Versiunea printabila a topicului

Postata de: jan200on Sep 12 2008, 03:51 PM

Astazi, plimbandu-ma prin oras vad ca opreste o dubita care se pregatea sa plece in alta tara. Au urcat cativa oameni iar mai apoi a venit si o femeie tanara cu un copil de vreo trei ani impreuna cu bunicii. Si-a urcat bagajele si a urcat in masina fara sa se uite la copilul care l-a lasat plangand in hohote in bratele bunicilor. Mi se rupea sufletul uitandu-ma la acel copil, oare cum pot sa isi lase copii si sa plece departe de ei, totusi nu exista alte posibilitati?

Postata de: AngiC Sep 12 2008, 04:02 PM

Nu stiu. Eu nu cred ca as putea. Eu o mai duc la mama in vacante si o vad la cel mult 2 saptamani si tot mie greu. Nu merg in concediu niciodata fara ea.

Probabil ca unele mame nu au alternativa. Cine stie...

Postata de: USA Sep 12 2008, 04:05 PM

Unele mamici se roaga cu tarie sa li se dea o minune..iar, unii au minunile langa ei si le trateaza precum spui....eu una nu inteleg..eu parca ma sufoc fara titirezul meu....numai cand zice "mamy", morrrrrrr....o pup de o zapacesc si ea pe mine....cum sa stai fara asa ceva..de ce mai traiesti?????

Postata de: gogosica Sep 12 2008, 11:23 PM

De fiecare data cand o las o zi la bunici simt o durere aproape fizica... si totusi, poate ca nu au alta optiune...

Postata de: rux25 Sep 12 2008, 11:30 PM

Trebuie sa incercam sa privim si-n sufletul acelei mame...oare chiar ii era atat de usor?, ce zbucium o fi fost pe ea in masina, si cate lacrimi...sa nu judecam pe nimeni niciodata...scena pare cumplit de dureroasa...la fel ca si cea in care o mama lasa copilul urland in bratele bunicii pentru ca ea trebuie sa plece la munca in alt oras si asta e singura alternativa...daca nu are ce face?...cum oare sa procedeze altfel?...nu e bine sa ne gandim asa...nici unei mame nu ii este simplu...dar uneori conditiile nu sunt cele mai roz pentru toata lumea...

Postata de: Mih@ela Sep 12 2008, 11:52 PM

Trist , dar adevarat!

Postata de: jan200on Sep 14 2008, 06:14 AM

Dar nu vad asta o modalitate, am o gramada de prieteni care nu castiga asa de mult in alte tari, totusi cred ca ar putea sa munceasca si in Romania chiar daca pe bani mai putini, macar e langa copilul ei. Eu si sotul meu cand am ramas insarcinata eram fara servici iar sotul meu se imbonlavise. Dar dupa am muncit mult si am incercat sa facem tot ce e posibil sa ii oferim o casa si un viitor micutei noastre. Acum sotul are doua locuri de munca iar eu am reusit sa iau acea intemnizatie de 8 mil. Ne-au ajutat si parintii si nu i-am refuzat chiar daca ni s-a reprosat tot timpul ca ne ajuta, ii las in pace, asa sunt ei le place sa se laude la toata lumea ca ne-a dat, si ce daca, cea mai importanta este micuta noastra.
Totusi, sa ne gandim ca din ce in ce mai multi copii sunt abandonati si tot mai multi copii se sinucid deoarece raman singuri.

Postata de: giulia_0319 Sep 14 2008, 11:38 AM

subscriu!
acest subiect s-a mai dezbatut odata si au fost foarte multe pareri pro si contra!
nu judeca pana nu cunosti toate aspectele.
eu cand am plecat in Spania si am lasat copilul acasa nu am plans decat dupa ce m-am urcat in taxi si am stiut ca nu ma vede nimeni.si am plans tot drumul in avion pana in Spania.daca m-ai fi vazut cand urcam in taxi ai fi gandit la fel despre mine....ca nu sufar, ca nu ma doare etc....

Postata de: dyana Sep 14 2008, 12:27 PM

Eu m-am gandit de cateva ori, destul de serios sa plec, dar niciodata nu m-am gandit sa plec fara copilul meu. Niciodata.