Versiunea printabila a topicului

Postata de: rux25 Nov 30 2007, 02:04 PM

Usa neincuiata

In Glasgow- Scotia - o tanara, ca multi alti adolescenti din ziua de azi, s-a saturat de casa si de restrictiile impuse de parinti.
Tanara s-a dezis de perceptele religioase ale familiei ei si a declarat:
"- Nu am ce face cu Dumnezeul vostru. Renunt. Eu plec."
Si-a parasit familia, hotarata sa devina o femeie ca oricare alta. Nu dupa multa vreme insa aflata intr-o stare deplorabila, fara serviciu, se apuca sa umble pe strazi sa-si vanda trupul, prostituandu-se.
Anii, au trecut, tatal i-a murit, mama a imbatranit, iar ea s-a intarit tot mai mult, ducand viata pe care o alesese.
N-a luat legatura cu mama ei, nici macar o data in toti acesti ani. Mama afland pe unde-si duce veacul fiica ei si-a facut drum in zona care-i adapostea pe nefericitii sortii, in cautarea ficei sale. S-a oprit la toate lacasurile de asistenta sociala cu o simpla rugaminte:
- "Imi permiteti sa agat undeva aceasta fotografie?"
Era fotografia unei mame cu parul incaruntit, cu zambetul pe fata, sub care scria de mana..."eu tot te iubesc...intoarce-te acasa"...
Au trecut cateva luni bune si nu s-a intamplat nimic. Apoi, intr-o zi fiica ratacitoare a intrat intr-un lacas de asistenta sociala sa ceara mancare. S-a asezat absenta la masa, ascultand slujba, in timp ce ratacea cu privirea pe anunturi. A vazut fotografia si s-a intrebat: "Aceea e oare mama mea?"
N-a mai avut rabdare sa astepte terminarea slujbei. S-a ridicat si s-a dus sa arunce o privire de aproape. Era mama ei...si mai erau si acele cuvinte..." Eu tot te iubesc...intoarce-te acasa...". In picioare in fata fotografiei a inceput sa planga. Era prea frumos sa fie adevarat...
Se facuse deja noapte, dar miscata de mesajul acela o porni spre casa. Dadusera primii zori cand ajunse acasa. Ii era teama si-si croise drum timid nestiind ce sa faca.
Batu la usa si usa ...se deschise singura. Se gandi ca cineva sparsese casa. Temandu-se ca i s-a intamplat ceva mamei, tanara o lua la fuga spre dormitorul mamei si o gasi dormind. Trase de ea sa o trezeasca, repetand: "Sunt eu, sunt eu, am venit!".
Mama nu-si putea crede ochilor. Isi sterse lacrimile si cazura una in bratele celeilalte. Fiica spuse:
"- Am fost asa ingrijorata! Usa era deschisa si am crezut ca a intrat cineva in casa!
Mama raspunse cu blandete in glas:
" - Nu draga mea. N-am mai incuiat usa din ziua in care ai plecat."...

Postata de: mallina2u Nov 30 2007, 03:28 PM

Emotionanta povestea, mama iarta oricum, oricat si iubeste neconditionat, de-asta e mama! Mi-a furat ceva lacrimi... sper ca fata sa se fi indreptat, daca e adevarata relatarea...!

Postata de: rux25 Nov 30 2007, 08:03 PM

Adevarat Mallina, nimic pe lumea asta nu egaleaza dragostea de mama...

Postata de: rux25 Dec 3 2007, 12:48 PM

Pentru toate mamicile, cu dragoste...

Intr-o zi senina, calma cu soare bland, un inger se furisa din ceruri, cobora pe batrana noastra planeta si rataci pe campuri si prin paduri, prin orase si catunuri. Soarele tocmai se pregeatea sa apuna, cand ingerasul isi intinse aripioarele si zise: Vizita mea, e pe sfarsite, trebuie sa ma intorc in lumea mea de lumina. Inainte sa plec, as vrea insa, sa adun cateva lucruri care sa-mi aminteasca de vizita mea, in aceste locuri.
Si-a indreptat privirea spre o gradina minunata si-a zis: " Ce frumoase si parfumate sunt aceste flori!". A rupt cei mai frumosi trandafiri, a facut un buchet frumos si-a zis:" Nu vad nimic mai frumos si mai placut mirositor decat aceste flori; le iau cu mine."
Uitandu-se un pic mai departe, vazu un bebelus cu ochi stralucitori si obrajori imbujorati, zambindu-i mamei sale. Si isi zise:" Ei, dar zambetul acestui copil este mai frumos decat buchetul meu de flori; am sa-l iau cu mine si pe acesta."
Apoi si-a aruncat privirea langa leagan unde dragostea mamei, se revarsa spre copil asemenea unui soare ce se daruie marii...Si ingerasul spuse: " Ah, dragostea de mama este cel mai frumos lucru pe care l-am vazut pe pamant; am sa o iau si pe ea cu mine."
Impreuna cu cele trei comori, isi lua zborul spre portile sidefate ale cerului, luminate frumos pe dinafara si odata ajuns, isi zise: " Inainte sa intru, am sa-mi cercetez comoara.". Se uita la flori, dar acestea se ofilisera. Se uita la zambetul copilasului, dar si el nu mai era la fel. Se uita atunci la dragostea mamei si iata stralucea parca mai intens...
Arunca florile, dadu drumul zambetului, falfai din aripi ii aduna pe toti in ceruri si le spuse: " Iata singurul lucru de pe pamant care si-a pastrat frumusetea nestirbita, tot drumul pana aici- dragostea de mama..."

Postata de: rux25 Dec 3 2007, 05:48 PM

O poezie minunata pentru voi drage mamici...

Joaca e esenta

Iarta-ma, Doamne,
Pentru toate treburile
Lasate pentru maine, azi,
Dar, cand puiul meu azi-dimineata
Veni pas-pas si zice;" Joaca mama?"
Doar "da" puteam raspunde.
Si printre jocuri-ghicitoare, masini
Si cuburi si papusi, printre vechi palarii
Si carti si chicoteli,
Am impartit o mie de ganduri ale noastre,
Sperante-o suta si vise si imbratisari.
Iar asta-seara, la vremea rugaciunii
Cand cu manutele impreunate sopti incetisor:
"Doamne-Doamne, Iti multumesc
pentru Mami si Tati si
pentru jucarii, pentru cartofii pai, dar mai ales
pentru ca Mami s-a jucat cu mine",
Am stiut ca n-am pierdut ziua in van
si-am stiut ca Tu ai sa-ntelegi."
Jayne Jaudon Ferrer

Postata de: rux25 Dec 4 2007, 11:14 AM

"In ochii lui Iisus

Am tinut ca fiul nostru sa afle ca a fost adoptat. Asa ca, inca de cand era mic, i-am explicat acest lucru intr-un mod cat mai simplu...
- Mi s-a spus ca nu pot purta un copilas in pantece si Iisus a stiut acest lucru, i-am zis eu. Iisus stia ca exista o femeie care nascuse, dar care nu putea fi mamica. Din Ceruri, Iisus l-a vazut pe copilas, inca din ziua in care s-a nascut. Amintindu-si ca noi ne doream sa fim mamica si tatic si ca doamna aceea nu putea fi mamica, Iisus s-a hotarat sa ni-l trimita noua pe copilasul acela. Si in felul acesta, am devenit o familie.
Intr-o zi, in timp ce ne intorceam de la gradinita, fiul meu m-a intrebat daca s-a nascut din pantecele lui Iisus. I-am spus ca nu si i-am mai relatat o data povestea familiei noastre. Dupa putin timp, l-am intrebat daca are vreo intrebare.
El mi-a raspuns:
-Nu...Acum imi amintesc...Nu m-am nascut din pantecele lui Iisus, ci din ochii Lui..."

Postata de: CLAU_DITZA23 Dec 4 2007, 01:29 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 3 2007, 12:48 PM)

Postata de: Simona25 Dec 14 2007, 08:41 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 4 2007, 11:14 AM)

Postata de: rux25 Dec 14 2007, 09:34 PM

QUOTE(Simona25 @ Dec 14 2007, 08:41 PM)

sa va traiasca baietelul. ma bucur ca ati fost sinceri cu el. aveti un copilas destept care a inteles povestea lui si nu a pus intrebari asa cum ar face alti copii. el a acceptat ca voi sunteti parintii lui. va felicit din suflet.

Postata de: ionela Dec 14 2007, 11:25 PM

Rux 25 ESTI SUPERBA!!!Mi-ai deschis cu adevarat sufletul,iti spun asta cu lacrimi in ochi.Gandurile tale au fost minunate!!!Chiar m-ai induiosat cu povestirile!!!
Sarbatori fericite si numai pupici celui mic :wub:

Postata de: rux25 Dec 15 2007, 11:01 AM

Poveste de Craciun...

... La inceputul primului razboi mondial, pe varful unui munte, se afla cea mai temuta inchisoare. Nimeni nu reusise sa evadeze vreodata de acolo. In general, cei trimisi aici erau fie condamnati la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispaseau o pedeapsa foarte mare. Desi era atat de bine pazita, intr-o seara un criminal a scapat. Toata noaptea gardienii l-au haituit cu caini, insa, spre dimineata, i-au pierdut urma intr-o padure.
Fugarul, obosit dupa atata goana, a vazut intr-o poiana, o luminita la fereastra unei case. Desigur ca acolo putea gasi ceva de mancare si haine. Cu disperare, a navalit in odaia mica, unde o imagine cu totul neasteptata il tintui in loc: o tanara femeie plangea langa un copilas micut, care, de asemenea, scancea. Pe masa goala, un rest de lumanare lasa in mica incapere o lumina slaba, in care se vedea, totusi, chipul palid si slabit al femeii.
Parca trezit dintr-un cosmar, evadatul o indemna pe tanara mama sa nu se sperie, se aseza alaturi si o intreba ce probleme o fac atat de nefericita. Aceasta, printre lacrimi, i-a raspuns ca sotul ei a murit pe front, ca nu mai are nici un ban si ca, de foame si frig, copilasul s-a imbolnavit.
- Lasa femeie, ii spuse puscariasul, o sa te ajut eu.
- Nu vreau sa furi pentru mine si nici sa sufere cineva nu doresc.
- Nu-ti face griji, nu va suferi nimeni! - i-a raspuns omul si a luat-o pe femeie cu el. Cand au ajuns impreuna in fata politiei, aceasta l-a intrebat mirata:
- Ce faci ?
- Lasa, ti-am spus ca n-o sa sufere nimeni. Vino!
Intrand cu ea in cladirea politiei, omul s-a predat, iar cand seful politiei a venit sa vada cu ochii lui daca periculosul puscarias este, in sfarsit, prins, acesta ii spuse:
- Femeia aceasta m-a gasit in casa ei, cand incercam sa fur cate ceva si m-a adus aici. Da-i recompensa pusa pe capul meu, o merita!
Cu lacrimi de recunostinta in ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensa foarte mare, deoarece putini credeau ca cineva l-ar putea prinde si preda pe criminal. Bucuros ca il avea acum prizonier, seful politiei a platit imediat femeii suma enorma, dupa care l-a trimis pe fugar inapoi la inchisoare, sub paza stricta.
Dupa cateva zile, femeia, cerand o audienta la directorul puscariei, i-a povestit acestuia totul, asa cum se intamplase cu adevarat. Uimit de bunatatea detinutului sau, cu ocazia Sfantului Craciun ce se apropia, directorul l-a gratiat, caci era obiceiul ca, o data pe an, sa fie eliberat puscariasul care s-a purtat cel mai bine. Timpul a dovedit ca omul acela se schimbase cu adevarat, caci niciodata nu a mai facut ceva rau.

Oamenii trebuie sa se ajute unii pe altii. Nu te ajuti pe tine decat ajutandu-i pe ceilalti. Dumnezeu vede cu ce pret cauti binele altora si nu pe al tau.

Daca un asemenea om - cu lanturi la maini si la picioare, obosit si dornic de libertate, ce nu ducea cu sine decat o groaza de pacate - a putut sa o ajute pe femeia aceea, cu atat mai mult noi ii putem ajuta pe cei din jurul nostru.

Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea ocazii de a face bine, fiindca binele il putem face cu siguranta. Si nu e zi, fara sa nu se iveasca un asemenea prilej. Nu trebuie decat sa-l vedem.

"Nu darui celorlalti dupa cum merita, ci dupa cum au nevoie."

Postata de: rux25 Dec 16 2007, 12:15 PM

..."Intr-un orasel, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol puternic. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai
vanda ziare. S-a dus la un politist si l-a intrebat: "Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau." Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: "Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba
mare. Cand ajungi acolo, sa bati la si cand iti va deschide sa spui doar "Ioan 3 cu 16" si te vor lasa sa intri."
Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis: "Ioan 3 cu 16". Femeia i-a zis:
"Intra, fiule." L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se:
"Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat."
Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat:
"Iti este foame?". El a raspuns: "Ei bine, doar un pic. Nu
am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare." Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate.
A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat."
Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit:
"Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar." Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte
geroasa, s-a gandit:"Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala."
Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a
asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta:
"Intelegi tu ce inseamna "Ioan 3 cu 16"?" l-a intrebat
ea gentil.
El a raspuns: "Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc." Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Isus. Chiar
acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat
inima lui Isus. Stand acolo, s-a gandit:
"Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta
salveaza un baiat pierdut."

Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg? cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe
Isus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Isus sa fie de
acord sa faca un asemenea lucru. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau cum Isus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Isus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu siguranta face ca
viata sa merite traita."

Ioan 3:16

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat
pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa
nu piara, ci sa aiba viata vesnica."


Isus a zis:

"Pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il va marturisi si Fiul
omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; dar cine se va
lepada de Mine inaintea oamenilor, va fi lepadat si el
inaintea ingerilor lui Dumnezeu."

Postata de: rux25 Dec 16 2007, 06:05 PM

Am gasit o poveste adevarata...tare frumoasa (merita citita), care desi e destul de lunga (fapt pentru care cer scuze), reuseste sa atinga sufletul, in spiritul Craciunului...si cum in aceste clipe de sarbatori, avem nevoie cu totii de o magie pentru a redeveni copii, vi-o ofer cu mult drag...

Un schimb de daruri

"Cei ce aduc o raza de soare in viata altora
Nu pot tine soarele departe de ei insisi"...
Sir Matthew Barrie

Am crescut crezand ca sarbatoarea
Craciunului e perioada in care se intampla lucruri stranii si minunate, cand inteleptii vin calare, cand animalele din ograda isi vorbesc in miezul noptii si cand stand in lumina fabuloasei stele, Dumnezeu a coborat pe pamant in chip de prunc...
Pentru mine, Craciunul a reprezentat intotdeauna o sarbatoare magica si niciodata sentimentul acela nu a fost mai profund decat in anul cand fiul meu Marty a implinit opt ani.
In anul acela, m-am mutat impreuna cu copii mei intr-o cabana frumoasa, intr-o zona impadurita de langa Redmond. Pe masura ce se apropiau sarbatorile, aveam sufletele usoare si nici macar ploile torentiale de iarna care distrusesera Pudget Sound si ne inundasera casa nu ne puteau intrista...
In luna decembrie a acelui an, Marty fusese cel mai voios si mai ocupat dintre noi toti. era fiul meu cel mic; un baietel vesel jucaus si cu parul blond, care avea un mod straniu de a te privi si de a-si inclina capul intr-o parte ca un catelus , cand ii vorbeai...De fapt, motivul pentru care Marty isi inclina capul era, ca nu auzea cu urechea stanga, dar, el nu s-a plans niciodata de acest handicap.
Timp de cateva saptamani l-am urmarit pe Marty. Stiam ca pune ceva la cale si ca nu vrea sa-mi spuna despre ce era vorba. Am observat cu cat entuziasm isi facea patul si ducea gunoiul...am remarcat cum isi strangea cu grija putinii bani de buzunar si cum ii punea la loc sigur, fara sa cheltuiasca nici macar un cent. Habar nu aveam ce punea la cale, in tacere, dar banuiam ca aceste activitati, aveau legatura cu Kenny.
Kenny era prietenul lui Marty si de cand se cunoscusera erau nedespartiti...daca il chemai pe unul dintre ei, te trezeai cu amandoi pe cap...micul lor univers era pajistea, un loc in care pasteau caii, brazdata
de un raulet serpuitor...
.........................................................................
Familia noastra o ducea greu in acea perioada si trebuia sa strangem cureaua, ca sa putem depasi criza in care ne aflam.
Eu ambalam marfa intr-un magazin de carne si cu ajutorul ingeniozitatii celor din familia mea, am reusit sa construim un camin elegant, cu o suma foarte mica de bani...dar acest lucru nu era valabil si pentru familia lui Kenny...ei erau foarte saraci, iar mama lui muncea din greu sa-si creasca cei doi copii, erau o familie de oameni prietenosi si uniti...dar mama lui Kenny era o femeie mandra, care isi impusese reguli stricte.
.........................................................................
Intr-o seara cu cateva zile inainte de Craciun, in timp ce mainile mele framantau aluatul...Marty a venit la mine si mi-a spus cu un glas plin de bucurie si mandrie:
- Mama, i-am cumparat lui Kenny un dar de Craciun. Vrei sa-l vezi?
Deci asta punea la cale, mi-am spus eu.
- E ceva ce-si doreste de multa vreme, mama.
Dupa ce si-a sters cu grija mainile intr-un prosop, a scos din buzunar o cutiuta. Ridicand capacul, am privit busola de buzunar pentru care fiul meu isi stransese banii de buzunar...o mica busola menita sa indrume un aventurier de opt ani, prin padure.
- E un dar minunat, Marty, i-am spus eu. Dar chiar in acel moment ma coplesi un gand cumplit. Stiam ca mama lui Kenny era o femeie saraca, dar mandra. Abia isi permiteau sa-si ofere cadouri intre ei si era imposibil sa le mai ofere si altora. Eram sigura ca mama lui Kenny nu-i va permite fiului ei sa primeasca un dar pentru care nu se putea revansa. Cu mare grija am deschis subiectul in fata lui Marty. El a inteles despre ce-i vorba.
- Stiu mama! Stiu! Dar...daca am pastra secretul? Dca familia lui Kenny nu va afla niciodata cine i-a trimis cadoul?
Nu stiam ce sa-i raspund. Pur si simplu nu stiam. Ziua dinaintea Craciunului era ploioasa, rece si mohorata...apoi s-a lasat seara. Ploaia nu incetase. Am privit pe fereastra si am fost coplesita de o tristete stranie. Cat de banala era ploaia pentru noaptea de Craciun! Oare inteleptii aveau sa vina calare intr-o asemenea noapte? Ma indoiam.
Aveam impresia ca lucrurile stranii si minunate nu se puteau intampla decat in noptile senine, in care se putea distinge macar o stea pe cer....l-am zarit pe Marty furisandu-se afara...isi pusese haina peste pijama si strangea in mana o cutituta viu colorata...a iesit pe pajistea umeda, s-a furisat grabit pe sub gardul electric si apoi a traversat curtea, ca sa ajunga in fata casei lui Kenny. A urcat tiptil scarile, cu pantofii lui uzi; a crapat usa de plasa, aasezat cadoul pe prag, a tras aer adanc in piept, s-a ridicat pe varfuri si a apasat butonul soneriei.
Apoi Marty s-a intors, a coborat scarile in graba si a traversat curtea in fuga, sa treaca neobservat....Apoi....dintr-o data s-a izbit de gardul electric. Socul l-a facut sa se clatine. Zacea intins pe pamantul ud.
Trupul ii tremura si se chinuia sa respire. apoi, incet slabit, dezorientat si speriat s-a tarat pana in casa...
- Marty, am strigat noi, cand a intrat in casa. Ce s-a intamplat?
Buza lui inferioara tremura, iar ochii ii inotau in lacrimi.
- Am uitat de gard...si m-am curentat.
Am strans trupul lui plin de noroi la pieptul meu. era inca ametit si un semn rosu incepuse sa se distinga de la coltul gurii si pana la ureche.
i-am dezinfectat rana, i-am dat o cana de cacao fierbinte si l-a scurt timp Marty s-a inveselit din nou. L-am invelit cu grija si inainte sa adoarma, m-a privit si mi-a spus:
- Mama, Kenny nu m-a vazut. Sunt sigur ca nu m-a vazut.
In noaptea aceea, m-am culcat trista si intrigata. Mi se parea atat de crud ca un copil sa pateasca asa ceva in timp ce incerca sa faca un gest atat de pur- pe care Dumnezeu si-ar dori sa-l facem cu totii- acela de a darui in taina. In noaptea aceea am avut un somn agitat.
Undeva in adancul sufletului, eram dezamagita ca noaptea de Craciun era o noapte banala, plina de probleme si total lipsita de miracole.
Dar ma inselam amarnic.
Dimineata, ploaia se oprise si soarele incepu sa straluceasca. Urma de pe chipul lui Marty era si mai rosie, dar mi-am dat seama ca arsura nu era profunda. Am desfacut cadourile si la scurt timp dupa aceea,Kenny
a batut la usa, nerabdator sa-i arate lui Marty, noua lui busola si sa-i povesteasca despre aparitia misterioasa...Marty zambea fara incetare......apoi am observat ca in timp ce-si comparau cadourile de Craciun, gesticuland si susotind, Marty nu-si mai inclina capul...dupa cateva saptamani, asistenta medicala de la scoala mi-a trimis un raport prin care confirma ceea ce eu stiam deja: Marty auzea cu ambele urechi. Modul misterios in care Marty si-a recapatat auzul ramane inca de nepatruns...medicii sustin fireste, ca e posibil ca socul izbirii de gardul electric sa aiba legatura cu asta...poate...dar, oricare ar fi motivul ii multumesc lui Dumnezeu pentru minunatul schimb de daruri care s-a realizat in acea noapte...in noaptea nasterii Domnului inca se mai intampla miracole...si nu e nevoie sa fie cer senin ca sa-ti poti urma
steaua...
Diane Rayner

Sa aveti o seara minunata!!!

Postata de: april Dec 16 2007, 08:39 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 4 2007, 05:14 AM)

Postata de: rux25 Dec 16 2007, 10:00 PM

Ma bucur april, ca aceea povestioara a fost pe sufletul tau... ...iata si o alta poveste ce dezvaluie inima neinfricata de mama...

" Nici o limba din lume, nu poate da glas fortei, frumusetii si eroismului dragostei materne..."

Edwin H. Chapin

Mutand muntii din loc

Traiau odata in Anzi doua triburi de razboinici--unul locuia la poalele muntilor, iar altul sus pe creste. Intr-o zi, cei care locuiau pe munte i-au invadat pe cei de la poalele muntilor, si ca prada de razboi, au rapit un copil si l-au dus cu ei sus in munti.
Oamenii de la poale nu stiau cum sa urce pe munte...nu cunosteau nici potecile folosite de munteni si nici nu stiau unde se ascund muntenii sau cum sa mearga pe urmele lor pe potecile abrupte.
Dar chiar si asa, ei i-au trimis pe cei mai buni razboinici ai lor, sa urce muntele si sa aduca copilul inapoi acasa.
Razboinicii au incercat o metoda, apoi alta, dar nu au reusit sa urce. Au luat-o pe o poteca, pe urma pe alta...insa dupa mai multe zile de efort nu urcasera decat vreo doua sute de metri.
Deznadajduiti si neputinciosi, hotarara ca au pierdut lupta si se pregatira sa se inapoieze in satul lor. Isi impachetau lucrurile ca sa coboare in vale, cand au vazut-o pe mama copilului indreptandu-se spre ei... Si-au dat seama ca ea, cobora muntele pe care ei nu reusisera sa-l urce.
Apoi au vazut ca-l avea, legat pe spate, pe baietelul ei. Cum e posibil?
Unul din ei i-a dat binete si a zis:
- Noi nu am reusit sa urcam pe munte. Cum de ai izbutit tu, cand noi, cei mai puternici barbati din sat, am ratat?
Femeia dadu din umeri si spuse:
-Nu era copilul vostru...

Povestire culeasa din revista Bits & Pieces
Jim Stovall

Postata de: rux25 Dec 17 2007, 10:05 AM

O poveste de Craciun...

"...Era odata un copil care urma sa se nasca.Intr-o zi el l-a intrebat pe Mos Craciun care tocmai venise: "-Mosule, mi s-a spus ca ma vei trimite pe pamant maine, dar spune-mi te rog ,cum voi trai eu atat de mic si neajutorat? " Acesta ii raspunse , zambind:
" -Din multimea ingerilor am ales unul pentru tine. El te asteapta cu drag si va avea grija de tine."
"-Dar, Mos Craciun, aici in cer, eu nu fac altceva decat sa cant si sa zambesc. Este suficient pentru mine ca sa fiu fericit. Si cum voi reusi eu sa-i inteleg pe oameni? Eu nu le cunosc limba..."
"-Ingerul tau iti va spune cele mai dulci si mai frumoase cuvinte pe care le-ai auzit vreodata. Cu multa rabdare si dragoste, ingerul tau te va invata sa vorbesti."
"-Si ce voi face cand voi vrea sa vorbesc cu tine?"
"-Ingerul tau iti va impreuna miinile si te va invata sa te rogi."
"-Am auzit ca sunt oameni rai pe pamant.Cine ma va apara?"
Raspunsul nu ezita nicio clipa:
"-Ingerul tau te va apara chiar cu riscul propriei vieti."
"-Dar eu voi fi mereu trist,pentru ca nu te voi mai putea vedea?"
"-Ingerul tau iti va vorbi adesea despre Dumnezeu si te va invata drumul care te va conduce spre El, chiar daca eu iti voi sta mereu alaturi."
In acel moment era multa pace in cer, iar vocile de pe pamant de- abia puteau fi auzite. Atunci, in graba,copilul intreba incet:"Cum se numeste acest inger minunat?...
Acesta il mangaie cu privirea sa blanda si zise:
"-Numele ingerului tau nu are importanta.Tu il vei numi pe ingerul tau:MAMA.
Acel inger va veghea asupra ta toata viata sa!

Postata de: april Dec 17 2007, 08:15 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 16 2007, 04:00 PM)

Ma bucur april, ca aceea povestioara a fost pe sufletul tau... ...iata si o alta poveste ce dezvaluie inima neinfricata de mama...

" Nici o limba din lume, nu poate da glas fortei, frumusetii si eroismului dragostei materne..."

Edwin H. Chapin

Mutand muntii din loc

Traiau odata in Anzi doua triburi de razboinici--unul locuia la poalele muntilor, iar altul sus pe creste. Intr-o zi, cei care locuiau pe munte i-au invadat pe cei de la poalele muntilor, si ca prada de razboi, au rapit un copil si l-au dus cu ei sus in munti.
Oamenii de la poale nu stiau cum sa urce pe munte...nu cunosteau nici potecile folosite de munteni si nici nu stiau unde se ascund muntenii sau cum sa mearga pe urmele lor pe potecile abrupte.
Dar chiar si asa, ei i-au trimis pe cei mai buni razboinici ai lor, sa urce muntele si sa aduca copilul inapoi acasa.
Razboinicii au incercat o metoda, apoi alta, dar nu au reusit sa urce. Au luat-o pe o poteca, pe urma pe alta...insa dupa mai multe zile de efort nu urcasera decat vreo doua sute de metri.
Deznadajduiti si neputinciosi, hotarara ca au pierdut lupta si se pregatira sa se inapoieze in satul lor. Isi impachetau lucrurile ca sa coboare in vale, cand au vazut-o pe mama copilului indreptandu-se spre ei... Si-au dat seama ca ea, cobora muntele pe care ei nu reusisera sa-l urce.
Apoi au vazut ca-l avea, legat pe spate, pe baietelul ei. Cum e posibil?
Unul din ei i-a dat binete si a zis:
- Noi nu am reusit sa urcam pe munte. Cum de ai izbutit tu, cand noi, cei mai puternici barbati din sat, am ratat?
Femeia dadu din umeri si spuse:
-Nu era copilul vostru...

Povestire culeasa din revista Bits & Pieces
Jim Stovall

Postata de: rux25 Dec 17 2007, 08:29 PM

Nu-i nici o problema april cu botezul... stiu ca nu ai vrut...se mai intampla, o seara deosebita sa ai!

Postata de: VALERIA OANA Dec 18 2007, 10:19 AM

MAI VREAU....Povestilor tale li se potrivesc de minune imaginile astea

Postata de: VALERIA OANA Dec 18 2007, 10:19 AM

MAI VREAU....Povestilor tale li se potrivesc de minune imaginile astea

Postata de: rux25 Dec 18 2007, 10:30 AM

QUOTE(VALERIA OANA @ Dec 18 2007, 10:19 AM)

MAI VREAU....Povestilor tale li se potrivesc de minune imaginile astea

Postata de: rux25 Dec 18 2007, 01:49 PM

O poveste dureroasa...si adevarata!!!

" Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata...a vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata- o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru " alta data "- i-am spus.
La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copii imi spun " ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George- un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele....avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar...mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
-Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
-Fiul meu, merge. Si e perfect.
Sharon Drew Morgen

Postata de: mussara2000 Dec 18 2007, 06:48 PM

Saluatre tuturor. Iti multumim rux25 pentru toate povestioarele care cu siguranta trezeste in fiecare dintre noi un strop de bunatate si parca sufletul ne aduce aminte ca acuma in prag de sarbatoare sa fim mai buni si sa facem si noi cate o fapta buna. Sunt insarcinata in 29 saptamani si toate istorioarile acestea le citesc si pentru bebel , el sigur ma aude pentru ca sta nemiscat. Iti multumim inca o data. Sa ai parte de sarbatori fericite.

Postata de: rux25 Dec 18 2007, 06:55 PM

QUOTE(mussara2000 @ Dec 18 2007, 06:48 PM)

Postata de: rux25 Dec 22 2007, 09:35 AM

Pe urmele mamei...
Era o zi incarcata in casa noastra din Costa Mesa, California. Dar, daca ma gandesc bine, cu zece copii si inca unul pe drum, fiecare zi, era o provocare...
In acea zi, imi era greu sa-mi indeplinesc sarcinile zilnice si asta din cauza lui Len, baietelul meu, care avea trei anisori, pe vremea aceea si se tine dupa mine, oriunde ma duceam. Cand ma opream sa fac cine stie ce si ma intorceam, ma impiedicam de el. I-am sugerat cateva activitati amuzante, ca sa-l tin ocupat.
-N-ai vrea sa te joci la leagan? l-am intrebat eu din nou.
Dar el, mi-a zambit nevinovat si mi-a spus:
- Nu mamico, prefer sa fiu cu tine. Dupa care, a continuat sa se tina dupa mine.
Dupa ce l-am calcat pe degete pentru a cincea oara, am inceput sa-mi pierd rabdarea si am insistat sa se duca afara sa se joace cu ceilalti copii.
Cand l-am intrebat de ce se comporta asa, el m-a privit cu ochisorii lui verzi si dragalasi si mi-a spus:
- Ei bine mamico, educatoarea mi-a spus sa calc pe urmele lui Iisus. Dar eu nu-L pot vedea, asa ca m-am hotarat sa calc pe urmele tale.
L-am luat pe Len in brate si l-am strans la piept.
Lacrimi de iubire mi se prelingeau pe obraji, in timp ce o rugaciune imi izvora din inima--o rugaciune de multumire, pentru o imagine simpla si totusi atat de frumoasa a unui baietel de trei ani...
Davida Dalton

Postata de: rux25 Dec 27 2007, 12:02 PM

Un loc de sacrificiu
" Credinta pe care o avem cand ne rugam Lui este ca, cerem ceva dupa voia Lui ne asculta" 1 Ioan 5:14 NIV

Crestinismul e o farsa! imi tot repetam eu, cu furie.
Aplecandu-ma deasupra patutului fetitei mele, o priveam dormind- fetita mea dulce, Kim, cu parul auriu ce stralucea in soare, si cu ochii de un albastru la fel de pur, ca al cerului senin...Ochii imi inotau in lacrimi, fiind cuprinsa de teama pe care orice mama o incearca atunci cand copilul ei este pandit de pericol.
La inceput am simtit nevoia sa o protejez si apoi am fost cuprinsa de o furie oarba. Eu si Kim aveam probleme si ma simteam inutila. Nu exista nici o scapare.
Nelinistita, m-am retras in sufragerie. luand factura de la ultima vizita medicala, mi-am spus: " Atatea consultatii...Si...pentru ce?"
La ultima intalnire, l-am confruntat pe doctorul Rubinstein si l-am rugat sa-mi spuna adevarul, desi nu voiam sa-l aud...
- Kim, va muri? Trebuie sa stiu!
- Nu-ti pot raspunde, are sanse de supravietuire, in cazul in care tratamentul da rezultate.
In sala de examinare, am privit chipul dragalas al lui Kim, stalcit de durere. Frica ei, imi frangea inima. Tinandu-mi copilul in brate, m-am intors catre medic.
- Daca si iar daca! Numai asta aud, de 16 luni incoace. Kim suporta injectiile astea dureroase, o data la doua saptamani, inca de cand s-a nascut. Nu vezi cum tipa, si cum plange? Numai atat imi poti spune?
Intelegand ca eram speriata si nervoasa, doctorul nu s-a simtit jignit...
- Numarul limfocitelor este mai scazut ca oricand, mi-a spus el cu blandete, injectiile cu gama-globulina, au ajutat-o sa supravietuiasca, dar corpul ei, nu produce limfocite in cantitati suficiente...nu-ti pot oferi un miracol...daca fiica ta nu reactioneaza la tratament, nu va trai...
Realitatea expusa de medic, m-a speriat cumplit, simtindu-ma extenuata si invinsa, i-am spus:
- Kim e mereu bolnava si are febra mare. Stau treaza in fiecare noapte. Si cand am impresia ca o sa-si revina o iau de la capat...si acum imi spui ca nu exista speranta?!?
- Trebuie sa accepti situatia, mi-a raspuns el, In viata nu exista garantii. Dumnezeu te-a pus in aceasta situatie. Infrunt-o! Fa tot ce poti!
Abia imi puteam controla furia din glas:
- Ei, bine, daca Dumnezeu m-a pus, poate sa ma si scoata din ea! Incep sa cred ca ii place sa-i vada pe oameni suferind si ca adora sa-i umileasca si sa-i descurajeze...cred, ca m-am saturat de Dumnezeul asta!
Istovita si ametita m-am intors acasa...am auzit-o pe Kim intorcandu-se in patutul ei si m-am dus sa vad ce face...locul injectiilor, avea sa o mai doara cateva zile...
*******************************************************
Unde esti Doamne? De ce esti asa de rece si tacut??? Doamne de ce arunci asupra mea povara si nu ai grija de mine, ca un Tata iubitor?? M-ai parasit? Unde sunt pacea si linistea pe care mi le-ai promis???
Linistea a fost raspunsul pe acre l-am primit. Simteam ca Dumnezeu rade de mine... slabita ca o papusa de carpa, m-am trantit din nou pe canapea...si am inceput sa ma gandesc la copilaria mea nefericita, la tatal meu rece si autoritar, la mama mea, care era o fire slaba...desi mersesem toata viata la biserica, Dumnezeu parea inabordabil...il consideram un politist din Ceruri gata sa pedepseasca, dar care nu era afectuos si iubitor...semana mult cu tatal meu.
Tatii...de cate ori ma gandeam la tati, imi aminteam aniversarea mea de la 13 ani. Eram fericita ca deveneam in sfarsit, adolescenta...multi dintre prietenii mei, venisera la petrecere, dar aceasta zi fericita s-a transformat, intr-una plina de oroare...tatal meu, a venit beat crita, impleticindu-se...
- Esti proasta si urata, mi-a spus tata, stand printre prietenii mei...nimeni, nu te va putea iubi vreodata...
In consecinta, am devenit, o fiinta singuratica si retrasa simtind ca nu-mi gasesc nicaieri locul.
Revenindu-mi, m-am gandit...dar totul s-a schimbat, cand Te-am descoperit pe Tine Doamne... Tu m-ai acceptat asa cum sunt, cu toate defectele mele. M-am simtit ca acasa, cand Te-am gasit pe Tine....si Tu ma vei trada???
Revenindu-mi din vis, m-am dus in bucatarie si am inceput sa spal vasele.....cufundata in gandurile mele, mi-am amintit de perioada cand s-a imbolnavit Kim...la inceput nu mi-a fost teama, ma gandeam eu in timp ce-i vorbeam lui Dumnezeu... Stiam ca esti capabil sa o vindeci...Tu poti face orice...dar fiica mea e bolnava...nimic nu-i mai simplu...nu-i asa???
Am luat o cratita de pe aragaz si am inceput sa o frec cu putere. Bine Doamne....atunci care-i solutia??? Eu, cred in Tine...toti s-au rugat pentru noi, Am citit Cuvantul Tau, ne-am indeplinit promisiunile, si am asteptat sa ne ajuti. Ce doresti??? De ce nu-mi vindeci copila?
Dar...nu am primit nici un raspuns.
Dupa ce am spalat vasele, mi-am uscat mainile....descurajata, m-am intors in sufragerie...daca Dumnezeul meu tacut, ma parasise, incotro ma puteam indrepta?
Privirea mea s-a oprit asupra Bibliei de pe masuta...un verset din Geneza, 22 imi venise in minte, coplesindu-ma....am deschis-o repede sa vad daca mi-l aminteam corect...suna asa..." Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac, du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot, pe un munte pe care ti-l voi spune"...
Atunci, am stiut ca Dumnezeu voia sa o sacrific pe Kim...mintea mea era limpede si mi-am dat seama ca imi iubisem fiica mai presus de Dumnezeu...ii cerusem Domnului sa imi implineasca voia...voia mea...nu a Lui...un rob se infuriase pe Dumnezeul sau, fara sa-i cada la picioare, niciodata nu m-am gandit ca El, ar putea sa mi-o ceara pe Kimmie...sper sa nu-mi ceri asa ceva Iisuse!!! Nu viata copilei mele! Cat de usor ti-ar fi sa o vindeci, doar printr-o atingere...Doamne Dumnezeule!...in inima mea franta am construit un altar. Pe el am asezat-o pe singura mea fiica...Doamne ma las in voia Ta, daca vrei sa imi iei copilul, ia-mi-l...nu ma mai pot impotrivi...iarta-ma Doamne pentru lipsa mea de supunere...nu inteleg, de ce mi-o ceri pe fiica mea, dar te iubesc si cred in Tine...ajuta-ma!!!
Abia atunci, m-a invaluit o pace profunda, lupta se sfarsise. Castigasem...am renuntat la toata furia mea la temerile care ma doborasera, in decursul acestor luni....Toata viata ma voi supune Lui...
Duap sase saptamani, eu si Kim, ne-am dus din nou la consultatie....Kim nu se mai simtise rau. Statea in bratele mele, radiind de sanatate.
- N-am vazut asa ceva in viata mea, spuse doctorul Rubinstein, privindu-ma mirat...numarul limfocitelor e normal....e imposibil! nu-si putea reveni asa repede....
Dar se intamplase...si in adancul sufletului meu, stiam de ce...precum lui Isaac ii fusese inapoiat fiul, tot asa si fiica mea, imi fusese inapoiata mie...Dumnezeu era marele medic, si Tata in care credeam....poate ca era vremea sa-mi vindec si sufletul...cand ajung acasa....o sa-l sun pe tata...

Postata de: rux25 Dec 28 2007, 06:16 PM

Mama e intotdeauna langa tine cand ai nevoie de ea. Ea te ajuta, te apara, te asculta, iti da sfaturi si te hraneste fizic si psihic.
Ea se asigura ca familia ei este iubita 24 de ore din 24, sapte zile din sapte, 52 de saptamani din 52 de saptamani... Sau cel putin asa mi-o amintesc eu pe mama din timpul celo cativa ani in care am avut norocul si fericirea sa o am...
Iar cuvintele sunt prea sarace pentru a putea descrie sacrificul pe care l-a facut din dragoste pentru mine, tanarul ei fiu...
Aveam nouasprezece ani si ma duceau, impreuna cu multi alti evrei intr-un lagar de concentrare. Era limpede ca eram destinati...mortii. Deodata, mama a intrat in grup si a schimbat locul cu mine... desi asta s-a intamplat acum mai bine de cincizeci de ani, nu voi uita niciodata ultimile ei cuvinte si privirea de adio...
- Eu am trait destul. Tu trebuie sa supravietuiesti, pentru ca esti asa de tanar...mi-a spus ea...
Majoritatea copiilor se nasc o singura data...eu m-am nascut de doua ori din aceeasi MAMA...

JosephC Rosenbaum

Postata de: rux25 Dec 29 2007, 09:32 PM

...Parintele Cleopa de la Sihastria era cautat de multa lume pentru cuvant de folos.
Cand i se cerea secretul depasirii unui impas emotional, parintele Cleopa raspundea ca secretul sau este: "Rabdare, rabdare, rabdare!"!
Rabdare inseamna cel putin trei lucruri:
Autocontrol
Toleranta la frustrare
Nadejde( rabdare de sfant, zice Filocalia)

O femeie ii cerea sfat despre barbatul ei. Era betiv si agresiv la betie. A venit o boala peste el, a paralizat, a zacut un an si devenise cel mai virtuos om: citea toata ziua din Biblie, vorbea bland si se ruga. Si Dumnezeu l-a insanatosit.
Iar dupa ce l-a facut bine, a sarit din pat, s-a dus la crasma, a venit beat si a cotonogit-o. Femeia a fugit la mama ei.
" Ce sa fac? Cum sa-l mantuiesc?"
Parintele Cleopa i-a zis: " Mantuieste-te tu singura. Pe acest om nu-l poti mantui. Dar pe tine, da".

O seara frumoasa tuturor, pace si liniste in suflete!

Postata de: danna68 Dec 30 2007, 03:50 AM

QUOTE(rux25 @ Dec 3 2007, 12:48 PM)

Postata de: rux25 Dec 30 2007, 11:44 AM

...A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte frumoasa. Printesa suferea insa de o boala misterioasa. Pe masura ce crestea, mainile si picioarele-i slabeau, in timp ce auzul si vazul i se imputinau. O multime de doctori incercasera sa o vindece, dar in zadar.
Intr-o zi, la curte sosi un batran despre care se spunea ca ar cunoaste secretul vietii. Toti curtenii se grabira sa-l roage sa vina in ajutorul printesei bolnave.
Batranul ii dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse: "Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca."
Nerabdatoare si plina de bucurie, printesa deschise capacul, dar ceea ce vazu o umplu de uimire si de tristete. In cosulet, zacea un copil, doborat de boala, si mai nenorocit si mai suferind decat ea.
Printesa isi lasa sufletul cuprins de compatimire si, in ciuda durerilor, lua copilul in brate si incepu sa-l ingrijeasca. Trecura luni, iar printesa nu avea ochi decat pentru copil. Il hranea, il mangaia, ii suradea, il veghea noptile, ii vorbea cu duiosie, chiar daca toate acestea ii pricinuiau o mare suferinta si oboseala.
La aproape sapte ani dupa acestea... se petrecu ceva de necrezut. Intr-o dimineata, copilul incepu sa zambeasca si sa mearga. Printesa il lua in brate si incepu sa danseze razand si cantand, usoara si nespus de frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme. Fara sa-si dea seama se vindecase si ea...


"Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana;
cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa;
cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii..."

Postata de: mallina2u Dec 30 2007, 01:53 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 30 2007, 04:44 AM)

Postata de: rux25 Dec 31 2007, 12:37 AM

QUOTE(mallina2u @ Dec 30 2007, 01:53 PM)

Postata de: mallina2u Dec 31 2007, 10:31 AM

QUOTE(rux25 @ Dec 30 2007, 05:37 PM)

Mallina, sunt convinsa, ca esti o femeie puternica...il ai mereu pe Dumnezeu cu tine, si asta iti va da forta sa continui viata frumos, alaturi de minunea sufletului tau...un an plin de realizari de suflet iti doresc, ai grija de tine si de puiuta ta minunata!!!

Postata de: rux25 Dec 31 2007, 11:05 AM

QUOTE(mallina2u @ Dec 31 2007, 10:31 AM)

Iti multumesc pt urari, sa ai parte si tu de tot binele din lume!
Si poate in anul ce vine, sper eu mai generos, sa avem sansa sa ne si intalnim, esti o prietena de suflet, mi-as dori sa ne cunoastem, avem atatea in comun...

Postata de: mallina2u Dec 31 2007, 02:51 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 31 2007, 04:05 AM)

La multi ani mallina, si sper sa fie cum ai spus...sa ne intalnim in 2008!!!

Postata de: rux25 Dec 31 2007, 05:40 PM

Pentru toate mamicile cu mult drag...un citat de suflet!


"Dragostea mamei este ca un cerc, nu are nici inceput, nici sfarsit. Merge de jur imprejur si creste mereu, atingand pe oricine vine in contact cu ea.
Ii invaluie pe toti, precum ceata diminetii, ii incalzeste precum soarele amiezii si ii invesmanteaza precum o mantie de stele, seara. Dragostea mamei e ca un cerc, fara inceput, fara sfarsit."
Art Urban

Postata de: Mih@ela Dec 31 2007, 06:22 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 30 2007, 12:44 PM)

Postata de: rux25 Dec 31 2007, 07:14 PM

QUOTE(Mih@ela @ Dec 31 2007, 06:22 PM)

Doamnee,exista un pic de asemanare intre mine si aceasta povestioara...Pe scurt...Asta vara,cand m-am imbolnavit(m-am operat de colecist),mai aveam putin si clacam...Doctorii imi puneau nu stiu ce diagnostic,care cum vroiau,ba ca nu ma pot opera,...in fine,ajunsesem sa slabesc pana la 45 kg,gandurile mi se indreptau catre moarte,totul imi parea parca nul!Noroc de
scumpul meu baietel,care daca nu era,cine stie.Si ,noroc de Dumnezeu la care ma rugam zi si noapte sa imi dea sanatete sa imi pot creste copilul,taica-su fiind plecat din tara,pt a obtine un contract.Asadar,minunile,sigur exista,asta prin fiul meu,care el insusi e o minune si ,prin el Dumnezeu facand o minune ca eu sa imi doresc din nou sa traiesc!
Mi-am cam amintit de acele urate zile,insa trece!Asta e motivul pentru care am lipsit in aceste luni,fetelor! Cred ca daca aveam internet in spital,totul era mai usor!

Postata de: Mih@ela Dec 31 2007, 07:22 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 31 2007, 08:14 PM)

Postata de: rux25 Jan 1 2008, 12:37 PM

...Sotul unei femei pe nume Margareta a parasit-o chiar inainte de nasterea ficei sale.Insarcinata si singura si fara slujba , se simtea pierduta.Familia Margaretei s-a aliat pentru a putea sa-i ofere adapost si siguranta . Nu dupa mult timp , Margareta a gasit o slujba. Prietena sa , Janet a fost de acord sa aibe grija de copil." Singurul lucru pe care nu mi-l putea oferi era sa curme amaraciunea care imi cuprinsese inima din pricina sotului meu" marturisise Margareta.
Intr-o zi , dupa servici ,Margareta a venit sa isi ia fica ,iar Janet i-a schimbat viata pentru ca i-a spus urmatoarle cuvinte :
"Tu esti o norocoasa .Tu ii vei vedea primii pasi si ii vei auzi primele cuvinte . El... nu va reusi niciodata" Aceasta parere simpla venita din partea unei prietene i-a schimbat perspectiva lui Margareta.
"Puteam renunta la amaraciunea care imi otravea sufletul si sa ma concentrez asupra lucruriilor cu adevarat importante. Pastrez in inima cuvintele pe care mi le-a spus prietena mea in aceea zi.
Impactul a schimbat modul in care privesc acum lucruriile. Expresia norii pot aduce si ploaie linistita are acum un cu totul alt sens pentru mine, gratie faptului ca un prieten si-a luat ragazul de a-mi spune cateva cuvinte simple ," marturiseste ea.

"Un singur trandafir poate tine locul unei gradini... si un singur prieten poate face cat intreaga lume'' Leo F. Buscaglia"

Postata de: rux25 Jan 1 2008, 11:19 PM

"De aceea va spun: Nu va ingrijorati pentru viata voastra...
Tatal vostru cel Ceresc, stie de ce lucruri aveti trebuinta..."
Matei 6:25, 32

In luna septembrie a anului in care s-a nascut cel de-al doilea copil al nostru, eu si sotul meu ne-am mutat dintr-un orasel mic, intr-unul mai mare...eram tineri si nu aveam bani de buzunar, asa ca am inchiriat o rulota pe care am instalat-o in padurea de la marginea orasului. La scurt timp, sa nascut fiul meu Steve, cu doua saptamani inainte de termen si cantarind mai putin de 2 kg. Copiii acestia au nevoie de ingrijiri speciale, dar care costa foarte mult...stiind ca mai aveam de platit si spitalizarea, pe langa cheltuielile pentru casa noua, ne intrebam cum o sa putem achita datoriile imense pe care le acumulaseram...Dar stiam ca Domnul ne va ajuta si ca ne vom descurca, intr-un fel sau altul.
Casa noastra cea noua era mica si izolata, dar imi placea la nebunie...copacii ne inconjurau cu ramurile lor bogate si singurii nostri vecini erau ratonii si veveritele. Imi placeau si plimbarile lungi pana la magazin, desi aveam de parcurs un kilometru si jumatate pana la drumul principal, inca 800 de metri pana la telefonul public si inca pe atat pana la magazin. Drumul pana acolo si inapoi era de 6 km...Imi asezam copii in carucior si porneam intr-o aventura de neuitat, ca sa cumparam paine si lapte, nestiind niciodata ce pasari salbatice si ce animalute vom intalni pe drum...
Intr-o dimineata, la inceputul lunii decembrie, m-am trezit intr-o lume cu totul noua. In timpul noptii, o furtuna de zapada transformase padurea noastra intr-un univers magic, cu nea imaculata ce acoperea pamantul si gardurile si cu turturi de cristal prinsi de copaci...m-am ridicat repede din pat si mi-am trezit copilasii, sa le arat frumusetea iernii...Fiica mea de doi ani Evelyn era deja nerabdatoare sa o imbrac. Cand am vrut sa-l trezesc pe fiul meu, mi-am dat seama ca avea febra mare...speriata am constientizat ca eram cu totul izolati. Nu aveam telefon si trebuia sa parcurgem cel putin 3 km sa cerem ajutor. In plus locul unde ne instalasem rulota nu era proprietatea nimanui, asa ca nimeni nu avea sa ne trimita pluguri sa inlature zapada...Era imposibil sa-mi iau copii in brate si sa ies in nameti. Daca as fi avut o sanie, ca sa ajung la statia de autobuz...Daca ar circula autobuzul..era imposibil sa-mi duc copilul la doctor...nu puteam face nimic...simteam o teama cumplita invadandu-mi fiinta...
Am ingenuncheat si m-am rugat:
- Doamne, te implor ajuta-ma! Imi e teama si nu stiu ce sa fac ca sa-mi salvez copilasul...in timp ce asteptam un raspuns, mi-am dat seama ca nu analizasem problema la rece. Nu era nevoie sa duc copilul la doctor.
Trebuia doar sa-i descriu doctorului simptomele si sa cumpar medicamentele. Calma am inceput sa ma infofolesc ca sa pornesc spre telefon, tocmai imi puneam ghetele cand am auzit un ciocanit in usa...Nu stiam cine poate fi, singurul om care stia unde suntem era sotul meu, iar el era plecat din oras...
Am deschis usa si spre surprinderea mea l-am vazut pe baiatul care livra lapte la magaziunl cel mai apropiat. Nu-i stiam numele dar il mai vazusem pe acolo de cateva ori si mai vorbisem cu el o data sau de doua ori. Mi-a zambit si mi-a spus:
- Buna , ai nevoie de lapte?
Uimita am incuviintat si i-am deschis usa larg, poftindu-l inauntru. El a continuat...
-Azi era sa nu mai ajung la munca...e o nebunie afara...dar n-am putut sa nu ma gandesc la tine si la copilasii tai. Stiam ca sunteti izolati aici si ca nu aveti lapte si m-am gandit sa iti aduc laptele aici, fiindca stati tare departe.
I-am turnat omului o ceasca de cafea apoi i-am spus ca fiul meu e bolnav.
- Stiu ca tu reprezinti raspunsul rugaciunii mele, daca ramai cu copiii pana vorbesc eu cu doctorul nu mai trebuie sa-mi fac eu griji...imi e teama sa-i las singuri. Dar pana sa apari tu nu credeam ca aveam de ales...
- Nici eu nu i-as lasa singuri. Ai face bine sa pornesti la drum. Mi-a zambit si a adaugat:
- Ma bucur ca m-am abatut din drum.
Cand am deschis usa in spatele meu am auzit-o pe Evelyn :
-Citeste-mi!
Desi cararea era formata, drumul pana la telefon a durat o ora. Am alunecat si am cazut de nenumarate ori. Cand am ajuns in dreptul telefonului public, eram extenuata. Dar Dumnezeu era alaturi de mine...l-am gasit pe doctor imediat. Si-a amintit de fiul meu si mi-a spus ca e o boala periculoasa pentru un copil asa fragil ca al meu. Dupa ce mi-a pus cateva intrebari si-a dat seama ca e o infectie la ureche si m-a asigurat ca antibioticele aveau sa-l vindece rapid.
- Dar m-a avertizat el, trebuie sa i le administrezi cat mai curand posibil...Maine s-ar putea sa fie prea tarziu... asa ca o sa sun la farmacie si sa le spun celor de acolo sa le pregateasca, sunt medicamente noi si scumpe dar sunt absolut necesare. Cum se numeste cea mai apropiata farmacie?
I-am dat numele unei companii mari pe care o vazusem la intrare intr-un magazin din zona si l-am intrebat:
- Cam cat credeti ca o sa ma coste?
Pretul pe care mi l-a zis mi s-a parut urias. De unde as putea sa fac eu rost de atatia bani? I-am multumit si am inchis telefonul gandindu-ma la o solutie.
Nu cunoasteam pe nimeni din oras. Am cautat in pagini aurii si am gasit numele unei asociatii filantropice, dar toate pareau sa aiba aceleasi reguli. De fiecare data raspunsul era identic:
- Veniti la noi, completam un formular, ca sa vedem daca intocmiti conditiile. Daca nu mai puteti astepta duceti copilul la spital. Unde? In cealalta parte a orasului, fireste.
Deja eram ingrozita. Nu mai aveam decat o moneda si nu mai stiam de unde sa fac rost de bani pentru medicamente...
Ma rugam in tacere:
- Doamne, te rog sa ma indrumi!
Apoi am auzit un glas calm si clar din spatele meu.
- Daca ai cere sa ti le dea pe gratis?
Ideea era asa ridicola ca imi venea sa rad. Dar, am spus doar atat:
- Da, Doamne. Voi face cum spui TU.
Nu credeam ca farmacistul ar fi facut un asemenea gest, dar daca nu-l intrebam nu puteam fi convinsa ca am facut tot posibilul.
Asa ca am folosit ultima moneda pe care o aveam ca sa sun la farmacie. Cand a raspuns farmacistul, l-am intrebat daca a primit o reteta de la doctorul meu. El a confirmat comanda si mi-a spus ca medicamentele erau pregatite. Am inspirat adanc, pregatindu-ma pentru refuz.
- Nu ma cunoasteti, i-am spus eu, locuiesc la cateva mile distanta intr-o rulota, la marginea soselei Sovereign. Nu am bani, dar copilul meu e foarte bolnav. Daca imi dati medicamentele acum, va voi plati cand voi avea bani.
Farmacistul raspunse:
- E in ordine. Veniti sa le luati sau preferati sa vi le livram?
- Le puteti livra? am intrebat eu uimita?
- Da, raspunse el. Un tanar a venit azi cu jeepul. M-am tot intrebat de ce a facut gestul asta, dar acum stiu.
- Ii multumesc lui Dumnezeu!
- Da, zis farmacistul. Si noi cei de aici facem asta destul de des...
Dupa ce i-am multumit, am inchis telefonul si m-am trantit in zapada uimita. I-am multumit lui Dumnezeu. Cred ca tocmai simtisem atingerea Gratiei Divine. A fost pentru prima data cand l-am simtit pe Dumnezeu atat de aproape...Dar, nu si ultima data. N-am avut o viata usoara, dar de cate ori am avut probleme pe care credeam ca nu le
pot rezolva, cineva imi oferea ajutor...
Desi nu-i cunosteam pe oamenii aceia stiam foarte bine cine ii trimisese...
Jeanne Morris

Postata de: april Jan 2 2008, 03:29 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 1 2008, 05:19 PM)

"De aceea va spun: Nu va ingrijorati pentru viata voastra...
Tatal vostru cel Ceresc, stie de ce lucruri aveti trebuinta..."
Matei 6:25, 32

In luna septembrie a anului in care s-a nascut cel de-al doilea copil al nostru, eu si sotul meu ne-am mutat dintr-un orasel mic, intr-unul mai mare...eram tineri si nu aveam bani de buzunar, asa ca am inchiriat o rulota pe care am instalat-o in padurea de la marginea orasului. La scurt timp, sa nascut fiul meu Steve, cu doua saptamani inainte de termen si cantarind mai putin de 2 kg. Copiii acestia au nevoie de ingrijiri speciale, dar care costa foarte mult...stiind ca mai aveam de platit si spitalizarea, pe langa cheltuielile pentru casa noua, ne intrebam cum o sa putem achita datoriile imense pe care le acumulaseram...Dar stiam ca Domnul ne va ajuta si ca ne vom descurca, intr-un fel sau altul.
Casa noastra cea noua era mica si izolata, dar imi placea la nebunie...copacii ne inconjurau cu ramurile lor bogate si singurii nostri vecini erau ratonii si veveritele. Imi placeau si plimbarile lungi pana la magazin, desi aveam de parcurs un kilometru si jumatate pana la drumul principal, inca 800 de metri pana la telefonul public si inca pe atat pana la magazin. Drumul pana acolo si inapoi era de 6 km...Imi asezam copii in carucior si porneam intr-o aventura de neuitat, ca sa cumparam paine si lapte, nestiind niciodata ce pasari salbatice si ce animalute vom intalni pe drum...
Intr-o dimineata, la inceputul lunii decembrie, m-am trezit intr-o lume cu totul noua. In timpul noptii, o furtuna de zapada transformase padurea noastra intr-un univers magic, cu nea imaculata ce acoperea pamantul si gardurile si cu turturi de cristal prinsi de copaci...m-am ridicat repede din pat si mi-am trezit copilasii, sa le arat frumusetea iernii...Fiica mea de doi ani Evelyn era deja nerabdatoare sa o imbrac. Cand am vrut sa-l trezesc pe fiul meu, mi-am dat seama ca avea febra mare...speriata am constientizat ca eram cu totul izolati. Nu aveam telefon si trebuia sa parcurgem cel putin 3 km sa cerem ajutor. In plus locul unde ne instalasem rulota nu era proprietatea nimanui, asa ca nimeni nu avea sa ne trimita pluguri sa inlature zapada...Era imposibil sa-mi iau copii in brate si sa ies in nameti. Daca as fi avut o sanie, ca sa ajung la statia de autobuz...Daca ar circula autobuzul..era imposibil sa-mi duc copilul la doctor...nu puteam face nimic...simteam o teama cumplita invadandu-mi fiinta...
Am ingenuncheat si m-am rugat:
- Doamne, te implor ajuta-ma! Imi e teama si nu stiu ce sa fac ca sa-mi salvez copilasul...in timp ce asteptam un raspuns, mi-am dat seama ca nu analizasem problema la rece. Nu era nevoie sa duc copilul la doctor.
Trebuia doar sa-i descriu doctorului simptomele si sa cumpar medicamentele. Calma am inceput sa ma infofolesc ca sa pornesc spre telefon, tocmai imi puneam ghetele cand am auzit un ciocanit in usa...Nu stiam cine poate fi, singurul om care stia unde suntem era sotul meu, iar el era plecat din oras...
Am deschis usa si spre surprinderea mea l-am vazut pe baiatul care livra lapte la magaziunl cel mai apropiat. Nu-i stiam numele dar il mai vazusem pe acolo de cateva ori si mai vorbisem cu el o data sau de doua ori. Mi-a zambit si mi-a spus:
- Buna , ai nevoie de lapte?
Uimita am incuviintat si i-am deschis usa larg, poftindu-l inauntru. El a continuat...
-Azi era sa nu mai ajung la munca...e o nebunie afara...dar n-am putut sa nu ma gandesc la tine si la copilasii tai. Stiam ca sunteti izolati aici si ca nu aveti lapte si m-am gandit sa iti aduc laptele aici, fiindca stati tare departe.
I-am turnat omului o ceasca de cafea apoi i-am spus ca fiul meu e bolnav.
- Stiu ca tu reprezinti raspunsul rugaciunii mele, daca ramai cu copiii pana vorbesc eu cu doctorul nu mai trebuie sa-mi fac eu griji...imi e teama sa-i las singuri. Dar pana sa apari tu nu credeam ca aveam de ales...
- Nici eu nu i-as lasa singuri. Ai face bine sa pornesti la drum. Mi-a zambit si a adaugat:
- Ma bucur ca m-am abatut din drum.
Cand am deschis usa in spatele meu am auzit-o pe Evelyn :
-Citeste-mi!
Desi cararea era formata, drumul pana la telefon a durat o ora. Am alunecat si am cazut de nenumarate ori. Cand am ajuns in dreptul telefonului public, eram extenuata. Dar Dumnezeu era alaturi de mine...l-am gasit pe doctor imediat. Si-a amintit de fiul meu si mi-a spus ca e o boala periculoasa pentru un copil asa fragil ca al meu. Dupa ce mi-a pus cateva intrebari si-a dat seama ca e o infectie la ureche si m-a asigurat ca antibioticele aveau sa-l vindece rapid.
- Dar m-a avertizat el, trebuie sa i le administrezi cat mai curand posibil...Maine s-ar putea sa fie prea tarziu... asa ca o sa sun la farmacie si sa le spun celor de acolo sa le pregateasca, sunt medicamente noi si scumpe dar sunt absolut necesare. Cum se numeste cea mai apropiata farmacie?
I-am dat numele unei companii mari pe care o vazusem la intrare intr-un magazin din zona si l-am intrebat:
- Cam cat credeti ca o sa ma coste?
Pretul pe care mi l-a zis mi s-a parut urias. De unde as putea sa fac eu rost de atatia bani? I-am multumit si am inchis telefonul gandindu-ma la o solutie.
Nu cunoasteam pe nimeni din oras. Am cautat in pagini aurii si am gasit numele unei asociatii filantropice, dar toate pareau sa aiba aceleasi reguli. De fiecare data raspunsul era identic:
- Veniti la noi, completam un formular, ca sa vedem daca intocmiti conditiile. Daca nu mai puteti astepta duceti copilul la spital. Unde? In cealalta parte a orasului, fireste.
Deja eram ingrozita. Nu mai aveam decat o moneda si nu mai stiam de unde sa fac rost de bani pentru medicamente...
Ma rugam in tacere:
- Doamne, te rog sa ma indrumi!
Apoi am auzit un glas calm si clar din spatele meu.
- Daca ai cere sa ti le dea pe gratis?
Ideea era asa ridicola ca imi venea sa rad. Dar, am spus doar atat:
- Da, Doamne. Voi face cum spui TU.
Nu credeam ca farmacistul ar fi facut un asemenea gest, dar daca nu-l intrebam nu puteam fi convinsa ca am facut tot posibilul.
Asa ca am folosit ultima moneda pe care o aveam ca sa sun la farmacie. Cand a raspuns farmacistul, l-am intrebat daca a primit o reteta de la doctorul meu. El a confirmat comanda si mi-a spus ca medicamentele erau pregatite. Am inspirat adanc, pregatindu-ma pentru refuz.
- Nu ma cunoasteti, i-am spus eu, locuiesc la cateva mile distanta intr-o rulota, la marginea soselei Sovereign. Nu am bani, dar copilul meu e foarte bolnav. Daca imi dati medicamentele acum, va voi plati cand voi avea bani.
Farmacistul raspunse:
- E in ordine. Veniti sa le luati sau preferati sa vi le livram?
- Le puteti livra? am intrebat eu uimita?
- Da, raspunse el. Un tanar a venit azi cu jeepul. M-am tot intrebat de ce a facut gestul asta, dar acum stiu.
- Ii multumesc lui Dumnezeu!
- Da, zis farmacistul. Si noi cei de aici facem asta destul de des...
Dupa ce i-am multumit, am inchis telefonul si m-am trantit in zapada uimita. I-am multumit lui Dumnezeu. Cred ca tocmai simtisem atingerea Gratiei Divine. A fost pentru prima data cand l-am simtit pe Dumnezeu atat de aproape...Dar, nu si ultima data. N-am avut o viata usoara, dar de cate ori am avut probleme pe care credeam ca nu le
pot rezolva, cineva imi oferea ajutor...
Desi nu-i cunosteam pe oamenii aceia stiam foarte bine cine ii trimisese...
Jeanne Morris

Postata de: april Jan 2 2008, 03:30 PM

LA MULTI ANI

Postata de: april Jan 2 2008, 03:47 PM

QUOTE(april @ Jan 2 2008, 09:30 AM)

Postata de: mallina2u Jan 2 2008, 05:56 PM

April, multumesc pt ganduri, sper sa va fie bine la toate mamicile, la cele in devenire, dar si tuturor oamenilor din vietile voastre!
Un an mai bun la toata lumea!

Postata de: mallina2u Jan 2 2008, 07:45 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 1 2008, 05:37 AM)

QUOTE(rux25 @ Jan 1 2008, 04:19 PM)

Postata de: rux25 Jan 2 2008, 07:49 PM

QUOTE(mallina2u @ Jan 2 2008, 07:45 PM)

Postata de: rux25 Jan 2 2008, 07:51 PM

Multumesc April, un an cu impliniri si realizari, iti doresc si eu!

Postata de: rux25 Jan 5 2008, 02:25 PM

"...Exista o frumoasa pilda despre valoarea femeii, pe care am auzit-o prima oara din gura batranului parinte Serafim Man de la Rohia, duhovnicul lui Nicolae Steinhardt. Un tanar ii spune unui cuvios parinte, unchi de-al sau, ca s-a insurat, ca a luat fata bogata, ca e frumoasa, gospodina, licentiata, ca e din neam bun si ca e directoare la o scoala.

In acest timp, parintele scria pe o hartie cate un zero dupa fiecare calitate. Nepotul continua si spuse ca este si buna credincioasa, moment in care calugarul pune inaintea celor sase zerouri cifra unu. Astfel, cele scrise pe hartie s-au transformat din nimic intr-un milion. Credinciosia femeii a dat valoare tuturor celorlalte calitati! "...

Postata de: rux25 Jan 9 2008, 10:43 AM

" Nu exista prietenie, nici iubire, care s-o egaleze pe cea a unei mame pentru copilul ei"

Fiica noastra Ariana, a trecut pragul de la bebelus la copil care face primii pasi, cu toata gama de lovituri si julituri. In aceste ocazii, intindeam bratele spre ea si-i spuneam: " Hai la mama"... Ea se tara in patru labute pana in poala mea, se ghemuia in bratele mele iar eu o intrebam: " Esti tu fetita mea?" Printre lacrimi dadea din cap" Da"...Apoi o intrebam:" Ariana, fetita mea dulce si frumoasa?"...Dadea iar din cap, de data asta, zambind. Iar eu terminam cu:" si o sa te iubesc ca intotdeauna, pentru totdeauna, fie ce o fi!" Se indeparta cu un chicotit si o imbratisare, gata de o noua provocare.
Ariana are acum patru ani si jumatate. Repetam inca ritualul pentru genunchii juliti si sentimentele ranite, seara la culcare si dimineata cand ne trezim...
Acum cateva saptamani am avut una dintre "zilele acelea proaste". Eram obosita, iritata si suprasatula de grija pentru un copil de patru ani, doi gemeni adolescenti si toate treburile din casa. Fiecare telefon sau fiecare bataie in usa anunta alta munca de o zi, care trebuia facuta de urgenta! Am atins punctul culminant dupa-amiaza cand m-am refugiat in camera mea pentru un plans zdravan.
Ariana a venit langa mine si a zis...: " Hai la mine". S-a varat in bratele mele, si-a pus manutele pe obrajii plini de lacrimi si a zis: " Esti tu mamica mea?". Printre lacrimi am dat din cap: " Da"..." Mamica mea dulce si frumoasa?"... Am dat iar din cap si am zambit..." Iar eu o sa te iubesc, ca intotdeauna, pentru totdeauna fie ce o fi"!...Un chicotit, o imbratisare stransa si m-am sculat din pat, gata pentru o noua provocare....
Jeanette Lisefski

Postata de: mallina2u Jan 9 2008, 12:14 PM

minunata, abia astept sa o vad si pe printesa mea cum va fi mai tarziu, deja avem ritual dimineata si seara, cand imi umple fata de pupici

Postata de: AdeDia Jan 9 2008, 01:01 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 9 2008, 10:43 AM)

Ariana a venit langa mine si a zis...: " Hai la mine". S-a varat in bratele mele, si-a pus manutele pe obrajii plini de lacrimi si a zis: " Esti tu mamica mea?". Printre lacrimi am dat din cap: " Da"..." Mamica mea dulce si frumoasa?"... Am dat iar din cap si am zambit..." Iar eu o sa te iubesc, ca intotdeauna, pentru totdeauna fie ce o fi"!...Un chicotit, o imbratisare stransa si m-am sculat din pat, gata pentru o noua provocare....
Jeanette Lisefski

Postata de: rux25 Jan 9 2008, 01:39 PM

QUOTE(AdeDia @ Jan 9 2008, 01:01 PM)

Doamne,ce frumos si emotionant!!!!Mie chiar mi-au dat lacrimile Copiii sunt niste minuni,pe care ni le-a dat D-zeu,sa ne faca viata mai frumoasa,sa simtim ca avem ptr.ce trai.Fara ei,viata ar fi pustie si searbada,fara esenta....
Ii multumesc lui D-zeu ptr.aceste minunate comori!!!!!!

Postata de: Miha79 Jan 9 2008, 02:09 PM

Azi am avut si eu putin timp pentru a citi aceste povesti sunt minunat de frumoase si emotionante

Postata de: rux25 Jan 9 2008, 02:31 PM

QUOTE(Miha79 @ Jan 9 2008, 02:09 PM)

Postata de: Miha79 Jan 9 2008, 02:59 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 9 2008, 03:31 PM)

Postata de: rux25 Jan 11 2008, 09:15 PM

A Fi mama- o indeltnicire banala?

Sigur ati auzit de "indeletniciri banale"...jocul acela foarte popular care consta in a da raspunsuri la intrebari banale. De multe ori m-am gandit ca " profesiunea de mama" seamana cu acest joc.
Sunt de parere ca ne petrecem o mare parte din timp intr-un labirint de banalitati, scotocind prin detaliile zilnice ale convietuirii familiale...fara sa gasim vreodata certitudinea ca am luat-o inaintea jocului sau am ramas in urma.
Cu aceste ganduri in minte am conceput si eu un joc de banalitati pentru mame. Regulile sunt simple--incepi cu zece bile si adaugi sau scazi in timp ce joci.
Esti gata? Foarte bine...putem incepe...


Cazul 1. Astepti sa soseasca primul copil. Daca te uiti la talia care ti se ingroasa rapid si-ti spui: " Imediat ce se va naste copilul, voi reveni la masura 42", scade doua bile- din cauza gandului tanjitor.
Cazul 2. Doi ani mai tarziu- astepti sa se nasca al doilea copil. Ca sa previi rivalitatea dintre frati, ai pregatit cu multa grija evenimentul- ai petrecut "timp calitativ" cu primul nascut, dandu-i o papusa sa o hraneasca, sa-i faca baie, sa o culce si sa o inveleasca, ca pe propriul lui bebelus. Cand noul fratior vine acasa, cel mare nu va fi gelos. Dar mai scade o bila, pentru ca va fi gelos- cainele.
Cazul 3. Primul tau copil iti spune ca in piesa de la scoala interpreteaza rolul unui stejar si are nevoie de costum maine dimineata. Daca stai pana la trei dimineata ca sa-i faci un costum original si novator, scade trei bile pentru ca ne dai noua celorlalte, un exemplu imposibil de urmat.
Pe de alta parte daca iti vari progenitura intr-un sac facut din hartie maro cu o gaura pentru cap si doua pentru maini, si lipesti niste frunze verzi pe fata si pe spate, adauga 5 bile. Tocmai ne-ai luat o piatra de pe inima.
Cazul 4. Ai acum trei copii si toti merg la scoala. Ai descoperit ca "mama" e sinonim cu taximetrist. Intr-o zi la fel ca toate celelalte, o lasi pe cea mica la lectia de muzica si duci apoi baietii la antrenamentul de la Liga mica. Dupa care te intorci sa o iei pe fetita sa-i duci acasa si pe cei doi membrii ai Ligii, culesi intre timp. Faci cina din mers pentru ca un membru al familiei trebuie sa fie la 19 la cor. S-a facut ora de culcare si descoperi ca ai un copil in plus. Dar nu intri in panica...s-a mai intamplat si inainte si stii ca o sa sune in curand telefonul pentru ca o alta mama a descoperit ca ei, ii lipseste unul. Adauga 5 bile pentru capacitatea ta de indurare.
Cazul 5. Dragii tai micuti pe care i-ai invelit cu multa dragoste seara la culcare, atatia ani, te trateaza deodata ca si cand ti-ai fi pierdut mintile de cand erai la gradinita. Le e jena sa fie vazuti cu tine. Ia ghiceste de ce: esti parintele unor adolescenti; creaturile acelea ciudate, care se simt inalti de 3 m si intangibili. Daca supravietuiesti acestei varste cu toate simturile intacte, adauga 8 bile pentru eroism sub ploaia de gloante. Pana atunci tine minte ca ai un As in maneca, cheile de la masina sunt la tine!
Cazul 6. Poti sa-ti dai seama ca vlastarul tau cel mare a venit acasa de la colegiu dupa maldarul de rufe murdare din hol. Daca ii duci hainele jos, la spalatorie, ca sa le sortezi, sa le speli si sa le calci ca in timpurile trecute...scade trei bile si sa-ti fie rusine! Daca in schimb, il iei de mana, ii arati unde sta masina de spalat de cand era mic, adauga 5 bile. Stii si tu ca unele din cele mai importante lucruri nu se invata la colegiu.
Cazul 7. Prin cine stie ce miracol, copii au devenit adulti responsabili. Din intamplare il auzi pe fiul tau, matur acum spunandu-i la culcare fiului lui, povestile pe care i le-ai spus tu odata lui; si lacrimi ti se scurg incetisor, pe obraz. Nu dispera- ele sunt perlele calitatii de parinte, si tocmai despre asta este vorba in jocul meu.
*****
Felicitari! Ai trecut linia de sosire, e timpul sa-ti aduni punctajul. Jocul pe care tocmai l-ai jucat, se cheama Calitatea de a fi mama"...si daca ti-au mai ramas cateva bile...ai castigat!

Jacklyn Lee Lindstrom

Postata de: mallina2u Jan 11 2008, 10:05 PM

cate bile trebuie sa adun eu si cate sa pierd... Oh, Doamne, sper sa fiu pregatita sa fac fata incercarilor viitoare, sa devin o mama mai buna, sa cresc un copil responsabil!
multumesc, Ruxi, tu cate perle ai adunat? ca le cam faci pe toate cu ai tai dragalasi..

Postata de: rux25 Jan 11 2008, 10:25 PM

QUOTE(mallina2u @ Jan 11 2008, 10:05 PM)

Postata de: rux25 Jan 12 2008, 01:49 AM

O poezioara pentru ..."sufletul de mama"


As prefera

As prefera sa fiu mama
Decat pe lume"cineva"
Sa cresc unul sau doi copii,
Normal, fara pretentii undeva.
As prefera sa tin la piept
Un bebelus imbujorat,
In loc de-un medalion de aur
Pentru sufletu-mi mai putin binecuvantat.
As prefera sa pun un copilas
In patul lui bine-nfasat,
Decat o diadema de regina
Pe capul meu infumurat.
As prefera sa spal o fetisoara
Cu doi ochi mari si luminosi,
Decat sa zugravesc faima-n culori,
Sau sa ma numar printre filosofi.

Meredith Gray

Postata de: AdeDia Jan 12 2008, 02:02 AM

M-ai facut din nou sa plang de emotie.... Nici macar nu incerc sa-mi numar bilele.....Ma gandesc ca doar inainte cu o secunda de clipa mortii,in fuga poate reusesc sa-mi dau seama cum stau cu...bilele Calitatea de mama,nu are finish....decat in acea clipa

Postata de: rux25 Jan 12 2008, 02:04 AM

QUOTE(AdeDia @ Jan 12 2008, 02:02 AM)

M-ai facut din nou sa plang de emotie.... Nici macar nu incerc sa-mi numar bilele.....Ma gandesc ca doar inainte cu o secunda de clipa mortii,in fuga poate reusesc sa-mi dau seama cum stau cu...bilele Calitatea de mama,nu are finish....decat in acea clipa

Postata de: rux25 Jan 12 2008, 12:28 PM

O iubire fara limite

Asta inseamna curaj...
sa suporti cu stoicism, ce iti trimite Cerul.
Euripides

Unul din lucrurile care imi plac cel mai mult este sa il privesc pe fiul meu Andrew, jucandu-se in parcul din apropierea casei noastre din Baltimore. Andrew nu e la fel de vorbaret sau ager ca alti copii de varsta lui, dar e la fel de frumos si dragalas. Si stiu ca in felul sau, are tot atat de daruit lumii ca si ceilalti copii.
A fost o vreme cand nu credeam ca sunt pregatita sa devin mama- cu atat mai putin mama lui Andrew. Aveam 17 ani cand am ramas insarcinata. M-am casatorit cu iubitul meu din liceu, Jim imediat dupa ce am absolvit si desi amandoi ne doream copii, ne temeam ca devenim parinti prea curand. Dar ne-am iubit copilul din momentul cand am aflat ca sunt insarcinata.
Pe masura ce burtica mea crestea, ne imaginam cum il incurajam pe micutul nostru la meciurile din Liga Mica sau cum isi arunca sapca in aer la ceremonia de absolvire a liceului. Ca majoritatea parintilor, visam ca fiul nostru va fi cel mai puternic, cel mai inteligent, cel mai frumos copil di lume. Dar in luna a opta fiind, am inceput deodata sa sangerez si Jim m-a dus repede la spital.
Mi s-au dat medicamente pentru a opri travaliul, dar echografia a aratat ca fatul era neobisnuit de mic.
- Ar putea avea sindromul Down, mi-au explicat cu blandete.
Si Jim si eu am plans si ne-am rugat.
- Doamne fa sa avem un copil normal!
Testele au aratat ca bebelusul avea nu numai sindromul Down, ci si un blocaj intestinal care necesita operarea de urgenta. Chiar daca ar fi supravietuit nasterii ar fi putut muri pe masa de operatie.
Stateam in pat, cu bratele in jurul burtii. Din felul cum descriau medicii sindromul Down, intelegeam ca fiul meu nu va juca niciodata in Liga mica nu va merge la o scoala normala si nici nu va avea o familie a lui. Va fi altfel, mai lent, si incapabil sa faca toate acele lucruri la care visasem noi.
Numai sa fii mama si era o provocare uriasa. Pentru mine era cea mai importanta atributie din lume si-mi doream cu disperare sa o fac cum trebuie. Inainte de a afla ca fiul meu va avea probleme, ma intrebam cu neliniste in suflet daca ii voi oferi copilului meu combinatia corecta de iubire intelegere si disciplina.
Acum nelinistea aceea se transforma in panica. Nu cred ca o sa ma descurc! gandeam chinuindu-ma singura. Si atunci a venit intrebarea doctorului:
- Jennifer, esti de acord sa incercam totul pentru a salva copilul?
O clipa l-am privit fix, fara sa inteleg. Sa faca totul...? Cuvintele mi se plimbau prin minte. Ce vrea sa zica? m-am gandit. Si cand in sfarsit s-a facut lumina in capul meu, am simtit cum creste in mine o iubire nestavilita, diferita de tot ce simtisem pana atunci.
Bineinteles ca vreau sa faca totul sa-mi salveze copilul! am gandit, lasandu-ma invadata de dorinta de a proteja. E vorba de copilul meu-- cum as putea dori altceva?
- Vreau sa am copilul acesta, i-am spus doctorului cu glasul intretaiat de plans. Si am sa-l iubesc, indiferent de cum va fi.
Doactorii mi-au provocat travaliul in noaptea aceea. Cand l-au pus in bratele mele pe micul Andrew l-am acoperit de sarutari.
Arata ca un ingeras, iar cand medicii l-au luat la operatie mi s-a frant inima. Sa-ti fie bine, micutul meu, am gandit. Mami te iubeste.
Operatia a reusit; exultam cand l-am adus acasa. Dar inima mi se strangea la privirile pline de mila pe care mi le aruncau prietenii si colegii de serviciu dupa ce-l vedeau pe Andrew.
Dar nu e asa de urat! gandeam. Si imi parea rau pentru Andrew. Sunt atatea lucruri in viata pe care nu o sa le faca, suspinam eu, nu e drept.
Cautand cu disperare ajutor, am intrat in legatura, la sugestia spitalului, cu un grup de sprijin pentru cei cu sindromul Down.
Ascultandu-i pe parinti vorbind despre sperantele lor, am stiut ca nu sunt singura. Si am aflat ca, probabil Andrew va fi in stare sa munceasca, sa-si faca prieteni si sa aiba o viata a lui. Dar, mai ales, sa fie fericit. Ce altceva si-ar mai putea dori o mama?
Cand Andrew a facut primii pasi si a gangurit primul "Ta-ta"...nu mi-am facut griji pentru cat de mult ramasese in urma. M-am bucurat in schimb- si am facut tot ce am putut sa-l ajut sa realizeze cat mai mult.
L-am inscris la cursuri de logopedie si terapie fizica, iar acasa faceam cu el exercitii de fortificare a capacitatilor motorii. Cand reusea sa manance singur, sau sa arunce mingea, aplaudam si radeam amandoi.
Andrew are cinci ani acum si ma uimeste tot timpul. Mereg la o scoala speciala si are prieteni, iar eu nu ma tem ca unii copii il vor necaji--pur si simplu, il adora cu totii.
Uneori mi se frange inima gandindu-ma la lucrurile pe care nu le va face niciodata. Dar ma gandesc la lucrurile minunate pe care le-a facut si pe care le va face--in propriul lui ritm. Si sunt sigura ca poti face orice cu curaj si dragoste...
Jennifer Hill
Extrasa din Woman's World Magazine

Postata de: rux25 Jan 12 2008, 05:19 PM

Ziua esecului

"Esecul e doar o amanare nu o infrangere.
Este un ocol temporar, nu o strada cu sens unic"...

Ca mama, de cate ori simt nevoia de ajutor, ma gandesc la mama si la bunica mea, femeile care au sadit semintele intelepciunii in sufletul meu, ca intr-o gradina tainica, pentru a inflori chiar si pe frigul cel mai aspru.
Intr-o zi mai mohorata ca de obicei, am ajuns acasa ca sa gasesc un al doilea aviz "deloc politicos" despre plata gazelor, si pe cei trei copii ai mei, "plouati" cat se poate.
Tommy, de 11 ani, suferea din cauza tunsorii.
-Invatatoarea mi-a luat sapca de pe cap, cica un domn nu sta cu palaria pe cap, intr-o incapere...
Imi spuse ca indurase toata ziua, remarcile rautacioase ale colegilor...precum"chelul" si "ras in cap" si a fost nevoit sa-si tina amandoua mainile pe cap toata ziua.
Lisa, clasa a doua, daduse dictare si omisese cuvantul "teama". Ironia si-a atins tinta, in ceea ce ma priveste.
Jenni clasa intai, fusese aspru dojenita pentru chicotitul nervos in timpul lecturii si ironizata din cauza poticnirii la citirea unei propozitii.
- Ei bine, dragii mei, azi e Ziua Esecului--cu litere mari--pentru noi. Hai sa sarbatorim evenimentul!
Scosi din supararea lor de socul celor auzite, s-au uitat la mine mai indeaproape.
- Bunica Towse imi spunea mereu: " Invatam mai mult din esecuri decat din succese. Cu cat piatra e roasa de necazuri, cu atat sare mai departe." Hai sa mergem la McDonald's pentru prima noastra petrecere de esec".
Dupa ea au urmat, multe si minunate petreceri de esec si am invatat sa cautam si in intamplarile dramatice ceva de sarbatorit, in loc sa suferim si mai mult din cauza lor. Sper ca am sadit si eu in sufletele copiilor mei semintele culese din intelepciunea predecesoarelor mele, ca sa fie imprastiate in propriile lor gradini, candva...
Judith Towse-Roberts

Postata de: rux25 Jan 13 2008, 06:05 PM

O tanara mama, diagnosticata cu o forma tratabila de cancer, s-a intors acasa de la spital, constienta de infatisarea ei si de pierderea parului din cauza iradierii. Statea pe scaun in bucatarie, cand aparu in usa, pe tacute, baietelul ei si o studie curios.
Cum mama incepu o explicatie, conceputa si repetata mai inainte, ca sa-l ajute sa inteleaga ce vedea, baietelul inainta si se cuibari in bratele ei. Absorbit de ganduri, isi lasa capul pe pieptul ei si statu asa o vreme. Mama ii spunea:
- Candva, sper sa fie curand, o sa arat iar ca inainte si atunci o sa ma fac bine...
Ingandurat copilul isi ridica capul. Cu franchetea celor sase anisori rosti:
- Alt par, aceeasi inima...
Mama n-a trebuit sa astepte acel "candva, sper sa fie curand"...sa se simta mai bine. Era deja mai bine...
Rochelle M. Pennington

Postata de: rux25 Jan 13 2008, 06:43 PM

- Mami, uite-te! striga fiica mea Darla, aratand cu degetul, un pui de soim plutind in aer.
- Ihmmm, am inganat eu, in timp ce conduceam cu gandul dus la programul strans al acelei zile.
Se posomori dezamagita.
- Ce s-a intamplat iubire? am intrebat-o complet absenta.
- Nimic, a raspuns fetita mea de sapte ani. Ratasem ocazia.
In apropierea casei, am incetinit ca sa ne uitam dupa caprioara albinoasa care iesea din umbra padurii pe inserat. N-a aparut in seara aceea.
- Are prea multe de facut asta-seara, am zis eu.
Cina, baia, telefoanele au umplut orele ramase pana la culcare.
-Hai Darla, e timpul sa te culci!
Urca in fuga scarile pe langa mine. Obosita am sarutat-o pe obraz, am spus impreuna rugaciunea si am invelit-o.
- Mami, am uitat sa-ti dau ceva! a zis.
Nu mai aveam rabdare sa o ascult.
Imi dai maine dimineata, am spus, dar ea a negat din cap.
- N-ai sa ai timp dimineata! mi-a raspuns ea suparata...
- O sa-mi fac timp, am zis impaciuitoare.
Uneori chiar daca ma straduiesc, timpul mi se scurge printre degete ca nisipul din clepsidra, niciodata de ajuns. N-am niciodata indeajuns tinp pentru ea, pentru sotul meu, si absolut deloc pentru mine.
Nu voia sa se dea batuta inca. Isi stramba nasucul pistruiat a suparare si-si dadu parul cu mana la o parte.
- Ba n-ai sa-ti faci! Are sa fie la fel ca azi, cand ti-am spus sa te uiti la soim. Nici macar nu ai auzit ce am spus.
Eram prea obosita sa o contrazic; pusese punctul pe "i" si nu aveam ce sa fac.
- Noapte buna, si am iesit...
Privirea ei albastru cenusie nu mi-a dat pace pana tarziu. Ma gandeam cat de putin timp ne-a ramas pana cand se va maturiza si-si va lua zborul.
- De unde posomoreala? m-a intrebat sotul meu?
I-am povestit.
- Poate n-a adormit inca. Du-te sa vezi, a zis cu autoritatea parintelui care stie ca are dreptate. I-am urmat sfatul cu gandul ca mi-as fi dorit sa-mi vina mie ideea asta...
Am intredeschis usa, iar lumina lunii se revarsa peste trupusorul ei adormit. Ramasese in mana cu ramasitele unei foi mototolite si rupte. I-am deschis pumnisorul incetisor...ca sa aflu motivul discordiei noastre...
Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Rupsese in bucatele o inima mare rosie pe care scrisese o poezioara, intitulata..."De ce o iubesc pe mama?
Am adunat cu grija bucatelele rupte. Odata intregul refacut, am citit ce scrisese:

"De ce o iubesc pe mama!

Desi esti ocupata si muncesti din greu
Gasesti intotdeauna timp de joaca
Te iubesc mami, pentru ca
Eu sunt cea mai mare parte din ziua ta ocupata..."

Cuvintele ei m-au sagetat direct in inima. La sapte ani, avea intelepciunea lui Solomon.
Zece minute mai tarziu, ii duceam in camera o tava incarcata cu doua cesti de ciocolata fierbinte cu frisca deasupra, ca doua flori de nalba si doua sandvisuri cu unt de castane si gem. Am mangaiat-o incetisor pe obrajor si mi-am simtit inima inundata de iubire.
Genele-i lungi si negre fluturara ca niste aripioare cand clipi din ochi, trezita dintr-un somn fara vise, si se uita la tava din mana mea.
- Pentru ce e asta? ma intreba nedumerita de invadarea mea nocturna.
- E pentru tine, pentru ca tu esti cea mai mare parte din ziua mea ocupata.
A zambit si pe jumatate adormita, a baut ceasca de ciocolata. Apoi s-a intors la somnul ei, neintelegand prea bine, cat de adevarate erau vorbele mele.
Cindy Ladage

Postata de: mallina2u Jan 13 2008, 07:13 PM

Oh, Doamne, Ruxi, cata emotie, mi-au dat lacrimile ... ce mi-as dori ca fetita mea sa fie toata partea mea din zi si noapte mereu, chiar si cand ma voi intoarce la serviciu...
multumesc,

Postata de: AdeDia Jan 13 2008, 09:00 PM

Din nou mi s-au umplut ochii de lacrimi si inima de duiosie.
Ce minunati sunt copiii si uneori mai intelegatori decat ne putem noi imagina
Multumesc Rux

Postata de: VALERIA OANA Jan 14 2008, 01:01 PM

Daca iti spun ca tu esti trandafirul nostru....ma crezi?

Postata de: rux25 Jan 14 2008, 01:08 PM

QUOTE(VALERIA OANA @ Jan 14 2008, 01:01 PM)

Postata de: rux25 Jan 14 2008, 02:38 PM

Toti acei ani

Cele doua fete ale prietenei mele, Debbie, erau la liceu cand ea a acuzat simptome asemenatoare celei de gripa. S-a dus la medicul familiei lor, care i-a spus ca virusul gripei a ocolit-o. In schimb, fusese atinsa de virusul iubirii si era prin urmare insarcinata...
Nasterea lui Tommy, un prunc sanatos si frumos, a fost evenimentul familei, sarbatorit ca atare, iar odata cu trecerea timpului, parea ca fiecare zi aducea un alt motiv pentru sarbatorirea faptului ca Tommy, exista in viata lor. Era dragalas, grijuliu, ii placea sa rada--era o bucurie sa-l ai in preajma.
Intr-o zi--Tommy avea vreo cinci anisori-- el si Debbie se duceau la o plimbare. Dupa obiceiul copiilor, Tommy o intreba pe Debbie din senin:
- Mami, cati ani aveai cand m-am nascut?
-Treizeci si sase. Da' de ce? il intreba Debbie, minunandu-se ce o fi in mintea lui?
- Ce pacat! replica Tommy...
- Ce vrei sa spui? intreba Debbie...usor intrigata.
Uitandu-se la ea cu ochii plini de dragoste, Tommy raspunse...
- Ia gandeste-te la toti acei ani...in care nu ne-am cunoscut...
Alice Collins

Postata de: rux25 Jan 14 2008, 08:46 PM

Se trage din familie

O tanara pe nume Mary dadu nastere primului ei copil si pentru ca sotul ei isi satisfacea stagiul militar, ea petrecu cateva saptamani dupa nastere cu parintii ei.
Intr-o zi Mary ii spuse mamei ei ca o surprinde faptul ca parul bebelusului ei este rosu, cand ea si sotul ei erau blonzi.
- Ei Mary, aminteste-ti ca tatal tau avea parul rosu, ii spuse mama.
- Mama, dar asta nu are nici o importanta pentru ca voi, m-ati infiat...
Cu un zambet strengaresc pe fata, mama rosti cele mai frumoase cuvinte pe care le auzise fiica ei vreodata:
- Intotdeauna uit...
The best of Bits & Pieces

Postata de: Mih@ela Jan 14 2008, 10:09 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 14 2008, 03:38 PM)

Toti acei ani

Cele doua fete ale prietenei mele, Debbie, erau la liceu cand ea a acuzat simptome asemenatoare celei de gripa. S-a dus la medicul familiei lor, care i-a spus ca virusul gripei a ocolit-o. In schimb, fusese atinsa de virusul iubirii si era prin urmare insarcinata...
Nasterea lui Tommy, un prunc sanatos si frumos, a fost evenimentul familei, sarbatorit ca atare, iar odata cu trecerea timpului, parea ca fiecare zi aducea un alt motiv pentru sarbatorirea faptului ca Tommy, exista in viata lor. Era dragalas, grijuliu, ii placea sa rada--era o bucurie sa-l ai in preajma.
Intr-o zi--Tommy avea vreo cinci anisori-- el si Debbie se duceau la o plimbare. Dupa obiceiul copiilor, Tommy o intreba pe Debbie din senin:
- Mami, cati ani aveai cand m-am nascut?
-Treizeci si sase. Da' de ce? il intreba Debbie, minunandu-se ce o fi in mintea lui?
- Ce pacat! replica Tommy...
- Ce vrei sa spui? intreba Debbie...usor intrigata.
Uitandu-se la ea cu ochii plini de dragoste, Tommy raspunse...
- Ia gandeste-te la toti acei ani...in care nu ne-am cunoscut...
Alice Collins

Postata de: rux25 Jan 14 2008, 10:17 PM

QUOTE(Mih@ela @ Jan 14 2008, 10:09 PM)

La citirea ultimei fraze,m-a trecut un fior!

Postata de: rux25 Jan 15 2008, 02:04 PM

MAINILE MAMEI

" Lumea asta e plina de minuni
Si caile Domnului sunt multe si marete;
Dar nimic nu se poate compara
Cu frumusetea mainilor unei mame."

In urma cu cativa ani, cand m-a vizitat mama, m-a rugat sa o insotesc la cumparaturi fiindca avea nevoie de o rochie noua. In general mie nu-mi place sa merg la cumparaturi cu altcineva si nu sunt o persoana rabdatoare, dar am hotarat sa o insotesc pe mama.
Am vizitat aproape toate magazinele cu rochii de femei si mama a probat o multime, respingandu-le pe toate. Pe masura ce orele se scurgeau, eu incepusem sa obosesc si mama se simtea frustrata.
In sfarsit in ultimul magazin, mama a probat o rochie superba albastra din trei piese. Bluza avea o funda la gat si in timp ce ne aflam in cabina o priveam pe mama chinuindu-se sa o incheie. Mainile ei fusesera atat de afectate de artrita incat nu reusea sa le mai miste cum trebuie. Intr-o clipa nerabdarea mea a fost inlocuita de un val de compasiune pentru MAMA.
Mi-am schimbat pozitia, incercand sa-mi ascund lacrimile ce imi curgeau involuntar pe obraji. Revenindu-mi m-am intors spre ea si am ajutat-o sa incheie fundita. Rochia era frumoasa si mama a cumparat-o. Cumparaturile se terminasera, dar intamplarea aceea mi-a ramas intiparita in minte.
In aceea zi m-am tot gandit la cabina de proba si imaginea mainilor mamei imi revenea in minte. Acele maini iubitoare, care ma hranisera, ma imbaiasera si ma consolasera mai presus de toate, se rugasera pentru mine, ma impresionau acum intr-un mod remarcabil.
Mai tarziu, m-am dus in camera mamei, i-am luat mainile in mainile mele, le-am sarutat si spre surprinderea ei, i-am spus ca are cele mai frumoase maini din lume.
Sunt recunoscatoare ca Dumnezeu m-a lasat sa vad cu alti ochi cat de nepretuita poate fi o mama care s-a sacrificat pentru copiii ei.
Nu-mi ramane decat sa ma rog ca, intr-o buna zi, mainile si sufletul meu sa-si castige o frumusete a lor...

Postata de: AdeDia Jan 15 2008, 09:01 PM

Rux iti multumesc inca o data Ptr toate aceste povestioare minunate.Sper ca nu te superi,pun o poezie dedicata mamei si mainilor ei minunate

Mama mea

Doua brate,patul meu,
Cald,duios si parfumat,
Cerul vietii cand e greu,
Loc de fuga minunat.

Cand durerea m-ancoltit,
Doctor bun e mana ei,
Soare dulce-a rasarit
Si-a topit toti norii grei.

Nopti de veghe pierde-n sir,
Ca un inger pazitor,
Daca greu cumva respir,
Ea-i cuprinsa de fior.

Doua maini la ruga stau,
Zi si noapte,straja grea,
Nu se-apropie cel rau,
Cine-i asta????Mama mea!!!!

Postata de: rux25 Jan 15 2008, 09:05 PM

QUOTE(AdeDia @ Jan 15 2008, 09:01 PM)

Rux iti multumesc inca o data Ptr toate aceste povestioare minunate.Sper ca nu te superi,pun o poezie dedicata mamei si mainilor ei minunate

Mama mea

Doua brate,patul meu,
Cald,duios si parfumat,
Cerul vietii cand e greu,
Loc de fuga minunat.

Cand durerea m-ancoltit,
Doctor bun e mana ei,
Soare dulce-a rasarit
Si-a topit toti norii grei.

Nopti de veghe pierde-n sir,
Ca un inger pazitor,
Daca greu cumva respir,
Ea-i cuprinsa de fior.

Doua maini la ruga stau,
Zi si noapte,straja grea,
Nu se-apropie cel rau,
Cine-i asta????Mama mea!!!!

Postata de: AdeDia Jan 15 2008, 09:16 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 15 2008, 09:05 PM)

Ade, spun si eu Sarut Mana mamei tale minunate, si inalt o rugaciune pentru toate mamele noastre dragi...sa ne traiasca!!!

Postata de: rux25 Jan 16 2008, 11:15 AM

Biletele de dragoste

" Cand este vorba despre dragoste, "prea mult" nu este niciodata indeajuns"

As putea spune ca vantul rece de iarna loveste cu putere in fereastra noastra, creand un dans nebun al fulgilor de nea, un dans pe care noi il privim din fata unui foc vesel, caruia ii marturisim dragostea noastra.
As putea spune asta, dar as minti.
Furtunile care ne-au ravasit tinutul inca de la inceputul lunii noiembrie, s-au mai linistit acum, dar au lasat in urma lor, o priveliste trista, cu copaci cenusii, dezgoliti de frunze si viata. Se potrivea atat de bine cu straea noastra sufleteasca! Eu si sotul meu, pendulam intre bucuria nemarginita pe care ne-a adus-o fiul nostru in varsta de doua luni si disperarea creata de neputinta de a dormi sau de lipsa timpului destinat intimitatii noastre. Discutiile pe care le purtam impreuna, in special cele din ultimile doua saptamani, nu sugerau deloc o gangureala de indragostiti, ci mai degraba o latratura de pitbulli.
M-am intors la serviciu dupa numai sase saptamani de concediu, fiind in pragul depresiei postnatale. Ma simteam grasa si incompetenta. sotul meu era macinat de un puternic sentiment de vinovatie si se indeparta de mine, pe zi ce trecea. Cele cateva cuvinte pe care ni le adresam dimineata erau singurele dovezi de atentie pe care ni le dadeam unul altuia.
Dupa o zi extrem de obositoare, m-am asezat langa baietelul nostru adorabil, mangaindu-i visatoare obrajii catifelati, manutele moi, piciorusele..cand- ei bine!--am adormit. Am avut un somn adanc fara vise, somnul unui om complet epuizat, in timp ce sotul meu astepta sa ma trezesc sa putem relua discutia pe care o incepusem cu doua zile in urma. Ii simteam vag, prezenta in camera, dar m-am lasat purtata pe aripile somnului binefacator.
M-am trezit cateva ore mai tarziu din cauza scancetelor pe care le scotea baietelul meu flamand si am vazut ca sotul meu dormea si el dus...langa mine. Dupa ce fiul meu s-a intors din nou in lumea lui fericita a viselor, m-am ridicat sa beau un pahar cu apa. Cand am ajuns in hol am inceput sa caut intrerupatorul, iar cand am aprins lumina, am descoperit primul biletel, dintr-o serie lunga de biletele de dragoste. Era prins de fotografia noastra de familie si "spunea": " Te iubesc...pentru ca mi-ai daruit o familie."
Cu rasuflarea intretaiata de emotie, am pasit mai departe pe hol, si am gasit alt biletel: " Te iubesc pentru ca ai un suflet atat de generos." M-am plimbat o jumatate de ora prin casa, gasind la fiecare pas, cate o dovada nepretuita de dragoste si pretuire. Biletelul de pe oglinda din baie, glasuia asa:"Te iubesc pentru ca esti frumoasa." Cel de pe mapa cu eseuri spunea: " Te iubesc pentru ca esti o profesoara de exceptie." Cel de pe frigider imi transmitea: " Te iubesc pentru ca esti atat de dulce!" Biletelele pe care le-am gasit apoi pe televizor, pe dulapurile din bucatarie sau de pe usa de la intrare imi spuneau: " Te iubesc pentru ca esti nostima...esti inteligenta...esti creativa...pentru ca imi lasi impresia ca pot face orice in lumea asta...TE IUBESC PENTRU CA ESTI MAMA FIULUI NOSTRU." Iar ultimul pe care l-am gasit, lipit pe usa dormitorului nostru glasuia in felul urmator: " Te iubesc pentru ca ai acceptat sa fii sotia mea."
Era o dovada extraordinara de dragoste, ce avea sa ma poarte pe aripile sale in noptile fara somn si sa imi redea bucuria de a trai.
M-am strecurat apoi tiptil in pat si m-am cuibarit in bratele sotului meu minunat.
Gwen Romero

Postata de: april Jan 16 2008, 09:52 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 14 2008, 02:46 PM)

Se trage din familie

O tanara pe nume Mary dadu nastere primului ei copil si pentru ca sotul ei isi satisfacea stagiul militar, ea petrecu cateva saptamani dupa nastere cu parintii ei.
Intr-o zi Mary ii spuse mamei ei ca o surprinde faptul ca parul bebelusului ei este rosu, cand ea si sotul ei erau blonzi.
- Ei Mary, aminteste-ti ca tatal tau avea parul rosu, ii spuse mama.
- Mama, dar asta nu are nici o importanta pentru ca voi, m-ati infiat...
Cu un zambet strengaresc pe fata, mama rosti cele mai frumoase cuvinte pe care le auzise fiica ei vreodata:
- Intotdeauna uit...
The best of Bits & Pieces

Postata de: rux25 Jan 16 2008, 09:54 PM

QUOTE(april @ Jan 16 2008, 09:52 PM)

Postata de: rux25 Jan 17 2008, 05:38 PM

ADOPTAND UN VIS

Michael sau Michelle.
Inainte sa ne casatorim, eu si Richard stabiliseram ca acesta sa fie numele primului nostru copil.
Planificasem totul.
Doi ani mai tarziu, Richard traversa podiumul ca sa i se inmaneze diploma de absolvire a colegiului. Era timpul sa ne indeplinim visul de a avea o familie.
In urmatorii doi ani, ne-am rugat la Dumnezeu sa raman insarcinata. Dar fiecare luna, ne umplea de deznadejde, pana cand, intr-o zi, am fost atat de sigura ca am ramas insarcinata, ca am facut o programare la doctor.
Zambind, doctorul mi-a spus: " Esti insarcinata."
As fi vrut sa dansez de fericire. Urma sa nasc pe la inceputul lunii noiembrei, "cam pe trei noiembrie", a zis doctorul.
Urmatoarele sase saptamani, le-am petrecut cu pregatirile. Am facut totul in afara de anuntul in ziar. Richard incepu sa aranjeze camera copilului.
Incercam sa ne imaginam cum va arata fiul sau fiica noastra.
Gandurile mele se concentrau asupra copilului care crestea in inauntrul meu.
- Ma ingrijoreaza faptul ca nu aud nici o bataie de inima mi-a spus doctorul la al treilea consult.
Jumatate de ora mai tarziu plangeam in cabinetul lui, in timp ce el imi explica ca analiza sangelui nu arata ca as fi fost vreodata insarcinata.
- O falsa sarcina, a spus el. Mintea ta a vrut-o atat de mult, incat trupul tau, a crezut-o.
Bebelusul Michael sau Michelle...nu exista... Nu aveam de ce sa jelim...dar noi, am plans totusi.
Asa a inceput decada de teste de fertilitate si invidie cand ne uitam la prietenii nostrii care aveau copii. Mi se strangea inima cand ma fortam sa zambesc auzindu-i povestind despre copii lor.
Alte teste de sarcina. Alti kilometri facuti prin camera si alte rugaciuni. Raspunsul era nu. Rezultatele erau intotdeauna la fel. Visul nostru se spulbera iar si iar...
Ne-am adancit in munca--Richard la scoala, eu in scris. Dar cum dorinta noastra de a avea copii era foarte puternica ne-am inscris la un curs de adoptie.
Am aruncat o privire prin sala plina de cupluri emotionate. Visul nostru ar putea deveni realitate?
Mi-era teama sa sper..
-Asta-i sansa noastra, imi sopti Richard.
Am inceput sa mergem la cursrile pentru adoptie...In fiecare luni seara, timp de zece saptamani am ascultat, am jucat rolul de parinti, am discutat despre bucuria si incercarile prin care trec cei care vor sa adopte acei copii care au nevoie de camin.
Odata cu acest efort a venit si bucuria pregatirilor. Cat mai aveam de asteptat pana la venirea copilului?
El sau ea va veni cu inima franta si cu sufletul indurerat? Cat va dura pana se va realiza legatura dintre noi si copil si invers? Va semana copilul nostru cu cel la care visasem cu atatia ani in urma?
Impreuna cu Richard am pregatit al doilea dormitor din casa. Sa-l facem camera copilului? Sau camera de joaca? Aveam atatea planuri, si asa putina informatie care sa ne ajute.
Cu dragoste in suflet am pus in sertare sticle de lotiuni, pudra pentru copii, biberoane si carti.
Adeseori ma asezam pe jos in camera vopsita cu alb si galben si visam la copilul care va dormi si se va juca aici. Am cumparat jucarii si animale de plus. Asteptau cuminti manutele care se vor juca cu ele..
Apoi pe 3 noiembrie, 1993 a sunat telefonul si viata noastra s-a schimbat.
- Kathy, e ceva ce-ti doresti foarte tare de Craciun? m-a intrebat consiliera noastra.
Aproape ca ii auzeam zambetul. Am strans receptorul in mana si am soptit: " Da "
- Ei bine, avem vesti bune.
Apoi mi-a povestit despre o fetita in varsta de 8 luni. O fetita!
O sa ma trezesc si o sa descopar ca nu a fost decat alt vis?
- O cheama Teresa Michelle...
Am ramas fara grai. Michelle. Visasem, cu opt ani in urma la propria noastra fiica Michelle. Si atunci s-a aprins luminita. Era 3 noiembrie... Cat de bun a fost Dumnezeu cu noi raspunzand chemarii noastre!
Am incercat sa-mi imaginez cum va fi cand voi tine acest copil in brate.
In doua saptamani am inceput vizitele de trei zile obligatorii.
Am privit in ochii fetitei mele. A zambit si a intins manutele. Am tinut-o in brate si am tras in piept mirosul de pudra si lapte , mai dulce decat o intreaga gradina de trandafiri.
Fiica noastra Michelle a sosit.
Pe 23 noiembrie a venit sa locuiasca in casa si in inimile noastre.
Dragostea noastra pentru ea creste cu fiecare zi. Are aproape patru ani acum si adora sa asculte povestea adoptiei ei, cum am asteptat-o si cum ne-a fost dor de ea.
Sperantele si visurile nu trebuie sa moara.
Noi ne-am vazut visul revenind la viata si strigandu-ne Mama si Tata.
Kathryne Lay

Postata de: sgabi7 Jan 17 2008, 06:15 PM

Rux25, multumim din suflet si pentru aceasta poveste! Oamenii astia care adopta copii sunt adevarati eroi. BRAVO LOR! Nu oricui ii este atat de usor sa faca acest gest. Eu personal am tot respectul pt mamele adoptive. Dumnezeu sa le binecuvanteze si sa le dea viata lunga si buna ca sa se bucure cat mai mult de aceste suflete. Tot respectul si admiratia si pt tatii adoptivi care sustin aceasta hotarare. Nu m-am prea gandit serios la asta pana acum, dar citind aceasta povestioara mi s-au umezit ochii. Multumesc Rux25 ca de fiecare data reusesti sa ne atingi sufletele.

Postata de: rux25 Jan 17 2008, 06:17 PM

QUOTE(sgabi7 @ Jan 17 2008, 06:15 PM)

Rux25, multumim din suflet si pentru aceasta poveste! Oamenii astia care adopta copii sunt adevarati eroi. BRAVO LOR! Nu oricui ii este atat de usor sa faca acest gest. Eu personal am tot respectul pt mamele adoptive. Dumnezeu sa le binecuvanteze si sa le dea viata lunga si buna ca sa se bucure cat mai mult de aceste suflete. Tot respectul si admiratia si pt tatii adoptivi care sustin aceasta hotarare. Nu m-am prea gandit serios la asta pana acum, dar citind aceasta povestioara mi s-au umezit ochii. Multumesc Rux25 ca de fiecare data reusesti sa ne atingi sufletele.

Postata de: april Jan 17 2008, 07:34 PM

[quote name='rux25' date='Jan 17 2008, 11:38 AM' post='103168']

ADOPTAND UN VIS

Postata de: rux25 Jan 17 2008, 11:27 PM

Ia vedeti...va recunoasteti??? eu cred ca da


DE CE O IUBESC PE MAMA

Mama si tata se uitau la televiz or cand mama a spus," Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce in pat."

O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi.

Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata.

Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa.

Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aseaza agenda de telefon la loc in raf t.

Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.

Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun.

Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notita pentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei.

Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.

Tata ii striga," Credeam ca te duci in pat."

"Sunt pe drum," raspunde ea.

Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa.

Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile.

In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi aseaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi.

Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pe ntru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.

In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular," Ma duc in pat."

Si o si face ... fara nici un alt gand.

Vi se pare ceva iesit din comun? Va mai mirati de ce femeile traiesc mai mult?

PENTRU CA SUNT FACUTE PENTRU CURSA LUNGA...( si nu am putea sa murim mai repede pentru ca inca avem atatea de facut!!!)

Trimiteti unor femei extraordinare aceste randuri, o sa va multumeasca pentru asta. Eu tocmai am facut-o.

SI APOI DUCETI-VA IN PAT!

Postata de: rux25 Jan 19 2008, 12:35 PM

O minune mica



Miros a bebelus.

De cateva zile mirosul s-a lipit de mine. Am adormit cu gandul la el, mi-a lipsit senzatia de a-l tine in brate, m-a cuprins un dor frumos ca o liniste imensa.

E un inceput de om si continuarea a ceva magic. Isi plimba ochii mari prin camera, vede ingeri, imi strange degetul in pumnul micut incercand parca sa se agate de noul pe care inca nu l-a descifrat.

Are un dar pe care l-am pierdut cu totii undeva pe drum... darul de a descoperi lumea din jur fara sa o judece. Darul de a cunoaste fara sa-si faca pareri. Darul simplu de a fi, fara „de ce”-uri, fara „catre ce”-uri.

Este iubit fara sa i se ceara nimic in schimb si totusi, cand il tii in brate, cand ii simti capul lipit de inima ta speriata, cand iti lipesti buzele de capsorul curios, simti ca-ti daruieste mai multe decat orice om care a incercat intentionat sa-ti daruiasca.

E amestecul cel mai emotionant de minune si firesc.

Postata de: VALERIA OANA Jan 21 2008, 01:02 PM

TE IUBESC

Postata de: mallina2u Jan 21 2008, 02:44 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 19 2008, 05:35 AM)

Postata de: rux25 Jan 21 2008, 02:52 PM

QUOTE(VALERIA OANA @ Jan 21 2008, 01:02 PM)

Postata de: rux25 Jan 22 2008, 10:31 AM

PATURA




Dupa ce am terminat seminarul, m-am mutat cu sotia mea Kathy si cu fiul nostru de doi ani, Nate, intr-un sat din Alaska. Aparatele minuscule de zbor-- de trei sau patru locuri-- l-au speriat atat de tare pe micut incat a insfacat patura lui favorita si si-a acoperit capul pana la aterizarea pe pista infundata. Mai tarziu pe parcursul lunilor dure de acomodare care au urmat, cand invatam sa traim intr-un mediu nou, printre oameni de o cultura diferita, fiul meu nu pleca nicaieri fara paturica lui de protectie, incat in scurt timp s-a cam uzat. Nici nu adormea pana nu se cuibarea in patura aceea calduroasa.
Dupa doi ani de sedere acolo, am avut sansa de a fi invitat sa tin un discurs la o conferinta din Chicago. In timp ce imi faceam bagajele, Nate ma urma peste tot si ma intreba unde plecam, cat lipsesc, de ce trebuia sa le vorbesc acelor oameni, daca mai luam pe cineva cu mine.
Cizelandu-mi in minte discursul, eram cam absent si preocupat sa nu pierd avionul ca sa pot pleca din sat. Fuil meu era foarte ingrijorat pentru ca trebuia sa calatoresc pe timp urat cu un avion din acela care ii provoca atata teama. Il tot asiguram ca urma sa fie bine si l-am insarcinat sa aiba grija de mama lui pana la intoarcerea mea. Dupa o ultima imbratisare in pragul usii, am plecat spre pista gandindu-ma la conferinta.
Dupa ce am ajuns la hotel, nu am putut despacheta pana tarziu seara si m-am ingrozit in momentul in care am gasit in bagaje patura fiului meu. Imi imaginam cum sotia mea incerca cu disperare sa o gaseasca inainte de a-l culca pe fiul nostru. M-am repezit la telefon sa o sun pe Kathy si sa ii spun ca paturica era la mine in bagaje, astfel incat sa-l poata linisti si pe micul Nate. Nici nu ridicase bine receptorul ca i-am explicat intr-o rasuflare ca patura era la mine si ca nu aveam nici cea mai vaga idee cum o luasem in bagaje. Ea m-a intrerupt in mijlocul torentului meu de scuze si a incercat sa ma calmeze spunandu-mi ca stia toata povestea. Mi-a spus ca atunci cand ne-am despartit, l-a luat pe Nate in brate ca sa se poate uita pe fereastra si sa ma vada plecand. Apoi ea i-a sugerat sa se roage impreuna pentru ca eu sa am o calatorie fara evenimente. Stiind ca fiului nostru ii rea frica de avionul cu care urma sa plec, Kathy s-a rugat asa: " Doamne Sfinte, te rugam sa ai grija de tati cat timp zboara cu avionul acela micut." Dupa ce au terminat de rostit rugaciunea, Nate a linistit-o pe mama lui: " Nu te ingrijora mama, i-am dat lui tati patura mea ca sa-l protejeze..."
Reverend Dr. Bruce Humphrey

Postata de: rux25 Jan 23 2008, 03:07 PM

ALEASA
Nici carne din carnea mea
Nici suflet din sufletul meu
Dar totusi in mod miraculos al meu si numai al meu
Sa nu uiti nici macar o clipa
Ca n-ai crescut langa inima mea
Ci in ea...

Era povestea mea preferata in orice ocazie. " Avusesem grija de copii ani de zile, dar dupa o vreme se intorceau la parintii lor. Acum ne doream un copil al nostru, unul pe care sa-l pastram pentru "totdeauna"...
Cand mama incepea sa depene povestea, stateam de obicei in poala ei, ca sa-i vad chipul. Vazusem cativa din copii aceia in albumul cu fotografii: negri, albi, cafenii, dusi pe ganduri, privind drept in fata, sprijinindu-se de caine. In paginile cele mai recente, era un bebelus rotofei, fericit si aceea eram eu.
Mama continua: " Era noiembrie 1947 si ingrozitor de frig-- de fapt a fost cea mai friguroasa iarna din ultimii 100 de ani.
Trenul era deja in statie cand am ajuns noi, si pufaia nori uriasi de abur. Nu mai fusesem nocaieri de ani de zile din cauza razboiului asa ca dupa ce ne-am urcat, n-am avut rabdare sa stam jos...eram prea surescitati. Nu ne-a pasat nici de frig prea mult; totul era asa de frumos! Tara-ntreaga parea sa fii inghetat. Totul era alb."
Mama se oprea intotdeauna in acest punct si zambea iar eu imi imaginam un tinut de basm, cu pomii invesmantati in gheata, turturi din care picura apa, fulgi de nea inghetati pe geamurile trenului in constelatii scanteietoare.
" Am ajuns in cele din urma si am luat un autobuz care ne-a lasat in fata unei case imense. Stapana casei ne astepta si ne-a servit cu o ceasca de ceai ca sa ne mai incalzim. apoi ne-a condus sa vedem casa. Se afalu acolo duzini intregi de copii!
Fetite si baieti...unii cu parul blond, altii cu parul negru. erau ochi albastrii, iar altii cu ochii caprui ca ai tai. Am privit de jur imprejurul nostru timp indelungat--erau atat de multi si majoritatea erau atat de draguti. Chiar nu stiam tatal tau si cu mine cum sa alegem..."
Daca stateam in poala ma strangea atunci in brate, isi cobora privirea asupra mea si ma saruta pe crestetul capului. Daca stateam in fata ei, ii vedeam privirea fixata in departare si fata luminata de amintiri. Muream de nerabdare sa aud si restul si ma foiam ca un viermisor.
" Am ajuns, dintr-o data in alta camera si acolo in al doilea patut te-am vazut pe tine. Fornaiai pe nas la noi...ca si cand ne asteptai de o viata, iar noi am stiut imediat ca tu esti aceea pe care o voiam, ca si noi te asteptasem pe tine. Ne-am gandit ca esti cel mai dragut bebelus din toata casa aceea, cu chipul tau masliniu si cu claia de par negru. Ni s-a spus ca te cheama Susan si ca ai patru luni.
- Aceasta e aleasa? ne-a intrebat doamna, iar noi am spus:
- Da, ea e, cu siguranta aleasa.
Te-am infasat si ne-am intors la gara. Oamenii din tren se tot perindau pe la noi.
- O, ce copil frumos. E al dumneavoastra? ne intrebau ei, iar noi raspundeam:
- Da, tocmai am fost sa o alegem.
- Ei, dupa privirea ei, ati facut alegerea cea mai buna.
Iar noi raspundeam:
- Asa e.
Atunci ma faceam ghem si rontaindu-mi degetele de la piciorusem ma simteam aparte. Uneori imi parea rau de copiii obisnuiti. Ani de zile, ori de cate ori mergeam cu trenul ma gandeam ca perechile pe care le vedeam susotind in compartimentul nostru se duceau undeva sa faca rost de un copil care sa fie al lor.
Noi te-am ales pe tine trebuie sa fie cele mai dulci cuvinte in orice limba din lumea asta...
Sue West

Postata de: rux25 Jan 24 2008, 01:51 PM

INSPECTIA

Cercetasii, copilasi de 8, 9, 10 11,si 12 ani... erau in tabara. La o inspectie, directorul a gasit o umbrela frumos infasurata si pusa in dulapul unui micut cercetas.
Cum umbrelele nu erau pe lista obiectelor necesare, directorul l-a pus sa se explice.
- Domnule director, a raspuns baietelul oftand indelung, ati avut vreodata o mama?

Postata de: rux25 Jan 28 2008, 07:28 PM

Discutie intre doi embrioni

- Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
-
Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

Postata de: mallina2u Jan 28 2008, 07:35 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 24 2008, 06:51 AM)

QUOTE(rux25 @ Jan 28 2008, 12:28 PM)

Postata de: rux25 Jan 31 2008, 02:57 PM

...In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai sa ii iubeste pe toti la fel de mult.

Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.

Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.

Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.

La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".

Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"

Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"

Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.

Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".

Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.

Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.

Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.

Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.

Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.

Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.

Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.

S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."

Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti...

Postata de: AdeDia Jan 31 2008, 09:51 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 31 2008, 02:57 PM)

Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti...

Postata de: mallina2u Jan 31 2008, 10:07 PM

Oh, Doamne, emotionant, abia vad sa scriu printre lacrimi... iar, tu, Vio, ai spus exact ce trebuie, numai sa nu bajbaim prea mult si prea multi pana ajungem la acea intelepciune, la acel nivel...

Postata de: rux25 Jan 31 2008, 10:16 PM

ade, mallina ...asa este o poveste care te infioreaza ...trista, dar cu final fericit, e plina de intelepciune

Postata de: cristina67 Jan 31 2008, 11:35 PM

Nu stiu unde le gasesti dar toate sunt emotionante. Si din toate se poate invata ceva. Si povestea lui Susan mi-a placut foarte mult. Dupa cum ti-am spus... o adevarata enciclopedie !!!

Postata de: ella14 Jan 31 2008, 11:36 PM

QUOTE(rux25 @ Jan 31 2008, 04:57 PM)

...In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai sa ii iubeste pe toti la fel de mult.

Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.

Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.

Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.

La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".

Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"

Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"

Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.

Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".

Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.

Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.

Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.

Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.

Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.

Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.

Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.

S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."

Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti...

Postata de: rux25 Feb 5 2008, 08:34 PM

Mamici hraniti copii la san ...impresionant

http://www.youtube.com/watch?v=mE8hgdj4Pf4&feature=related...e tot o poveste pentru inimi de mamici...

Postata de: mallina2u Feb 5 2008, 08:41 PM

QUOTE(rux25 @ Feb 5 2008, 01:34 PM)

Mamici hraniti copii la san ...impresionant

http://www.youtube.com/watch?v=mE8hgdj4Pf4&feature=related...e tot o poveste pentru inimi de mamici...

Postata de: rux25 Feb 15 2008, 07:17 PM

Un dar indescriptibil


S-a furisat in lume si in bratele mele, pusa acolo de Ceruri. Vine drept de la Dumnezeu. Un dar indescriptibil. O privesc si simt cum aerul din jurul ei se umple de pace si puritate. Cu lacrimi de bucurie in ochi, ii soptesc:” Suntem fericiti ca esti aici. Am asteptat atat de mult sa te vedem”. Micuta deschide ochii – iar eu sunt transfigurata – o clipa eterna plina de infinitatea a ceea ce este viata. Vad in ochisorii ei recunoasterea totala, dragostea neconditionata si increderea absoluta. In clipa aceea simt, iar cu inima stiu, tot ceea ce trebuie sa stiu sa s-o indrum.
Intinsa in pat, doarme intre mine si taticul ei. Ii numaram degetelele de la maini si de la picioruse si ne minunam de perfectiunea unor forme atat de mici. Cautam asemanarile cu noi, dar si ceea ce o distinge de noi, facand-o unica. Nu spunem nimic, dar mintea si inima noastra sunt pline de ganduri – de sperantele si visurile pe care ni le facem pentru ea, de ceea ce va deveni, de darurile pe care ni le aduce odata cu venirea ei pe lume si de felul in care face cunostiinta cu lumea. Privind-o doar si simtind dragostea si dragalasenia pe care le aduce cu ea si ni se pare ca stresul si greutatea lumii ni se ridica de pe umeri si prinde forma ceea ce este important pe lume cu adevarat—ca si cand ne-am gasi in prezenta unui mare si intelept mag. E greu sa inchidem ochii si sa adormim.
Trec zilele si anii, iar noi suntem infiorati de transformarile fiintei ei in devenire. Primul zambet, primul cuvant, primul pas – toate conform planului, dar la timpul dorit de ea si in felul ei aparte… Ne invata cum sa ne jucam din nou. Sa redescoperim lucrurile pe care le vedeam candva si noi si sa intelegem.
Timpul va zbura, dintr-odata, va fi mare, o tanara gata sa-si ia zborul in lume si sa daruiasca lucrul pentru care a fost trimisa aici.. A o lasa sa plece va fi dureros, si totusi suntem constienti ca nu e a noastra ca sa o pastram. A venit la noi, sa ne invete ceva, sa ne aduca bucurie, sa ne intregeasca si sa ne uneasca cu Dumnezeu…
Jeannette Lisefsky

Postata de: mallina2u Feb 15 2008, 08:00 PM

Multumesc pt sufletul tau minunat!

Postata de: rux25 Feb 15 2008, 09:52 PM

QUOTE(mallina2u @ Feb 15 2008, 08:00 PM)

Multumesc pt sufletul tau minunat!

Postata de: rux25 Feb 17 2008, 07:26 PM

Lacrimile unei mame

Intr-o zi, o mama a primit o scrisoare din partea unei rude. Dupa ce a citit-o, a ramas mult pe ganduri. In cele din urma, a chemat-o pe fiica sa Ofelia, in varsta de 15 ani, si i-a spus.:
- Draga mea, matusa ta, care stii ca este in varsta si tare bogata, mi- ascris ca ar vrea sa te infieze. M-a asigurat ca la ea vei gasi, tot ce te-ar putea face fericita, si orice dorinta a inimii tale, ti-ar fi pe loc indeplinita.
Pentru o clipa, Ofelia, visa cu ochii deschisi, la rochii si toalete scumpe, la calatorii in strainatate, la petreceri stralucitoare si la alte lucruri pe care i le-ar fi putut aduce aceasta imprejurare.
Mama sa i-a zis:
- Bineinteles acest lucru nu se poate implini fara consimtamantul tau. Cu toate ca iti sunt mama, m-as simti vinovata daca, tinandu-te langa mine, as sta in calea fericirii tale. Pe cand rostea aceste cuvinte, lacrimile siroiau pe obrajii mamei, si vocea-i tremura... Ofelia vazandu-si mama atat de trista, a inceput si ea sa planga.
- Buna si scumpa mea mama! striga ea, cazandu-i la picoare si imbratisand-o. Nu duce nici o grija, pentru ca eu nu-mi pot afla fericirea parasindu-te pe tine, iubita mama a inimii mele...
Lacrimile tale ma incredinteaza indeajuns, ca am in inima ta o comoara de bunatate si iubire, pe care toate avutiile din lume nu le-ar putea inlocui. Ii voi scrie de indata matusii,
ca-i sunt recunoscatoare pentru bunavointa ce mi-a aratat-o, dar ca eu nu-mi voi parasi parintii.

Cand o fericire indepartata iti va straluci inainte,
De lacrimile parintilor tai sa iti
aduci aminte...

Postata de: mallina2u Feb 17 2008, 07:48 PM

eeii, ce e viata.. in urma cu niste zeci de ani, mi s-a intamplat acelasi lucru, matusa mamei a vrut sa ma adopte, sa imi ofere o viata de huzur, studii in strainatate ... ai mei nici nu au vrut sa auda, dar mi-au cerut parerea... stiu doar ca nu am putut s-o las singura pe mamica mea, eram cele mai bune prietene si simteam ca daca voi fi departe de ea, imi voi pierde radacinile, echilibrul... nu regret nimic, mai bine o viata plina de spirit decat una desarta!
dragostea de mama nu poate fi inlocuita de nimeni si nimic!

Postata de: rux25 Feb 17 2008, 08:24 PM

QUOTE(mallina2u @ Feb 17 2008, 07:48 PM)

eeii, ce e viata.. in urma cu niste zeci de ani, mi s-a intamplat acelasi lucru, matusa mamei a vrut sa ma adopte, sa imi ofere o viata de huzur, studii in strainatate ... ai mei nici nu au vrut sa auda, dar mi-au cerut parerea... stiu doar ca nu am putut s-o las singura pe mamica mea, eram cele mai bune prietene si simteam ca daca voi fi departe de ea, imi voi pierde radacinile, echilibrul... nu regret nimic, mai bine o viata plina de spirit decat una desarta!
dragostea de mama nu poate fi inlocuita de nimeni si nimic!

Postata de: rux25 Feb 20 2008, 10:50 AM

Bobby:atunci cand nu poti fi destul de puternic

Ca medic pediatru, am norocul sa fiu martor zilnic, la puterea miraculoasa si credinta celor mai fragili dintre noi. Unul dintre cazurile cu care m-am confruntat a fost acela al lui Bobby, un baietel de cinci ani care a fost diagnosticat cu leucemie.Boala lui Bobby se atenuase--acum incepuse sa-si revina --si venise la spital pentru o serie de analize de rutina. Bobby avea ochisorii de un albastru intens si un zambet timid care, la prima vedere, nu dezvaluia intelepciunea acumulata in timpul luptei contra cancerului pe care o purtase, timp de un an.
Bobby isi pierduse tot perisorul din cauza chimioterapiei.Din pricina substantelor chimice, avea greturi si nu putea manca. Bobby, fusese supus multor tratamente dureroase, iar testul de azi, nu avea sa fie o exceptie.
Mai trecuse prin asta si stia la ce sa se astepte. I-am explicat ce urma sa facem si de ce si i-am spus ca era foarte important pentru el, sa stea nemiscat. Bobby, m-a asigurat ca nu se va misca deloc si le-a spus asistentelor, ca nu e nevoie sa-l tina.
Cand am inceput, Bobby m-a intrebat:
- Dr. Brown, pot sa recit Psalmul 23, cat ma intepi?
- Sigur ca da, i-am raspuns eu. Apoi am inceput.
Bobby l-a recitat frumos, fara sa planga si fara sa se miste. Procedura a decurs bine. Cu intelepciunea lui de copil, m-a linistit:
Dr. Brown, sa stiti ca nu m-a durut prea tare. Noi, insa, stiam ca fusese dureros. Apoi, Bobby, ma lua prin surprindere intrebandu-ma:
- Dr. Brown, dv. stiti psalmul 23?
- Ei bine, nu stiu...Cred ca da, i-am spus eu, dandu-mi seama ca nu-l stiam prea bine.
- Sa va aud, zise Bobby.
Asa ca eu am inceput sa ma balbai si sa ma incurc. Il recitasem prost, in comparatie cu Bobby, iar eu nu aveam un ac infipt in coloana...si nici cinci anisori...
Am observat ca medicii si asistentele dispareau unul cate unul, de teama sa nu fie rugati sa recite psalmul. Gandul acela ii speria mai tare decat sa recite la teatru in fata unui public numeros.
Apoi Bobby ne spuse:
- Ar trebui sa invatati psalmul 23 pe dinafara. Cand il recitati cu voce tare. Dumnezeu va aude si va arata ca el e puternic atunci cand voi nu puteti fi puternici.
...si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.
James C. Brown


O fetita minunata ...recitand psalmul 23....emotionant
http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=9e7c4b40cf5a13cea6ca&page=1&viewtype=&category=tf

Postata de: mallina2u Feb 20 2008, 10:53 AM

Minunat!

Postata de: rux25 Feb 27 2008, 04:08 PM

DIN CAP PANA IN PICIOARE

Acum, cand cei patru copii ai mei, au trecut de douazecisicinci de ani, trupul meu, a inceput sa arate semnele cumplite ale batranetii. Astfel ca, atunci cand am plecat sa petrecem vacanta intr-o statiune de pe coasta statului Washington -- eram recunosc invidioasa pe domnisoarele silfide care se balaceau in apa.
Cand copiii s-au dezbracat de haine, ramanand doar in costumele de baie, i-am aruncat sotului meu Andy, o privire imploratoare, spunandu-i:
Te rog, du-te sa inoti cu ei! Nu pot sa stau dezbracata in fata tinerilor acelora de douazeci de ani.
El m-a privit cu uimire, dar s-a dus sa inoate cu copiii, in timp ce eu am ramas pe mal, sa veghez pruncul abia nascut.
In seara aceea Andy a venit la mine, cu o geanta misterioasa, din care a scos o sticluta cu lac de unghii de culoare roz.
- Vreau sa-ti dau cu oja unghiile de la picioare, imi spuse el.
- Ce vrei sa faci?
- Sa-ti dau cu oja unghiile de la picioare, repeta el, scotandu-mi sosetele.
Este o prostie, mi-am spus in sinea mea. Nici eu nu-mi vopsesc unghiile de la picioare.
Dar sotul meu, era extrem de insistent.
- Dar, de ce vrei sa faci asta? l-am intrebat eu?
- Pentru ca, vreau sa stii ca esti frumoasa din cap pana in picioare.
L-am privit atunci cu uimire pe cel cu care impartisem atatia ani din viata. Nu dorea doar sa ma protejeze de situatii stanjenitoare, ci sa-mi daruiasca frumusete cu mainile lui. M-am gandit atunci la tinerele acelea statuare, fara sa mai simt invidia de mai devreme. Sufletul mi-era cuprins de o recunostiinta fara margini.
Katherine G. Bond.

Postata de: rux25 Feb 28 2008, 03:57 PM

FUEGO


Cu dragoste pentru toate mamele...o poveste nescrisa...

Postata de: harasim Mar 8 2008, 09:07 PM

pot pune si eu o povestioara de suflet?

Postata de: rux25 Mar 8 2008, 10:00 PM

QUOTE(harasim @ Mar 8 2008, 09:07 PM)

Postata de: rux25 Mar 9 2008, 06:54 PM

FETITA TATII

M-am dus cu baietelul meu de o luna sa-mi vizitez parintii. In prima noapte pe care am petrecut-o in patul copilariei mele, l-am auzit pe tata sculandu-se si coborand in salon.
Apoi am auzit-o pe mama spunand:
- E rece. Vezi daca e bine invelit bebelusul.
Prefacandu-ma ca dorm, ca sa-l vad pe proaspatul bunic in actiune, aveam sa aflu curand ca o sa raman pentru totdeauna "fetita tatii"... Cand a intrat in camera, tata nu s-a dus la patutul copilului. A venit intai la mine, sa vada daca sunt bine invelita, dupa care s-a dus tarsaind picioarele in salon.
Reader's Digest.

Postata de: mariacci Mar 10 2008, 03:13 PM

E PRIMA DATA CAND INTRU AICI, DAR DE 2 CEASURI PLANG INTRUNA, NU-MI POT STAPANI LACRIMILE....

MULTUMESC RUX ! SUNT NISTE POVESTI MINUNATE SI VREAU SA LE SPUN SI COPIILOR...

M-AU EMOTIONAT ENORM!

Postata de: rux25 Mar 10 2008, 05:57 PM

QUOTE(mariacci @ Mar 10 2008, 03:13 PM)

E PRIMA DATA CAND INTRU AICI, DAR DE 2 CEASURI PLANG INTRUNA, NU-MI POT STAPANI LACRIMILE....

MULTUMESC RUX ! SUNT NISTE POVESTI MINUNATE SI VREAU SA LE SPUN SI COPIILOR...

M-AU EMOTIONAT ENORM! :

Postata de: rux25 Mar 13 2008, 12:00 AM

Un grup de psihologi a pus unor copii cu varste cuprinse intre 4 si 8 ani urmatoarea intrebare: “Ce inseamna dragostea?" Raspunsurile primite au fost mai adanci decat ne-am putea imagina. Iata-le:

"Cand bunica mea a facut artrita, nu mai putea sa se aplece sa-si faca unghiile de la picioare. Asa ca bunicul i le face de atunci mereu, desi are si el artrita la maini. Aceasta este dragostea." (Rebecca- 8 ani)

"Cand cineva te iubeste, felul in care iti rosteste numele este diferit. Chiar stii ca numele tau este in siguranta in gura lui." (Billy - 4 ani)

"Este dragoste cand o fata se parfumeaza, un baiat se da cu after shave, ies impreuna in oras si se miros reciproc." (Karl - 5 ani)

"Este vorba de iubire atunci cand mananci in oras si ii dai cuiva cei mai multi dintre cartofii tai prajiti, fara sa ii ceri in schimb cartofii lui." (Chrissy -6 ani)

" Dragostea este ceea ce te face sa zambesti atunci cand esti obosit." (Terri - 4 ani)

"Este dragoste atunci cand mami ii face cafea lui tati si ia o inghititura inainte de a i-o da, pentru a fi sigura ca gustul este OK." (Danny - 7 ani)

"Dragoste este atunci cand te saruti tot timpul. Apoi, cand obosesti de atata sarutat tot vrei sa fii impreuna si sa stai de vorba. Asa sunt mami si tati. Sunt caraghiosi cand se saruta." (Emily - 8 ani)

“Dragostea este ceea ce este cu tine in camera de Craciun daca te opresti din deschis cadouri si asculti." (Bobby - 7 ani)

"Daca vrei sa inveti mai bine sa iubesti, trebuie sa incepi cu un prieten pe care il urasti..." (Nikka - 6 ani - ne-ar trebui cateva milioane de Nikka pe aceasta planeta)

"Este dragoste atunci cand ii spui unui baiat ca iti place camasa lui, iar el se imbraca dupa aceea cu acea camasa in fiecare zi." (Noelle - 7 ani)

"Dragoste este intre un batranel si o batranica care sunt inca prieteni dupa atatia ani, desi se cunosc atat de bine." (Tommy - 6 ani)

"In timpul recitalului meu la pian eram pe scena si imi era frica. M-am uitat la oamenii care ma priveau si l-am vazut pe tatal meu care imi facea cu mana si imi zambea. Era singurul care facea asta. Si nu mi-a mai fost frica." (Cindy -8 ani)

"Mama ma iubeste mai mult decat oricine altcineva. Nimeni altcineva nu ma saruta seara inainte de culcare." (Clare - 6 ani)

"Este dragoste atunci cand mami il vede pe tati transpirat si mirositor si tot ii spune ca este mai frumos decat Robert Redford." (Chris - 7 ani)

"Este dragoste atunci cand catelusul tau te linge cand ajungi acasa, desi l-ai lasat singur toata ziua." (Mary Ann - 4 ani)

"Stiu ca sora mea ma iubeste pentru ca imi da intotdeauna hainele ei vechi si trebuie sa se duca sa isi cumpere altele." (Lauren - 4 ani)

"Atunci cand iubesti pe cineva genele ti se ridica si coboara si mii de stelute ies din tine." (Karen - 7 ani)

"Este dragoste atunci cand mami il vede pe tati pe toaleta si nu i se pare ridicol." (Mark - 6 ani)

"Nu trebuie sa spui te iubesc daca nu este adevarat. Dar daca este adevarat, trebuie s-o spui cat mai des... Oamenii uita." (Jessica - 8 ani)

Postata de: rodi78 Mar 13 2008, 12:15 AM

Sint atit de frumoase toate,nu ma pot abtine sa nu pling

MAMA-I CINTEC
MAMA-I SOARE
MAMA-I DULCE ALINARE.
MAMA-I ZIMBET
MAMA-I VIS,
MAMA-I FLOARE DE CAIS.
MAMA-I RAZA
MAMA-I DOR,
MAMA-I ARIPA DE ZBOR.
MAMA-I TOATE CITE SINT,
E IUBIREA PE PAMINT.

Postata de: rux25 Mar 13 2008, 12:27 AM

QUOTE(rodi78 @ Mar 13 2008, 12:15 AM)

Sint atit de frumoase toate,nu ma pot abtine sa nu pling

MAMA-I CINTEC
MAMA-I SOARE
MAMA-I DULCE ALINARE.
MAMA-I ZIMBET
MAMA-I VIS,
MAMA-I FLOARE DE CAIS.
MAMA-I RAZA
MAMA-I DOR,
MAMA-I ARIPA DE ZBOR.
MAMA-I TOATE CITE SINT,
E IUBIREA PE PAMINT.

Postata de: rux25 Mar 13 2008, 01:16 PM

Nu vreau sa am un nou fratior!

- Nu vreau sa am un nou fratior!
Acesta a fost raspunsul fiului nostru mai mare Brian, cand i-am spus ca eu si taticul lui, il asteptam pe cel de-al treilea copil. Supravietuisem primei runde de rivalitati intre frati, cand se nascuse fratele lui, Damian. Dar acum, varstnicul de trei anisori, Brian se tinea tare pe pozitie in privinta noului fratior si nici, logica ratiunea, sau talentul nostru persuasiv, nu l-au putut scoate dintr-ale lui.
Mirata, l-am intrebat:
- De ce nu vrei sa ai un nou fratior?
Cu ochisorii mari si plini de lacrimi, s-a uitat drept in ochii mei si a zis:
- Pentru ca vreau sa-l pastrez pe Damian...

Postata de: rux25 Mar 15 2008, 12:04 PM

Felicitarile

Micul Carol era un copil timid si linistit. Intr-o zi veni acasa si-i spuse mamei ca de Sfantul Valentin ar vrea sa pregatesca o felicitare pentru toti colegii de clasa.
Instinctiv, mama exclama: "Nu! Nu e cazul!"
In fiecare zi, ea se uita la copiii care se-ntorceau acasa de la scoala pe jos. Carol al ei se tara mereu ultimul. Ceilalti radeau si formau o mica gasca vesela, dar Carol nu se intovarasea niciodata cu ei. Mama se hotari sa-si ajute baiatul si-i cumpara lui Carol cartoane si creioane colorate. Timp de trei saptamani, seara de seara, Carol desena meticulos treizeci si cinci de felicitari de Sfantul Valentin.
Sosi ziua de Sfantul Valentin, iar Carol nu mai putea de emotie. Stranse cu grija toate felicitarile, le puse in ghiozdan si fugi afara. Mama se gandi sa-i faca prajitura lui preferata pe care s-o gasesca langa o ceasca calda de cacao cand se va intoarce de la scoala. Stia ca va fi dezamagit si poate in felul acesta ii va alina suferinta. Tuturor va da o felicitare, el insa, nu va primi niciuna.
In acea dupa-amiaza mama pregati prajitura si ceasca cu cacao. Cand auzi obisnuita zarva a copiilor, privi pe fereastra. Veneau ca de obicei razand si povestind. Si ca intotdeauna, Carol era ultimul, singur.
Intra aproape-n fuga in casa si-si arunca ghiozdanul pe un scaun. Nu avea nimic in mana, iar mama se astepta sa izbucneasca in lacrimi.
"Mama ti-a facut prajitura si cacao", spuse ea cu un nod in gat. Dar el aproape ca n-o auzi. Trecu mai departe, cu fata aprinsa, spunand tare:
"Niciunul macar. Niciunul macar!"
Mama il privi nesigura.
Iar copilul adauga: "N-am uitat pe niciunul macar, pe niciunul."

"Vointa Tatalui care m-a trimis este sa nu pierd pe niciunul din cei pe care mi i-a dat. " (Ioan 6,39) Pe niciunul macar.

(Bruno Ferrero)

Postata de: mariacci Mar 15 2008, 08:39 PM

MAMA ESTI PE LUME, TOT CE-I MAI FRUMOS
OCHII TAI SUNT LIMPEZI, GLASUL TI-E DUIOS,
DRAGOSTEA TA MARE, MIE-MI ESTE SCUT
MAMA, IA-MA-N BRATE... VREAU SA TE SARUT!

Postata de: mallina2u Mar 15 2008, 08:41 PM

felicitari, mariacci! emotionant!

Postata de: rux25 Mar 15 2008, 09:11 PM

QUOTE(mariacci @ Mar 15 2008, 08:39 PM)

Postata de: rux25 Mar 16 2008, 12:46 AM

Povestea gemenilor

Din acelasi ovul s-a intimplat sa fie conceputi doi gemeni. Au trecut secunde, minute, ore, si viata embrionara a inceput sa se dezvolte si sa devina din ce in ce mai complexa; la inceput aratau ca niste amoebe, apoi ca niste pui de broasca, apoi ca niste pestisori. Scinteia de viata din fiecare crestea pe zi ce trece si creierul fiecaruia dintre cei doi gemeni incepea sa prinda forma si sa creasca.
Odata cu dezvoltarea creierului, incepura sa apara tot felul de senzatii si perceptii, despre ceea ce ii inconjura, unul despre celalalt, despre viata si cresterea lor de fiecare zi. Ei descoperira ca viata e frumoasa, si incepura sa rida si sa se bucure, sa se miste din ce in ce mai energic.
Unul dintre ei spuse: "Ce noroc pe noi ca existam si ca avem la dispozitie aceasta lume minunata!"
Celalalt raspunse: "Da, binecuvintata fie mama noastra care ne-a dat viata si ne-a facut sa fim impreuna!"
Cei doi gemeni incepura sa creasca si, incetul cu incetul, la fiecare incepura sa prinda forma minute si picioruse, degete si unghii micute. Intinzindu-se si rasucindu-se in toate directiile, in mica lor lume, cei doi, pusi pe explorare, dadura de cordonul ombilical prin care primeau hrana de care aveau nevoie de la mama lor. Ei incepura sa cinte un cintecel, care suna cam asa: "ce buna este mama noastra care ne da din tot ce are, care se imparte pe ea insasi cu noi, copiii ei, care e una cu noi si noi cu ea!"
Saptaminile trecura, lunile trecura si din ce in ce, cei doi gemeni vedeau cum se produc tot felul de schimbari in viata si aspectul lor. Pielea lor incepu sa arate zbircita si incepura sa se ingrase.
"Oare ce se intimpla cu noi? De ce ne schimbam asa"? intreba baietelul.
"Cred ca ne apropiem de sfirsit", raspunse fetita, careia instinctul feminin ii spunea ceva.
Cei doi incepura sa se simta nelinistiti. Incepura sa se teama de nastere, pentru ca privita de acolo, nasterea echivala cu o moarte, trebuind sa paraseasca lumea in care traisera fara grija si atit de fericiti.
Unul spuse: "daca ar fi dupa mine, as sta aici pentru totdeauna. Crezi ca am gresit cu ceva de ne da afara?".
Celalalt raspunse: "Trebuie sa plecam, n-avem incotro. La fel s-a intimplat si cu cei care au trait aici inaintea noastra". Intr-adevar, erau urme clare si vizibile ca mai fusesera si altii inaintea lor, in lumea respectiva.
"Eu cred totusi ca exista viata dupa sfirsit. Sfirsitul nu poate sa fie decit un inceput, deci trebuie sa i se spuna nastere, sau cam asa ceva, altfel ce rost ar avea totul?"
Celalalt incepu sa plinga disperat "Cum sa fie viata dupa sfirsit? Nu se rupe legatura noastra vitala care ne-a legat pana acum de mama noastra, nu se produce in acest caz o separare de sursa noastra de viata, nu cadem noi in neant daca se rupe legatura cu mama, disparind astfel in nefiinta? S-a mai intors cineva vreodata inapoi de dincolo, odata ce s-a sfirsit cu viata lui in aceasta lume, ca sa ne spuna noua, celor care ne asteptam rindul in inima mamei, cum e dupa nastere? NU!!! Toti au disparut, s-au dus, sint morti!"
Si spunind asa, el incepu sa plinga disperat. "Daca singurul scop al conceptiei noastre si al cresterii noastre in aceasta lume, aici in mama noastra este sa fim dati afara din ea, tocmai cind am inteles si am invatat atitea lucruri, atunci viata noastra cu adevarat nu are nici un sens!
Stringind la piept pretioasa legatura care il tinea legat de mama, el adauga: "si daca viata este absurda, e clar ca de fapt nici nu exista mama. Ideea de mama nu are sens! Poate ca mama nu este decit un vid, in care noi traim asa, fara sa aiba nimeni grija de noi."
Fetita protesta: "Cum sa nu existe mama? Cine ne hraneste? Ce crezi ca este aceasta lume, in care noi crestem si sintem fericiti si protejati si iubiti?"
Baiatul insa plingea descurajat: "Nu e sigur ca sintem legati de mama, nu e sigur ca ea ne hraneste sau ne iubeste, si nu e deloc sigur ca mama exista. A vazut-o cineva vreodata? Unde este? Vezi ca nu exista asa ceva? Suntem numai noi in vid, suntem singuri. Mama nu este decit o inventie a noastra, am inventat acest concept pentru ca eram inca tineri si aveam nevoie de un concept care sa ne satisfaca anumite nevoi. Ideea de mama ne-a facut sa ne simtim in siguranta. Dar efectiv nu are cum sa existe mama.
Si astfel, in timp ce unul plingea disperat, celalalt se resemna si astepta, visind la mama pe care si-o imagina ca fiind o fiinta foarte buna si frumoasa. Se apropia termenul nasterii si din ce in ce semnele deveneau tot mai clare: ziua inevitabila era aproape. Cum nu puteau sa se nasca amindoi deodata, au trecut unul cate unul prin tunelul care i-a scos la o lumina orbitoare. Amindoi au inceput sa plinga cu putere, simtind eliberarea extraordinara si senzatiile deosebite si noi care ii inundau. Aerul le-a umplut plaminii si au inceput sa tuseasca, apoi s-au simtit plutind usor, pusi in bratele unei fapturi de vis, care mirosea dulce a lapte si miere si pe care, deschizind ochii si cautind-o cu toate simturile, au cunoscut-o ca fiind chiar mama lor. Alaturi, tatal zimbea fericit si isi saruta sotia.
Fratii si surorile lor scoteau sunete de incintare, fiecare dorind sa-i atinga sau sa le vorbeasca. In sfirsit, cei doi copii ajunsesera acasa, in familie.

Pace si Iubire pentru toti parintii si copiii lumii!

Postata de: mallina2u Mar 16 2008, 09:32 AM

Ruxi, ca de obicei, ne incanti cu povestioarele tale, multumim!

Postata de: rux25 Mar 16 2008, 10:43 AM

Cleopatra Stratan - Mama

Postata de: mariacci Mar 16 2008, 11:19 PM

POEZIA CEA FRUMOASA MI-A SPUS-O EMANUEL LA SERBAREA DE ZIUA MAMEI !

SI MI-AU DAT LACRIMILE... A FOST ATAT DE DULCE...

SI AM VRUT SA V-O SPUN SI VOUA. AM STIUT C-O SA VA PLACA!



MULTUMIM RUX !

Postata de: rux25 Mar 22 2008, 10:34 PM

Biletele de dragoste

Din momentul in care fiecare din copiii mei a inceput sa mearga la scoala, eu le-am facut pachetelul cu mancare. Si in fiecare pachetel, puneam si un biletel. Scris de cele mai multe ori pe un servetel, biletelul putea fi un "multumesc", pentru un moment special, un "pour memoire" pentru ceva ce asteptam cu nerabdare, sau o incurajare pentru un test sau un eveniment sportiv.
In scoala primara le placeau tare mult biletelele mele -- le comentau cand veneau de la scoala, iar cand eu am inceput activitatea profesorala, imi puneau si ei biletele in pachetul de mancare. Dar cand copiii cresc, devin constienti de sine, si in anii de liceu, fiul cel mare Marc, m-a informat ca nu mai are nevoie de misivele mele zilnice. Informandu-l ca scriam biletelele nu numai pentru el, ci si pentru mine, si ca daca el nu mai trebuie sa le citeasca, eu simt inca nevoia sa le scriu, am continuat traditia pana in ziua absolvirii.
Dupa sase luni de la absolvire, Marc m-a sunat si m-a intrebat daca ar putea sa vina acasa pentru cateva luni. Anii aceia fusesera ani buni pentru el -- absolvise Phi Beta Kappa magna cum laude, terminase doua cursuri pentru Congres in Washington, castigase o bursa pentru Legislatia Statului California si devenise asistent in Sacramaneto. In afara unor mici vacante, locuise departe de casa pana acum. Cum sora mai mica a lui Marc urma sa plece la colegiu, am fost incantata sa-l am pe Marc din nou acasa.
Dupa vreo doua saptamani de odihna, reorganizare si putin scris Marc s-a intors la lucru, fusese angajat sa faca munca de campanie. Cum tot ii faceam pachetelul fratelui mic, i-am facut unul si lui Marc. Imaginati-va ce surprinsa am fost cand am primit un telefon de la fiul meu de 24 de ani, care s-a plans de pachetelul lui.
- Am gresit cu ceva? Nu mai sunt oare copilul tau? Nu ma mai iubesti oare mama? Sunt doar cateva din intrebarile cu care m-a bombardat in vreme ce eu il intrebam razand cu ce gresisem.
- Biletelul meu mama, raspunse el. Unde e?
Anul acesta mezinul meu va fi ultimul an de liceu. Si el m-a anuntat ca e prea mare pentru biletelele mele. Dar ca si fratele si sora lui, va primi si el biletelele pana in ziua absolvirii--si in oricare alte pachetele cu mancare pe care le voi pregati dupa aceea.

Postata de: rux25 Mar 25 2008, 05:06 PM

Cel mai frumos copil...este al meu...

Se spune ca intr-o zi o cioara s-a intalnit cu o bufnita. Cum ele se cunosteau de multa vreme si erau chiar prietene si cum se stie ca bufnitele obisnuiesc sa mai manance puii altor pasari, cioara, care tocmai devenisese mama dupa multe asteptari, o roaga pe bufnita sa aiba grija sa nu ii manance puii, pe care ii iubea ca pe ochii din cap. Atunci bufnita o intreaba pe cioara care sunt puii ei, cum arata , ca sa nu cumva sa ii manance fara sa stie. Atunci cioara, cu mare dragoste pentru copiii ei, ii spuse ca cei mai frumosi pui din padure sunt puii ei, ca nu va putea sa ii confunde, deci unde va vedea cei mai frumosi pui sa ocoleasca acel cuib, caci e cuibul ei...
Zis si facut! Intr-o dimineata, venind acasa, cioara isi gasi puii lipsa, semn ca pe acolo trecuse bufnita. Disperata, aceasta pleca la bufnita si, plangand cu foc o intreba de ce i-a omorat puii, caci o rugase sa nu o faca. Atunci bufnita, mirata, ii spuse ca puii din acel cuib erau cei mai urati pui pe care i-a vazut in viata ei si nu si-a imaginat ca ar putea fi ai prietenei sale, caci doar aceasta ii spusese ca sunt cei mai frumosi pui din toata padurea...

Morala e ca toti parintii au impresia ca puii lor sunt cei mai frumosi pui din lume( si asa si este)... Si sa indrazneasca cineva sa sustina contrariul!!!!

Postata de: rux25 Apr 1 2008, 08:30 PM

Lupta mamei pentru un copil special

" Nici o limba din lume, nu poate da glas fortei, frumusetii si eroismului dragostei materne"
Edwin H. Chapin


Frank si Lee s-au casatorit de foarte tineri. Dupa ce au intemeiat o familie, Lee a hotarat ca ea isi doreste sase copii. In urmatorii 11 ani, au aparut rand pe rand cinci copilasi. Cand a venit pe lume al cincilea copil -- Tom-- Lee, ajunsese in momentul in care nu era sigura ca mai putea creste unul.
La sase luni Tom, nu putea inca sa manance din lingurita si nici sa-si tina capsorul sus. L-au dus la pediatru, care le-a spus ca fac din tantar, armasar.:
- Multi copii se adapteaza greu la mancatul din lingurita, i s-a spus, e firesc la varsta asta.
- Cred ca stiu ce e normal si ce nu, i-a spus ea medicului cu franchete. Mai am patru copiii. Ceva nu e in regula.
L-a mai dus la un doctor, care i-a spus sa mai astepte un an, sa vada daca lucrurile se vor indrepta. Lee, a asteptat si l-a vegheat.
In anul urmator, Tom, a reusit sa-si tina capul sus, dar in alte privinte situatia s-a inrautatit. Refuza, de multe ori sa manance. Sau manca totul pasat, pana cand pielea, a capatat o tenta portocalie.
Dar, ceea ce o ingrijora cel mai mult, erau accesele de furie. Ii batea, pe fratii lui, cand acestia se uitau la televizor, sau o lovea pe Lee, cand aceasta sofa. Lee, stia ca aceesele de furie de genul acesta sunt normale pentru copii, insa intensitatea lor o ingrijora.
Avea un an si jumatate cand Lee, a reinceput vizitele la medici si la specialisti. De data acesta nu i-a mai spus nimeni, ca Tom este un copil normal. Unul dintre medici, l-a diagnosticat cu PKU (fenilcetonurie), o tulburare de metabolism, care are drept rezultat retardarea. Un altul i-a spus ca nu e PKU, ci lezarea creierului la nastere din lipsa de oxigen. Dupa un an, consultand cand un medic, cand altul, i s-a spus ca Tom, n-o sa poata duce o viata normala, si ca trebuie institutionalizat.
Lee, a fost ingrozita. Cum putea sa-si trimita copilul, intr-o institutie unde posibilitatea de a creste sanatos, ar fi putut fi periclitata pentru totdeauna? Cand s-a dus impreuna cu Frank, sa viziteze institutia recomandata, a vazut ca toti copii de acolo, aveau deficiente mintale grave, multi fiind incapabili sa vorbeasca. Tom avea intr-adevar probleme, decise Lee, dar asta nu era un loc unde sa-l trimita.
Apoi, o asistenta medicala, i-a spus lui Lee despre un spital, care l-ar putea ajuta pe Tom. Medici si psihiatrii de acolo, au tras concluzia ca Tom e retardat, si nu va fi in stare sa termine un liceu.
O asistenta sociala din spital sugera ca le va fi greu sa creasca un copil cu capacitati mintale atat de limitate, ei fiind amandoi, absolventi de colegiu.
- Nu va putea fi nicodata altceva decat sapator, spuse ea.
- Si, ce-i cu asta? replica Lee, taios. Sa-ti spun ceva. Nu ma intereseaza cum o sa-si castige painea. Eu, imi iubesc toti copiii la fel. Nu-i iubesc in functie de cat sunt de inteligenti. Faptul ca nu e un geniu, nu ma face sa-l iubesc mai putin.
Dar Tom, intrecu asteptarile medicilor. Medicii s-au hotarat cu greu sa-l lase sa mearga la o scoala normala. Desi a cunoscut perioade grele, a absolvit nu numai liceul, ci si doi ani si jumatate de colegiu. Undeva pe drum, deficienta mintala de care suferea, s-a dovedit a avea o cauza emotionala, si a fost tratat in consecinta.
Ma bucur ca Lee, nu a renuntat la acel copil, pentru ca acel copil, cu un debut nefericit in viata, sunt eu. Astazi urmez, inca un tratament, care sa tina sub control, urcusurile si coborasurile mele emotionale. Iar cand privesc in urma la copilaria mea, ii multumesc lui Dumnezeu, ca am o mama asa de incapatanata, care n-a vrut sa asculte predictiile pesimiste ale medicilor, despre viitorul meu intunecat.
Mama, m-a iubit indeajuns, ca sa-si asculte inima -- care i-a spus ca arma cea mai buna in lupta pentru un copil-- este credinta si dragostea.
Tom MUlligan

Postata de: G.Raluca Apr 2 2008, 12:41 PM

Absolut minunat RUX

Postata de: rux25 Apr 2 2008, 02:23 PM

QUOTE(G.Raluca @ Apr 2 2008, 01:41 PM)

Absolut minunat RUX :

Postata de: rux25 Apr 18 2008, 03:23 PM

O poveste care doare...

Scrisoare indurerata mamei mele


N-am putut niciodata sa-ti spun ce voiam sa spun! Ori ai fi zis ca-s prostii sau simplu, n-aveai niciodata timp pentru mine! Acum am nevoie sa strig lumii cu durere ca ai murit! E o eliberare si nu o durere…oare? N-am fost niciodata fata ta, eu din cand in cand, voind sa te bucur mereu, te-am considerat mama! Am crezut ca moartea poate ierta totul! Iata ca... ma doare, dar nu pot sa spun ca te-am iertat! Probabil ar trebui sa ma nasc inca odata ca sa pot face acest lucru! Cuvantul MAMA e un fel de „calcaiul lui AHILE” pentru mine! E dureros, e mai dureros sa o ai si sa fii pentru ea, o straina...



N-am simtit niciodata dragostea ta, uneori ma amageam spunandu-mi seara la culcare, plangand cu ochii in tavan. Cat imi doream sa mor, sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc! Alteori te purtai cu mine atat de rau incat ma simteam numai o sluga buna de munca. Nici astazi nu stiu cum, copil fiind, nu mi-am luat zilele!

Iti amintesti mama, (vezi,eu iti spun mama!) cum imi zdrobeai cu satarul de snitele degetele pentru ca greseam si eu putin la teme? Ma inchideai in casa ca sa nu vorbesc cu nimeni, sa nu am prieteni, la scoala radeau toti colegii de paltonul meu vechi si n-am indraznit sa suflu niciodata o vorba! M-ai fi schingiuit, nu alta, daca pentru lucruri minore ma bateai pana ma udai cu apa! Si nici nu stiam de ce! Erai mereu nervoasa: pentru ca tata nu venea cu zilele si umbla cu alte femei, pentru ca nu aveam bani, pentru ca imi lasam papucii nu stiu cum la intrare! Mi-ai spus, TU, vreodata in viata ta "te iubesc fata mea"!? M-ai iubit tu in felul tau - mi-am spus, tot eu copilul intelegator care stia sa ierte mereu! 1001 de lucruri ma puteau duce la pierire, ma puteam omori de tot atatea ori... Dar eu descoperisem poezia care ma adoptase si-n numele ei nu voiam sa renunt la viata!

Iubeam tot ce era frumos, iubeam toamna, iubeam primavara, pentru plopul casei eu nu voiam sa mor. Mi-as fi tradat singurul prieten. Cautam un firicel de iubire in ochii celor cu care mai scapam uneori. Eu invatasem sa nu pot iubi! Si cautam iubirea!

Am vazut cum te-au pus in pamant si am simtit ca de maine voi fi libera, insa ma apasa existenta ta mai mult decat moartea! E un adevar! Asta gandeam si plangeam pentru ca ma durea viata mea de pana atunci. Am sperat parca o mie de ani ca intr-o zi o sa-ti dai seama de neputinta ta de a iubi, de a spune un cuvant bun si frumos cum am sperat mereu. Au trecut PESTE 3 DECENII DIN VIATA MEA si "ma dori" tot mai mult! Astazi, chiar daca nu ma mai taie nimeni, curge sange mult! Am trait sub tancul greu al ocarilor si-al neincrederii. Te temeai mereu sa nu fug cu cineva, sa nu cumva sa nu intru fecioara in biserica. M-ai umilit cat se putea si fara nici o ocazie in timp ce eu iti scriam poezii DE DRAGOSTE! Drept rasplata tu le aruncai si ma-nchideai in casa!

Toata viata mi-a fost frica de tine! Eram un copil sensibil, curat, insa tu ma invinovateai intotdeauna pentru cate ceva. Mi-ai terfelit personalitatea, mama! Daca as fi stiu ca moartea mea te-ar fi miscat m-as fi omorat ca sa-ntelegi! Am trait ca sa-mi explic in viata asta de ce n-am fost un copil iubit! Era o lupta imensa sa ma apropii de tine, imi promiteai ca daca iau coronita la scoala ma lasi in excursie si nu te-ai tinut de cuvant niciodata! Ce-ai avut cu mine mama de m-ai ranit atat, lasandu-ma sa ma tarai in lumea asta si azi, cautand dragostea.

La 22 de ani am plecat de acasa voind sa ma marit! Nu iubeam, cine sa ma-nvete ce-nseamna iubirea!? Era singura mea sansa sa ma salvez: sa plec de-acasa! Sa scap de teroare, de frica. Eram salbatica si spuneam ca-l iubesc, numai sa ma vad la casa mea! Mi-a trebuit 5 ani sa ma trezesc din cosmar, nu mai venea nimeni sa-mi spuna ce sa fac, nu ma mai lovea nimeni (dar stateam la panda!). Sotul meu, care imi saruta mana si-mi aducea flori, era privit de mine ca un ciudat! Foarte tarziu am inteles ca... asa pot fi oamenii. Ca exista dragoste.

Stateam la panda speriata. Cineva imi vorbea frumos. Stateam la panda. Eram speriata. Ma gandeam in sinea mea "Oare nu ma pocneste?". Apoi mi-am impartasit poezia si iubirea celor din jurul meu. Cercul cel stramt se largise. Sotul meu era un inger, un dragut. O tona de rabdare a avut cu mine! Orice apropiere de mine eu o codificam ca pe un abuz! Numai ca eram destul de mare si vedeam diferenta. El imi spunea mereu ca ceea ce simte el se numeste dragoste! Priveam muta de admiratie, simteam ca am ajuns in tara unde voiam sa ajung, in tara unde, cand eram copil spuneam ca mi s-a ratacit iubirea! Si m-am indragostit de sotul meu. Si-l iubeam mai mult decat pe mine! Ma imbratisa mereu si eu simteam acest sentiment cel mai rotund si minunat. Dar pe mine nu ma iubeam deloc!

Toata viata AM FOST o natanga, care-si baga nasul in carti si caiete si plangea din orice! Stateam duminica-n casa cu nasul lipit de geam si-mi curgeau lacrimile pe geam. Visam ca va veni odata cineva sa ma salveze de aici! Am ales sa traiesc si sa-mi iubesc toamnele, sa scriu si sa tulbur sufletele. Eu am venit pe pamant sa-mi intalnesc iubirea si sa-ndur calvarul de a te simti orfan in propria familie! E dureros sa stii ca ai parinti si ei de fapt sa nu fie decat fizic.

Mama, ce sa-ti mai spun, e dureros sa-ti spun acum ca nu pot sa te iert. NU INCA. Inca ma doare ce n-ai putut sa-mi arati, mi-ai inchis toate drumurile, toate portile. Dar eu le-am pastrat deschise in sufletul meu! Imi spuneam mereu ca daca vreau sa ma bucur de viata, nimeni nu ma poate opri! Aveam credinta ca eu pot sa fac oamenii fericiti, ca eu am la mine forte extraordinare de-a renaste ce-i frumos si pierdut in oameni!

Mama, am crezut ca e o pedeapsa moartea, ca eu nu ma voi considera o vesnicie invinsa, ca trebuie sa-mi salvez cumva sufletul timorat si trist! Cu timpul as fi inteles, daca faceai cel mai mic gest de dragoste, ca meriti un loc in sufletul meu! Acum chiar nu se mai poate! Am suferit atat de mult incat si locul s-a ocupat! Imi pare rau ca-ti spun asta, am obosit sa cred ca tu mi-ai dat viata! Care viata, mama. Ca m-ai nascut, ti-am multumit in fiecare zi a vietii tale! Cand ai inchis ochii ti-ai cerut iertare de la cei din jur, n-am putut spune da nici atunci! Ce sfasiere simt in suflet…! Lasa-mi in vis un mesaj de dragoste, eu stiu ce e acum dragostea. POATE INVETI SI TU, ACOLO, timpul o sa ma-nvete incet sa-mi vindec (nu sa-mi ascund) ranile, si pe crucea ta va urca iedera pana la cer! Nu trebuie sa-ti ceri iertare, mama mea, voi sti eu foarte bine cand VIATA-mi va spune ce trebuie sa fac. Oare moartea poate ingropa ura!? Nimic din ce eram nu-ti placea, nimic din ce faceam nu era bun….

Acum ma simt libera….sau mi se pare ca sunt libera…! Totusi sunt singura, si nu mai am cui mai spune MAMA...Voi continua sa caut dragostea…pe care am asteptat sa o primesc de la tine…sau poate sa incerc sa o daruiesc altora…

Ce mult imi doresc sa fiu o MAMA buna…..

Postata de: Claudia Elena Apr 18 2008, 05:05 PM

Doamne Rux, plang citind aceste randuri...parca citesc de mama mea, eu insa am iertat-o si am inteles-o pentru ca si eu voi fi mama si n-as vrea ca micutii mei sa ma judece...

Postata de: rux25 Apr 18 2008, 05:17 PM

QUOTE(Claudia Elena @ Apr 18 2008, 06:05 PM)

Doamne Rux, plang citind aceste randuri...parca citesc de mama mea, eu insa am iertat-o si am inteles-o pentru ca si eu voi fi mama si n-as vrea ca micutii mei sa ma judece...

Postata de: rux25 Apr 30 2008, 07:48 PM

Ziua mamei este in fiecare zi...


Cand aveai 1 an, ea te-a hranit si te-a imbaiat.Tu i-ai multumit, plangand intreaga noapte.
Cand aveai 2 ani, ea te-a ajutat sa mergi.Tu i-ai multumit, fugind de langa ea, cand te-a chemat.
Cand aveai 3 ani, ea iti gatea mancarea, cu dragoste.Tu i-ai multumit, rasturnand farfuria pe jos.
Cand aveai 4 ani, ea ti-a daruit creioane colorate.Tu i-ai multumit, colorand toti peretii.
Cand aveai 5 ani, ea ti-a imbracat haine de sarbatoare.Tu i-ai multumit, intrand in prima balta cu noroi.
Cand aveai 6 ani, ea a mers cu tine la scoala.Tu i-ai multumit strigand: " Nu vreau sa merg!"
Cand aveai 7 ani, ea ti-a cumparat prima minge.Tu i-ai multumit, aruncand-o in fereastra vecinului.
Cand aveai 8 ani, ea ti-a cumparat o inghetata.Tu i-ai multumit, varsand-o in poala ta.
Cand aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite lucruri.Tu i-ai multumit, asteptand, pana cand ea pleaca de acasa.
Cand aveai 13 ani, ea te-a indemnat sa porti ceea ce iti sta bine.Tu i-ai multumit, spunandu-i ca nu "are gust".
Cand aveai 14 ani, ea te-a trimis in tabara, in vacanta.Tu i-ai multumit, uitand sa scrii macar o scrisoare.
Cand aveai 15 ani, ea venea acasa, asteptand o imbratisare.Tu i-ai multumit, incuind usa la camera ta.
Cand aveai 16 ani, te-a invatat sa conduci masina ei.Tu i-ai multumit, luandu-i-o de fiecare data.
Cand aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.Tu i-ai multumit, vorbind la telefon toata noaptea.
Cand aveai 18 ani, ea a plans la ceremonia de inmanare a diplomei tale.Tu i-ai multumit, ramanand departe de casa, pina in zori.
Cand aveai 19 ani, ea ti-a platit studiile, te-a dus la colegiu, ti-a dus bagajul.Tu i-ai multumit, luandu-ti ramas bun de la ea, afara, de rusine sa nu te vada prietenii tai.
Cand aveai 20 de ani, ea te-a intrebat daca ai prieteni.Tu i-ai multumit, spunandu-i "Nu este treaba ta!"
Cand aveai 21 de ani, ea ti-a sugerat o meserie.Tu i-ai multumit spunand: " Nu vreau sa fiu ca tine!"
Cand aveai 22 de ani, te-a imbratisat la terminarea colegiului.Tu i-ai multumit intreband daca iti poate plati o croaziera.
Cand aveai 23 de ani, ea ti-a daruit mobila pentru prima ta locuinta.Tu i-ai multumit, spunand prietenilor tai ca ti se pare urata.
Cand aveai 24 de ani, ea ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat despre planurile de viitor.Tu i-ai multumit, spunand: "Maaaa-ma, te rog!"
Cand aveai 25 de ani, ea te-a ajutat sa faci fata la cheltuielile de nunta, a plans si ti-a spus cat de mult te iubeste!Tu i-ai multumit, mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cand aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea sfaturi pentru copilul tau.Tu i-ai multumit spunandu-i: " Timpurile s-au schimbat!"
Cand aveai 40 de ani, te-a sunat sa-ti aduca aminte de o zi de nastere.Tu i-ai multumit,spunandu-i: " Sant foarte ocupat acum!"
Cand aveai 50 de ani, ea s-a imbolnavit si a avut nevoie de ajutorul tau.Tu i-ai multumit citindu-i despre povara, care au devenit parintii, pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o buna zi, ea muri, neauzita. Si tot ce nu ai facut vreodata ,te-a doborat ca un traznet...ah, daca totusi...

DACA ESTI FERICIT SA O MAI AI APROAPE DE TINE, FA UN EFORT PENTRU EA SI MULTUMESTE-I CUM SE CUVINE....

Postata de: Mih@ela Apr 30 2008, 08:26 PM

Frumos si trist,Ruxi!

Postata de: rux25 May 5 2008, 07:48 PM

Este oare ceva prea greu pentru Domnul? Genesa 18:14 pp

In studiul scripturii din aceasta saptamana am ajuns la un episod din viata lui Avraam si a Sarei, care mi-a starnit interesul. Genesa 18, ni-l prezinta pe Avraam in caldura zilei, probabil asteptand racoarea serii, cand in fata lui apar trei straini. Obiceiul vremii, cat si credinciosia lui Avraam, caci un obicei nu este neaparat respectat de toata lumea, il face pe Avraam sa ii primeasca in caminul sau, si sa le ofere ce avea el mai bun. Astfel nu avea niciodata sa regrete ca nu a pus ce avea mai bun inaintea Domnului sau. Cred ca dialogul a purtat mai multe subiecte, si Avraam era din ce in ce mai surprins de cat de mult il cunosteau acesti trei “straini”, cand unul din ei ii spune lui Avraam ca peste un an, va avea un fiu. Aici episodul devine interesant, caci Biblia ne prezinta o informatie care altfel ar fi fost ascunsa de ochii nostrii.
Nu departe de locul in care se aflau strainii, la usa cortului, probabil ascunsa de ochii celor de afara, statea Sara, care auzind fagaduinta, si aducandu-si aminte ca avea 89 de ani, nu s-a putut abtine si a ras. De fapt nu asa au decurs lucrurile, ci Sara vroia sa rada, sa rada chiar in hohot, dar s-a abtinut si nu a ras, caci nu s-a auzit nici chicot. Dar Biblia imi spune ca ea radea in sinea ei. Mai mult Biblia imi prezinta si gandurile ei, motivul pt care radea in sinea ei.
Vrei sa te pui si tu in locul ei? Ce ai fi facut tu? Care ar fi fost reactia ta, in aceeasi situatie? Dupa “regulile” societatii de azi, eu poate ca as fi ras in hohot. De unde stiu? Pentru ca privesc la cum tratez multe ale fagaduinte si promisiuni pe care Dumnezeu mi le ofera. Iata cateva motive pentru care Sara radea, privind la ele, ma intreb daca nu ma ascund si eu dupa usa cortului de sub stejarii lui Mamre:

1. Cred ca unul din motive este ca ce auzea suna prea mult a poveste. Ceea ce Domnul spunea, era prea ciudat. Nimeni nu mai auzise asa ceva. In versetul 12, Sara chiar prezinta motivele pentru care ea privea fagaduinta departe de a fi vreodata implinita. Vad lucrul acesta la noi: pentru ca un lucru ni se pare prea imposibil, suntem ispititi sa nu credem, si poate in fata acestui imposibil, ne vine sa zambim, zambim, sau dam glas rasetului nostru.
2. Ceea ce auzea era imposibil din punct de vedere anatomic. Sara avea 89 de ani, Avraam 99. Realitatea era ca mult timp, nimeni nu dorise un copil mai mult decat Sara, o dorinta care nici acum nu se stinse, dar care nu mai putea fi implinita. Acum a ramas doar un vis. Vad lucrul acesta la noi, cand limitam putearea de lucru a Dumnezeului nostru. Cand vedem posibilul doar prin granitele noastre omenesti. Si-atunci cand cineva ne spune ca Cineva, mai are o metoda, ne vine sa zambim, zambim, sau dam glas rasetului nostru.
3. Sara radea pentru ca nu era pregatita sa primeasca fagaduinta. Credea in Dumnezeu, dar nu-l credea pe Dumnezeu. Si aici e o mare diferenta. Caci diferenta consta in a crede ca Dumnezeu poate sa faca orice in jurul tau, dar nu poate sa lucreze in tine. Si atunci cand Dumnezeu e atat de aproape de noi incat ii auzim glasul, ne e teama sa radem, sau chiar sa zambim, si poate doar radem si noi in sinea noastra.

Frumusetea acestui pasaj consta si in faptul ca Dumnezeu corecteaza. Caci Sara e chemata in fata, si Dumnezeu ii spune ca nu are motiv sa rada. La nobila varsta de 90 de ani va avea un copil. Imposibil? Nu pentru Dumnezeu.

Cand vei sta in fata imposibilui, cand lupta din jurul tau, sau lupta cu tine pare fara sfarsit (si daca esti ca mine, te vei afla cam des acolo) adu-ti aminte de o intrebare pe care nu eu ti-o pun ci Tatal Tau Ceresc: “Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” Si lasa-l pe El sa lucreze, chiar si in tine, si vei vedea ca pentru El, nimic nu e prea greu.

Postata de: florentina_maria May 6 2008, 11:37 AM

rux, m-ai impresionat pana la lacrimi cu aceste minunate povesti

Postata de: rux25 May 6 2008, 02:41 PM

QUOTE(florentina_maria @ May 6 2008, 12:37 PM)

Postata de: miniraton May 6 2008, 05:03 PM

QUOTE(rux25 @ Apr 2 2008, 07:15 AM)

Lupta mamei pentru un copil special

" Nici o limba din lume, nu poate da glas fortei, frumusetii si eroismului dragostei materne"
Edwin H. Chapin
Frank si Lee s-au casatorit de foarte tineri. Dupa ce au intemeiat o familie, Lee a hotarat ca ea isi doreste sase copii. In urmatorii 11 ani, au aparut rand pe rand cinci copilasi. Cand a venit pe lume al cincilea copil -- Tom-- Lee, ajunsese in momentul in care nu era sigura ca mai putea creste unul.
La sase luni Tom, nu putea inca sa manance din lingurita si nici sa-si tina capsorul sus. L-au dus la pediatru, care le-a spus ca fac din tantar, armasar.:
- Multi copii se adapteaza greu la mancatul din lingurita, i s-a spus, e firesc la varsta asta.
- Cred ca stiu ce e normal si ce nu, i-a spus ea medicului cu franchete. Mai am patru copiii. Ceva nu e in regula.
L-a mai dus la un doctor, care i-a spus sa mai astepte un an, sa vada daca lucrurile se vor indrepta. Lee, a asteptat si l-a vegheat.
In anul urmator, Tom, a reusit sa-si tina capul sus, dar in alte privinte situatia s-a inrautatit. Refuza, de multe ori sa manance. Sau manca totul pasat, pana cand pielea, a capatat o tenta portocalie.
Dar, ceea ce o ingrijora cel mai mult, erau accesele de furie. Ii batea, pe fratii lui, cand acestia se uitau la televizor, sau o lovea pe Lee, cand aceasta sofa. Lee, stia ca aceesele de furie de genul acesta sunt normale pentru copii, insa intensitatea lor o ingrijora.
Avea un an si jumatate cand Lee, a reinceput vizitele la medici si la specialisti. De data acesta nu i-a mai spus nimeni, ca Tom este un copil normal. Unul dintre medici, l-a diagnosticat cu PKU (fenilcetonurie), o tulburare de metabolism, care are drept rezultat retardarea. Un altul i-a spus ca nu e PKU, ci lezarea creierului la nastere din lipsa de oxigen. Dupa un an, consultand cand un medic, cand altul, i s-a spus ca Tom, n-o sa poata duce o viata normala, si ca trebuie institutionalizat.
Lee, a fost ingrozita. Cum putea sa-si trimita copilul, intr-o institutie unde posibilitatea de a creste sanatos, ar fi putut fi periclitata pentru totdeauna? Cand s-a dus impreuna cu Frank, sa viziteze institutia recomandata, a vazut ca toti copii de acolo, aveau deficiente mintale grave, multi fiind incapabili sa vorbeasca. Tom avea intr-adevar probleme, decise Lee, dar asta nu era un loc unde sa-l trimita.
Apoi, o asistenta medicala, i-a spus lui Lee despre un spital, care l-ar putea ajuta pe Tom. Medici si psihiatrii de acolo, au tras concluzia ca Tom e retardat, si nu va fi in stare sa termine un liceu.
O asistenta sociala din spital sugera ca le va fi greu sa creasca un copil cu capacitati mintale atat de limitate, ei fiind amandoi, absolventi de colegiu.
- Nu va putea fi nicodata altceva decat sapator, spuse ea.
- Si, ce-i cu asta? replica Lee, taios. Sa-ti spun ceva. Nu ma intereseaza cum o sa-si castige painea. Eu, imi iubesc toti copiii la fel. Nu-i iubesc in functie de cat sunt de inteligenti. Faptul ca nu e un geniu, nu ma face sa-l iubesc mai putin.
Dar Tom, intrecu asteptarile medicilor. Medicii s-au hotarat cu greu sa-l lase sa mearga la o scoala normala. Desi a cunoscut perioade grele, a absolvit nu numai liceul, ci si doi ani si jumatate de colegiu. Undeva pe drum, deficienta mintala de care suferea, s-a dovedit a avea o cauza emotionala, si a fost tratat in consecinta.
Ma bucur ca Lee, nu a renuntat la acel copil, pentru ca acel copil, cu un debut nefericit in viata, sunt eu. Astazi urmez, inca un tratament, care sa tina sub control, urcusurile si coborasurile mele emotionale. Iar cand privesc in urma la copilaria mea, ii multumesc lui Dumnezeu, ca am o mama asa de incapatanata, care n-a vrut sa asculte predictiile pesimiste ale medicilor, despre viitorul meu intunecat.
Mama, m-a iubit indeajuns, ca sa-si asculte inima -- care i-a spus ca arma cea mai buna in lupta pentru un copil-- este credinta si dragostea.
Tom MUlligan

Postata de: rux25 May 6 2008, 05:05 PM

QUOTE(miniraton @ May 6 2008, 06:03 PM)

Postata de: miniraton May 6 2008, 05:15 PM

QUOTE(rux25 @ Feb 18 2008, 06:11 AM)

Lacrimile unei mame

Intr-o zi, o mama a primit o scrisoare din partea unei rude. Dupa ce a citit-o, a ramas mult pe ganduri. In cele din urma, a chemat-o pe fiica sa Ofelia, in varsta de 15 ani, si i-a spus.:
- Draga mea, matusa ta, care stii ca este in varsta si tare bogata, mi- ascris ca ar vrea sa te infieze. M-a asigurat ca la ea vei gasi, tot ce te-ar putea face fericita, si orice dorinta a inimii tale, ti-ar fi pe loc indeplinita.
Pentru o clipa, Ofelia, visa cu ochii deschisi, la rochii si toalete scumpe, la calatorii in strainatate, la petreceri stralucitoare si la alte lucruri pe care i le-ar fi putut aduce aceasta imprejurare.
Mama sa i-a zis:
- Bineinteles acest lucru nu se poate implini fara consimtamantul tau. Cu toate ca iti sunt mama, m-as simti vinovata daca, tinandu-te langa mine, as sta in calea fericirii tale. Pe cand rostea aceste cuvinte, lacrimile siroiau pe obrajii mamei, si vocea-i tremura... Ofelia vazandu-si mama atat de trista, a inceput si ea sa planga.
- Buna si scumpa mea mama! striga ea, cazandu-i la picoare si imbratisand-o. Nu duce nici o grija, pentru ca eu nu-mi pot afla fericirea parasindu-te pe tine, iubita mama a inimii mele...
Lacrimile tale ma incredinteaza indeajuns, ca am in inima ta o comoara de bunatate si iubire, pe care toate avutiile din lume nu le-ar putea inlocui. Ii voi scrie de indata matusii,
ca-i sunt recunoscatoare pentru bunavointa ce mi-a aratat-o, dar ca eu nu-mi voi parasi parintii.

Cand o fericire indepartata iti va straluci inainte,
De lacrimile parintilor tai sa iti
aduci aminte...

Postata de: miniraton May 6 2008, 05:21 PM

QUOTE(rux25 @ Feb 1 2008, 01:42 AM)

...In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai sa ii iubeste pe toti la fel de mult.

Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.

Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.

Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.

La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".

Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"

Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"

Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.

Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".

Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.

Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.

Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.

Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.

Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.

Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.

Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.

S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."

Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti...

Postata de: rux25 Jun 5 2008, 09:21 AM

O povestire frumoasa...a minunatului parinte Cleopa

INIMA DE MAMA

Care-i cel dintai si cel mai de folos gand al omului in viatla asta si ce-i trebuie omului ca sa se mantuiasca ?

Pe langa credinta dreapta ii trebuie aceste trei lucruri, dupa invatatura Sfintilor Parinti : sa aiba catre Dumnezeu inima de fiu, catre sine minte de judecator, iar catre aproapele sa aiba inima de mama.

Iata, asa trebuie sa fim noi, fiii lui Dumnezeu dupa dar ! Noi avem darul punerii de fii prin dumnezeiescul Botez. Biserica este mama noastra duhovniceasca, care ne-a nascut pe toti prin apa si prin Duh. Prin dumnezeiescul botez avem punerea de fii, darul infierii, fii dupa dar ai lui Dumnezeu, nu dupa fiinta, ca dupa fiinta numai unul este, Hristos.

Dar daca suntem fiii lui Dumnezeu dupa dar si daca zicem lui Dumnezeu : " Tatal nostru, Care esti in ceruri ", apoi cum este un fiu adevarat al unui parinte pe pamant ? Un copil adevarat, care intr-adevar iubeste pe tatal sau si nu cu viclenie, ci cu toata inima, el se teme tare sa nu-l mahneasca pe tatal sau, nu de frica, ci ca nu cumva sa-l supere pe cel care i-a dat fiinta si l-a nascut si l-a crescut.

Indata ce a gresit acest copil, alearga la tata si isi cere iertare. "Iarta-ma, tata, ca am gresit !" Si-i foarte bucuros cand tata il iarta si-i spune : " Dragul tatei, fii atent, sa nu mai gresesti !" Asa trebuie sa avem si noi grija fata de Tatal nostru cel din ceruri.

Noi suntem fiii lui Dumnezeu dupa dar, fiii Tatalui Ceresc. Avem un Parinte acolo Care priveste spre toate popoarele lumii, cum zice psalmul : Ochii Lui spre neamuri privesc. Genele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor ( Psalm 10, 4 ). Iar Mantuitorul ne invata : Voi tata sa nu numiti pe pamant ! De ce ? Unul este Tatal vostru, cel din ceruri ( Matei 23, 9 ).

Ai auzit ca Tatal are toata zidirea cea de sub cer si cea din cer; Tatal, Care a facut toate din cer si de pe pamant ? Deci cand il suparam, macar atat respect sa avem, cum are un copil cuminte catre tatal sau, ca, indata ce-a gresit, isi cere iertare. Aceasta ne trebuie si noua ca o conditie a mantuirii.

Sa avem catre noi minte de judecator. Cum ? Sa ne judecam pe noi totdeauna : " Ce gandim noi, ii place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi, ii place lui Dumnezeu ? Ce facem noi acum, ii place lui Dumnezeu ? Ce intentionam noi, oare ii place lui Dumnezeu ?" Si daca constiinta, care este oglinda sufletului, ne spune ca nu, atunci sa incetam de a gandi aceste lucruri, de a le vorbi si de a le pune in plan sa le facem.

Aceasta inseamna sa se judece omul pe sine, ca auzi ce spune dumnezeiasca Scriptura : De se va judeca omul pe sine, nu mai cade in judecata lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 11, 31 ). Si daca iti spune constiinta ca da, atunci este bine, caci avem marturia constiintei noastre bune. Apoi sa avem stiinta gandului curata despre ceea ce gandim sau vorbim sau facem.

Al treilea plan spre mantuire si datorie prea mare si sfanta este sa avem catre aproapele inima de mama. Asa se cere, sa iubim pe toti oamenii din lumea asta, precum o mama isi iubeste pe toti copiii la fel. O mama buna, care-i adevarata mama, daca ar avea si zece copii, ea tine la toti deopotriva.

O mama buna este ca o closca, care, ati vazut, chiar daca are 30 de pui, si numai unul daca i-l iei, iti sare in cap. De ce ? Este tot al ei. Asa face si o mama buna !

Ea cand pune mana pe varga si loveste copilul, mai tare o doare pe dansa decat pe copil. Ea il loveste cu atata mila ! Si, ca sa nu se faca rau, il bate cu varguta. Si nu-l bate din ura, ci din dragoste il bate, ca sa se faca bun.

Este un proverb crestinesc : " Unde da mama, creste !" Ea din dragoste cearta pe copii si foarte mult ii iubeste. Uneori se manie, se face ca-i ocaraste, pune mana pe varga, in tot chipul, ca sa-i faca buni. Cearta si pe cei buni si pe cei rai, dar in vreme de primejdie uita toate. Care este adevarata mama, isi pune sufletul pentru toti.

Si daca ar avea unul betiv, rau, injurator si n-o asculta, Doamne fereste, daca l-ar vedea ca a intrat in apa si se ineaca, sau in foc, sare dupa dansul ! Moare odata cu dansul ca sa-l scoata. Nu mai tine minte ca l-a suparat. Uita toate, uita ca a necajit-o. Moare pentru dansul. Cand striga : " Mama, nu ma lasa, " ea uita totul.

Pentru ce ? Ca-i mama adevarata, iar copilul este rupt din inima ei si nu poate sa-l lase, cand il vede in necaz.

Iata asa trebuie sa facem si noi. Tot omul din lume este aproapele nostru. Cum face o mama buna, care isi pune sufletul pentru copii, asa trebuie sa iubim si noi pe toti deopotriva si sa ne punem sufletul pentru ei. Sa fim exact ca o mama buna cu toti, si cu cei buni si eu cei rai; sa nu facem deosebire, sa-i iubim pe toti ca pe noi insine.

In aceasta privinta o sa va spun o istorioara cu inima de mama, ca sa vedeti pana unde merge inima de mama.

Era o biata mama tanara. A murit sotul ei in razboi cu persii. Era din Grecia si i-a ramas un copilas. Ea, femeie serioasa, cu frica lui Dumnezeu, a hotarat in inima ei sa nu se mai casatoreasca.

A dus viata cinstita, in curatie, in post, in milostenie, in cercetarea bisericil si a crescut copilasul asta. Toata mangaierea ei era copilul.

Asa l-a crescut biata mama dintr-o faramatura de carne, cu multa dragoste, ca o mama cand are unul singur si cand nu are, mai ales, nici sot. L-a invatat scoala, ma rog, tinea la el ca la ochii din cap. Dar, crescand copilul, crestea si grija mamei.

Asa a trecut tineretea copilului si a facut armata. Mama, pana la armata, l-a crescut ca pe o fata mare in casa ei. Era cel mai cinstit din tot satul, cel mai cuminte. Nici un cuvant n-a zis impotriva mamei, nici n-a mahnit-o vreodata; nimic nu facea ceva fara sfatul mamei.

Dar, o, rautatea lumii ! Cand a venit din armata, i s-a schimbat mintea. A inceput sa nu mai asculte de mama. A inceput sa nu-si mai arate dragostea fata de mama ca mai inainte; se ducea seara prin sat si venea tot mai tarziu. Mama se topea de scarba acasa. Aprindea candela la Maica Domnului si facea metanii : " Maica Domnului, pazeste-l !" Si cand venea Ioan mai tarziu, ca Ioan il chema, il zicea :

- Dragul mamei, Ioane, unde ai stat tu asa de tarziu, ca mare scarba am avut ? Uite, ai mancare calda, ai camera ta grijita. Eu am plans, ca tu n-ai frati; te vei fi intalnit cineva, ai fi gresit sau niste oameni rai te-or bate.

Dar el a inceput, ca niciodata, sa vorbeasca impotriva :

- Mama, lasa-ma in pace ! Ce ma pazesti ca pe copii ? De acum inainte eu stiu sa ma port in lume !

Niciodata nu vorbise el asa. Mama se topea cand auzea.

- Vai de mine, dragul mamei ! Dar eu pentru ca te urasc iti spun asta ? Eu te iubesc ! Dar ma tem, ca numai pe tine te am, singura mea nadejde ! Daca nu te mai vad, mai bine sa mor si eu !

Sa vedeti ce s-a intamplat.

In satul vecin era o fata rea, blestemata, trageau mai multi. A inceput sa se duca si el acolo. Mama-sa nu stia nimic.

- Unde te duci tu ? l-a intrebat ea. Eu am auzit ca te duci la vrajitoarea aceea. Vai mie, mai bine muream, decat sa aud aceasta !

El, in loc sa asculte, a zis :

- Lasa-ma, mama ! Ce ma pazesti ? Eu stiu sa-mi port caciula de-acum !

Niciodata in viata nu vorbise asa cu mama lui. Iar ea se topea de plans, ca nu mai avea ce sa-i faca. Ce s-a intamplat ? Blestemata aceea de vrajitoare a auzit de la altii ca mama lui nu-l lasa sa vina pe la dansa. Odata, mergand el la casa ei, i-a spus :

- Ia asculta, mai ! Sa-mi spui drept, pe cine iubesti mai mult ? Pe mine sau pe mama ta ? El, fermecat la minte de muierea aceea blestemata, sta oleaca si zice :

- Pe tine te iubesc mai mult !

- Eu nu cred ! a zis ea. Du-te acasa si, daca ma iubesti pe mine mai mult decat pe maica-ta, in noaptea asta sa vii cu inima mamei tale la mine ! Faci asa sau nu ? A stat oleaca si, indemnat de satana, a zis :

- Si aceasta o fac !

Si s-a dus din fata ei si a venit acasa. Mama, saraca, ii pregatise mancarea, ii incalzise camera si plangea la Maica Domnului sa-l aduca sanatos acasa. Iata ce pregatea mama pentru dansul si iata ce pregatea el pentru mama lui !

Ce contrast era aici ? Ce faradelege nemaipomenita ? Mama il astepta plangand, sa-l pazeasca Dumnezeu de primejdii si el vine sa-i scoata inima.

Vine acasa. Trecuse de miezul noptii. Mama i-a iesit in cale :

- Dragul mamei, dar acum se vine ? Vai, multa grija am avut de tine !

El nu vedea nimic. Se uita in stanga si-n dreapta prin casa, dupa cutit. Si vede cutitul cel mare din bucatarie. Ia cutitul in mana, o ia pe mama de grumaz, sa nu racneasca, si o junghie in inima.

Biata mama s-a dus ! Sangele a inabusit-o, s-a stins mama cea scumpa, care se jertfea pentru el !

Ce-a facut ? Auzi pana unde l-a dus satana ! A spintecat sanul stang al mamei, a scos inima mamei, a pus-o intr-un castron, a spalat-o de sange, a imbracat-o pe mama-sa cu haine de moarte, a culcat-o pe pat, a incuiat usa si a luat inima mamei lui in basma si a pornit prin padure sa o duca vrajitoarei, ca sa-i arate ca o iubeste mai mult.

Ati vazut, cand merge un om repede prin padure, daca-i padurea deasa, te lovesc crengile. El mergea repede, ca pana la ziua sa vina inapoi, sa nu afle nimeni crima pe care a facut-o, si totodata s-o incredinteze pe aceea ca o iubeste mai mult decat pe mama lui.

Mergand el repede cu inima mamei intr-o basma alba, o creanga din padure s-a arcuit si l-a lovit peste ochiul drept; si-l durea si a pus mana la ochi. Atunci aude din inima mamei, care era in basmaua alba : " Puiul mamei, te doare rau ?"

Atunci de abia s-a trezit el ! " Vai, mama, cum am ajuns pana aici ? Unde sunt eu ? Unde ma duc ? Mama scumpa, mama buna, cum ti-am scos inima ta de la loc si inca te mai doare pentru durerea ochiului meu ?" Si a inceput a plange groaznic. Atunci a vazut ca-i fermecat si s-a intors inapoi, cand a auzit glasul mamei din inima : " Puiul mamei, te doare rau ?"

A venit acasa - mai era un ceas-doua pana la ziua -, a desfacut pieptul mamei, a pus inima la locul ei si apoi a inceput sa strige tare ca a murit mama lui. Se facea ziua si au auzit vecinii.

- Ce-i, mai Ioane ?

- A murit mama !

- Dar cum se poate ?

- Mama mea a murit ! Mama mea a murit !

A venit lumea sa-l mangaie, dar el nu se putea mangaia, ca mai era un semn dumnezeiesc. Din sfert in sfert de ora, unde se ducea, auzea glasui mamei : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?" Cand auzea glasul mamei, era cea mai grea pedeapsa pentru el !

Atunci toata lumea se mira, oare de ce plange el asa de tare disperat dupa mama, ca de obicei barbatii sunt mai tari de fire ! Dar el stia de ce plange, ca auzea glasul mamei, care il mustra cu mila : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Ce s-a intamplat ? S-a dus repede la doua batrane si le-a adus sa o scalde pe mama. Cand a scaldat-o, a vazut ca este junghiata in inima :

- Mai Ioane, mama ta a fost junghiata !

El, cand a auzit, s-a topit de plans, ca stia cine a junghiat-o. A imbracat-o, dupa trei zile a inmormantat-o; dar el, in loc sa se linisteasca, mai tare plangea si bocea, incat toata lumea zicea : " Iata cat de mult a iubit el pe mama lui !" Dar el stia si auzea glasul mamei mereu, mereu, care il mustra si zicea : " Dragul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Dupa ce si-a pus mama in mormant si-a adus aminte si zicea, plangand, in casa : " Mama scumpa, mama buna, cum te luptai tu cu mine ! Cum te luptai sa ma scoti din ispite, sa ma duci la manastire, si acum am ramas singur ".

Ce-a pus Dumnezeu in mintea lui ? Sa se duca singur la un duhovnic de manastire si sa se spovedeasca : " Ma duc, ca mama saraca voia sa ma scoata din ispite si eu nu cunosteam atunci ! Ma duc eu !"

A incuiat usile si s-a dus la un mare duhovnic al unei manastiri si a cazut cu fata la pamant :

- Parinte, eu sunt cel mai rau om din lume, cel mai mare criminal ! Batranul l-a linistit, i-a citit molitfa de spovedanie, l-a spovedit, si el i-a spus duhovnicului cum a omorat pe mama lui buna. Iar duhovnicul, om intelept, i-a zis :

- Fiule, nu te deznadajdui de mantuirea ta ! Dar sa stii ca cine omoara pe mama sau pe tata, treizeci de ani nu poate lua Sfintele Taine !

- Parinte, a zis el, dar altceva se intampla. Aud glasul mamei de cateva ori pe ceas, care zice : " Pulul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Si a zis duhovnicul :

- Tot bine vrea sa-ti faca, ca sa-ti aduci aminte de crima pe care ai facut-o si sa te pocaiesti, ca macar, daca nu te-a avut in lumea asta, sa fii cu dansa dincolo !

- Cum sa ma pocaiesc, parinte ?

- Iata cum, fiule. Daca vrei sa te faci calugar, canonul se scade la jumatate, adica la 15 ani !

- Ma duc ! Nu-mi mai trebuie casatorie, numai sa ma ierte Dumnezeu !

- Du-te, fiule, plange-ti pacatul si te va ierta Dumnezeu !

- Ma duc, parinte !

A vandut toate, si-a luat doua randuri de haine, a dat casa de pomana la o vaduva si s-a dus la o manastire de pe malul Iordanului. Aici a batut in poarta.

- Ce doresti, frate ?

- Am venit sa-mi plang pacatele ! Oare ma primeste parintele staret aici ?

- Primim, doar manastirea este spital duhovnicesc pentru orice pacatos !Manastirea ii vindeca pe toti !

L-a primit, si ca nou incepator l-a pus la incercare la cele mai grele ascultari. La bucatarie, la trapeza, la gradina, la ingrijirea bolnavilor, la slujba dobitoacelor. El facea cu atata dragoste, si numai plangand, aducandu-si aminte de pacatele lui si cum si-a omorat mama.

Dar, pe masura ce se pocaia el in manastire si facea ascultare, glasul mamei venea mai rar. La cateva zile il mai auzea. Mai tarziu, la cateva luni, duhovnicul i-a spus :

- Cu cat glasul mamei vine mai rar, cu atat Dumnezeu se apropie de tine, ca mama vrea sa te aduca la cer, ca-i pare rau ca te-a pierdut in lumea asta ! Ea tot mama a ramas!

- Parinte, a intrebat el, ce canon mai aspru sa fac eu ca Dumnezeu sa ma ierte mai repede ?

- Fiule, sa mananci doar o data in fiecare zi mancare fara untdelemn trei ani de zile, sa faci cate cinci sute de metanii pe zi si sa zici psalmul 50 de cate ori vei putea mai mult pe zi.

- Fac, parinte !

Pe langa ascultarea grea, numai sambata si Duminica venea de doua ori la masa, in celelalte ziie manca o data in zi, mancare fara untdelemn, vin nu gusta deloc si a facut trei ani acest canon.

Calugarii se minunau de dansul, cu cata dragoste face ascultare si canon, ca ei nu stiau taina lui : " Mai, acela are dar de la Dumnezeu, ca zilnic plange !"

La trei ani de zile, inainte de Florii, a venit el la duhovnic sa se marturiseasca. Iar duhovnicul i-a spus :

- Frate Ioane, cum mai stai ? Mama te mai cerceteaza ?

- Parinte, mai rar. Parca as dori s-o aud mai des, dar mai rar se aude ! El a slabit de atata post. Trei ani de zile mancare fara untdelemn, cinci sute de metanii pe zi si ascultarea grea in manastire, si atunci a zis duhovnicul :

- Frate Ioane, iata vine saptamana Sfintelor Patimi. De la Florii pana in ziua de Pasti sa nu gusti nimic, nici apa, nici mancare, iar in sambata Pastilor sa vii la mine.

Si a venit in sambata Pastilor foarte slabit, dar vesel oarecum, ca Duhul Sfant, dupa masura pocaintei, il bucura.

- Iata, frate Ioane, noi mergem la slujba invierii la noapte, tu insa sa nu vii la biserica.

- Dar ce sa fac, parinte ?

- Du-le in chiliuta ta, pregateste-ti candela, pune-i untdelemn, pune fitil si n-o aprinde. Roaga-te la Dumnezeu si pomeneste si pe mama ta, ca ea este martira si are mare trecere la Dumnezeu sa te ajute cu rugaciunea. Si daca va fi un semn si ti se va aprinde candela singura, sa stii ca te-a iertat Dumnezeu si mama ta de tot pacatul.

El s-a dus in chilie - nu mancase de la Florii nimic -, s-a pus cu fata la pamant si a inceput sa se roage : " Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul, pentru rugaciunile Preasfintei Maicii Tale si ale mamei mele !"

Si asa s-a rugat patru ceasuri, cu multe lacrimi si, vazand ca nu-i nici un semn si trebuia sa iasa cu Invierea, s-a aruncat in chipul crucii si striga cat putea la Mantuitorul, la Maica Domnului si la mama lui sa-l ierte si sa-i dea un semn de mangaiere ca l-a iertat.

Cand se trageau clopotele pentru inviere si toti calugarii ieseau afara, deodata, o lumina dulce a umplut chilia lui si s-a aprins candela singura, iar de la sfintele icoane s-a auzit un glas : " Puiul mamei, te-am iertat !"

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.



Iubiti credinciosi, v-am spus aceasta ca sa va fie mila unul de altul. Acestea sa le tineti : Sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi , minte de judecator, si catre aproapele, inima de mama !

Oricine ne-ar gresi, sa-l iertam; si cum este o mama buna care iarta pe toti, asa sa iertam si noi. Daca ar fi asa, pe fata pamantului, sa se iubeasca toti unii cu altii cum iubeste mama pe copii, pamantul s-ar face cer, s-ar face rai, n-ar mai fi judecati, n-ar mai fi morti, n-ar mai fi razboaie, n-ar mai fi tulburari, ci ar fi mila si indurare si bucurie in toata lumea.

Dumnezeu, Cel in Treime inchinat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si cu ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca, sa ne ajute si noua pacatosilor sa tinem minte aceasta invatatura, ca sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi sa avem minte de judecator, si catre aproapele, inima de mama. Amin.

Postata de: rux25 Jun 7 2008, 09:04 PM

Unde dragoste nu e, nimic nu e

- Ma iubesti, mami? - m-a intrebat fiica mea cu gand ascuns.
- Sigur ca da, i-am raspuns.
- Dar nu mi-am facut inca ordine in camera! Deci n-ai sa ma certi, nu-i asa?
- Ba sigur ca am sa te cert, stii prea bine! - am murmurat.
- Dar tot ma mai iubesti, chiar daca ma certi? - a vrut sa stie micuta, iar in vocea ei am sesizat o nuanta de frica.
- Nu-mi place sa fii dezordonata, i-am explicat, dar te iubesc din toata inima! Fiica mea a sarit vesela in picioare.
Noi, oamenii, ne nastem cu dorul de a fi iubiti. Avem nevoie de dragoste, asa cum avem nevoie de aer ca sa respiram. Fara dragoste murim, ne asfixiem.
Cand Ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea putin din dragostea Lui, se petrec minuni in noi insine si in altii, caci Dumnezeu nu face economie cand este vorba de dragostea Lui. Ea intra in inima noastra, ne schimba mintea si ne facem dispusi sa dam. Acest "totusi", acest "cu toate acestea" este ceea ce face ca aceasta dragoste sa fie divina. Desi noi, oamenii, ne-am razvratit impotriva Creatorului nostru, am vrut sa fim noi insine Dumnezeu si prin aceasta am intre El si noi un zid etern de despartire, Dumnezeu, in Fiul Sau, a fost gata sa mearga pe calea inimaginabila de grea a umilintei, calea crucii.

Aceasta dragoste, cea cu care El ne-a iubit intai, este ceea ce m-a convins de existenta Dumnezeului viu. Dragostea Lui sta la dispozitie - si putem sa facem risipa de ea. Este destula pentru noi insine si pentru toti cei pe care-i intalnim.

Postata de: mallina2u Jun 7 2008, 09:12 PM

QUOTE(rux25 @ Jun 5 2008, 02:21 AM)

O povestire frumoasa...a minunatului parinte Cleopa

INIMA DE MAMA

Iubiti credinciosi, v-am spus aceasta ca sa va fie mila unul de altul. Acestea sa le tineti : Sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi , minte de judecator, si catre aproapele, inima de mama !

Oricine ne-ar gresi, sa-l iertam; si cum este o mama buna care iarta pe toti, asa sa iertam si noi. Daca ar fi asa, pe fata pamantului, sa se iubeasca toti unii cu altii cum iubeste mama pe copii, pamantul s-ar face cer, s-ar face rai, n-ar mai fi judecati, n-ar mai fi morti, n-ar mai fi razboaie, n-ar mai fi tulburari, ci ar fi mila si indurare si bucurie in toata lumea.

Dumnezeu, Cel in Treime inchinat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si cu ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca, sa ne ajute si noua pacatosilor sa tinem minte aceasta invatatura, ca sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi sa avem minte de judecator, si catre aproapele, inima de mama. Amin.

Postata de: rux25 Jun 7 2008, 09:28 PM

QUOTE(mallina2u @ Jun 7 2008, 10:12 PM)

Postata de: ALEXXA Jun 9 2008, 01:16 PM

[quote name='rux25' date='Jun 7 2008, 09:04 PM' post='201312']
Unde dragoste nu e, nimic nu e

- Ma iubesti, mami? - m-a intrebat fiica mea cu gand ascuns.
- Sigur ca da, i-am raspuns.
- Dar nu mi-am facut inca ordine in camera! Deci n-ai sa ma certi, nu-i asa?
- Ba sigur ca am sa te cert, stii prea bine! - am murmurat.
- Dar tot ma mai iubesti, chiar daca ma certi? - a vrut sa stie micuta, iar in vocea ei am sesizat o nuanta de frica.
- Nu-mi place sa fii dezordonata, i-am explicat, dar te iubesc din toata inima! Fiica mea a sarit vesela in picioare.
Noi, oamenii, ne nastem cu dorul de a fi iubiti. Avem nevoie de dragoste, asa cum avem nevoie de aer ca sa respiram. Fara dragoste murim, ne asfixiem.
Cand Ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea putin din dragostea Lui, se petrec minuni in noi insine si in altii, caci Dumnezeu nu face economie cand este vorba de dragostea Lui. Ea intra in inima noastra, ne schimba mintea si ne facem dispusi sa dam. Acest "totusi", acest "cu toate acestea" este ceea ce face ca aceasta dragoste sa fie divina. Desi noi, oamenii, ne-am razvratit impotriva Creatorului nostru, am vrut sa fim noi insine Dumnezeu si prin aceasta am intre El si noi un zid etern de despartire, Dumnezeu, in Fiul Sau, a fost gata sa mearga pe calea inimaginabila de grea a umilintei, calea crucii!
RUX,ne incanti cu atatea povesti,invataturi si sfaturi ca nu stim cum sa-ti multumim!Bravo!

Postata de: rux25 Jun 9 2008, 01:20 PM

QUOTE(ALEXXA @ Jun 9 2008, 02:16 PM)

Unde dragoste nu e, nimic nu e

- Ma iubesti, mami? - m-a intrebat fiica mea cu gand ascuns.
- Sigur ca da, i-am raspuns.
- Dar nu mi-am facut inca ordine in camera! Deci n-ai sa ma certi, nu-i asa?
- Ba sigur ca am sa te cert, stii prea bine! - am murmurat.
- Dar tot ma mai iubesti, chiar daca ma certi? - a vrut sa stie micuta, iar in vocea ei am sesizat o nuanta de frica.
- Nu-mi place sa fii dezordonata, i-am explicat, dar te iubesc din toata inima! Fiica mea a sarit vesela in picioare.
Noi, oamenii, ne nastem cu dorul de a fi iubiti. Avem nevoie de dragoste, asa cum avem nevoie de aer ca sa respiram. Fara dragoste murim, ne asfixiem.
Cand Ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea putin din dragostea Lui, se petrec minuni in noi insine si in altii, caci Dumnezeu nu face economie cand este vorba de dragostea Lui. Ea intra in inima noastra, ne schimba mintea si ne facem dispusi sa dam. Acest "totusi", acest "cu toate acestea" este ceea ce face ca aceasta dragoste sa fie divina. Desi noi, oamenii, ne-am razvratit impotriva Creatorului nostru, am vrut sa fim noi insine Dumnezeu si prin aceasta am intre El si noi un zid etern de despartire, Dumnezeu, in Fiul Sau, a fost gata sa mearga pe calea inimaginabila de grea a umilintei, calea crucii!
RUX,ne incanti cu atatea povesti,invataturi si sfaturi ca nu stim cum sa-ti multumim!

Postata de: ALEXXA Jun 20 2008, 02:08 PM

QUOTE(rux25 @ Jun 9 2008, 01:20 PM)

Multumeste-i Lui Alexxa, si e tot ce trebuie sa faci

Postata de: lia maria71 Jul 15 2008, 10:27 PM

QUOTE(rux25 @ Nov 30 2007, 03:04 PM)

Postata de: lia maria71 Jul 15 2008, 10:30 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 3 2007, 06:48 PM)

O poezie minunata pentru voi drage mamici...

Joaca e esenta

Iarta-ma, Doamne,
Pentru toate treburile
Lasate pentru maine, azi,
Dar, cand puiul meu azi-dimineata
Veni pas-pas si zice;" Joaca mama?"
Doar "da" puteam raspunde.
Si printre jocuri-ghicitoare, masini
Si cuburi si papusi, printre vechi palarii
Si carti si chicoteli,
Am impartit o mie de ganduri ale noastre,
Sperante-o suta si vise si imbratisari.
Iar asta-seara, la vremea rugaciunii
Cand cu manutele impreunate sopti incetisor:
"Doamne-Doamne, Iti multumesc
pentru Mami si Tati si
pentru jucarii, pentru cartofii pai, dar mai ales
pentru ca Mami s-a jucat cu mine",
Am stiut ca n-am pierdut ziua in van
si-am stiut ca Tu ai sa-ntelegi."
Jayne Jaudon Ferrer

Postata de: lia maria71 Jul 15 2008, 10:32 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 3 2007, 01:48 PM)

Postata de: lia maria71 Jul 15 2008, 10:46 PM

QUOTE(rux25 @ Dec 30 2007, 12:44 PM)

Postata de: rux25 Jul 15 2008, 10:46 PM

QUOTE(lia maria71 @ Jul 15 2008, 11:46 PM)

Postata de: lia maria71 Jul 15 2008, 10:48 PM

QUOTE(rux25 @ Mar 25 2008, 06:06 PM)

Cel mai frumos copil...este al meu...

Se spune ca intr-o zi o cioara s-a intalnit cu o bufnita. Cum ele se cunosteau de multa vreme si erau chiar prietene si cum se stie ca bufnitele obisnuiesc sa mai manance puii altor pasari, cioara, care tocmai devenisese mama dupa multe asteptari, o roaga pe bufnita sa aiba grija sa nu ii manance puii, pe care ii iubea ca pe ochii din cap. Atunci bufnita o intreaba pe cioara care sunt puii ei, cum arata , ca sa nu cumva sa ii manance fara sa stie. Atunci cioara, cu mare dragoste pentru copiii ei, ii spuse ca cei mai frumosi pui din padure sunt puii ei, ca nu va putea sa ii confunde, deci unde va vedea cei mai frumosi pui sa ocoleasca acel cuib, caci e cuibul ei...
Zis si facut! Intr-o dimineata, venind acasa, cioara isi gasi puii lipsa, semn ca pe acolo trecuse bufnita. Disperata, aceasta pleca la bufnita si, plangand cu foc o intreba de ce i-a omorat puii, caci o rugase sa nu o faca. Atunci bufnita, mirata, ii spuse ca puii din acel cuib erau cei mai urati pui pe care i-a vazut in viata ei si nu si-a imaginat ca ar putea fi ai prietenei sale, caci doar aceasta ii spusese ca sunt cei mai frumosi pui din toata padurea...

Morala e ca toti parintii au impresia ca puii lor sunt cei mai frumosi pui din lume( si asa si este)... Si sa indrazneasca cineva sa sustina contrariul!!!!

Postata de: lia maria71 Jul 15 2008, 10:51 PM

QUOTE(rux25 @ Apr 30 2008, 08:48 PM)

Ziua mamei este in fiecare zi...


Cand aveai 1 an, ea te-a hranit si te-a imbaiat.Tu i-ai multumit, plangand intreaga noapte.
Cand aveai 2 ani, ea te-a ajutat sa mergi.Tu i-ai multumit, fugind de langa ea, cand te-a chemat.
Cand aveai 3 ani, ea iti gatea mancarea, cu dragoste.Tu i-ai multumit, rasturnand farfuria pe jos.
Cand aveai 4 ani, ea ti-a daruit creioane colorate.Tu i-ai multumit, colorand toti peretii.
Cand aveai 5 ani, ea ti-a imbracat haine de sarbatoare.Tu i-ai multumit, intrand in prima balta cu noroi.
Cand aveai 6 ani, ea a mers cu tine la scoala.Tu i-ai multumit strigand: " Nu vreau sa merg!"
Cand aveai 7 ani, ea ti-a cumparat prima minge.Tu i-ai multumit, aruncand-o in fereastra vecinului.
Cand aveai 8 ani, ea ti-a cumparat o inghetata.Tu i-ai multumit, varsand-o in poala ta.
Cand aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite lucruri.Tu i-ai multumit, asteptand, pana cand ea pleaca de acasa.
Cand aveai 13 ani, ea te-a indemnat sa porti ceea ce iti sta bine.Tu i-ai multumit, spunandu-i ca nu "are gust".
Cand aveai 14 ani, ea te-a trimis in tabara, in vacanta.Tu i-ai multumit, uitand sa scrii macar o scrisoare.
Cand aveai 15 ani, ea venea acasa, asteptand o imbratisare.Tu i-ai multumit, incuind usa la camera ta.
Cand aveai 16 ani, te-a invatat sa conduci masina ei.Tu i-ai multumit, luandu-i-o de fiecare data.
Cand aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.Tu i-ai multumit, vorbind la telefon toata noaptea.
Cand aveai 18 ani, ea a plans la ceremonia de inmanare a diplomei tale.Tu i-ai multumit, ramanand departe de casa, pina in zori.
Cand aveai 19 ani, ea ti-a platit studiile, te-a dus la colegiu, ti-a dus bagajul.Tu i-ai multumit, luandu-ti ramas bun de la ea, afara, de rusine sa nu te vada prietenii tai.
Cand aveai 20 de ani, ea te-a intrebat daca ai prieteni.Tu i-ai multumit, spunandu-i "Nu este treaba ta!"
Cand aveai 21 de ani, ea ti-a sugerat o meserie.Tu i-ai multumit spunand: " Nu vreau sa fiu ca tine!"
Cand aveai 22 de ani, te-a imbratisat la terminarea colegiului.Tu i-ai multumit intreband daca iti poate plati o croaziera.
Cand aveai 23 de ani, ea ti-a daruit mobila pentru prima ta locuinta.Tu i-ai multumit, spunand prietenilor tai ca ti se pare urata.
Cand aveai 24 de ani, ea ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat despre planurile de viitor.Tu i-ai multumit, spunand: "Maaaa-ma, te rog!"
Cand aveai 25 de ani, ea te-a ajutat sa faci fata la cheltuielile de nunta, a plans si ti-a spus cat de mult te iubeste!Tu i-ai multumit, mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cand aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea sfaturi pentru copilul tau.Tu i-ai multumit spunandu-i: " Timpurile s-au schimbat!"
Cand aveai 40 de ani, te-a sunat sa-ti aduca aminte de o zi de nastere.Tu i-ai multumit,spunandu-i: " Sant foarte ocupat acum!"
Cand aveai 50 de ani, ea s-a imbolnavit si a avut nevoie de ajutorul tau.Tu i-ai multumit citindu-i despre povara, care au devenit parintii, pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o buna zi, ea muri, neauzita. Si tot ce nu ai facut vreodata ,te-a doborat ca un traznet...ah, daca totusi...

DACA ESTI FERICIT SA O MAI AI APROAPE DE TINE, FA UN EFORT PENTRU EA SI MULTUMESTE-I CUM SE CUVINE....

Postata de: rux25 Sep 7 2008, 05:08 PM

Unde dragoste nu e, nimic nu e

- Ma iubesti, mami? - m-a intrebat fiica mea cu gand ascuns.
- Sigur ca da, i-am raspuns.
- Dar nu mi-am facut inca ordine in camera! Deci n-ai sa ma certi, nu-i asa?
- Ba sigur ca am sa te cert, stii prea bine! - am murmurat.
- Dar tot ma mai iubesti, chiar daca ma certi? - a vrut sa stie micuta, iar in vocea ei am sesizat o nuanta de frica.
- Nu-mi place sa fii dezordonata, i-am explicat, dar te iubesc din toata inima! Fiica mea a sarit vesela in picioare.
Noi, oamenii, ne nastem cu dorul de a fi iubiti. Avem nevoie de dragoste, asa cum avem nevoie de aer ca sa respiram. Fara dragoste murim, ne asfixiem.
Cand Ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea putin din dragostea Lui, se petrec minuni in noi insine si in altii, caci Dumnezeu nu face economie cand este vorba de dragostea Lui. Ea intra in inima noastra, ne schimba mintea si ne facem dispusi sa dam. Acest "totusi", acest "cu toate acestea" este ceea ce face ca aceasta dragoste sa fie divina. Desi noi, oamenii, ne-am razvratit impotriva Creatorului nostru, am vrut sa fim noi insine Dumnezeu si prin aceasta am intre El si noi un zid etern de despartire, Dumnezeu, in Fiul Sau, a fost gata sa mearga pe calea inimaginabila de grea a umilintei, calea crucii.
Aceasta dragoste, cea cu care El ne-a iubit intai, este ceea ce m-a convins de existenta Dumnezeului viu. Dragostea Lui sta la dispozitie - si putem sa facem risipa de ea. Este destula pentru noi insine si pentru toti cei pe care-i intalnim.

Postata de: iubita_tiana Sep 12 2008, 11:03 PM

in aceasta seara , mi-am vazut mama inlacrimata in fata camerei web, pe internet....ne despart 3500 km cred, si e plecata de 3 ani, in cre a fost acasa de 2 ori cate o saptamana.....in schimb tata....a fost o sapt la moartea mamei lui....in toti acesti 3 ani.......
in seara asta i-am vazut pe amandoi lacrimand, si tristi, obositi,...imbatraniti,.,...cat as vrea sa fie aici, sa ii pot ajuta..........sufera pt ca puiii lor, nu sunt langa ei...si dupa cum spune mama: " am mai dat o pagina la carte".........

nu exista cuvinte pt sacrifciul facut de parinti pt puii lor.....le trimit toata dragostea mea, si imi doresc ca Dumnezeu sa le stearga lacrimile......si sa mi le trimita mie, in locul lor.........
va iubesc, mami si tati......

Postata de: iubita_tiana Sep 12 2008, 11:18 PM

sunt niste parinti minunati, au stiut sa ne iubeasca si sa munceasca sa avem de toate, au stiut sa ierte cand am gresit si sa ne certe, dar mai presus de toate.....si au dorit sa ajungem oameni.....

au plecat la 45 ani in alta tara, in alta lume, lasand tot, incepand viata de la zero...pt noi, pt viitor.......si au reusit.dar viata le da cate o palma.....si iar ii mangaie....

si pt toate palmele pe care le primesc ei de la viata, as da orice, sa ii vad fericiti.....si as prelua asupra mea durerea lor.....dar....le-as lua viata.......pt ei, fericirea noastra, a copiilor e totul, traiesc inca pt noi, nu isi traiesc batranetea, nu isi traiesc propria viata.......zambesc cand noi suntem fericiti, mananca cand suntem satui........

azi sunt 7 luni de cand dumnzeu m-a luat sansa de a fi mama....mi-a dat o palma......si am intors si celalalt obraz abia azi.....

Postata de: rux25 Sep 12 2008, 11:48 PM

Iubita ai niste parinti minunati...sa-ti fie sanatosi...si sa-i ocroteasca Dumnezeu de toate relele din lume...fii mandra ca esti fiica lor...

Postata de: rux25 Oct 4 2008, 08:24 AM

Imbratisarea

Tanara era in cele mai proaste toane cu putinta. Isi scosese la iveala toti tepii, asemeni unui arici speriat de un animal. Erau prea multe indatoriri acasa, i se adresau prea multe intrebari, prea multe... multe altele! Mama ii repeta aceeasi vesnica predica, cu rationamentele, explicatiile si recomandarile aferente.

Tanara se catrani si mai rau. Apoi, privindu-si mama in ochi, izbucni:

- Mama, sunt satula de toate predicile tale obositoare! De ce nu ma strangi mai degraba in brate? Nici o povata nu mi-ar putea face mai mult bine decat acest gest! Mama ramase cu gura cascata. Fiica ei cerea din priviri o imbratisare. Cu un glas in care se simteau lacrimile gata sa izbucneasca, zise:

- Vrei ... vrei sa te imbratisez? Dar stii ca si eu vreau ca tu sa ma imbratisezi?

Si isi lua fiica la piept cu bratele larg deschise, imbratisand-o ca si cand ar fi fost tot copilul de odinioara.



Fiecare, indiferent de varsta (chiar si la saptezeci de ani) are nevoie de mangaierea unui sarut, de o imbratisare, de exprimarea concreta a iubirii. Adesea suntem prea rezervati, prea timizi pentru a ne arata adevaratele simtaminte astfel incat le ascundem mai degraba dupa o masca rece si severa, de teama sa nu-i lasam pe cei pe care ii iubim sa vada slabiciunea noastra.

Cu toate acestea, numai caldura umana ne poate scapa din frigul epocii noastre.



(Bruno Ferrero)

Postata de: rux25 Oct 4 2008, 08:24 AM

Imbratisarea

Tanara era in cele mai proaste toane cu putinta. Isi scosese la iveala toti tepii, asemeni unui arici speriat de un animal. Erau prea multe indatoriri acasa, i se adresau prea multe intrebari, prea multe... multe altele! Mama ii repeta aceeasi vesnica predica, cu rationamentele, explicatiile si recomandarile aferente.

Tanara se catrani si mai rau. Apoi, privindu-si mama in ochi, izbucni:

- Mama, sunt satula de toate predicile tale obositoare! De ce nu ma strangi mai degraba in brate? Nici o povata nu mi-ar putea face mai mult bine decat acest gest! Mama ramase cu gura cascata. Fiica ei cerea din priviri o imbratisare. Cu un glas in care se simteau lacrimile gata sa izbucneasca, zise:

- Vrei ... vrei sa te imbratisez? Dar stii ca si eu vreau ca tu sa ma imbratisezi?

Si isi lua fiica la piept cu bratele larg deschise, imbratisand-o ca si cand ar fi fost tot copilul de odinioara.



Fiecare, indiferent de varsta (chiar si la saptezeci de ani) are nevoie de mangaierea unui sarut, de o imbratisare, de exprimarea concreta a iubirii. Adesea suntem prea rezervati, prea timizi pentru a ne arata adevaratele simtaminte astfel incat le ascundem mai degraba dupa o masca rece si severa, de teama sa nu-i lasam pe cei pe care ii iubim sa vada slabiciunea noastra.

Cu toate acestea, numai caldura umana ne poate scapa din frigul epocii noastre.



(Bruno Ferrero)

Postata de: hellena09 Oct 4 2008, 02:28 PM

Rux, esti minunata! Esti absolut minunata!
Sper ca ai tai copii sa realizeze ce mama au!

Postata de: lia maria71 Nov 5 2008, 11:03 PM

QUOTE(rux25 @ Oct 4 2008, 08:24 AM)

Imbratisarea

Tanara era in cele mai proaste toane cu putinta. Isi scosese la iveala toti tepii, asemeni unui arici speriat de un animal. Erau prea multe indatoriri acasa, i se adresau prea multe intrebari, prea multe... multe altele! Mama ii repeta aceeasi vesnica predica, cu rationamentele, explicatiile si recomandarile aferente.

Tanara se catrani si mai rau. Apoi, privindu-si mama in ochi, izbucni:

- Mama, sunt satula de toate predicile tale obositoare! De ce nu ma strangi mai degraba in brate? Nici o povata nu mi-ar putea face mai mult bine decat acest gest! Mama ramase cu gura cascata. Fiica ei cerea din priviri o imbratisare. Cu un glas in care se simteau lacrimile gata sa izbucneasca, zise:

- Vrei ... vrei sa te imbratisez? Dar stii ca si eu vreau ca tu sa ma imbratisezi?

Si isi lua fiica la piept cu bratele larg deschise, imbratisand-o ca si cand ar fi fost tot copilul de odinioara.



Fiecare, indiferent de varsta (chiar si la saptezeci de ani) are nevoie de mangaierea unui sarut, de o imbratisare, de exprimarea concreta a iubirii. Adesea suntem prea rezervati, prea timizi pentru a ne arata adevaratele simtaminte astfel incat le ascundem mai degraba dupa o masca rece si severa, de teama sa nu-i lasam pe cei pe care ii iubim sa vada slabiciunea noastra.

Cu toate acestea, numai caldura umana ne poate scapa din frigul epocii noastre.



(Bruno Ferrero)

Postata de: rux25 Nov 5 2008, 11:30 PM

QUOTE(lia maria71 @ Nov 5 2008, 11:03 PM)

Postata de: rux25 Jan 31 2009, 11:34 AM

O veche legenda orientala povesteste ca, pe cand Dumnezeu plasmuia trupul primului om, in faptul alcatuirii gingase si atente, s-a ranit la un deget al Mainii Sale Atotputernice si cativa stropi de sange au cazut pe lutul moale. „E frumos”, si-a zis Cel batran de zile… Si, luand lutul, l-a amestecat cu stropii de sange din sangele Sau si a facut o inima de mama, inima femeii. De atunci in inima fiecarei femei-mame circula sange dumnezeiesc.

Postata de: rux25 Mar 25 2009, 10:56 AM

Un dar indescriptibil


S-a furisat in lume si in bratele mele, pusa acolo de Ceruri. Vine drept de la Dumnezeu. Un dar indescriptibil. O privesc si simt cum aerul din jurul ei se umple de pace si puritate. Cu lacrimi de bucurie in ochi, ii soptesc:” Suntem fericiti ca esti aici. Am asteptat atat de mult sa te vedem”. Micuta deschide ochii – iar eu sunt transfigurata – o clipa eterna plina de infinitatea a ceea ce este viata. Vad in ochisorii ei recunoasterea totala, dragostea neconditionata si increderea absoluta. In clipa aceea simt, iar cu inima stiu, tot ceea ce trebuie sa stiu sa s-o indrum.
Intinsa in pat, doarme intre mine si taticul ei. Ii numaram degetelele de la maini si de la picioruse si ne minunam de perfectiunea unor forme atat de mici. Cautam asemanarile cu noi, dar si ceea ce o distinge de noi, facand-o unica. Nu spunem nimic, dar mintea si inima noastra sunt pline de ganduri – de sperantele si visurile pe care ni le facem pentru ea, de ceea ce va deveni, de darurile pe care ni le aduce odata cu venirea ei pe lume si de felul in care face cunostiinta cu lumea. Privind-o doar si simtind dragostea si dragalasenia pe care le aduce cu ea si ni se pare ca stresul si greutatea lumii ni se ridica de pe umeri si prinde forma ceea ce este important pe lume cu adevarat—ca si cand ne-am gasi in prezenta unui mare si intelept mag. E greu sa inchidem ochii si sa adormim.
Trec zilele si anii, iar noi suntem infiorati de transformarile fiintei ei in devenire. Primul zambet, primul cuvant, primul pas – toate conform planului, dar la timpul dorit de ea si in felul ei aparte… Ne invata cum sa ne jucam din nou. Sa redescoperim lucrurile pe care le vedeam candva si noi si sa intelegem.
Timpul va zbura, dintr-odata, va fi mare, o tanara gata sa-si ia zborul in lume si sa daruiasca lucrul pentru care a fost trimisa aici.. A o lasa sa plece va fi dureros, si totusi suntem constienti ca nu e a noastra ca sa o pastram. A venit la noi, sa ne invete ceva, sa ne aduca bucurie, sa ne intregeasca si sa ne uneasca cu Dumnezeu…
Jeannette Lisefsky

,,Copiii tai nu sunt copiii tai.
Ei sunt fiii si fiicele Vietii care tanjeste dupa ea insasi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
Si desi ei sunt cu tine, totusi ei nu-ti apartin.
Poti sa le dai dragostea ta, dar nu si gandurile tale,
Pentru ca ei au propriile lor ganduri.
Poti sa le adapostesti trupurile, dar nu si sufletele,
Pentru ca sufletele lor locuiesc in casa viitorului,
Pe care tu n-o poti vizita, nici macar in visele tale.
Te poti lupta sa fii ca ei, dar nu incerca sa-i faci ca tine
Pentru ca viata nu zaboveste in ziua de ieri.
Tu esti ca arcul din care copiii tai pleaca ca niste sageti vii.
Arcasul vede tinta de pe calea catre infinit,
Si-ti da si tie puterea sa vezi cat de departe poti ajunge.
Se incordeaza cu tine, cu puterea Lui, asa incat sagetile sa
Zboare iute si departe;
Lasa ca incordarea ta in mainile arcasului sa fie spre bucurie,
Caci asa cum isi iubeste sageata care zboara, tot astfel El
Iubeste arcul care este stabil.''
Kahlil Gibran

Postata de: giulia_0319 Mar 25 2009, 03:05 PM

Postata de: rux25 Mar 25 2009, 04:16 PM

QUOTE(giulia_0319 @ Mar 25 2009, 03:05 PM)

Postata de: MIMI76 Mar 25 2009, 04:41 PM

rux,m-ai facut sa plang!

Postata de: dariamidan Mar 25 2009, 05:53 PM

am primit acum ceva pe mail, am plans ca astea nu-s lucruri ptr. a le citi o femeie gravida cu hormonii aiuriti dar o postez s-o cititi si voi

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA

Cind tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia. I-ai multumit plingind toata noaptea. Cind tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi. I-ai multumit fugind cind ea te chema. Cind tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mincarea cu dragoste.. I-ai multumit aruncind farfuria pe jos. Cind tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate. I-ai multumit colorind masa din sufragerie. Cind tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta. I-ai multumit sarind in prima balta. Cind tu aveai 6 ani te-a dus la scoala. I-ai multumit strigind nu merg. Cind tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge. I-ai multumit aruncind-o in fereastra vecinilor. Cind tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata. I-ai multumit scapind-o in poala. Cind tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian. I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata. Cind tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta. I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi. Cind tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema. I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rind. Cind tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV. I-ai multumit asteptind sa iasa din casa. Cind tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi. I-ai multumit spunindu-i ca nu are gusturi. Cind tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna. I-ai multumit uitind sa-i scrii macar o scrisoare. Cind > tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare, I-ai multumit stind in camera ta cu usa incuiata. Cind tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masaina. I-ai multumit luindu-i--o de cite ori puteai. Cind tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important. I-ai multumit stind la telefon toata noaptea. Cind tu aveai 18 ani ea plingea la festivitatea ta de absolvire a liceului. I-ai multumit stind la petrecere pina in zori. Cind tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele. I-ai multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cind tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata. I-ai multumit spunind-i "Nu-i treaba ta!" Cind tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau. I-ai multumit spunind-i "Nu vreau sa fiu ca > tine!" Cind tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii. I-ai > multumit intrebind-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa. Cind tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament. I-ai > multumit spunindu-le prietenilor ca era urita. Cind tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor. I-ai multumit spunindu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"! Cind tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti platesti nunta si a plins > si ti-a spus cit de mult te iubea. I-ai multumit mutindu-te in cealalta parte a tarii. Cind tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil. I-ai multumit spunind-i "Lucrurile sunt diferite acum" Cind tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude. I-ai multumit spunindu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci. Cind tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea. I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor. Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta. Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata. Daca > ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si > da-o mai departe. Amintesteti mereu sa o iubesti pe mama ta. Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.

Postata de: rux25 Mar 25 2009, 09:33 PM

QUOTE(dariamidan @ Mar 25 2009, 05:53 PM)

am primit acum ceva pe mail, am plans ca astea nu-s lucruri ptr. a le citi o femeie gravida cu hormonii aiuriti dar o postez s-o cititi si voi

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA

Cind tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia. I-ai multumit plingind toata noaptea. Cind tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi. I-ai multumit fugind cind ea te chema. Cind tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mincarea cu dragoste.. I-ai multumit aruncind farfuria pe jos. Cind tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate. I-ai multumit colorind masa din sufragerie. Cind tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta. I-ai multumit sarind in prima balta. Cind tu aveai 6 ani te-a dus la scoala. I-ai multumit strigind nu merg. Cind tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge. I-ai multumit aruncind-o in fereastra vecinilor. Cind tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata. I-ai multumit scapind-o in poala. Cind tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian. I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata. Cind tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta. I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi. Cind tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema. I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rind. Cind tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV. I-ai multumit asteptind sa iasa din casa. Cind tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi. I-ai multumit spunindu-i ca nu are gusturi. Cind tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna. I-ai multumit uitind sa-i scrii macar o scrisoare. Cind > tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare, I-ai multumit stind in camera ta cu usa incuiata. Cind tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masaina. I-ai multumit luindu-i--o de cite ori puteai. Cind tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important. I-ai multumit stind la telefon toata noaptea. Cind tu aveai 18 ani ea plingea la festivitatea ta de absolvire a liceului. I-ai multumit stind la petrecere pina in zori. Cind tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele. I-ai multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cind tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata. I-ai multumit spunind-i "Nu-i treaba ta!" Cind tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau. I-ai multumit spunind-i "Nu vreau sa fiu ca > tine!" Cind tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii. I-ai > multumit intrebind-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa. Cind tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament. I-ai > multumit spunindu-le prietenilor ca era urita. Cind tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor. I-ai multumit spunindu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"! Cind tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti platesti nunta si a plins > si ti-a spus cit de mult te iubea. I-ai multumit mutindu-te in cealalta parte a tarii. Cind tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil. I-ai multumit spunind-i "Lucrurile sunt diferite acum" Cind tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude. I-ai multumit spunindu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci. Cind tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea. I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor. Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta. Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata. Daca > ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si > da-o mai departe. Amintesteti mereu sa o iubesti pe mama ta. Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.

Postata de: dariamidan Mar 25 2009, 09:43 PM

QUOTE(rux25 @ Mar 25 2009, 11:33 PM)

Multumesc Daria ma bucur ca ti-a placut e tare frumoasa...am postat-o si eu mai in urma cu cateva pagini tot pe acest topic....e deosebita...si merita citita....

Postata de: rux25 Mar 25 2009, 09:52 PM

QUOTE(dariamidan @ Mar 25 2009, 09:43 PM)

Rux n-am vazut ca ai mai postat-o si tu, scuze .M-a emotionat tare mult si din pacate m-am regasit in multe dintre pasaje , spre rusinea mea.E superba intr-adevar !

Postata de: mamiralu Jun 29 2009, 05:54 PM

QUOTE(rux25 @ Nov 30 2007, 03:04 PM)

Postata de: natsandrea Jun 29 2009, 08:37 PM

QUOTE(rux25 @ Mar 25 2009, 11:56 AM)

Un dar indescriptibil
S-a furisat in lume si in bratele mele, pusa acolo de Ceruri. Vine drept de la Dumnezeu. Un dar indescriptibil. O privesc si simt cum aerul din jurul ei se umple de pace si puritate. Cu lacrimi de bucurie in ochi, ii soptesc:” Suntem fericiti ca esti aici. Am asteptat atat de mult sa te vedem”. Micuta deschide ochii – iar eu sunt transfigurata – o clipa eterna plina de infinitatea a ceea ce este viata. Vad in ochisorii ei recunoasterea totala, dragostea neconditionata si increderea absoluta. In clipa aceea simt, iar cu inima stiu, tot ceea ce trebuie sa stiu sa s-o indrum.
Intinsa in pat, doarme intre mine si taticul ei. Ii numaram degetelele de la maini si de la picioruse si ne minunam de perfectiunea unor forme atat de mici. Cautam asemanarile cu noi, dar si ceea ce o distinge de noi, facand-o unica. Nu spunem nimic, dar mintea si inima noastra sunt pline de ganduri – de sperantele si visurile pe care ni le facem pentru ea, de ceea ce va deveni, de darurile pe care ni le aduce odata cu venirea ei pe lume si de felul in care face cunostiinta cu lumea. Privind-o doar si simtind dragostea si dragalasenia pe care le aduce cu ea si ni se pare ca stresul si greutatea lumii ni se ridica de pe umeri si prinde forma ceea ce este important pe lume cu adevarat—ca si cand ne-am gasi in prezenta unui mare si intelept mag. E greu sa inchidem ochii si sa adormim.
Trec zilele si anii, iar noi suntem infiorati de transformarile fiintei ei in devenire. Primul zambet, primul cuvant, primul pas – toate conform planului, dar la timpul dorit de ea si in felul ei aparte… Ne invata cum sa ne jucam din nou. Sa redescoperim lucrurile pe care le vedeam candva si noi si sa intelegem.
Timpul va zbura, dintr-odata, va fi mare, o tanara gata sa-si ia zborul in lume si sa daruiasca lucrul pentru care a fost trimisa aici.. A o lasa sa plece va fi dureros, si totusi suntem constienti ca nu e a noastra ca sa o pastram. A venit la noi, sa ne invete ceva, sa ne aduca bucurie, sa ne intregeasca si sa ne uneasca cu Dumnezeu…
Jeannette Lisefsky

,,Copiii tai nu sunt copiii tai.
Ei sunt fiii si fiicele Vietii care tanjeste dupa ea insasi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
Si desi ei sunt cu tine, totusi ei nu-ti apartin.
Poti sa le dai dragostea ta, dar nu si gandurile tale,
Pentru ca ei au propriile lor ganduri.
Poti sa le adapostesti trupurile, dar nu si sufletele,
Pentru ca sufletele lor locuiesc in casa viitorului,
Pe care tu n-o poti vizita, nici macar in visele tale.
Te poti lupta sa fii ca ei, dar nu incerca sa-i faci ca tine
Pentru ca viata nu zaboveste in ziua de ieri.
Tu esti ca arcul din care copiii tai pleaca ca niste sageti vii.
Arcasul vede tinta de pe calea catre infinit,
Si-ti da si tie puterea sa vezi cat de departe poti ajunge.
Se incordeaza cu tine, cu puterea Lui, asa incat sagetile sa
Zboare iute si departe;
Lasa ca incordarea ta in mainile arcasului sa fie spre bucurie,
Caci asa cum isi iubeste sageata care zboara, tot astfel El
Iubeste arcul care este stabil.''
Kahlil Gibran

Postata de: ruxy Jul 4 2009, 01:12 AM

Mai mult decat un inel de logodna

Baiatul a intrat hotarat la bijutier si a cerut sa i se arate cel mai frumos inel de logodna pe care-l aveau. Bijutierul i-a aratat unul. Piatra frumoasa, solitara, stralucea ca un minuscul soare luminos. Baiatul a studiat inelul si, cu un zambet, l-a ales. A intrebat cat costa si apoi s-a pregatit sa il plateasca. "Va veti casatori curand?", l-a intrebat bijutierul. "Nu, raspunse baiatul. Nici macar nu am logodnica." Surprinderea muta care l-a cuprins pe bijutier l-a distrat pe cumparator. "Este pentru mama mea, a zis baiatul. Cand trebuia sa ma nasc a fost singura. Cineva o sfatuise sa ma omoare inainte de nastere ca sa scape de probleme. Dar ea nu a fost de acord si mi-a dat viata. Si a avut multe probleme, multe. A fost tata si mama pentru mine, mi-a fost prietena si sora, mi-a fost invatatoare. M-a facut sa devin ceea ce sunt. Acum, pentru ca pot, ii cumpar acest inel de logodna. Ea nu a avut niciodata unul. I-l dau in chip de promisiune. Asa cum ea a facut totul pentru mine, acum e randul meu sa fac totul pentru ea. Poate ca mai tarziu voi darui un alt inel de logodna, dar va fi al doilea."
Bijutierul nu a zis nimic. A cerul doar casierei sa faca o reducere din acelea care se fac numai pentru clientii importanti.

H. Agudelo

Postata de: liliana2u Jul 4 2009, 09:41 PM

QUOTE(ruxy @ Jul 4 2009, 12:12 AM)

Mai mult decat un inel de logodna

Baiatul a intrat hotarat la bijutier si a cerut sa i se arate cel mai frumos inel de logodna pe care-l aveau. Bijutierul i-a aratat unul. Piatra frumoasa, solitara, stralucea ca un minuscul soare luminos. Baiatul a studiat inelul si, cu un zambet, l-a ales. A intrebat cat costa si apoi s-a pregatit sa il plateasca. "Va veti casatori curand?", l-a intrebat bijutierul. "Nu, raspunse baiatul. Nici macar nu am logodnica." Surprinderea muta care l-a cuprins pe bijutier l-a distrat pe cumparator. "Este pentru mama mea, a zis baiatul. Cand trebuia sa ma nasc a fost singura. Cineva o sfatuise sa ma omoare inainte de nastere ca sa scape de probleme. Dar ea nu a fost de acord si mi-a dat viata. Si a avut multe probleme, multe. A fost tata si mama pentru mine, mi-a fost prietena si sora, mi-a fost invatatoare. M-a facut sa devin ceea ce sunt. Acum, pentru ca pot, ii cumpar acest inel de logodna. Ea nu a avut niciodata unul. I-l dau in chip de promisiune. Asa cum ea a facut totul pentru mine, acum e randul meu sa fac totul pentru ea. Poate ca mai tarziu voi darui un alt inel de logodna, dar va fi al doilea."
Bijutierul nu a zis nimic. A cerul doar casierei sa faca o reducere din acelea care se fac numai pentru clientii importanti.

H. Agudelo

Postata de: ruxy Jul 4 2009, 10:29 PM

QUOTE(liliana2u @ Jul 4 2009, 10:41 PM)

Postata de: ruxy Jul 28 2009, 09:05 PM

Mama

Postata de: ruxy Aug 17 2009, 11:15 AM

Mama...o minune ( Mother...a miracle)

Postata de: ruxy Aug 17 2009, 05:45 PM

http://www.trilulilu.ro/yvy/53fe2eae3e6447

Postata de: bendisartemis Aug 17 2009, 06:19 PM

QUOTE(ruxy @ Aug 17 2009, 12:15 PM)

Mama...o minune ( Mother...a miracle)

Postata de: ruxy Mar 8 2010, 01:17 AM

O veche legenda orientala povesteste ca, pe cand Dumnezeu plasmuia trupul primului om, in faptul alcatuirii gingase si atente, s-a ranit la un deget al Mainii Sale Atotputernice si cativa stropi de sange au cazut pe lutul moale. „E frumos”, si-a zis Cel batran de zile… Si, luand lutul, l-a amestecat cu stropii de sange din sangele Sau si a facut o inima de mama, inima femeii. De atunci in inima fiecarei femei-mame circula sange dumnezeiesc.

Postata de: ruxy Mar 22 2011, 09:52 PM

ANASTASIA LAZARIUC - Mama˘ž

Postata de: a.n.a. Jun 21 2011, 07:00 PM

M-ati putea ajuta si pe mine, va rog Am vrut sa-i cumpar mamei cadou aceasta carte de ziua ei, insa nu am mai gasit-o pe aprope pe nicaieri (am tot intalnit stoc epuizat, iar intr-un final am gasit-o undeva am dat comanda, dar din momentul acela nu mi-a mai raspuns nimeni la telefon sau mail, si nici nu a ajuns - de o luna)
Totusi nu am renuntat, iar saptamana trecuta am luat-o de la biblioteca, pentru a o xeroxa, si apoi m-am gandit sa merg la o tipografie, sa o fac tot in format de carte.
Problema este ca la biblioteca avea un singur exemplar, din care, am observat cand am ajuns acasa, paginile cu povestea ,,Ce culoare are o imbratisare?" (75-78) sunt rupte.
Astfel scriu aici, unde am vazut ca mai sunt postate povesti, poate cineva ma va ajuta, si o va scrie si pe acesta (in timp util sper)
Multumesc anticipat

Postata de: ruxy Jun 22 2011, 02:25 PM

Am scris povestioara pentru tine...



Ce culoare are o imbratisare?

Cand fiica mea Bernadette, a implinit zece ani, eram deja foarte ingrijorata din cauza ei. Ultimii patru ani fusesera plini de probleme pentru familia noastra. Bernadette era foarte apropiata de bunici care o adorau. Au murit unul dupa altul la foarte scurt timp.
Pierderile implacabile de genul asta sunt greu de suportat pentru oricine cu atat mai mult pentru un copil. Bernadette a suportat totul si mai greu din cauza firii ei sensibile si iubitoare.
Avea zece ani si se scufundase deja in ceea ce nu putea fi decat o stare grava de depresie.
Timp de un an n-a zambit aproape deloc. Parea ca traieste ca un automat. Optimismul care o caracteriza se intunecase dramatic.
Nu stiam ce sa fac Bernadette isi dadea seama ca sunt ingrijorata din cauza ei si asta nu facea decat sa ii mareasca povara. Intr-o zi dupa ce a plecat la scoala, m-am asezat intr-un fotoli plin de diverse lucruri. Familia noastra fusese intotdeauna o adevarata campioana la imbratisari.
In copilarie toate rudele mele, parintii, matusile, unchii mei se repezeau sa ne dea noua copiilor o calda imbratisare. De cand plecasem din casa parinteasca, ori de cate ori ma apasa o problema, imi imaginam ca stau pe genunchii tatii, care ma strangea la piept.
- Oh tata, m-am adresat eu parintelui absent, cum as putea sa o ajut pe Bernadette?
Am izbucnit intr-un ras zgomotos cand mi-a venit ideea. Citisem de curand despre efectele terapeutice ale imbratisarii. Ar putea oare sa-i faca bine fetitei mele" terapia imbratisarii"?
Nestiind ce altceva sa fac, am luat hotararea sa o imbratisez pe fetita mea cat de des posibil, fara sa-i dau impresia ca e ceva premeditat.'
Treptat Bernadette, deveni in cateva saptamani mai vesela si mai relaxata. Zambetul aperea din ce in ce mai des pe chipul ei--zambetul acela deschis care ii insufletea si ochii si buzele.
Lucra si se juca cu un entuziasm crescut.
In cateva luni frecventele mele imbratisari pornite din inima invinsesera tristetea.
Nu i-am povestit niciodata Bernadettei despre strategia mea. Dar a recunoscut singura cat de importante au fost pentru ea imbratisarile mele. De cate ori se simtea nesigura, tulburata sau doa o " idee dezumflata", ma ruga sa o imbratisez.
Sau daca observa ca sunt trista sau incordata, imi spunea:
- Ti-ar prinde bine o imbratisare nu crezi?
Au trecut anii. A ne imbratisa era in familia noastra un gest de mangaiere atat de obisnuit, ca nu mi-am putut imagina vreodata ca ar putea deveni o problema.
In perioada cand isi alegea colegiul, am realizat amandoua ca traversam printr-o perioada de indepartare a uneia fata de cealalta--cu atat mai mult cu cat isi alesese colegiul la mai mult de 3000 de km distanta.
Am aniversat ziua mea de nastere cu o saptamana inainte de plecarea Bernadettei la colegiu. Cu o saptamana mai devreme imi spusese emotionata ca se gandise la un cadou de" milioane" pentru mine. Pornea in tainice expeditii de facut cumparaturi si se ascundea periodic in camera ei ca sa lucreze la cadoul de" milioane".
In ziua cu pricina, mi-a daruit un cadou frumos impachetat. Putin emotionata, mi-a spus ca spera sa nu-l consider un cadou "prostut".
Am decshis plicul care insotea pachetul si am gasit fotocopia unei povestiri, pe care m-a rugat sa o citesc cu voce tare.
" Judecatorul care oferea imbratisari" aparuse in volumul "Supa de pui pentru suflet".
Bernadette m-a ascultat cuminte citind povestirea unui judecator pensionar care dadea cate o imbratisare oriui avea nevoie de asa ceva-- unui sofer pradat, unei supraveghetoare istovite. Crease si un kit al celui care oferea imbratisari, format din inimioare autoadezive pe care le oferea strainilor in schimbul unei imbratisari.
In final a avut de trecut un test--cand prietenul lui l-a dus la un azil de infirmi unde a descoperit o multime de oameni care aveau mare nevoie de o imbratisare.
La capatul acelei zile echilibrate, a fost adus in fata unui barbat care nu facea decat sa stea sa palavrageasca. Dupa ce judecatorul s-a fortat sa-l imbratiseze si pe acest singuratic--infirmul a zambit pentru prima oara dupa 23 de ani. Povestea se termina cu cuvintele " Ce simplu e sa aduci putina lumina in viata celorlalti".
Adanc miscata am desfacut hartia care acopera cadoul. Imi curgeau lacrimile. Inauntru era o cutie mare pe care scria in culori stralucitoare " Imbratisari", plina de pernute in forma de inima cusute de mana.
Bernadette e departe acum, dar de cate ori ma uit la cutia aceea plina de inimioare, o simt langa mine dandu-mi o imbratisare.
Sunt familii care lasa mostenire generatiilor viitoare averi sau faima. Eu imi amintesc cat de importante erau imbratisarile tatii si simt ca daca reusesc sa transmit generatiilor viitoare acest simplu gest de iubire si acceptare, familia mea va fi cu adevarat binecuvantata.
Loretta Hall

Postata de: a.n.a. Jun 22 2011, 11:36 PM

Multumesc mult

Postata de: ruxy Jun 23 2011, 10:41 AM

Cu drag