Versiunea printabila a topicului

Postata de: dyana Jul 5 2009, 03:59 PM

Erorile filosofiei sunt in cel mai rau caz ridicole, in timp ce erorile comise de religii sunt intotdeauna periculoase, spunea filosoful si istoricul englez David Hume in "Tratatul" sau "asupra naturii umane". Fervoare mistica, simt al sacrului, iluminare: fiecare stare spirituala se reflecta intr-un fenomen cerebral cat se poate de concret. Pentru ca, in loc sa interpreteze momentele de gratie drept dovada a unei realitati care ne depaseste puterea de intelegere, cea a existentei divine, oamenii de stiinta le privesc si le analizeaza din perspectiva de dovezi ale existentei creierului.

Bazele neurologice ale credintei



Ca atare, surprinzator sau nu, aceeasi zona cerebrala responsabila de cat de religioasa este o persoana este si cea care se activeaza la epileptici in timpul unei crize. Aceasta descoperire este una esentiala din punctul de vedere al intelegerii adevaratelor cauze ale experientelor extraordinare (altfel spus halucinatii), care li se par oamenilor religiosi atat de reale. Prin urmare, explicatia faptului ca unii oameni nu se pot nicicum lipsi de religie este aceea ca au pur si simplu in zona responsabila cu epilepsia si sentimentul religios anumite celule in mod peren excitate, ca si cum ar avea tot timpul un bec aprins in creier.

Emisfera stanga a creierului este cea asociata inteligentei emotionale, situatiilor de calm si seninatate, in timp ce emisfera dreapta se activeaza de obicei in situatii de stres si furie. Emisfera cerebrala stanga a fost multa vreme cea mai studiata de neuropsihologi pe baza implicarii ei in procesele de dezvoltare a limbajului, asadar a valorii ei in studiul leziunilor cerebrale. De altfel, inca din anul 2500 i.Hr., medicii egipteni semnalau legatura stransa dintre dereglarile de limbaj si paralizia partii drepte a corpului.

In ceea ce priveste nivelurile ridicate de elaborare cognitiva, aceasta emisfera pare a dispune si de un soi de specializare in procesele de analiza si incadrare in categorii: capacitatea de a descompune analitic o configuratie globala in elementele ei constitutive, fie ca e vorba de o figura, o problema sau un concept.

Emisfera dreapta a creierului nu este insa nici ea o simpla cutie goala ce serveste exclusiv la a ne umple de nervi. Fara ea am fi niste roboti. A fost cel mai probabil mai putin studiata din cauza aparentei lipse a simptomelor in cazul leziunilor cerebrale, si doar de cativa ani ii sunt analizate particularitatile in ceea ce priveste prestatiile vizual-spatiale. Aceasta emisfera pare fi corelata in principal partii afective si emotionale a comportamentului si, luand in considerare aspectul filogenetic, unele experimente au demonstrat ca emisfera dreapta a sobolanului are un rol predominant in comportamentul agresiv; in plus, a fost postulata si existenta unei relatii intre reactiile de frica, atac, lupta si fuga (care la predecesorii nostri erau strans legate de apararea teritoriului) si capacitatea de a organiza o reprezentare mentala a spatiului fizic.


Budistul din laborator



Ca la orice sedinta de meditatie care se respecta, inainte de aseza in pozitia lotus, calugarul budist incepe prin a aprinde lumanari si a arde betisoare de iasomie. De-abia apoi se poate concentra pentru a se elibera de dorinte, temeri si alte senzatii trupesti. De aceasta data insa, el are infipt in bratul stang acul unei perfuzii si la indemana un cordon de care sa traga atunci cand ajunge la apogeul starii de meditatie. La celalalt capat, Andrew Newberg, cercetator la Universitatea din Pennsylvania, sesizeaza miscarea si injecteaza in perfuzie o substanta de contrast. Apoi conecteaza pacientul la o masinarie numita Spect, care permite vizualizarea imaginilor cerebrale, reducand senzatia pe care omul o incearca, aceea de a fi totuna cu universul, la niste date afisate pe un monitor.

Se intampla in 2001, iar Newberg detecta atunci un soi de "black out" al alimentarii cu sange in zona posterioara a encefalului, cea care guverneaza perceptia asupra supraeu-lui si a lumii; altfel spus, descoperea ca rugaciunile si meditatia induc la nivel neurologic ideea de uniune a persoanei cu creatorul, printr-o senzatie “cat se poate de reala”.

Neurologii au fost primii care au studiat experienta religioasa, descoperind o legatura intre epilepsia lobului temporal si desteptarea neasteptata a unui interes religios la pacienti. Intr-o carte publicata tot in 2001, Newberg impreuna cu Eugene d'Aquili stipula ca experientele spirituale sunt consecinta inevitabila a configuratiei cerebrale (“creierul uman a fost configurat din punct de vedere genetic sa incurajeze credinta religioasa”). Ca atare, chiar si simpla rugaciune are un efect deosebit la nivel cerebral.

In alta ocazie, in imaginile inregistrate de Spect la calugarite franciscane aflate in timpul rugaciunii s-a observat o reducere a activitatii in aria “delegata” cu orientarea, care le dadea maicutelor un sentiment “tangibil” de uniune cu divinitatea. In concluzie, spun Newberg si d'Aquili in "Why God won’t go away” (De ce Dumnezeu nu va disparea). "senzatia ca eul iti este absorbit in interiorul a ceva mai vast nu deriva dintr-o constructie emotionala sau dintr-un gand pios”: la baza ei stau evenimente neurologice.



Este credinta o iluzie neurologica?



Neuroteologia, termen lansat tot de Newberg si d’Aquili, explica asadar felul in care comportamentul ritualic suscita stari cerebrale din care deriva o vasta gama de senzatii umane, de la sentimentul apartenentei la comunitate la captarea unei uniuni spirituale profunde. (Litaniile de exemplu, genereaza un sentiment de calm si relaxare interpretat de credinciosi drept seninatate spirituala, in timp ce dimpotriva, anumite dansuri mistice provoaca o stare de hiperexcitatie in masura sa le dea participantilor senzatia ca sechestreaza intreaga energie a universului).

Cumva, aceste ritualuri reusesc sa declanseze tocmai acele mecanisme cerebrale care ii fac pe credinciosi sa-si interpreteze senzatiile ca probe ale existentei lui Dumnezeu. Se pare ca, focalizand atentia asupra mintii, ele blocheaza perceptiile senzoriale, inclusiv pe cele folosite de zona insarcinata cu orientarea pentru a stabili granitele eu-lui, acesta fiind de altfel si motivul pentru care chiar si oamenii necredinciosi se emotioneaza in timpul slujbelor religoase. "Atata vreme cat creierul uman va avea structura pe care o are, Dumnezeu nu va disparea”.

Pe de alta parte, faptul ca experientele spirituale pot fi asociate unei activitati neurale nu inseamna e vorba de iluzii neurologice, mai preciza la acea vreme Newberg: "Ar fi ca si cum am atribui unei iluzii placerea pe care o simtim cand mancam o felie de tort. Nu exista o modalitate pentru a stabili ca schimbarile neurologice asociate unei experiente spirituale inseamna ca experienta respectiva este generata de creier sau dimpotriva, creierul este cel care percepe o realitate spirituala.”


Subprodusul evolutiei




Unii sunt totusi convinsi ca, in realitate, aceleasi regiuni cerebrale implicate in experienta tortului creeaza si experientele religioase. Cand imaginea unei cruci sau a unei torah provoaca o senzatie de respect religios, cauza trebuie asadar cautata in zona cerebrala predispusa asociatiilor vizuale, care interpreteaza ceea ce ochiul vede si leaga imaginile de emotii si amintiri. Viziunile nascute in timpul unui ritual sau rugaciune sunt generate si in zona asociativa: stimularea electrica la nivelul lobilor temporali produce viziuni, iar epilepsia (descarcari anormale de activitate electrica in regiunea lobilor temporali) duce la extrem acest fenomen.

La ora actuala, radacinile biologice ale experientei religioase fac obiectul speculatiilor mai multor discipline, de la antropologie la psihologia evolutionista si la genetica. Teoria cea mai acreditata, din punctul de vedere al neurostiintelor, este aceea conform careia comportamentul religios si respectivele credinte ar fi “un subprodus al evolutiei”; iar potrivit asa-numitei Teorii a Mintii (Theory of Mind), totul porneste de la capacitatea noastra de a ne concepe semenii ca fiinte in stare sa gandeasca.



In decursul ultimilor 10-15 ani, plecand de la descoperirea neuronilor-oglinda in creierul macacului, numeroase cercetari au modificat profund atat modul traditional de a concepe relatia intre perceptie si actiune, cat si rolul pe care perceptia si actiunea il au in constructia cunoasterii sociale. Descoperirea mecanismului de rezonanta a neuronilor-oglinda a demonstrat ca sistemul motoriu, departe de a fi un simplu controlor al muschilor si executor al unor comenzi codificate in alta parte, este in masura sa implineasca functii cognitive care multa vreme au fost in mod eronat considerate apanajul proceselor psihologice si mecanismelor neurale de tip pur asociativ.

Ceea ce lipseste considera Dimitrios Kapogiannis si colegii sai de la National Institute of Neurological Disorders din Bethesda, autorii unui studiu dat publicitatii anul acesta cu privire la bazele neurologice ale credintelor religioase, este un model unitar al complexei experiente reprezentate de religiozitate. Bazandu-se pe o serie de analize facute la Baylor Institute for Studies of Religion din Houston, Kapogiannis afirma ca cele doua componente cheie ale acestui proces cognitiv sunt perceptia nivelului de implicare al lui Dumnezeu in realitate si functia lui punitiva: cel putin in Occident, unde divinitatea isi asuma in principal aceste doua roluri.


Ideea de Dumnezeu



Pe scurt, dupa ce au supus un grup de voluntar rezonantei magnetice functionale, cercetatorii si-au facut o idee despre reteaua cerebrala activata in cursul unei experiente religioase: ariile prefrontale si frontale posterioare, unde atunci cand subiectii se gandesc la un Dumnezeu care interactioneaza cu omul., intra in actiune neuronii-oglinda.

Zonele cerebrale ale perceptiei emotionale se activeaza atunci cand voluntarii se gandesc la emotii divine (dragoste, furie) si este interesat de observat ca atunci cand voluntarii se gandesc la o doctrina religioasa si nu la o divinitate “umanizata”, se “inrosesc” zonele gandirii abstracte, dedicate intepretarii limbajului metaforic, ca in cazul oricarei alte notiuni “rupte” de realitatea perceputa.

In ultima instanta, potrivit studiului, fara dezvoltarea unui creier "social", omul nu ar fi in masura sa conceapa divinul, iar creierul uman a fost astfel configurat incat sa faca divinul antropomorf in manifestarile sale, cel putin in cultura iudeo-crestina (grupul de cercetatori urmeaza a-si extinde studiul si la alte culturi pentru a vedea daca datele se suprapun).

Unii spun ca este un soi de “traducere” neurologica a ceea ce spunea pe vremuri filosoful german Ludwig Feuerbach: Dumnezeu nu este altceva decat esenta obiectivata a omului; adica nu Dumnezeu l-a creat pe om, ci omul creeaza ideea de Dumnezeu.

Creierul credinciosilor este diferit de cel al ateilor

Credinta ajuta la blocarea anxietatii si la minimizarea stresului, conform studiului unor cercetatori din cadrul Universitatii Toronto, care a dezvaluit diferentele creierului la credinciosi si necredinciosi.

Participantii au trecut prin testul controlului cognitiv Stroop, care presupune atasarea de cap a unor electrozi, in vederea masurarii activitatii creierului. In comparatie cu necredinciosii, cei care au credinta au aratat o activitate mai mica in zona cortexului anterior (ACC), o portiune a creierului care induce modificarea comportamentului, prin semnalizarea momentelor in care atentia si controlul sunt necesare. Acest fenomen are loc de obicei ca urmare a unor evenimente care produc anxietate, cum ar fi de exemplu atunci cand gresim. Cu cat este mai mare fervoarea religioasa, cu atat ACC-ul este mai mic, iar erorile mai putine. Studiul arata ca religia are un efect de calmare asupra credinciosilor, ceea ce ii face sa fie mai putin stresati in ceea ce priveste infruntarea necunoscutului sau a greselilor. ( Science Daily)

preluat dupa: descopera.ro

Postata de: liliana2u Jul 5 2009, 08:30 PM

Scuze, dyana, dar o idiotenie mai mare decat asta nu am auzit... asa ceva e de neconceput.. ca sa nu mai zic ca acel subiect nu era cel mai potrivit pt studiu, budhistii nu se pot numi oameni cu credinta in Dumnezeu, ei cred in acel maestru, Budha si atat...
Asa-zisii oameni de stiinta au alte interese, ascunse.. pacat ca poti lua in seama porcaria asta.
Credinta nu este o iluzie, este ajutorul nostru in a fi mai buni, mai drepti!

Postata de: Matei Jul 5 2009, 09:52 PM

Si cam ce interese ascunse ar putea avea oamenii de stiinta?

Postata de: dyana Jul 5 2009, 11:01 PM

Staaaai ca modul tau de abordare al problemei este ceva mai complicat decat insusi experimentul de mai sus
De ce este de neconceput? Pentru ca acum 2009 ani, cand s-a nascut Iisus, oamenii de stiinta nu avea atatea cunostinte ca astazi despre natura umana (fizica si psihica), despre mediu, despre planete, despre spiritualitate? Pur si simplu nu le descoperisera inca. Si personal, cred nu doar ca modul de a gandi s-a mai schimbat ci ca pur si simplu ne-a mai evoluat creierul, care urmareste totusi niste tipare si care, zic eu: merita toata atentia studiilor
Apoi, de ce nu iei in consideratie si probabilitatea ca creierul sa functioneze precum cred oamenii astia, care l-au studiat? Pe ce te bazezi? Pe Biblie? Exista o gramada de studii asupra Bibliei, cu varii concluzii...

De ce bietul budhist nu este potrivit pentru studiu? Pentru ca eu am ales ca titlu la topic "De ce crezi in Dumnezeu?" Dar "Dumnezeu" este un concept general, il denumeste pe Iisus, Budha, Alah, Moise... Este vreo diferenta intre un hot care spune "De azi nu mai fur pentru ca ajung in iad" sau "...pentru ca nu mai ating nirvana"?
Si crezi ca Iisus iti datoreaza tie toata credinta ta, sau mamei tale, care a ales sa te boteze intru numele Lui si sa te duca la biserica, in loc de templu? Crezi ca daca te nasteai in mijlocul budhistilor ai fi avut puterea sa te intorci la credinta 'adevarata', in Chistos? Si cel mai important: ai fi stiut care este? Stii acum? Eu cred ca nu... Hai sa spunem ca se intampla asta deoarece suntem educati, nu programati, ca sa nu mai spui ca "iau in seama toate porcariile".

Oamenii de stiinta au alte interese?... Sa ce: sa nu mai credem in Dumnezeu ci doar in medicina, fizica... (masele sunt mai usor de manipulat sustinand o idee, in loc de cateva zeci ) Sau sa ne demonstreze ca ei sunt mai destepti si ei au descoperit adevarul si merita niste statui? Sau sa acapareze puterea Romei?

Credinta este o stiinta, o arta, o nevoie; s-a nascut din teama de necunoscut, din nesiguranta si din neputinta noastra de a merge singuri, suspendati in aer, fara sa avem drept coordonate valorile morale oferite de catre religie, care ne fac sa fim buni, drepti...

Eu personal cred in Iisus Hristos. Cu toata taria; am nevoie de el, ma ghideaza, ma face sa tin calea cea dreapta. Dar iti spun sincer ca nu m-ar deranja sa aflu ca de fapt, s-a nascut acum 3000 de ani, nu 2009, ca nu s-a inaltat ci inca traieste printre noi sau ca exista doar in imaginatia si educatia mea... asta nu o sa imi schimbe mie personalitatea. Eu cred ca sunt drepte valorile oferite de el. Asta ma face sensibila, ma face sa reactionez, imi dezvolta imaginatia, si probabil -ariile senzoriale ale creierului.
Natura lui Dumnezeu nu are nicio legatura cu natura umana. Cine a inventat pe cine ...ramane de vazut!

Postata de: ruxy Jul 5 2009, 11:15 PM

Uuups Dyana, ce spui tu aici...prima fraza cu ultima....nu merge...parerea mea...e ca te afli pe un teren....care se cam clatina in acest text....in rest nimic de comentat....

Postata de: dyana Jul 5 2009, 11:39 PM

Pai explica-mi, te rog: natura lui dumnezeu are vreo legatura cu natura umana, in acest context? (observa ca am scris "dumnezeu" cu d mic ) Eu nu cred ca dumnezeu are un creier de studiat.
In Dumnezeu insa, cred si eu, intr-o masura asemanatoare cu credinta ta. Si eu merg la biserica, sarut icoanele, imi botez copiii, pun flori la mormant...

Dar iti pun o intrebare: daca maine ai afla ca s-a descoperit (nu are nicio importanta metoda ci doar veridicitatea faptelor) ca nimic din ce scrie in Biblie nu este adevarat; toate faptele de acolo au fost inventate de catre Iisus, Pavel...care erau niste oameni obisnuiti. Ai renunta sa iti cinstesti parintii, ai fura sau ai da in cap? Nu ai mai sarbatori Pastele? Nu are nicio importanta daca Iisus s-a inaltat sau nu la cer, important este sa credem noi aceste lucruri, pentru a ne inalta spiritual.

Postata de: ruxy Jul 5 2009, 11:48 PM

Dyana, acest tip de subiect, ofera prilejul unor discutii la infinit( iti pot da ex de forumuri)....nu vreau sa intru in polemica sub nici o forma si cu nimeni, prefer sa imi pastrez ideile...am sa iti spun doar ca pentru mine Dumnezeu se scrie numai cu litera mare...

Postata de: dyana Jul 6 2009, 12:11 AM

rux, nu trebuie sa imi dai exemple de forumuri, stiu destul de bine pana unde duce acest tip de subiect. Si oricum parerea nimanui nu m-ar deranja; din contra -mai aflu si eu lucruri noi.
Curios este insa, faptul ca asteptam sa pot schimba niste pareri cu oamenii "de stiinta", mai mult decat cu "spiritualii". In fond, este un articol despre dezvoltarea noastra psiho-somatica si despre conceptul de dumnezeu, pe care il avem cu totii, chiar si budhistii

Postata de: lia maria71 Jul 6 2009, 12:23 AM

eu stiu un singur lucru DUMNEZEU EXISTA, cred in El fiindca altfel nu as avea putere sa merg mai departe,si fara credinta as fi pierduta!cred in tot ceea ce are legatura cu El!!
studiile oamnenilor de stiinta?,nu ma prea intereseaza,dar daca aflu,nu ma deranjeaza,insa mereu raman la convingerea mea:am nevoie sa cred in Dumnezeu!!

Postata de: dyana Jul 6 2009, 12:53 AM

...si eu cred lia si nu doar eu ci si oamenii de stiinta

Postata de: lia maria71 Jul 6 2009, 01:01 AM

foarte bine asa!

Postata de: roxikira Jul 6 2009, 08:19 AM

Hmmm...cu siguranta cred in Dumnezeu...cu tot sufletul meu...
DAR...nu prea cred asa mult in biserici si preoti...am impresia ca suntem prea indoctrinati sa credem numai in ce vor ei...se omit multe lucruri si in Biblie...lucruri dovedite stiintific...vorba aia .."ce-i in mana nu-i minciuna"...in fine nu as vrea sa dezvolt...nu vreau sa supar pe nimeni...pentru mine Dumnezeu exista...doar ca-l percep in felul meu...

Postata de: maria26 Jul 6 2009, 08:53 AM

eu cred mai mult in legea echilibrului.. de fapt, cred ca asta e credinta in Dumnezeu.. daca faci rau, ti se intoarce rau, daca faci bine ti se intoarce bine... pot sa spun ca fac parte din categoria oamenilor " cu frica de Dumnezeu".... cred ca avem nevoie sa credem in ceva, altfel nu am trai dupa nici o regula si ar fi un haos total...

Postata de: liliana2u Jul 6 2009, 10:09 PM

Na am timpul necesar si nici dispozitia sa polemizez, insa pot afirma cu siguranta ca indoctrinarea nu are nicio legatura cu credinta in Dumnezeu, cum nici frica de Dumnezeu ne-ar face altfel, prefer sa o numesc iubire... Biblia a fost scrisa prin prisma unor sfinti, evanghelisti si lasa loc de interpretare, intaresc ca nu poate fi citita de oricine, pt ca lasa liber la aberatii tocmai celor care nu cred, cat ar vrea ei sa se arate emancipati sau atotstiutori. Stiu de asemeni ca traducerile sunt prost facute, anume sa ne induca in eroare.
Eu nu am nevoie de materiale care sa demonstreze ceva anume, am niste exemple vii ca Dumnezeu exista, ca nu ma lasa la greu, totul e sa crezi in El... si eu chiar am fost Toma necredinciosul la un moment dat, am tot cerut dovezi si mi-am dat seama ca gresesc, toate raspunsurile erau langa mine, doar ca nu eram pregatita sa le asimilez. Cel mai elocvent exemplu este mama mea, la a carei boala nu i se mai dadeau nici 2 luni de viata .. si au trecut 12 ani (ani plini de rugaciune, de speranta). Cand lasi loc indoielii, nu te poti numi credincios, lui Dumnezeu nu trebuie sa ii cerem dovezi ca exista, trebuie doar sa ne lasam pe noi insine sa ii simtim prezenta, nu sa-l izgonim din sufletele noastre...
Nu uitati ca a mai fost unul care a scris despre asa zisul cod al lui DaVinci, iar toate bazaconiile au fost spulberate tot de catre cercetatori.. unii aleg sa fie cu Dumnezeu, altii cu ingerul cazut... voi ce alegeti?

Postata de: liliana2u Jul 6 2009, 10:18 PM

Si as mai vrea sa explice oamenii de stiinta ce se intampla cu tumorile ce dispar in urma sacroterapiei, ca si cum nu ar fi existat niciodata, desi exista atatea dovezi ca au fost, ba au mai fost si bombardate cu radiatii puternice ce au distrus si celule sanatoase?!

Postata de: dyana Jul 6 2009, 11:40 PM

Adica tu consideri fals tot ce am scris eu in postul anterior? Suntem chiar atat de puternici si de independenti? Atunci ce nevoie am mai avea de Dumnezeu?

Da, intr-adevar, este foarte complicat sa traduci Biblia, astfel incat sa o inteleaga toate categoriile de credinciosi. Mai mult: cred ca periodic, ar trebui incercata o noua traducere, pe masura ce evoluam. Sustii ca actualele traduceri, sub atenta supraveghere a patriarhului sunt anume facute sa ne induca in eroare? Adica nu doar oamenii de stiinta, dar si patriarhul are un interes ascuns?

Crezi ca mama ta este singura minune? Sau singurul caz asupra caruia medicii s-au inselat? Medicina este la fel de dificila ca si religia: este foarte greu sa anticipezi exact cum va reactiona organismul cuiva, asa cum este greu sa anticipezi cum va reactiona un individ caruia incerci sa ii aplici niste valori morale dintr-un sistem de credinta. Poate ca nu o sa mai fure daca ii spui ca va ajunge in iad, sau poate ca da... Sa admitem insa ca o parte din merit o are si doctorul (de trup sau de suflet)

De ce sa explice oamenii de stiinta sacroterapia? Preotii sunt pusi sa explice efectul placebo, regenerarea celulelor pulmonare sau teoria relativitatii?

Si codul lui Davinci ce legatura mai are cu asta? Desi am intrebat si eu ieri: daca ai afla ca Iisus a trait acum 3000 de ani si ca a avut 5 copii, nu ai mai crede in el, ai fura sau nu ai mai sarbatori Pastele? Ba da, dar te intrebi de ce?

In concluzie: nu ai raspuns la niciun punct, insa ai ridicat alte probleme; deci esti offtopic Bine macar ca l-ai iertat pe bietul budhist care nu a gresit cu nimic prin simplul fapt ca s-a nascut acolo.

Postata de: amy28 Jul 7 2009, 01:30 AM

eu cred..in Ceva..nu stiu Ce anume..nu as putea defini...Ceva mai presus de cuvinte si poate, uneori, mai presus de propria mea intelegere
e Ceva ce se simte, ce se traieste, Ceva care este o entitate, o forta , o materie...necunoscuta noua
recunosc, nu sunt o religioasa si nici o bisericoasa - cum as putea fi...
cateodata chiar considerata atee.
Acel Ceva, pe care L-am simtit langa mine, cu mine, pentru mine = Binele. punct
nu cred in pedeapsa, nu cred in judecata acestui...Bine
noi suntem singurii care ne pedepsim si pedepsim la randul nostru, noi suntem singurii care ne judecam si judecam pe altii
nu cred in sacrificarea altora facuta de altii, in numele acestui Bine
nu cred in extreme, undeva la mijloc este adevarul...atat cel religios cat si cel stiintific
candva citisem cartea "Giulgiu din Torino", o carte contoversata si plina de date foarte exacte, insa in acelasi timp cu atata incarcatura spirituala....incat, la varsta aceea- la care o citeam - mi-a pus multe semne de intrebare, dar in acelasi timp...mi-a dat atatea raspunsuri pe care le cautam fara sa stiu....
cred insa in liberul arbitru, pe care tot acest Bine ni l-a daruit, sau poate l-am castigat singuri...
cred cu tarie ca a trai e dreptul nostru si poate vointa ..Cuiva
cred ca ne-am nascut sa fim fericiti insa, cateodata, nu stim nici noi cum si, defapt, ce insemna acest lucru
cred ca stiinta a evoluat si cu ajutorul acestui Bine...atatea miracole medicale, stiintifice, etc se intampla...si vor continua sa se intample, incat cred ca trebuie sa fie o legatura, neinteleasa , inexplicabila - inca - dar ea exista
cred ca atunci cand am nascut prima data, iar copilul meu nu respira...si in toata agitatia..aparatelor si a personalului din jurul meu, cum stateam intinsa in acel salon de nasteri, nu am fost singura....si, pentru o fractiune de secunda, care mi s-a parut o eternitate Cineva...m-a ascultat ...pe acel Cineva..l-am rugat ceva...cu cuvintele mele...soptite de epuizare, de inmarmurisera asistentele, si am simtit in toti porii ca Este acolo cu mine...iar cand mi-am luat baietelul in brate am stiut ca ... Cineva acolo sus...ma iubeste...
nu stiu cum e Raiul, dar poate nu stiu ca il traiesc chiar acum...
trebuie sa existe Raiul pe pamant...am dovezi - zambetele copiilor mei
cred ca oamenii de stiinta sunt considerati speciali de catre acest Bine - atata timp cat un copil este salvat de la moarte prin puterea stiintei. da, stiu si nu numai; insa sa nu aruncam cu ...pietre
ar fi atatea de spus...poate alta data...
dyana, ma gandeam...la intrebarea topicului: De ce crezi in Dumnezeu ?
Pentru ca asa ...simt !

Noapte buna voua si ingerasilor vostrii

Postata de: lia maria71 Jul 7 2009, 01:59 AM

frumos ai spus tu amy..........

Postata de: liliana2u Jul 7 2009, 09:25 PM

Da, consider fals materialul postat de tine si e parerea mea, nu am chef sa polemizez.
Puternici sunt cei ce stiu sa mearga mai departe, cei care au ambitii, care au ce lasa in urma lor, acei oameni ce au curajul sa ceara ajutor de la Forta Divina cand simt nevoia (si asta se face prin rugaciune, prin piosenie, nu doar prin afirmatii gen: stiu ca e cineva acolo sus si ma iubeste care ma ajuta, trebuie sa dam si noi ceva in schimb, sa ne abtinem de la o viata pacatoasa, sa facem bine celor din jur).

Legat de traducere, scrierile vechi au fost traduse de altii, preluate de patriarhie din greaca, ebraica etc. Deci, nu are nimic a face patriarhul cu avizarea vreunui traducator.

Pe mama mea, nu am dat-o ex. ca pe unica minune (cunosc n cazuri), ea a fost diagnosticata corect, deci nu e cazul vreunei erori, avand in vedere ca esti (daca mai esti) studenta la medicina, poate vei avea ocazia sa studiezi lamelele ei (asa-zisul caz patologic din istoria medicinii), asa ca la ea doar mana lui Dumnezeu a fost cea care a vindecat-o.. medicul care a operat-o (sa-i dea Domnul sanatate), doar a ciopartit-o, sa fie sigur ca nu sunt sanse sa mai apara curand metastazele.

Cei care fac afirmatii de genul ca nu exista Dumnezeu (vezi materialul postat de tine), daca tot au explicati asa-zis logice, aceia sa explice efectele sacroterapiei, la asta ma refeream, insa se vede ca nu suntem nici pe departe pe aceeasi lungime de unda..

Iar de Iisus, nu cred ca as putea sa aflu lucruri care sa ma faca sa ma indoiesc de El, i-as sarbatori Invierea an de an, asa cum am facut-o si pana acum, nu aparitia iepurasului sau mai stiu eu ce inventie satanica, care ne abate de la credinta.
si acum chiar ma opresc, am lucruri mai importante de facut, fetita mea tocmai mi-a demonstrat ca exista Dumnezeu, prin rugaciunea ei de seara.

Postata de: VALERIA OANA Jul 7 2009, 09:35 PM

Il iubesc pe Dumnezeu pentru ca exist.
Il iubesc pe Dumnezeu pentru ca am trait alaturi de atatia oameni minunati.
Il iubesc pe umnezeu pentru ceea ce sunt.
Il iubesc pe Dumnezeu pentru Claudiu.
Il iubesc pe Dumnezeu pentru Maria.
Il iubesc pe Dumnezeu pentru ca mi-a dat puterea de a merge mai departe atunci cand simteam ca nimic nu mai are sens.
Il iubesc pe Dumnezeu pentru ca este langa mine oricand.

Postata de: ninina Jul 7 2009, 10:03 PM

Foarte frumos.......avem foarte multe motive sa-l iubim pe Dumnezeu......
...cum ai zis si tu...si pt faptul ca existam si avem atatea binecuvatari in jurul nostru...suntem cei mai fericiti....

Postata de: laura83 Jul 7 2009, 10:13 PM

Foarte frumos Oana!!! subsciu ce ai scris tu si lista ar mai putea continua.....

Postata de: meaw_ela Jul 7 2009, 11:24 PM

Ma omori tu pe mine...LOL

Postata de: dyana Jul 8 2009, 01:10 AM

amy, cred ca minuni, si mai mari si mai mici, se intampla la tot pasul dar ca noi habar nu avem de ele. In mod sigur am trecut strada la un interval de 10 secunde inainte sau dupa trecerea unei masini fara frane sau... cine mai stie...
Faptul ca tu ai avut ocazia sa simti puterea divina langa tine, cred ca esti o binecuvanta.
Faptul ca te-a ascultat....este fara cuvinte

Si apropo: ai ales un nume superb pentru baietel ...si pentru fetita. Mai ramane sa descopar care este numele tau insa. Am vreo sansa?

Postata de: dyana Jul 8 2009, 01:14 AM

Eu as adauga ca il iubesc si pentru toate lucrurile din preajma mea, pe seama caruia le pun si pentru ca ...am pur si simplu nevoie sa cred. Nu as putea trai in intuneric.

Postata de: dyana Jul 8 2009, 01:25 AM

Mai in gluma mai in serios ti-am scris ca esti offtopic. Pentru ca aveam impresia ca ai inteles gresit din start ce am vrut sa spun, impresie intarita si de ultima ta dezbatere. Nu-i nimic: ca un bun crestin, o sa iti explic din nou, cu blandete.


"Da, consider fals materialul postat de tine si e parerea mea, nu am chef sa polemizez."

Aici m-am referit la primul meu reply pentru tine, nu la articol; articolul, in mod evident, nu este parte a cercetarilor mele; eu nu sunt cercetator si nici om de stiinta. L-am postat insa, alaturi de invitatia generala si de a fi citi, nu neaparat de a scrie o parere. Nu am tras de maneca pe nimeni sa polemizeze, iar parerea ta o cunosteam deja si tu stiai acest lucru.



"Puternici sunt cei ce stiu sa mearga mai departe, cei care au ambitii, care au ce lasa in urma lor, acei oameni ce au curajul sa ceara ajutor de la Forta Divina cand simt nevoia (si asta se face prin rugaciune, prin piosenie, nu doar prin afirmatii gen: stiu ca e cineva acolo sus si ma iubeste care ma ajuta, trebuie sa dam si noi ceva in schimb, sa ne abtinem de la o viata pacatoasa, sa facem bine celor din jur)."

Sunt puternici doar pe pamant, in fata lui Dumnezeu sunt slabi si golasi. Asta am vrut sa spun: ca suntem slabi, de aia avem nevoie de un dumnezeu.

"Legat de traducere, scrierile vechi au fost traduse de altii, preluate de patriarhie din greaca, ebraica etc. Deci, nu are nimic a face patriarhul cu avizarea vreunui traducator."

Credeam ca vorbim despre varianta in limba romana a Bibliei.


Pe mama mea, nu am dat-o ex. ca pe unica minune (cunosc n cazuri), ea a fost diagnosticata corect, deci nu e cazul vreunei erori, avand in vedere ca esti (daca mai esti) studenta la medicina, poate vei avea ocazia sa studiezi lamelele ei (asa-zisul caz patologic din istoria medicinii), asa ca la ea doar mana lui Dumnezeu a fost cea care a vindecat-o.. medicul care a operat-o (sa-i dea Domnul sanatate), doar a ciopartit-o, sa fie sigur ca nu sunt sanse sa mai apara curand metastazele.

Cum adica daca mai sunt studenta? Stii ceva ce eu nu stiu? Si nu, cazul mamei tale nu a ajuns material de studiu desi eu nu mai am treaba cu anii preclinici. Nu am spus nici ca a fost diagnosticata gresit ci ca a reactionat minunat, peste asteptarile medicilor, care totusi, nu sunt clarvazatori sa stie ce evolutie are fiecare pacient.



"Cei care fac afirmatii de genul ca nu exista Dumnezeu (vezi materialul postat de tine), daca tot au explicati asa-zis logice, aceia sa explice efectele sacroterapiei, la asta ma refeream, insa se vede ca nu suntem nici pe departe pe aceeasi lungime de unda.."

Hmmm si eu care credeam ca ma acuzi pe mine ca sunt atee, desi titlul topicului este de ce credem, nu daca credem...

"Iar de Iisus, nu cred ca as putea sa aflu lucruri care sa ma faca sa ma indoiesc de El, i-as sarbatori Invierea an de an, asa cum am facut-o si pana acum, nu aparitia iepurasului sau mai stiu eu ce inventie satanica, care ne abate de la credinta."


Pentru ca ai nevoie sa crezi in El, pentru ca te sustine ca OM si te ajuta sa tii calea cea dreapta. Ca si pe mine, ca si pe oamenii de stiinta, ca si pe bietul budhist de care iar nu am pomenit doar sa mai glumesc si eu ci ca sa subliniez faptul ca avem cu totii dreptul la a alege, dar nu avem puterea de a ne desprinde dintr-un loc care ne ofera siguranta, raspunsuri, iubire...

Iar iepurasul de Paste sarmanul cu ce a mai gresit sa fie o inventie satanica? Este doar un obicei pagan care se suprapune cu sarbatorirea Pastelui dar care nu se serbeaza in biserica si nu are nicio legatura cu ea. Este o ocazie sa fim mai darnici sau daca ma intrebi pe mine: este una dintre micile bucurii ale vietii. Cel putin pentru copii; in mod egal pentru Lara ca si pentru Ilinca sau oricare alt copil, carora de Paste, "iepurasul" le aduce cadouri. Ca si Mos Craciun. Chiar, gandeste-te cum ar fi lumea daca nu ar mai veni Mos Craciun.


"si acum chiar ma opresc, am lucruri mai importante de facut, fetita mea tocmai mi-a demonstrat ca exista Dumnezeu, prin rugaciunea ei de seara."

care banuiesc ca a invatat de la tine rugaciunea... nu e vreo smecherie la mijloc


Deci, mallina: iti stiam pozitia, si ma asteptam sa faci o gluma buna la care as fi tinut. Insa te-ai luat de budhistul meu si m-am shucarit pentru ca nu avem dreptul si pentru ca e urat sa ii desconsideram, sau sa ii judecam ca fiind de partea 'ingerului cazut', nici pe cei care tin de alt cult, nici pe cei care fac cercetari tot in folosul nostru (poate, intr-o zi, bolnavii de cancer nu vor fi catalogati drept 'minuni' ca s-au vindecat, ci ca pacienti care au raspuns bine tratamentului pe care il asteptam cu totii de atata amar de vreme si pentru care platim cu mult prea multe lacrimi) nici pe altii.

Si este destul de clar ca religia este a noastra, nu vrea nimeni sa ne-o sustraga din suflet (nici macar 'ingerul cazut' ci doar propria noastra neputinta, slabiciune si neincredere in ceva 'concret'). In niciun caz nu vreau sa te conving sa nu mai crezi in dumnezeu. Nu am niciun interes ascuns, nici eu ...