Mama A 2 Ingerase: Natalia Si Ana Maria, Ati plecat prea repede Optiuni

[d_pitica]

Dumnezeu îţi dă, câteodată, o palmă atunci când te aştepţi mai puţin. De ce?. Această întrebare mi-am pus-o mereu. Nu ştiu şi nu cred că o să aflu vreodată.
Am ramas gravida in urma unui FIV reusit, cu 2 fete: Natalia si Ana Maria, copii pe care ne-am dorit cu ardoare si pentru care ne pregatisem sa le oferim totul. Nu ne-am gandit ca ce le lipseau era sanatatea.
De parca nu ne lipsea faptul ca eram nenorociti de veste ca ne numaram printre putinele cupluri infertile( sotul probleme cu spermatozoizii iar eu cu chisturi), m-am trezit din cauza tratamentului de stimulare cu diferite complicatii ( ascita ) care m-au facut sa stau la pat pe toata perioada sarcinii. Pana aici a fost bn, ce nu faceam pt fetele mele.
Problema a aparut la 22 sapt cand in urma unui control obisnuit, dr gine a observat ca am colul deschis (fara niciun simptom: contractii, sangerari....). M-a operat de urgenta, apoi am stat o sapt in spital sub observatie, dupa care m-a exteenat cu recomandarea sa stau in pat pana la 28 de sapt apoi sa vin la un control
N-a durat o sapt de stat acasa, ca la 24 de sapt simtind o usturime am fost iar la un control: diagnosticul-dilatare de col uterin ( cedase operatia facuta de ei). M-i l-au cusut iar si m-au tinut in spital pana am nascut, mai exact inca 2 sapt caci la 26 de sapt aveam sa nasc.
Martea era totul ok, colul inchis cu o lungime de 2 cm iar a doua zi dimineata m-am trezit ca sangeram: eram dilatata 5 cm.
A doua zi, pe 28 aprilie, ora 11:00 si 11:05 am nascut fetitele; eram fericita ca respirau chiar daca erau fragile (700 si 740gr) si mai ales ca in acea zi era ziua de nastere a nepotelei mele pe care am botezat-o. Imi si vedeam fetele sarbatorindu-si ziua de nastere alaturi de verisoara ei si pe soacra in culmea fericirii ( mai ales ca dupa 3 feciori isi dorea nespus fete).
A doua zi m-am apucat de muls pentru a-mi pregati sanii de 2 bebelasi.
N-a fost sa fie... duminica pe 1 mai la ora 13.00 m-au intrebat daca vreau sa o botez pe Ana Maria ca nu se simte bine, la ora 16.18 s-a stins. N-am putut sa plang, o aveam inca pe Natalia pentru care nu trebuia sa intru in depresie pentru a nu-mi pierde laptele asa ca m-am consolat cu ideea ca o s-o plang mai tarziu cand n-o sa afecteze laptele pe Natalia.
Ma bucuram cand dr imi ziceau sa-i aduc 1 ml de lapte Nataliei, cand o vedeam ca pe zi ce trece pielea ii devenea tot mai inchisa, cand a incepuse sa respire singura, cand deschidea ochii si dadea din manutele ei asa de mici. Desi era interzis cu telefoane mobile l-am luat totusi si iam facut o poza pt a o vedea si cand nu eram langa ea, mai ales ca Anei Mariei nu-i facusem vreuna, lucru pe care-l regret acum, chiar daca n-o sa uit ochii aceia micuti ca ai sotului ( de cate ori ma uit la sotul meu cand doarme o vad pe Ana Maria)
Trecuse 13 zile in care desi avusese unele probleme minore si specifice pentru varsta ei, promitea.
Cand am mers miercuri dimineata cu laptele dr ma astepta sa-mi zica cumplita veste: facuse stop cardiac seara. Mi-au dat un costum steril si m-au lasat sa bag mainile in incubator s-o mangai, eram cea mai bucuroasa mama de pe lume, sa-i simt pielea ei catifelata. Mi-am dat seama apoi de ce ma lasase sa o ating. Erau rezervati in ce priveste sansele ei dar sperau. Speram si eu si ma rugam la DD sa n-o mai chinuie; se pare ca mi-a ascultat ruga: joi dimineata pe 12 mai la 7:00 a facut al doilea stop iar la 10:00 al treilea, la ora 11.15 s-a stins.
Am 28 de ani si suferinta cat mai multe vieti, lacrimile imi vin rar, cred ca le-am suprimat prea mult cand a murit Ana Maria. N-am putut sa plang asa cum imi doream, poate de teama sa nu cad in depresie, sa nu-mi doresc sa merg alaturi de ele, poate pentru ca sotul era mai nenorocit decat mine, poate ca in jurul meu toata lumea plangea si nu doream sa-mi vada nenorocirea din sufletul meu.
Le-am inmormantat cu gandul ca am unde sa merg sa le plang; a trecut o luna si n-am putut sa-mi fac curaj sa merg la ele. Vad cimitirul de la geam si ma gandesc ca DD mi-a ascultat ruga, nu se mai chinuiesc dar CHINUL MEU? Cine mi-l alina? Am 2 ingeri trimisi la D-zeu. De ce oare?
Cand ies in oras si ma intalnesc cu tigancile care stau cu copilul in brate sa le dau "50 de bani sa le dea lapte la cel mic" imi vine sa le zic sa mi-l deie mie.
De ce da Dzeu la cn nu-si permite.
Le astepta o mama si un tata care nu-si doreau altceva decat sa le ia acasa si sa le iubeasca, sa le rasfate cum nu se putea mai mult. Acum camera lor e goala.