce isi putea dori. Nu ii lipsea nimic din tot ceea ce ii putea face copilaria frumoasa si plina de griji. Dar copii aceia nu aveau nici o vina pentru ca soarta a fost cruda cu ei.
Am inceput ca caut hainute pentru ei, am inceput sa cer haine mai vechi colegelor de serviciu, le-am luat rechizite si incaltari si pentru prima data, dupa foarte multi ani, la acesti copii a venit Mosul.
Uitati-va in jurul vostru si oferiti o haina calda ori un dar copiilor necajiti!