Ziua Mamelor De Ingeri, de la mamica la mamica o imbratisare Optiuni

[iubita_tiana]

Pe Iris am nasut-o pe 28 februarie 2008, la 38 de saptamani, prin operatie de cezariana.veam mari emotii sa-mi vad copilul, sa-l iubesc, sa-i arat cat de mult l-am dorit.A avut 2810g, apgar 9.Am nascut-o cu o problema f. rara...hiperplazie adreno genitala...(avea o malformatie la organele genitale), Au urmat zile de investigatii, analize, examinari,nu-i desoperau nimik in afara malformatiei, care ziceau ca se rezolva chirurgical...am plans mult , insa ma bucuram ca fetita e bn, suge, ia in greutate, rade, se joaca, incepe sa ne cunoasca, pe mine si pe tati...iesim din spital pe 7 martie..
totul bine...pana pe 11 martie cand o vad pe iris ca nu se mai joaca, nu mai e la fel de vioaie...o iau sa o alaptez, refuza lapticul...ne-am imbracat rapid si am fugit la urgenta...acolo ne intampina o dr..care, o vede si zice"ce ai draga, e bn copilul", apoi o strnge usor din nasuc...iris nu reactioneaza...au intubat-o imediat...masaje...perfuzii...dupa cateva minute de groaza..sotul meu este chemat in sala de resuscitare...pt a-si da acordul s-o deconecteze....murise irisul nostru...
Diagnosticul...moarte subita...offf...cata suferinta, cata durere...a doua zi am inmormantat-o...acum n-o mai avem...ii ducem flori si candelute la mormantelul ei micut...ea stie ca noi o iubim mult...e ingerul nostru...acum, suntem in investigatii pt o viitoare sarcina, ne dorim mult, mult un bebe sanatos, Doamne ajuta tuturor!Iris v-a ramane vesnic ingerul nostru iubit...si era asa de frumoasa...

plang................off viata asta.....mi am strans fetita de manutza cand am citit povestea ta....offf ce greu e sa se nasca si sa moara.....

[TESYMO]

Pe Iris am nasut-o pe 28 februarie 2008, la 38 de saptamani, ..........., Doamne ajuta tuturor!Iris v-a ramane vesnic ingerul nostru iubit...si era asa de frumoasa...

Ce trist

[giulia_0319]

Pe Iris am nasut-o pe 28 februarie 2008, la 38 de saptamani, prin operatie de cezariana.veam mari emotii sa-mi vad copilul, sa-l iubesc, sa-i arat cat de mult l-am dorit.A avut 2810g, apgar 9.Am nascut-o cu o problema f. rara...hiperplazie adreno genitala...(avea o malformatie la organele genitale), Au urmat zile de investigatii, analize, examinari,nu-i desoperau nimik in afara malformatiei, care ziceau ca se rezolva chirurgical...am plans mult , insa ma bucuram ca fetita e bn, suge, ia in greutate, rade, se joaca, incepe sa ne cunoasca, pe mine si pe tati...iesim din spital pe 7 martie..
totul bine...pana pe 11 martie cand o vad pe iris ca nu se mai joaca, nu mai e la fel de vioaie...o iau sa o alaptez, refuza lapticul...ne-am imbracat rapid si am fugit la urgenta...acolo ne intampina o dr..care, o vede si zice"ce ai draga, e bn copilul", apoi o strnge usor din nasuc...iris nu reactioneaza...au intubat-o imediat...masaje...perfuzii...dupa cateva minute de groaza..sotul meu este chemat in sala de resuscitare...pt a-si da acordul s-o deconecteze....murise irisul nostru...
Diagnosticul...moarte subita...offf...cata suferinta, cata durere...a doua zi am inmormantat-o...acum n-o mai avem...ii ducem flori si candelute la mormantelul ei micut...ea stie ca noi o iubim mult...e ingerul nostru...acum, suntem in investigatii pt o viitoare sarcina, ne dorim mult, mult un bebe sanatos, Doamne ajuta tuturor!Iris v-a ramane vesnic ingerul nostru iubit...si era asa de frumoasa...

[iubita_tiana]

---

nu mai vreau sa citesc povesti atat de triste...nu mai vreau...am sa l rog pe DUMNEZEU sa ne fereasca de asa ceva...sa numai moara copilasii,sa nu sufere mamicile.....sa nu mai avem ingeri in cer, ci pe pamant langa noi..

[Karmin]

Pe Iris am nasut-o pe 28 februarie 2008, la 38 de saptamani, prin operatie de cezariana.veam mari emotii sa-mi vad copilul, sa-l iubesc, sa-i arat cat de mult l-am dorit.A avut 2810g, apgar 9.Am nascut-o cu o problema f. rara...hiperplazie adreno genitala...(avea o malformatie la organele genitale), Au urmat zile de investigatii, analize, examinari,nu-i desoperau nimik in afara malformatiei, care ziceau ca se rezolva chirurgical...am plans mult , insa ma bucuram ca fetita e bn, suge, ia in greutate, rade, se joaca, incepe sa ne cunoasca, pe mine si pe tati...iesim din spital pe 7 martie..
totul bine...pana pe 11 martie cand o vad pe iris ca nu se mai joaca, nu mai e la fel de vioaie...o iau sa o alaptez, refuza lapticul...ne-am imbracat rapid si am fugit la urgenta...acolo ne intampina o dr..care, o vede si zice"ce ai draga, e bn copilul", apoi o strnge usor din nasuc...iris nu reactioneaza...au intubat-o imediat...masaje...perfuzii...dupa cateva minute de groaza..sotul meu este chemat in sala de resuscitare...pt a-si da acordul s-o deconecteze....murise irisul nostru...
Diagnosticul...moarte subita...offf...cata suferinta, cata durere...a doua zi am inmormantat-o...acum n-o mai avem...ii ducem flori si candelute la mormantelul ei micut...ea stie ca noi o iubim mult...e ingerul nostru...acum, suntem in investigatii pt o viitoare sarcina, ne dorim mult, mult un bebe sanatos, Doamne ajuta tuturor!Iris v-a ramane vesnic ingerul nostru iubit...si era asa de frumoasa...

am ramas fara cuvinte...si cu multe lacrimi...Sa iti dea Dumnezeu putere....si mult curaj....

[danna68]

Pe Iris am nasut-o pe 28 februarie 2008, la 38 de saptamani, prin operatie de cezariana.veam mari emotii sa-mi vad copilul, sa-l iubesc, sa-i arat cat de mult l-am dorit.A avut 2810g, apgar 9.Am nascut-o cu o problema f. rara...hiperplazie adreno genitala...(avea o malformatie la organele genitale), Au urmat zile de investigatii, analize, examinari,nu-i desoperau nimik in afara malformatiei, care ziceau ca se rezolva chirurgical...am plans mult , insa ma bucuram ca fetita e bn, suge, ia in greutate, rade, se joaca, incepe sa ne cunoasca, pe mine si pe tati...iesim din spital pe 7 martie..
totul bine...pana pe 11 martie cand o vad pe iris ca nu se mai joaca, nu mai e la fel de vioaie...o iau sa o alaptez, refuza lapticul...ne-am imbracat rapid si am fugit la urgenta...acolo ne intampina o dr..care, o vede si zice"ce ai draga, e bn copilul", apoi o strnge usor din nasuc...iris nu reactioneaza...au intubat-o imediat...masaje...perfuzii...dupa cateva minute de groaza..sotul meu este chemat in sala de resuscitare...pt a-si da acordul s-o deconecteze....murise irisul nostru...
Diagnosticul...moarte subita...offf...cata suferinta, cata durere...a doua zi am inmormantat-o...acum n-o mai avem...ii ducem flori si candelute la mormantelul ei micut...ea stie ca noi o iubim mult...e ingerul nostru...acum, suntem in investigatii pt o viitoare sarcina, ne dorim mult, mult un bebe sanatos, Doamne ajuta tuturor!Iris v-a ramane vesnic ingerul nostru iubit...si era asa de frumoasa...

Domnul sa o aiba in paza lui pe micuta ta, sa-ti dea putere sa iti poti duce durerea... sa va aline sufletele ranite si sa va daruiasca un bebe sanatos ... sa va ajute DD .

[livya]

Pe Iris am nasut-o pe 28 februarie 2008, la 38 de saptamani, prin operatie de cezariana.veam mari emotii sa-mi vad copilul, sa-l iubesc, sa-i arat cat de mult l-am dorit.A avut 2810g, apgar 9.Am nascut-o cu o problema f. rara...hiperplazie adreno genitala...(avea o malformatie la organele genitale), Au urmat zile de investigatii, analize, examinari,nu-i desoperau nimik in afara malformatiei, care ziceau ca se rezolva chirurgical...am plans mult , insa ma bucuram ca fetita e bn, suge, ia in greutate, rade, se joaca, incepe sa ne cunoasca, pe mine si pe tati...iesim din spital pe 7 martie..
totul bine...pana pe 11 martie cand o vad pe iris ca nu se mai joaca, nu mai e la fel de vioaie...o iau sa o alaptez, refuza lapticul...ne-am imbracat rapid si am fugit la urgenta...acolo ne intampina o dr..care, o vede si zice"ce ai draga, e bn copilul", apoi o strnge usor din nasuc...iris nu reactioneaza...au intubat-o imediat...masaje...perfuzii...dupa cateva minute de groaza..sotul meu este chemat in sala de resuscitare...pt a-si da acordul s-o deconecteze....murise irisul nostru...
Diagnosticul...moarte subita...offf...cata suferinta, cata durere...a doua zi am inmormantat-o...acum n-o mai avem...ii ducem flori si candelute la mormantelul ei micut...ea stie ca noi o iubim mult...e ingerul nostru...acum, suntem in investigatii pt o viitoare sarcina, ne dorim mult, mult un bebe sanatos, Doamne ajuta tuturor!Iris v-a ramane vesnic ingerul nostru iubit...si era asa de frumoasa...

offffffffffffffff ce trist ...micuta iris e acum acolo in ceruri si dumnezeu are grija de ea,Doamne stau aici si citesc si mi-s ochii inlacrimati...
de ce doamne...de ce?asta e intrebarea care o pune fiecare mamica care si-a pierdut copilasul...si totusi nu putem face nimic ,asa e scris fiecaruia in parte,mic,mare...e destinul nostru...
doamne ajuta sa vina iar bebe si sa-i dea dumnezeu sanatate!

[VALERIA OANA]

Mamele care isi pierd copilasii nu se intreaba "de ce le-au murit copilasii" ci "de ce le-au murit lor copilasii". Si chiar daca accepta aceasta pierdere, nu o pot intelege.

[IRIS A.M]

Va multumesc mult pt gandurile voastre! Numai bine si multa sanatate tuturor.
Ne stregen lacrimile si...o luam de la capat....cu greu, insa...cu speranta ca bunul Dumezeu ne va darui un copilas sanatos...Doamne ajuta tuturor!

[VALERIA OANA]

Va multumesc mult pt gandurile voastre! Numai bine si multa sanatate tuturor.
Ne stregen lacrimile si...o luam de la capat....cu greu, insa...cu speranta ca bunul Dumezeu ne va darui un copilas sanatos...Doamne ajuta tuturor!

Si chiar daca unele nu mai au aceasta speranta, tot trebuie sa mearga mai departe.....gasesc ele un motiv...