Oare Am Luat O Decizie Inteleapta? Optiuni

[ela_76]

In primul rand nu stiu daca ar trebui sa scriu aici...., dar uite ca o fac , pentru ca nu mai rezist si imi vine sa plang in hohote, poate ca asa o sa ma mai descarc si eu..... povestea mea incepe aici
Sunt o mamica de 30 de ani a unei fetite superbe de 3 ani, eu nu am avut o copilaria asa normala si nic parinti care sa se ocupe de copiii lor, acum este prea tarziu sa ii condamn pentru asta. am ajuns la varsta majoratului , cu bine fara probleme de droguri sau alte ............ lucruri pe care le fac adolescentii in ziua de azi. Pe langa mine parintii au mai dat viata altor 5 copii , fratii mei........cu care ma inteleg, nu foarte bine.
Am ajuns la varsta la care te indragostesti si chiar asa a fost, o dargoste la prima vedere, nu stiu din partea lui........., , eu insa stiu ca l-am iubit din prima clipa, am facut armata impreuna cu declaratii si promisiuni, l-am asteptat un an de zile fara alte intalniri pe ascuns.
Ne am mutat la parintii mei intr-un apratament de 3 camere, in care eu cu sotul stateam cu cei doi frati intro camera, la varsta de 25 de ani sa nu ai un pic de intimitate, fratii mei avind frumoasa varsta de 15 ani. Aici intervine greseala parintilor mei ca nu au avut si nu au vrut sa stau si eu in intimitatea mea , sa stau cvhinuita asa . In fine ma marit , facem cununia civila, nunta cu gandul ca parintii mei ma vor ajuta : , dar nici gand. el nu are situatie nu are casa, si eu stau si ma gandesc acum ca m-am marittat cu el numai sa scap de parinti, bineinteles ca il si iubeam. parintii lui sunt despartiti, mama lui si-a facut o casuta foarte departe de oras dar mai bine sa te ferersti. de ea . Asa sa termin cu soacra , ca sincer nu ma are deloc la inima, ca vroia si ea pentru baiatul ei o fata cu casa ca sa aiba si ea unde sa stea . Vine si copilul in 2004 familia mea : , parca nici nu mai exista , am o fetita de 3 anuisori si o iubesc nespus , iar sotul este atent cu ea ii cumpara de toate insa nu este un tata bun si nici ca sot nu este
ca am uitat sa va spun ca este o fire foarte rece, (la inceput nu a fost asa) , acum suntem ca doi straini, nu tu buna sta in casa fara sa scoata o vorba, de bia. ma ocup mai mult eu, nu stie sa ii dea o educatie, nu iese la plimbare cu noi, prefera sa stea in casa,
Deci ca sot este un esec total, si sufar din cauza asta, iar ca tata foarte putin se preocupa de copil.
In plus marea noastra problema este ca nu avem casa, daca parintii mei nu ma juta nici ai lui , iar cu salariile noastre sa mai stam cu chirie si cu cheltuielei, nu o sa reusim niciodata sa luam ceva o casa , iar eu nu vreau ca bia, sa sufere cum am suferit eu din lipsa caminului si lipsa totala a preocupatiei tatalui. a cum stam intr-o camera cu baie si un mic living insa stam ca doi straini, ne leaga doar Bia, cu rasetele ei, si galagia ei de copil.
si acum ma intreb oare e bine sa stau cu el pentru copil/??? Ca nu mai rezist , sa ma gandesc la Bia?
Ce o sa fac daca o sa ma desparte de el, ca nu e chiar asa de usor, sau sa trec peste astea si sa trec mai departe?
Nu vreau sa sufere Bia din cauza ca nu are un tatic langa ea, dar decat unul ca el............. sa sufar eu toata viata , sas nu despart copilul de tata?
. Poate pe viitor o sa reusim sa ne luam un apartament , sa traiesc cu acest poate.........asa cum am trait pana acum langa el?
Doar Bia ma mai tine , si poate frica ca nu o sa ma descurc singura.............
acum inchei aici micile mele randuri , si parca , parca mi-a mai disparut tristetea din suflet.

[max]

ela, imi pare tare rau sa citesc povestea ta. o prietena de-a noastra de pe forum, scrie'' e tare grea singuratatea-n doi''. tu trebuie s-o intelegi tare bine.
mie mi-e greu sa-ti dau sfaturi si sa-ti spun cum e mai bine s-o faci, dar tu trebuie sa te gandesti la Bia si la tine. cum va e voua cel mai bine. Bia e fericita? ca tu nu esti, asta se vede clar . fata creste si va vedea raceala dintre tine si sotul tau si atunci nu vad cum se va bucura ea de familie.
tot ce-ti doresc e ca Dumnezeu sa te duca pe calea cea mai buna si sarasara soarele si pe stradutza ta

[jan200on]

buna ela, in primul rand vreu sa iti spun ca imi pare rau pentru situatia prin care treci dar totusi e foarte bine ca iti dai seama de lucrurile acestea deoarece alte femei nici nu observa ca trec prin asa ceva. Inecarca sa vorbesti cu sotul tau, poate e si o lipsa de comunicare intre voi, viata este grea uneori si din cauza asta se intampla si lucrurile acestea, uitati unul de celalalt sau te dedici mai mult copilului. Si eu cand ma suparam pe sotul meu ma gandeam ca o iubesc pe Ruxandra foarte mult si nu mai am nevoie de alta iubire dar nu este asa. Copilul are nevoie de un tata iar tu trebuie sa discuti asta cu sotul tau, incearca sa il faci sa inteleaga asta si fa-l sa se schibe in bine, educa-l tu daca este necesar iar daca nu se poate lupta pentru fetita ta daca tu nu ai avut o copilarie fericita lupta sa aiba ea. Te pup si sper sa fie bine.

[mumu74]

---

Of! Ela! Eu iti pot spune parerea mea - privind prin ochii unui copil care a trecut prin asa ceva! Cand am crescut suficient sa pricep unele lucruri, am intrebat-o simplu pe mama - De ce nu ai divortat??? Pentru mine, ca si copil intr-o astfel de situatie, a fost groaznic, dar cred ca pentru mama a fost si mai urat - cred ca i-am frant inima cand am intrebat-o asta!
Dar incearca dintai sa comunici cu sotul tau, poate nu este pierdut totul! Vorbeste-i de temerile tale! Poate el nu intelege raceala ta sau faptele tale ii dau alta parere - ca nu-l mai iubesti sau nu-ti mai pasa de el, decat de copil... Incearca!

[ela_76]

va multumesc fetelor pentru mesajele voastre , nu aveti idee ce inseamna sa vezi ca cuiva ii mai pasa de tine . Cu sotul meu am vorbit de nenumarate ori, i-am spus sa se schimbe ca o sa bag divort , chiar l-am amenintat, o data pe cand stateam la parintii mei , chiar i-am facut bagajele, insa parca nici nu existau , de cate ori ii spun sa se schimbe imi tarnteste in fata, " ce de ce sa se schimbe ca el nu a facut nk.", asa ca........., ori ma hotarasc sa bag divort ori o sa stau cu el doar pentru copil.

[georgeta23]

ELA nu merita sa suferi chiar daca va leaga un copil, eu am zis ca daca as avea si 10 copii nu voi suferii, tati se mai gasesc.... si chiar foarte buni, acum e prea mica sa inteleaga chestiile astea, dar mai tarziu poate iti va da dreptate... si nu trebuie sa o instrainezi nici de tatal natural.... poate sa o viziteze..sa iasa cu ea in parc, si poate atunci isi va da seama ce pierde, uite sora mea a fost in situatia ta.. avea fetita de cateva luni si a divortat, il uibea f mult dar el se comporta ca si sotul tau, si dupa divort cumnatului meu a inc sa ii para rau, acum sunt impreuna dar tot divortati.....nu vor sa mai faca acte.....si se inteleg mai bine acum.

[ela_76]

ELA nu merita sa suferi chiar daca va leaga un copil, eu am zis ca daca as avea si 10 copii nu voi suferii, tati se mai gasesc.... si chiar foarte buni, acum e prea mica sa inteleaga chestiile astea, dar mai tarziu poate iti va da dreptate... si nu trebuie sa o instrainezi nici de tatal natural.... poate sa o viziteze..sa iasa cu ea in parc, si poate atunci isi va da seama ce pierde, uite sora mea a fost in situatia ta.. avea fetita de cateva luni si a divortat, il uibea f mult dar el se comporta ca si sotul tau, si dupa divort cumnatului meu a inc sa ii para rau, acum sunt impreuna dar tot divortati.....nu vor sa mai faca acte.....si se inteleg mai bine acum.

Cine stie poate ca daca o sa procedez la fel ca sora ta .......ne vom intelege mai bine, la mine in familie nu a fost nici un divort si am surori maritate insa nici un a nu a bagat divort.........mi-ar aprea rau sa incep prima............., insa in familia lui.............dezastru din generatie in generatie...........

[danna68]

Of! Ela! Eu iti pot spune parerea mea - privind prin ochii unui copil care a trecut prin asa ceva! Cand am crescut suficient sa pricep unele lucruri, am intrebat-o simplu pe mama - De ce nu ai divortat??? Pentru mine, ca si copil intr-o astfel de situatie, a fost groaznic, dar cred ca pentru mama a fost si mai urat - cred ca i-am frant inima cand am intrebat-o asta!
Dar incearca dintai sa comunici cu sotul tau, poate nu este pierdut totul! Vorbeste-i de temerile tale! Poate el nu intelege raceala ta sau faptele tale ii dau alta parere - ca nu-l mai iubesti sau nu-ti mai pasa de el, decat de copil... Incearca!

de acord cu tine am fost in aceeasi situatie ...iar mama a spus ca nu a divortat pentru noi... eu sincer preferam sa fi divortat decat sa traiesc in acea atmosfera ...

imi pare rau Ela ca trebuie sa treci prin asa ceva, decizia iti apartine ,dar gandeste-te si cum se va simti copilul cand va creste si la un moment dat va intelege ca nu este totul ok? ... sanatate multa si sa iti traiasca fetita

Aceasta postare a fost editata de danna68: Oct 10 2007, 03:44 PM

[mihaella]

De obicei toti spunem despre copii nostri ca sunt prea mici sa inteleaga lucruri de oameni mari ,dar ne inselam .Copii simt ca ceva nu e in regula doar ca nu pot spune...vad copii in parc cu tatici lor si te intreaba de ce tata nu se joaca cu ei ...te vad pe tine plansa sau nervoasa si cred ca e vina lor...daca te hotarasti sa divortezi gandeste-te ca un mediu cald cu un parinte e mai bun decat o indiferenta rece cu doi parinti...in fond el va putea sa faca (si chiar e necesar )parte din viata ei chiar daca voi nu mai impartiti o viata de cuplu.Fi curajoasa nu cauta o scuza prin faptul ca ai un copil ...ce e bine pt tine e bine si pt fetita ta.Sanatate si Dumnezeu sa te indrume..alegerea e a ta.

[JulianaP]

Viata e scurta....iar copii trebuie sa zambeasca....iar noi avem datoria sa ii ajutam sa isi tina zambetul pe buze cat mai mult.....nu uita ca esti om in primul rand...si mama in al doilea rand...si tot ce faci pentru tine ca om...aduce lectie si respect pentru copilul tau...orice decizie doare..si buna si rea.....dar orice decizie are urmari..bune sau rele.....daca nu risti nu castigi..sincer...incearca, asa cum au spus si fetele mai sus...incearca sa iei o gura de aer proaspat....incercati sa aerisiti putin relatia voastra..si sunt sigura ca veti incepe sa vedeti norii pe cer...razele de soare....pasarelele cum canta.....toate astea uneori ma opresc si le admir...si simt ca traiesc...si nu uita sa i le arati si micutei tale...asa invata ce e frumos, curat si bun....si nu uita ceva...crede si vei avea...nu sunt o bisericoasa...dar credinta ma tinut tare oriunde am fost..roaga si ti se va lumina mintea si calea...pentru mine asa am reusit sa ma tin dreapta....incearca nu pierzi nimic...

Aceasta postare a fost editata de JulianaP: Oct 10 2007, 05:25 PM