Versiunea printabila a topicului

Postata de: VALERIA OANA May 27 2009, 09:12 PM

TUDOR CHIRILA

E greu in licee. Am impresia uneori ca n-o sa obtin nimic. Ca trecerea mea pe acolo nu va insemna decat un eveniment fugar in mintea elevilor. Si nu spun asta ca sa aud comentariile voastre de incurajare. Ar fi gretos, cumva. Pe de alta parte, mi-e greu. Nu credeam ca aceste doua ore de travaliu explicativ ma vor suge de atata energie. Realizez ca o conferinta nu presupune un schimb energetic, ca la teatru sau muzica. Intr-o conferinta tu dai, publicul ia. Armele cu care lupt eu par slabe: cultura, pasiune, vocatie, dominatie intelectuala. Cu atat mai slabe cu cat societatea e mai bolnava. Iar la noi societatea e bolnava rau. Cancerul isi face de cap cu trupul unei Romanii slabite.

Incerc sa le spun copiilor ca nu traim doar in Romania, ci in Europa. Ca sansele de interactiune cu cetatenii sanatosi mintal din Paris, Zurich, Haga, Stockholm, Londra, Barcelona, Hamburg etc., sunt mari. Dar toate incercarile mele se lovesc de spectrul aiuritor al banului care se prefigureaza ca o umbra crescanda pe un perete alb plin de crapaturi. Banul si valorile pe care le propune este bine inradacinat in sufletele si viziunile copiilor. Nu ma intrebati cum s-a ajuns aici, nu ma intrebati daca noi am avut alta educatie. Habar n-am. Nu cred in generatii. Cred in momente.

De multe ori stau in fata lor si imi dau seama ca par ridicol, cum fac eu apologia lecturii intr-un moment al goanei dupa cariera. Imi pare ca vorbesc aiurea si ma surprind considerandu-ma ridicol. De ce copiii astia ar trebui sa simta ca mine? Poate ca instinctul de conservare este cel care trebuie sa ghideze omul. Si-atunci? Instinctul lor de conservare le spune ca de bani trebuie sa se apere cu bani. Ce sens are sa le vorbesc despre goliciunea spiritului? Despre pustiu si monstruozitatea necunoasterii? N-are nicun sens. Aseara ma gandeam ca oamenii cultivati au multe probleme pe care le realizeaza, lupta cu ele. Incultii au poate la fel de multe, dar nu realizeaza nimic. Nu stiu ce-i doare, ce le creeaza un disconfort. Omul necultivat e asemeni cainelui care umbla cu ciulinele in labuta si cand incerci sa i-l scoti, te musca pentru ca ai vrut sa-i faci rau.

De ce experienta mea ar fi una de urmat? Cum sa-i conving ca daca vrei sa scrii trebuie sa citesti? N-am arme destul de performante pentru aceasta batalie. Cu toate astea am sa merg pe drumul asta pana la capat. Am sa vorbesc si poate ca ochii mei vor spune mai multe decat cuvintele. Da, am ochii vii. Poate ca sunt tristi, dar sunt vii si iscoditori. Da-mi o chitara si-am sa ma joc cu ea o noapte intreaga, du-ma pe o scena si fac in asa fel sa iasa teatru, da-mi o coala alba de hartie si-o sa-ti scriu ceva cu sens, daca nu frumos, o sa-ti scriu cu sens. Asta cred ca poti citi in ochii mei, asta cred ca se numeste pasiune.

Si stiti ce mai inseamna pasiune? Cand realizezi ca visele tale sunt tot acolo, desi o mare parte dintre ele le-ai implinit. Ma rog, mai e mult de visat, mai e frumos de trait, mai sunt replici de dat...

Postata de: VALERIA OANA May 27 2009, 09:15 PM

Moarte Ideala

Cand am sa mor sa vina Vantul
Sa bea vin alb cu mama mea
Iar soarele sa isi ia gandul
De-a lumina altundeva

Nu am nevoie, cred, de frunze
Ca sa danseze-n jurul meu
Si nici de bulgari pe cosciug,
A devenit deja cliseu.

M-as multumi cu trei prieneni
Si cu o Zana din Obor
Un preot..dar sa joace bine,
Sa fie asa ca un actor!

Sa nu dureze mult cu slujba
Si sa se planga moderat...
Iar cineva s-opreasca drujba
De la mormantu'apropiat!

Ce daca-i cineva si-acolo?
O data-n viata mor si eu
iar drujba aia poa' s-astepte
Plus ca...ne vede Dumnezeu.

Postata de: VALERIA OANA May 27 2009, 09:18 PM

Exista Dumnezeu

Intr-o zi am murit.Nu imi mai aduc aminte cum.Nici macar nu imi mai duc aminte drumul pana in rai.De fapt cred ca numai eu ii spun rai.Oamenii de acolo nu ii spuneau nicicum.O voce s-a apropiat de mine chiar in momentul in care am ajuns si mi-a zis: “Bine ai venit.Ai murit”.Vocea nu se vedea se auzea doar.Era o voce calda si calma asemanatoare cu vocile oamenilor de succes care vorbesc intr-un interviu despre felul in care au reusit in viata.”Sunt aici ca sa-ti fac cunostinta cu oameni.Doresti sa cunosti pe cineva in mod special?

Postata de: mallina2u May 28 2009, 01:12 PM

imi permit si eu sa postez o poezie care m-a marcat si m-a ajutat mult sa revin la viata, dupa decesul logodnicului, cred ca ti se potriveste si tie (am mai pus-o pe un topic gen: versuri care ne-au inspirat/marcat viata)

Pasi pe nisip
de Ademar Baross - poet brazilian

Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?


Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate...

Postata de: amy28 May 28 2009, 01:24 PM

superb

Postata de: Ana86 May 28 2009, 01:49 PM

Postata de: VALERIA OANA May 28 2009, 04:40 PM

Multumesc Malina. Stiam poezia dar nu am stiut niciodata cine a scris-o.
Mi s-a intamplat de multe ori sa citesc sau sa ascult ceva si sa constat ca si mie mi-au trecut acele ganduri prin minte, dar niciodata nu le-am putut trece pe o hartie pentru ca nu am stiut cum sa le dau o forma, un sens. Mi s-a intamplat sa ma regasesc intr-o fraza, intr-o melodie, intr-o aroma de parfum. Constat acum ca intreaga mea viata este formata din amintiri ce se transforma in arome. Mai dulci, mai amarui, mai tonice

Atunci cand ai o viziune nu te astepta sa-ti fie impartasita de cei cu care lucrezi. Oamenii se simt confortabil in postura de executanti. Asta este tragedia liderilor. A regizorilor, a antreprenorilor, a directorilor de creatie in agentiile de publicitate, a celor care creeaza proiecte grandioase, a dirijorilor carora le-au incaput pe mana orchestre mediocre.

Talentul de a-i capacita pe oamenii din jurul tau este ceva rar. Cu mediocritatea se lupta greu. Sa-i faci pe oameni sa-si depaseasca simpla conditie de rotita dintata (atat de necesara, dealtfel, angrenajului) necesita talent si efort supraomenesc de comunicare. Oamenii nu sunt dispusi sa-si insuseasca viziuni, ci mai degraba sa execute, multumiti cu rasplata de la sfarsitul zilei. Foarte putini din cei care constituie masa de manevra a unui proiect se apuca sa gandeasca fata de acel proiect si altfel decat in calitatea de simplu instrument.

Oamenii isi insusesc doar micile lor tragedii sau vise. Sa-ti pui mintea la contributie pentru dezvoltarea visului altcuiva este o chestiune de orgoliu personal si de blazare. De ce sa-i indeplinesc viziunea? Ajunge ca lucrez pentru el. De ce-mi cere, oare, omul asta nebun sa ma preocupe proiectul si dupa orele de serviciu? Astfel ca marile viziuni se implinesc cu biciul si cu dictatura.

Liderii vor fi rar iubiti. Mai degraba respectati pentru o minte sclipitoare si putere de munca. Foarte rar ei vor reusi sa capaciteze mai mult de cateva persoane cu functii cheie in indeplinirea viselor. Marea masa va prefera sa execute, fara initiativa, visand cu ochii deschisi la propriul moment de leadership, la momentul lansarii propriei afaceri. Foarte putina lume a inteles de ce Napoleon a vrut sa ajunga la Moscova. Si pana la urma infrangerea de la Waterloo s-a datorat unei intarzieri. Cata lume a inteles oare beneficiile pe termen lung ale diverselor politici sau vizuni artistice?

Tragedia liderilor ramane aceea de a nu putea impartasi o viziune care in curand va sluji tutuor celor care, desi nu si-au asumat-o, au executat-o. Tragedia vizionarilor este aceea ca sunt singuri.

Postata de: VALERIA OANA May 28 2009, 05:08 PM

Mic ghid de comunicare cu Prostul.

Suntem adesea pusi in situatia de a avea de-a face cu interlocutori prosti. Cel mai frecvent aceste confruntari sfarsesc in defavoarea noastra si, daca nu avem ceva tarie de caracter si un mic capital de incredere riscam sa parasim confruntarea cu serioase intrebari la adresa volumului rezervorului nostru de inteligenta si logica.

M-am gandit asadar ca se impune rememorarea catorva directii de comunicare cu prostii. Nu ca ar fi ceva nou sub soare propunerea mea, dar sunt convins ca desi detineti asemenea abilitati, nu le-ati asternut niciodata pe hartie intr-o ordine oarecare. Sa zicem ca supravietuirea noastra in razboiul cu prostii e mai mult instinctul de conservare al inteligentei decat o lectie asumata si aplicata din experienta. Asadar:

Cum comunicam cu prostii?

1.In primul rand nu tu comunici cu prostul ci viceversa. Este important ca el sa se simta stapan pe cursul discutiei, altminteri va persevera in a-ti demonstra acest lucru si crede-ma nu vrei sa descoperi Groapa Marianelor.
Prostul are nevoie sa conduca discutia iar tu vrei doar un rezultat favorabil tie.

2.In cazul prostului orgoliul compenseaza nestiinta. Astfel ca volumul cunostiintelor tale este direct proportional cu volumul orgoliului intemeiat pe nestiinta lui.

3.Nu ridica tonul. De-abia asteapta.

4.Nu folosi nuante. Prostii idealizeaza lucrurile clare, concrete, fara echivoc.

5.Tu stii foarte bine ca la o concluzie se poate ajunge pe mai multe cai. Prostul nu. De aceea abandoneaza cu gratie calea nepotrivita. Tine de inteligenta ta s-o gasesti pe a amandurora.

6. Adesea prostul abandoneaza subiectul discutiei ratacind pe campiile fudulismului. Valideaza-i incercarile, intra in jocul lui insa nu uita sa-l aduci inapoi catre subiect. Odata hranit cu ceva nutret se va intoarce la subiectul discutiei precum vacile la ceas de seara pe drumurile judetene. Aceasta regula s-ar fi putut numi simplu: rabdare si coerenta.

7.Nu-ti exemplifica discursul cu glume. Este de notorietate ca prostul nu are umor.Ideea ca nu va intelege o gluma si pe deasupra ca nu va putea sa mascheze il va paraliza. Mergi pe solutii de glume celebre, de ordin general, pe care sa fi avut timp sa le aprofundeze in singuratate. Prin urmare nu fi original. Nu serveste scopul.Nu uita ca scopul tau este sa ajungi la o concluzie in urma intrebarilor care au generat acest nefericit dialog.

8. Nu arata ca te plictisesti. Daca pana acum ai respectat punctele de mai sus si esuezi aici tot esafodajul tau se va prabusi ca un castel de carti. Sa te plictisesti inseamna sa stergi semnul egal dintre tine si prostul tau. Ori daca in prima faza aceasta eradicare a egalitatii te va pune intr-un efemer avantaj in secunda urmatoare orgoliul declansat de partea cealalta te va inghiti complet sau te va sterge de pe suprafata discutiei. Va ramane doar prostul privind fericit cum te inghite vartejul.

9.Oboseste-l. Obosit va lasa garda jos si va incepe sa fie atent. Ori atentia e una din trasaturile inteligentei.

10.Nu te enerva. Nu fi jignit. Nu te speria. Nu fi violent. Nu riposta. De la un prost inspre un om inteligent principiul actiunii si reactiunii nu se aplica.

11. Fii constient ca de cele mai multe ori vei pierde aceste batalii. Fa-o cu gratie. Este inca o calitate a spiritului.

Succes!!!


PS. Va sfatuiesc sa urmariti cateva confruntari televizate. Aplicand regulamentul interlocutorilor veti determina repede prostul si va fi in acelasi timp o sursa de amuzament.

Interesant este ca majoritatea cititorilor acestui post se vor plasa in tabara inteligentei:))

Postata de: VALERIA OANA May 28 2009, 05:10 PM

Toate postarile mele de pe acest topic sunt copiate de pe blogul lui Tudor Chirila.
Mi-am permis sa fac acest lucru pentru ca este un tip extrem de inteligent, ce scrie foarte bine si nu cred ca este rau sa mai citim cate ceva.

Postata de: USA May 28 2009, 05:24 PM

QUOTE(mallina2u @ May 28 2009, 02:12 PM)

Postata de: VALERIA OANA May 28 2009, 07:50 PM

QUOTE(USA @ May 28 2009, 06:24 PM)

Postata de: USA May 28 2009, 07:53 PM

QUOTE(VALERIA OANA @ May 24 2009, 10:19 PM)

Postata de: VALERIA OANA May 28 2009, 08:12 PM

Pentru prima data, sunt sigura de acest lucru

Postata de: mallina2u May 29 2009, 01:15 PM

QUOTE(VALERIA OANA @ May 28 2009, 09:12 PM)

Postata de: VALERIA OANA May 29 2009, 09:33 PM

QUOTE(mallina2u @ May 29 2009, 02:15 PM)

Doamne-ajuta!
cat am muncit eu cu munca de lamurire, zi de zi si tu, nic' sa citesti si randurile scrise de mamiceanespusde de la povestea dannei68, ea stie ce spune...
USA, e minunata fotografia, atat de sugestiva, felicitari, esti inspirata!