Povestea Unei Flori, merita citita... Optiuni

[andaro]

Am zarit pentru prima data lumina zilei cu o luna in urma. Surorile mele mai destepte ziceau , (au auzit ele de la rododendroni - urate plante, cu florile alea roz si moi, nici miros nu au, pe cand noi gardeniile suntem albe ca si zapada, cu un miros imbatator. ) Unde eram? A da, ziceau surorile mele ca suntem intr-o sera. Cred ca sera e locul unde se nasc plantele. Eram de toate felurile. Dar ce faceam acolo oare? Un cactus mi-a spus odata (sunt inconjurata doar de plante urate. Eu ! A carui parfum a fost folosit pentru regi si regine) :

-Vin oameni si te duc cu ei. Nimeni nu s-a mai intors niciodata. Odata am vazut un bonsai , mai mult uscat decat viu , adus inapoi si dus in Camera. (Camera era locul unde mergeau plantele bolnave. Multe nu s-au mai intors de acolo)

-Oameni... (adica plantele alea mari , ca niste copaci dar cu tulpini miscatoare. Un Pom din asta era sclavul nostru si ne uda in fiecare zi)

-Dar unde te duc?

-Nimeni nu stie.

Intr-o zi am vazut un Copac venind spre mine. M-a luat, m-a intors cu susul in jos, mi-a scotocit printre frunze si apoi a zis ceva de neinteles pentru mine.

Si in loc sa ma puna inapoi pe raft cu surorile mele, m-a luat cu el. M-am impotrivit cat am putut. De ciuda nici nu am mai fotosintetizat. Aprope m-am sufocat, asa am zic ca ii fac in ciuda mai tarziu, dupa ce trag o gura de aer. Mai departe nu stiu ce a fost. Cred ca am lesinat. Cand m-am trezit eram la un geam singura cuc intr-un loc strain.