Pentru Sufletul De Mama..., o mica povestioara... Optiuni

[a.n.a.]

M-ati putea ajuta si pe mine, va rog Am vrut sa-i cumpar mamei cadou aceasta carte de ziua ei, insa nu am mai gasit-o pe aprope pe nicaieri (am tot intalnit stoc epuizat, iar intr-un final am gasit-o undeva am dat comanda, dar din momentul acela nu mi-a mai raspuns nimeni la telefon sau mail, si nici nu a ajuns - de o luna)
Totusi nu am renuntat, iar saptamana trecuta am luat-o de la biblioteca, pentru a o xeroxa, si apoi m-am gandit sa merg la o tipografie, sa o fac tot in format de carte.
Problema este ca la biblioteca avea un singur exemplar, din care, am observat cand am ajuns acasa, paginile cu povestea ,,Ce culoare are o imbratisare?" (75-78) sunt rupte.
Astfel scriu aici, unde am vazut ca mai sunt postate povesti, poate cineva ma va ajuta, si o va scrie si pe acesta (in timp util sper)
Multumesc anticipat

[ruxy]

Am scris povestioara pentru tine...



Ce culoare are o imbratisare?

Cand fiica mea Bernadette, a implinit zece ani, eram deja foarte ingrijorata din cauza ei. Ultimii patru ani fusesera plini de probleme pentru familia noastra. Bernadette era foarte apropiata de bunici care o adorau. Au murit unul dupa altul la foarte scurt timp.
Pierderile implacabile de genul asta sunt greu de suportat pentru oricine cu atat mai mult pentru un copil. Bernadette a suportat totul si mai greu din cauza firii ei sensibile si iubitoare.
Avea zece ani si se scufundase deja in ceea ce nu putea fi decat o stare grava de depresie.
Timp de un an n-a zambit aproape deloc. Parea ca traieste ca un automat. Optimismul care o caracteriza se intunecase dramatic.
Nu stiam ce sa fac Bernadette isi dadea seama ca sunt ingrijorata din cauza ei si asta nu facea decat sa ii mareasca povara. Intr-o zi dupa ce a plecat la scoala, m-am asezat intr-un fotoli plin de diverse lucruri. Familia noastra fusese intotdeauna o adevarata campioana la imbratisari.
In copilarie toate rudele mele, parintii, matusile, unchii mei se repezeau sa ne dea noua copiilor o calda imbratisare. De cand plecasem din casa parinteasca, ori de cate ori ma apasa o problema, imi imaginam ca stau pe genunchii tatii, care ma strangea la piept.
- Oh tata, m-am adresat eu parintelui absent, cum as putea sa o ajut pe Bernadette?
Am izbucnit intr-un ras zgomotos cand mi-a venit ideea. Citisem de curand despre efectele terapeutice ale imbratisarii. Ar putea oare sa-i faca bine fetitei mele" terapia imbratisarii"?
Nestiind ce altceva sa fac, am luat hotararea sa o imbratisez pe fetita mea cat de des posibil, fara sa-i dau impresia ca e ceva premeditat.'
Treptat Bernadette, deveni in cateva saptamani mai vesela si mai relaxata. Zambetul aperea din ce in ce mai des pe chipul ei--zambetul acela deschis care ii insufletea si ochii si buzele.
Lucra si se juca cu un entuziasm crescut.
In cateva luni frecventele mele imbratisari pornite din inima invinsesera tristetea.
Nu i-am povestit niciodata Bernadettei despre strategia mea. Dar a recunoscut singura cat de importante au fost pentru ea imbratisarile mele. De cate ori se simtea nesigura, tulburata sau doa o " idee dezumflata", ma ruga sa o imbratisez.
Sau daca observa ca sunt trista sau incordata, imi spunea:
- Ti-ar prinde bine o imbratisare nu crezi?
Au trecut anii. A ne imbratisa era in familia noastra un gest de mangaiere atat de obisnuit, ca nu mi-am putut imagina vreodata ca ar putea deveni o problema.
In perioada cand isi alegea colegiul, am realizat amandoua ca traversam printr-o perioada de indepartare a uneia fata de cealalta--cu atat mai mult cu cat isi alesese colegiul la mai mult de 3000 de km distanta.
Am aniversat ziua mea de nastere cu o saptamana inainte de plecarea Bernadettei la colegiu. Cu o saptamana mai devreme imi spusese emotionata ca se gandise la un cadou de" milioane" pentru mine. Pornea in tainice expeditii de facut cumparaturi si se ascundea periodic in camera ei ca sa lucreze la cadoul de" milioane".
In ziua cu pricina, mi-a daruit un cadou frumos impachetat. Putin emotionata, mi-a spus ca spera sa nu-l consider un cadou "prostut".
Am decshis plicul care insotea pachetul si am gasit fotocopia unei povestiri, pe care m-a rugat sa o citesc cu voce tare.
" Judecatorul care oferea imbratisari" aparuse in volumul "Supa de pui pentru suflet".
Bernadette m-a ascultat cuminte citind povestirea unui judecator pensionar care dadea cate o imbratisare oriui avea nevoie de asa ceva-- unui sofer pradat, unei supraveghetoare istovite. Crease si un kit al celui care oferea imbratisari, format din inimioare autoadezive pe care le oferea strainilor in schimbul unei imbratisari.
In final a avut de trecut un test--cand prietenul lui l-a dus la un azil de infirmi unde a descoperit o multime de oameni care aveau mare nevoie de o imbratisare.
La capatul acelei zile echilibrate, a fost adus in fata unui barbat care nu facea decat sa stea sa palavrageasca. Dupa ce judecatorul s-a fortat sa-l imbratiseze si pe acest singuratic--infirmul a zambit pentru prima oara dupa 23 de ani. Povestea se termina cu cuvintele " Ce simplu e sa aduci putina lumina in viata celorlalti".
Adanc miscata am desfacut hartia care acopera cadoul. Imi curgeau lacrimile. Inauntru era o cutie mare pe care scria in culori stralucitoare " Imbratisari", plina de pernute in forma de inima cusute de mana.
Bernadette e departe acum, dar de cate ori ma uit la cutia aceea plina de inimioare, o simt langa mine dandu-mi o imbratisare.
Sunt familii care lasa mostenire generatiilor viitoare averi sau faima. Eu imi amintesc cat de importante erau imbratisarile tatii si simt ca daca reusesc sa transmit generatiilor viitoare acest simplu gest de iubire si acceptare, familia mea va fi cu adevarat binecuvantata.
Loretta Hall

[a.n.a.]

Multumesc mult

[ruxy]

---

Cu drag