Mama A 2 Ingerase: Natalia Si Ana Maria, Ati plecat prea repede Optiuni

[marce]

Scumpa mamica, iti doresc sa gasesti puterea de a merge mai departe....si sunt convinsa ca dragostea pe care o purtati ingeraselor voastre o sa va uneasca pe tine si sotul tau.
Va port in gand....

[paulapor]

Regret nespus de mult ca doar azi am vazut mesajul scris pe topicul micutei mele ... Cum ti-am spus si pe E.M.M.A. regret nespus de mult pierderea Nataliei si Anei Maria ... doresc sa iti fiu alaturi si imi doresc nespus de mult sa ai puterea de a merge mai departe zi de zi ... Chiar daca viata voastra a luat o intorsura ciudata, urata, neasteptata cu fetitele tale in suflet vei merge mereu mai departe pas cu pas ... cazand ... mai ridicandu-te ... E greu ... stiu ... e ca un cosmar ... dar e realitatea noastra trista ... pe care nu o putem schimba, dar in timp o putem accepta ... Chiar daca stiu ca acum ti se pare absurd (si eu la fel gandeam) intradevar timpul e un adevarat tratament ... nu uiti ... nu dispare durerea ba, chiar mai mult as zice ca in timp creste, pana intr-un punct cand totul se transforma ... in dor ... in acceptare ... Trebuie sa ai rabdare cu tine ... cu sotul tau indurerat ... Nu exista o reteta general valabila pentru a putea merge mai departe insa cel mai important si cel mai bun sfat este sa iti asculti inima ... daca simti nevoia sa te exteriorizezi fa-o chiar daca esti in mijlocul societatii ... societatea ne judeca ... dar nu e capabila sa ne inteleaga ... societatea nu ne ajuta ... uneori din contra ... ne ingreuneaza povara pierderii copiiilor nostri ... iar cand simti ca totul s-a terminat ... descarcati furia ... insa lupta pentru a merge mai departe cu fruntea sus ... in asa fel incat fetitele tale sa fie mandre de tine.
Zbor lin micutelor Natalia si Ana Maria

Aceasta postare a fost editata de paulapor: Jul 13 2011, 09:11 AM

[d_pitica]

multumesc pentru incurajari
intr-adevar, imi doresc ca fetitele mele sa fie mandre de parintii lor
asa ca incerc, pas cu pas, sa-mi reiau moto-ul pe care-l aveam inainte sa le pierd : "
" O lupta-i viata, deci te lupta,
Cu dragoste de ea cu dor"

[ALEONA31]

---

Dumnezeu îţi dă, câteodată, o palmă atunci când te aştepţi mai puţin. De ce?. Această întrebare mi-am pus-o mereu. Nu ştiu şi nu cred că o să aflu vreodată.
Am ramas gravida in urma unui FIV reusit, cu 2 fete: Natalia si Ana Maria, copii pe care ne-am dorit cu ardoare si pentru care ne pregatisem sa le oferim totul. Nu ne-am gandit ca ce le lipseau era sanatatea.
De parca nu ne lipsea faptul ca eram nenorociti de veste ca ne numaram printre putinele cupluri infertile( sotul probleme cu spermatozoizii iar eu cu chisturi), m-am trezit din cauza tratamentului de stimulare cu diferite complicatii ( ascita ) care m-au facut sa stau la pat pe toata perioada sarcinii. Pana aici a fost bn, ce nu faceam pt fetele mele.
Problema a aparut la 22 sapt cand in urma unui control obisnuit, dr gine a observat ca am colul deschis (fara niciun simptom: contractii, sangerari....). M-a operat de urgenta, apoi am stat o sapt in spital sub observatie, dupa care m-a exteenat cu recomandarea sa stau in pat pana la 28 de sapt apoi sa vin la un control
N-a durat o sapt de stat acasa, ca la 24 de sapt simtind o usturime am fost iar la un control: diagnosticul-dilatare de col uterin ( cedase operatia facuta de ei). M-i l-au cusut iar si m-au tinut in spital pana am nascut, mai exact inca 2 sapt caci la 26 de sapt aveam sa nasc.
Martea era totul ok, colul inchis cu o lungime de 2 cm iar a doua zi dimineata m-am trezit ca sangeram: eram dilatata 5 cm.
A doua zi, pe 28 aprilie, ora 11:00 si 11:05 am nascut fetitele; eram fericita ca respirau chiar daca erau fragile (700 si 740gr) si mai ales ca in acea zi era ziua de nastere a nepotelei mele pe care am botezat-o. Imi si vedeam fetele sarbatorindu-si ziua de nastere alaturi de verisoara ei si pe soacra in culmea fericirii ( mai ales ca dupa 3 feciori isi dorea nespus fete).
A doua zi m-am apucat de muls pentru a-mi pregati sanii de 2 bebelasi.
N-a fost sa fie... duminica pe 1 mai la ora 13.00 m-au intrebat daca vreau sa o botez pe Ana Maria ca nu se simte bine, la ora 16.18 s-a stins. N-am putut sa plang, o aveam inca pe Natalia pentru care nu trebuia sa intru in depresie pentru a nu-mi pierde laptele asa ca m-am consolat cu ideea ca o s-o plang mai tarziu cand n-o sa afecteze laptele pe Natalia.
Ma bucuram cand dr imi ziceau sa-i aduc 1 ml de lapte Nataliei, cand o vedeam ca pe zi ce trece pielea ii devenea tot mai inchisa, cand a incepuse sa respire singura, cand deschidea ochii si dadea din manutele ei asa de mici. Desi era interzis cu telefoane mobile l-am luat totusi si iam facut o poza pt a o vedea si cand nu eram langa ea, mai ales ca Anei Mariei nu-i facusem vreuna, lucru pe care-l regret acum, chiar daca n-o sa uit ochii aceia micuti ca ai sotului ( de cate ori ma uit la sotul meu cand doarme o vad pe Ana Maria)
Trecuse 13 zile in care desi avusese unele probleme minore si specifice pentru varsta ei, promitea.
Cand am mers miercuri dimineata cu laptele dr ma astepta sa-mi zica cumplita veste: facuse stop cardiac seara. Mi-au dat un costum steril si m-au lasat sa bag mainile in incubator s-o mangai, eram cea mai bucuroasa mama de pe lume, sa-i simt pielea ei catifelata. Mi-am dat seama apoi de ce ma lasase sa o ating. Erau rezervati in ce priveste sansele ei dar sperau. Speram si eu si ma rugam la DD sa n-o mai chinuie; se pare ca mi-a ascultat ruga: joi dimineata pe 12 mai la 7:00 a facut al doilea stop iar la 10:00 al treilea, la ora 11.15 s-a stins.
Am 28 de ani si suferinta cat mai multe vieti, lacrimile imi vin rar, cred ca le-am suprimat prea mult cand a murit Ana Maria. N-am putut sa plang asa cum imi doream, poate de teama sa nu cad in depresie, sa nu-mi doresc sa merg alaturi de ele, poate pentru ca sotul era mai nenorocit decat mine, poate ca in jurul meu toata lumea plangea si nu doream sa-mi vada nenorocirea din sufletul meu.
Le-am inmormantat cu gandul ca am unde sa merg sa le plang; a trecut o luna si n-am putut sa-mi fac curaj sa merg la ele. Vad cimitirul de la geam si ma gandesc ca DD mi-a ascultat ruga, nu se mai chinuiesc dar CHINUL MEU? Cine mi-l alina? Am 2 ingeri trimisi la D-zeu. De ce oare?
Cand ies in oras si ma intalnesc cu tigancile care stau cu copilul in brate sa le dau "50 de bani sa le dea lapte la cel mic" imi vine sa le zic sa mi-l deie mie.
De ce da Dzeu la cn nu-si permite.
Le astepta o mama si un tata care nu-si doreau altceva decat sa le ia acasa si sa le iubeasca, sa le rasfate cum nu se putea mai mult. Acum camera lor e goala.

[ALEONA31]

si eu am pierdut un inger la 28saptamani de 2kg si 800gr.s-a oprit din evolutie.nici nu imi imginam ca mi s-ar putea intampla asa ceva vreodata!deoarece nimeni din familie nu a avut niciodata probleme.dupa 45 ore de chinurile nasterii provocate,am nascut baietelul si am reusit sa il vad timp de cateva secunde,pt ca nu ma lasau dr.sa il vad(am nascut in Italia).era fff.frumos si tot visam ca m-au mintit doctorii si ca era de fapt viu.precizez ca nu prea era nimeni din familie pe langa mine,iar iubitul cu care eram de 5ani,nu prea l-am vazut prin spital.era distrus si el.aveam camera lui bebe cu tot ce era necesar pt vreo 2ani,patut,carut,hainute,jucarii,etc.toate le-am primit cadou de la toata lumea care ma cunostea.am mai cumparat si eu cateva,pt ca eram fericita.dupa toate astea,i-am spus cand ma intorc din spital sa nu gasesc nimic de copil prin casa-atat de distrusa eram!in spital ,culmea-m-au pus intr-o camera cu 2mamici fericite!!!mie imi venea laptele intr-una cand le vedeam pe alea cum alapteaza!cum le veneau familia cu flori,cu camere de filmat,etc...nu am putut sa iau copii mici in brate sau sa-i vad pana cand m-am indragostit din nou acum2ani si mi-a spus acum in decembrie ca vrea copil(l-am lasat pe fostul iubit la un an dupa intamplarea).mi-a fost fff.frica.vreo 2luni am fugit de el in perioada ovulatiei.si daca l-am vazut ca tot este hotarat si tot zice cum de nu am ramas inca---m-am lasat insamantata la 3luni de sarcina a inceput sa vina tot mai tarziu acasa,sa caute motivee de cearta din nimic,cand stie ca sarcina care am pierdut-o era din cauza stresului(cerusem autopsie atunci)si ca am acum placenta praevia si nu am voie sa ma supar.l-am lasat,am divortat si acum stau singura.sper sa fie bine cu bebita pe care o astept

[ALEONA31]

nu ma simt rau fizic,psihic am momente de depresie sau atatcuri de panica sa nu mi se repete istoria cu sarcina.acum ma intreaba lumea daca m-am gandit la nume,daca am facut cumparaturile necesare,etc...nici nu vreau sa aud!!!dupa ce o sa o vad o sa ii pun numele si chiar daca nu voi avea nimic pregatit,o tin in pat langa mine----NUMAI SA FIE !!!SA O VAD!!!ACUM AM 24SAPTAMANI SI E DESTUL DE VOINICA,DAR MI-E FRICA SA MA BUCUR ANTICIPAT.P.S.:E GREU TOTUSI FARA SUSTINEREA CARE MI-A PROMIS-O SOTUL SI FAMILIA MEA E DEPARTE

[d_pitica]

la multi ani ana maria

[d_pitica]

SI PE MN MAU PUS NUMAI IN CAMERE CU BEBE IN CAMERA 2 SAPT CAT AU TRAIT FETELE MELE
MI-ERA SI MIE GREU CAND FETELE MELE ERAU LA INCUBATOR IAR ELE LE AVEAU APROAPE
NU STIU CARE E LOGICA LOR

[marce]

ANA MARIA- micuta ingerasa, fie ca maicuta Domnului sa te legene azi asa cum mamica ta nu o mai poate face!

[d_pitica]

ms
am fost la mormantul NAtaliei si Anei Mariei de sf Maria, impreuna cu sotul meu si iam zis si ei 'LA MULTI ANI!" desi as fi preferat sa ii fac un tort, sa invit toti cunoscutii...
am fost noi doi si am serbat-o cu un gand bun si trandafiri albi
mi-a plans sufletul cand mi-am vazut sotul plangand, ( nu l mai vazusem plangand de la moartea fetitelor) si nu stiu daca lui ii face bn vizita la mormantul lor
a fost dorinta mea sa mergem si n-a comentat nik
dar nu stiu cat de bn ia facut
se petrec atat de multe fara voi inca nu stiu cum trebe sa reactionez, cum so iau...
imi este dor de voi