Pentru Mamici, despre bebelusi Optiuni

[mihaela_radu]

Crearea unei legături prin atingere
Atingerea şi mângâierea copilului tău vor ajuta la relaxarea milioanelor de terminaţii nervoase aflate în piele, reducând astfel stresul cu ajutorul mângâierii şi pregătindu-l pentru un somn odihnitor. Această modalitate este calea ideală spre dezvoltarea unei legături strânse între tine şi bebeluşul tău.

Întâlnirea bruscă cu lumea exterioară constituie un şoc pentru bebeluşul tău, deoarece pierde securitatea, căldura şi siguranţa pe care le simţea când era în burtica mamei. Încurajarea sentimentului de apropiere şi încredere, precum şi atingerea plină dragoste vor contribui la dezvoltarea emoţională a bebeluşului.

Atunci când cuvintele spun prea puţin, atingerea înseamnă totul pentru bebeluş. Sensibilitatea
la atingere a bebeluşului se activează încă în uter şi la naştere pielea este cel mai mare şi
mai dezvoltat organ de simţ. Atingerea plină de dragoste şi contactul cu pielea vor ajuta
bebeluşul să se dezvolte fericit şi sănătos.

Atingerile gentile pline de dragoste vor ajuta la îmbunătăţirea ritmului de respiraţie a bebeluşului tău, precum şi a circulaţiei sângelui, a digestiei şi a metabolismului. De asemenea, acest lucru va întări sistemul imunitar şi va extinde intervalul de odihnă al bebeluşului. Prin îmbrăţişarea bebeluşului tău sau prin atingerea pieptului său îl poti calma şi poţi reduce ritmul bătăilor inimii.

Atingerea ta plină de dragoste va impulsiona dezvoltarea cognitivă a bebeluşului - prin atingere, micuţul face cunoştinţă cu universul care îl înconjoară şi descoperă noi senzaţii.

[mihaela_radu]

Operatiunea „Olita“ in 7 zile



Pasul 1. Cât de devreme poti începe?
Nu te lua dupã presiunile pe care le fac cei din jur, mai ales bunicii. Ceea ce se fãcea pe vremuri tine mai mult de dresajul animalelor decât de acceptarea voluntarã.
Dacã insistenta ta vine din faptul cã astepti un alt copil si te cutremurã gândul de a avea doi în scutece, încearcã sã privesti situatia din altã perspectivã. Aparitia unui nou bebelus în familie este, în sine, o încercare dificilã pentru copilul cel mare, care nu mai poate face fatã si altor încercãri.
Dacã vrei sã reusesti trebuie sã stii când piciul este cu adevãrat pregãtit. De pildã, dacã observi „balta“ de pe covor când îl lasi în pielea goalã si vezi cã nu-si dã seama ce a fãcut, poti sã fii sigurã cã e mult prea devreme pentru olitã.
Ca sã începi antrenamentul cu sanse de succes, sunt importante câteva semne pe care poti sã le vezi usor în comportamentul lui. Este esential sã observi momentul în care vrea „un pisu“ înainte de a-si da drumul în pantaloni. Treptat, un copil foarte mic reuseste sã facã legãtura între ceea ce simte, ce înseamnã de fapt ceea ce simte el si rezultatul a ceea ce simte. Si tot treptat intrã în functiune cãile nervoase de la rinichi la creier. Capacitatea de a le controla - continenta, în termeni medicali - variazã de la copil la copil.
Si iar este bine sã stii cã, de obicei, poate mai întâi sã se controleze când face... treaba mare, decât... pe cea micã. Si cã fetitele sunt mai precoce decât bãietii în aceastã privintã!
Dr. Aurelia Simion, expert în dezvoltarea copilului mic, considerã cã acei copii care sunt ajutati sã-si controleze musculatura învatã mai repede sã foloseascã olita si cu „accidente“ mai putine.
Pasul 2. Pregãteste din vreme ziua debutului
Spune-le si celor din casã ce ai de gând si cum ai sã faci - astfel câstigi aliati importanti.
Cumpãrã din vreme o olitã - unii spun cã o poti aduce în casã chiar de la prima aniversare a copilului, ca sã-i dai timp sã se obisnuiascã cu ea.
Începe prin a-l aseza în joacã, si e important sã-ti aduci aminte cã la vârsta lui se sperie de tot ceea ce este neobisnuit, strãin. Nu-si va aseza usor poponetul în gura balaurului! Lasã-l sã stea când si cât vrea el, chiar îmbrãcat. Nu-l forta, trebuie sã o facã numai atunci când simte el dorinta sau curiozitatea, altfel spus... când vrea. A, dacã vezi cã, din întâmplare, reuseste sã si facã ceva, laudã-i mãreata izbândã! Asa, va veni mai repede clipa când se va aseza si fãrã pantalonasi pe el. De-a lungul acestei perioade în care se obisnuieste cu ideea, e bine sã tii olita într-un anume loc... si, de fiecare datã când se asazã, aminteste-i cã poate sã stea oricât doreste si, de fiecare datã când face ce trebuie, laudã-l!
Continuã aceste sedinte - initial la întâmplare, apoi, dirijatã de orarul la care se produce „inevitabilul“, adu-l sã sadã pe olitã explicându-i mereu la ce foloseste acel obiect. Dacã nu poti sã observi o anume regularitate a iesirilor, fii atentã când i se înroseste fata, privirea i se concentreazã si „încremeneste“ brusc. E momentul... asazã-l repede pe olitã. Dacã îti iese figura, încearcã s-o repeti, mai ales dupã mese sau dupã ce se trezeste din somn.
Regularitatea momentelor când îi vine sã facã pipi sau caca nu înseamnã cã are control constient asupra acestor procese.
Nu-l forta! Expertul nostru ne spune cã asta este o pierdere de timp. Laudã-l de câte ori ai motiv. Dacã nu, pãstreazã-ti optimismul si rãbdarea. Blândetea e un bun aliat; treptat, va întelege ce vrei, va reusi sã lege si el toate aceste actiuni între ele si antrenamentul cu olita nu-ti va mai crea probleme.
Pasul 3. Fii consecventã când începi antrenamentul
Planificã totul pentru o perioadã când esti acasã si, timp de o sãptãmânã, nu mai adãuga alte lucruri de învãtat.
Semnele încurajatoare pot fi destul de subtile. Observi, de exemplu, cã îsi dã seama si se simte stânjenit cã si-a udat scutecul sau pampersul, îsi duce mâna la locul cu pricina sau chiar îti spune cã a fãcut pipi. Ori chiar te anuntã cã îi vine sã facã, înainte de a-i da drumul. Alte semne bune le ai dacã e capabil sã se tinã câteva secunde (ceea ce se întâmplã de obicei dupã ce reuseste sã-si controleze scaunul, ceva mai târziu, în al doilea an de viatã), dacã întelege ce-i spui când îi arãti olita, dacã descoperi cã s-a obisnuit sã se aseze singur...
Poti sã-i ceri cu blândete sã o foloseascã, întrebându-l dacã are nevoie de olitã - dar sã nu te enervezi dacã uneori o refuzã si prompt face în pantalonasi ceea ce îi ceri tu sã facã în olitã! Dacã se întâmplã asa, nu-l critica. Lasã-l sã i se dezvolte spiritul de independentã, nu mai decide tu pentru el când sã stea pe olitã. Scopul tãu este sã-l ajuti sã recunoascã singur semnele acestor momente.
În paralel, obisnuieste-l sã poarte haine mai putine - chilotei sau pantalonasi care pot fi scosi usor, la nevoie. Puteti merge împreunã sã cumpãrati pantalonasi - si ai grijã sã luati destui!!! Treptat, poti sã-l lasi tot mai mult fãrã scutec sau pampers în chilotei.
„Accidentele“ sunt inevitabile: în loc sã te enervezi, încearcã sã fii sensibilã la eforturile si nereusita lui. Accidentele seîntâmplã mai adesea când este preocupat de joacã sau când se aflã într-un mediu cu care nu este familiarizat. De asemenea, boala, oboseala, vacantele... si un nou bebelus în casã pot duce la perioade în care parcã uitã complet ceea ce abia a învãtat. Cu întelegere pentru starea lui, nu cu mânie, poti trece cu vederea esecurile, dar fãrã sã te grãbesti sã te întorci imediat la pampersi sau scutece!
Înainte de a pleca de acasã, pune-l pe olitã. Îi ia timp pânã va învãta sã facã pipi „la comandã“, fãrã sã aibã întâi semnalul cã îi vine sã o facã, asa cã ai rãbdare cu el. Când iesiti împreunã, ia cu tine olita si nu te simti jenatã sã o folosesti oriunde e nevoie.
Dacã se împotriveste si vezi cã toate acestea nu merg si nu merg... uitã deocamdatã de antrenamente, lasã deoparte olita si nu mai vorbi de esec în fata lui. Peste câteva sãptãmâni, cu blândete, poti încerca din nou.
Pasul 4. Adio, scutece, adio, pampersi!
Dacã operatiunea „olita“ a avut succes mai multe zile, poti folosi scutecele sau pampersii doar peste noapte. Probabil va mai avea din când în când accidente, dar persevereazã. Adu-ti aminte cã mai are nevoie de tine pentru deprinderi care îi dau încã bãtaie de cap: sã-i desfaci fermoarul sau sã-i deschei nasturii pantalonilor.
Dacã începe sã se simtã confortabil si sigur pe olitã, poti sã-i explici cã si adultii au olita lor, toaleta (oricum, v-a vãzut intrând acolo!). Lasã-l sã se aseze pe toaletã, dacã devine curios, asistându-l la început, dar fãrã sã-l fortezi. El decide când va începe sã o foloseascã.