O Poveste Pentru Tatici... Si Mamici..., sunt doar un copilas... Optiuni

[ruxy]

Momentul adevarului

„ Stai aici, in fata mea caci vrea sa ma vezi asa cum sunt. Am hotarat ca in seara asta sa-ti spun adevarul. Sunt peste cincisprezece ani de minciuna, de fapt de cand ne-am casatorit. Ma stii mai mult de bun decat de rau. Nu prea ai ce sa-mi reprosezi. Am avut grija sa par un sot exemplar. Dar in seara asta o sa ma vezi si fara masca. Ei bine, am tinut prea mult la mine si la interesul meu ca sa ma dau in spectacol. Ori de cate ori te imbratisam ma gandeam de fapt la altcineva cu care ma vedeam atunci cand hotara pofta mea. Sunt invidios , dar nu arat pe fata furtunile mele din suflet. N-am cautat sa te jignesc atunci cand nu-mi placeau unele vorbe pe care mi le spuneai, dar ma razbunam cautand sa-mi fac placere cu ceea ce tu nu ai fi fost de acord niciodata. Rugaciunile mele sunt formale si mersul la biserica ma oboseste , chiar daca altii ma vad activ si interesat. Intelegi, nu-mi place sa fiu curat la suflet! Aprecierile pe care ti le fac cand si cand nu toate sunt din inima. Am calculele mele. Trebuia sa te fac sa te uiti in alta parte ca sa nu ma vezi cine sunt cu adevarat. Nu mai suport sa traiesc o viata de minciuna. Acesta sunt si poti decide daca mai vrei sa stai cu mine. Eu unul nu pot sa mai stau cu mine. Am deschis dimineata Cartea si am aflat de acolo cine sunt. Era un semn in ea si trei randuri subliniate . Le-am retinut ca prea mi se potriveau : „ Ce bine stii sa-ti intocmesti caile cand este vorba sa cauti ce iubesti! Chiar si la nelegiuire te deprinzi. (Ieremia 2,33)E timpul sa ma dezbrac de rolul de artist al minciunii. Chiar daca ar fi sa raman singur.”

Femeia din fata lui a ridicat capul si ochii inundati de lacrimi vorbeau mai bine decat cuvintele. „ Ma ierti ?” o intreba el soptit. Ea s-a uitat la el ca si cand l-ar fi vazut atunci, de demult, cand i-a cerut sa se casatoreasca imediat cu ea . Parca si ingerii isi tineau rasuflarea. A facut un semn marunt de aprobare .Dar pana la cer de inalt in inima ei. Era inutil sa-i explice ca stia de mult de jocul lui dublu. Ca de fapt il astepta de peste cincisprezece ani cu acel text subliniat. Iar lacrimile , care in traducerea lui erau de durere, in realitate ,pentru ea, erau de fericire. Ce rost mai aveau comentariile.

[ruxy]

La judecata de acum

Asa sau asa?

-Nu-mi vine sa cred! spuse uimita sotia celui care ramase acasa pentru o surpriza de proportii. Cum de ti-a dat prin cap sa aspiri si sa impodobesti casa cu fl ori? Si tocmai fl orile mele preferate. De unde vine mirosul asta? Parca din bucataria noastra. Sa nu-mi spui ca ai facut mancare, ca ma dai gata. Chiar asa, cartofi frantuzesti si in oala asta ce-o mai fi ? Ciorba cu perisoare. Trebuie sa fi e gustoasa! Nu se poate! Ai facut si tort? Mi se taie respiratia. Trebuie sa scriu la ziar de ceea ce mi s-a intamplat.

– Cand doamna mea implineste un numar de ani, si nu-i frumos sa spun cat, merita sa ridici o sarbatoare de cea mai inalta tinuta. Si, acum, sa punem coroana evenimentului: darul meu pentru scumpa mea doamna! …si scoase o punga mare cu, oare ce minune?

– Pantofi si geanta! Cata cheltuiala si ce coplesita sunt. Vino sa te sarut, striga ea de bucurie. Si ce bine imi vin. As fi vrut maro, dar nu-i nimic, ii dau mamei. Si geanta e mai de persoane in varsta. O sa fi e in al noualea cer cand le-o primi cadou de la mine.

Fata lui se intuneca la auzul scenariului proiectat.

Zici ca ai aspirat? Vad niste scame pe covor, iar in colturi n-ai dat deloc. Asa e daca nu e meseria ta. Tot pe femeia cade greul. De unde ai luat fl orile? Nu vezi ca sunt vechi? Au marginile ofi lite si cozile cam scurte. Nu-nteleg de ce nu esti si tu atent cand iei lucruri delicate. Chiar rebuie sa-ti imprumut ochii mei cand mergi la cumparaturi? Ia sa vad ce mancare ai facut? De ce n-ai pus mai multa sare la ciorba? Si cartofi i i-ai taiat grosi de parca sunt caramizi si ai pus cam putina smantana. Surprize, surprize, dar nu din astea ca fac ulcer. Sunt curioasa daca ai facut curat in baie. Poate aici treci examenul. Dar ce faci? De ce te imbraci? Unde te duci? Nu stai sa taiem tortul?

Nu, ca trebuie sa merg degraba la Spitalul de urgenta. E destul de grav. Acum cinci minute a sarit pe fereastra si si-a rupt gatul.

Cine? intreba ea, facand ochii mari. E grav? Nu ma fierbe si spune-mi cine este? Sarbatoare mea de astazi!

CE SE INTAMPLA CU EMOTIILE?

Un mic dezastru. Persoana care primeste critica se simte neajutorata si o suparare de un nivel acut se instaleaza in suflet. Tonul plin de repros generalizeaza ideea care spune: „iar ai dat-o in bara”. Cand reprosurile sunt manioase cel mai adesea cel ofensat trece in defensiva evitand orice raspundere sau se impietreste ocolind contacte apropiate pe viitor. Sentimentul de inutilitate si de indignare ii leaga intr-o stare din care se iese greu, daca nu exista un control bine gestionat al emotiilor.

Cel care judeca, ignora sentimentele celuilalt si-l demobilizeaza surpandu-i motivatia, risipindu-i increderea de a duce la bun sfarsit indatoririle casnice sau profesionale. Astfel de atacuri demoralizatoare iti taie elanul de a mai face ceva de calitate, pentru ca tot nu e bine ceea ce faci.

In urma criticilor care ataca persoana se dizolva usor increderea intre parteneri si se inregistreaza adevarate batalii de personalitate si la dispute asupra puterii. Cand criticile sunt facute public, cel care il judeca pe partener, facandu-l de rusine, are parerea secreta ca cel „gresit” va fi destul de motivat sa faca lucru de isprava ca altfel… o pateste, sau mai bine spus, va fi deferit opiniei publice. Calcul gresit, pentru ca indispozitia creata prin scoaterea in public a unor „incompetente”, il va indeparta de grup si uneori chiar crede ca neajunsurile lui se datoreaza unor defi ciente ce nu poate fi depasita si este inutil sa mai incerce.

Incapacitatea de a se abtine de la judecati a celui care si-a programat critica in stilul lui de viata vine dintr-o imaturitate emotionala. Si daca nu-si da seama de ranile pe care le provoaca asupra respectului de sine al partenerului, atunci poate pierde bunul cel mai de pret, dragostea, care este erodata de neincredere si de ofensa. Si care cuplu isi doreste ca sa-si compuna cantecul funebru al propriei lor casnicii?

O LIPSA FUNDAMENTALA

A sti ce se intampla in inima celuilalt este arta celei mai stralucite relatii. O numim empatie. A-l critica pe partener pentru stangaciile lui sau pentru presupuse neajunsuri, inseamna a neglija orice efort depus si orice bunavointa, anulandu-i cu brutalitate orice sentiment investit, care la urma urmei inseamna mai mult de stricta
realizare urmarita.

Cel care nu intuieste sentimentele partenerului nu are capacitatea de a interpreta mesajele nonverbale cum sunt tonul vocii, mimica, gestica. Preocuparea de sine este uneori atat de mare incat pentru satisfactia personala se cere jertfa fara rabat adusa de partener in ocaziile casniciei.

Persoana care abuzeaza de critica distructiva vede in orice prestatie nesatisfacatoare a celuilalt o jignire la adresa ei si percepe totul doar in legatura cu ea. Adevarul emotional consta in felul in care spune si nu in ceea ce spune. Neglijenta emotionala pe care parintii o arata copiilor lor poate fi costul mare pe care il platesc cei care au fost expusi acestui defi cit de dragoste. Dintre copiii care au fost crescuti in orfelinate sau care au schimbat diversi parinti adoptivi, au rezultat in mare parte inadaptati, delicventi si chiar criminali. O imbogatire a repertoriului emotional prin care cel care emite judecati isi ajusteaza critica dupa cunoasterea universului sufl etesc si motivational al partenerului, inseamna o cadere de mana cereasca in viata lui, hranindu-i inteligenta afectiva. Si lupta va inceta.

CHIAR SA NU-I SPUN NIMIC?

Poate ca unele lucruri nu i le vei spune niciodata, avand in vedere riscul unor pierderi mult mai mari, iar schimbarile pe care le ceri nefi ind posibile si chiar semnifi cative. Dar daca vei socoti ca trebuie ca in repertoarul abilitatilor si a deprinderilor partenerului sa se faca o mutatie, atunci il vei confrunta in timp, cu dragoste, delicatete, si cu intelegere. Ii vei sublinia mai intai tot ce se poate a fi mai bun in ceea ce a facut si vei preda prin exemplu personal lectia necesara unui pas mai inalt, nu ca un superior, ci ca unui aliat la fel de vulnerabil.

– Nu-mi vine sa cred, zise sotia celui care a pregatit o suita de surprize colosale. Ai aspirat si ai umplut casa cu fl ori? Asta pentru mine? Stiam eu ca ma iubesti, dar asta inseamna o sarbatoare a dragostei pe care nu o pot uita niciodata. Sa nu spui ca ai facut mancare. Ciorba si cartofi frantuzesti! Ai vrut sa-mi arati ca dincolo de declaratia ta de dragoste ai dovezi concrete prin care imi arati bogatia sufletului tau cu care ma pretuiesti.

– Doar odata pe an implineste doamna mea un numar de ani si, daca tot detin secretul de a-i pastra tineretea dragostei de ce sa n-o fac.

– Astea ce mai sunt? Pantofi si geanta pentru mine? Ma coplesesti. Vino sa te sarut. Vrei sa arat si bine pe
deasupra. Ce surpriza vrei sa-mi mai arati? Bine inchid ochii, se supuse ea.

– Acum deschide-i, facu el pe misteriosul.

– Nu e adevarat! Mi-ai adus parintii la aniversarea noastra? Ce bine mi-ai ghicit gandul inimii mele. Imi era asa de dor de ei.

– Nu a vrut, draga, sa il ajut deloc pe barbatul asta al tau. A dorit sa fi e doar manopera lui de suflet si de destoinicie, spuse mama lui, care aparu si ea de dupa usa facandu-i o alta mare surpriza. Nu a aspirat el asa cum trebuie dar din avion nu se vede. La ciorba trebuia sa mai puna putina sare, dar stii cum e cand faci in premiera unele lucruri pe care nu ti le-ai imaginat ca le vei face. Pantofi i si geanta mi se cam potrivesc mie ca sunt ca de babe. Stiu ca tu ai fi vrut altceva.

– Te rog, mama, nu reprosa nimic baiatului tau, iar cadoul meu il pretuiesc si nu-l dau nimanui. Ce e facut
din dragoste e fara cusur.

Lui i-a placut tare ce a spus doamna lui despre el in auzul tuturor instantelor parintesti. Si, se pare, ca surpriza ei a fost mai mare.

Aceasta postare a fost editata de rux25: Apr 17 2009, 10:26 PM

[ruxy]

Pilda gâştelor

Se spune despre unii oameni, mai ales despre femei, că sunt ca gâştele, când fac gălăgie, când vorbesc mult. Şi de multe ori femeile se supără dacă îndrăzneşti să le spui că sunt ca gâştele. Dar ce ştim noi despre gâşte?

Iată ce ne spune ştiinţa:

Când fiecare gâscă îşi mişcă aripile, ea creează un curent ascendent pentru pasărea imediat următoare. Zburând în formaţie de „V”, întregul stol măreşte raza de acţiune a zborului cu 71% faţă de cazul în care fiecare pasăre ar zbura pe cont propriu.

Oamenii care merg în formaţie, împreună, în aceeaşi direcţie şi au simţul comuniunii pot ajunge la destinaţia care şi-au fixat-o mai repede şi mai uşor pentru că ei călătoresc ajutându-se unii pe alţii.

Atunci când o gâsca iese din formaţie, simte imediat rezistenţa aerului şi intră rapid din nou în stol pentru a beneficia de curentul ascendent creat de pasărea din faţă.

Dacă am avea acest simt al gâştelor, am rămâne în formaţie cu acei oameni care merg în aceeaşi direcţie cu noi.

Când gâsca din frunte oboseşte, ea intră înapoi în formaţie şi o alta îi ia locul în frunte.

Este de bun simţ să cedezi locul atunci când ai o slujbă solicitantă sau o ascultare care te depăşeşte. E o dovadă a smereniei şi a responsabilităţii.

Gâştele din spate gâgâie pentru a le încuraja pe cele din faţă să menţină viteza.

Şi oamenii trebuie să-i încurajeze pe conducătorii lor, pe cei ce le conduc destinele, căci nu întotdeauna tăcerea e şi smerenie.

În sfârşit şi acest mesaj este important: dacă o gâscă se îmbolnăveşte sau este doborâtă de o împuşcătură şi iese din formaţie, alte două gâşte o însoţesc şi coboară cu ea pe pământ pentru a-i oferi ajutor şi protecţie. Acele două gâşte stau cu gâsca bolnava sau rănită până când poate zbura din nou sau până când moare; şi numai atunci pleacă singure sau cu o altă formaţie pentru a prinde din urmă stolul lor.

La fel să procedăm şi noi cu fraţii care ies din formaţie sau sunt „împuşcaţi în aripi” de vreun „vânător”. Să ne aducem aminte de acela care a preferat să îngrijească de un bolnav, decât să ajungă să se închine la Locurile Sfinte.

Dacă am avea simţurile gâştelor, ne-am sprijini unul pe altul aşa cum fac ele.

Oare am ajuns la măsura gâştelor? Nu mă refer la gălăgie şi vorbărie, că acolo le-am depăşit…

[ruxy]

---

O lectie de viata

Un sot s-a dus sa viziteze un batran intelept pentru a-i spune ca nu o mai iubea pe sotia lui si ca avea de gand sa se desparta.

Inteleptul l-a ascultat, l-a privit in ochi si i-a zis un singur cuvant: "Iubeste-o". Pe urma a tacut

-Dar deja nu mai simt nimic pentru ea.
-Iubeste-o a zis din nou inteleptul.

Si in fata nedumeririi domnului, dupa o cuvenita tacere, a adaugat: "Sa iubesti este o decizie nu un sentiment; sa iubesti inseamna dedicare si daruire. A iubi este un verb si rodul acestei actiuni este dragostea. Dragostea este un exercitiu de gradinarit: sa smulgi tot ceea ce face rau, sa pregatesti terenul, sa semeni, apoi ai rabdare, uda si ingrijeste. Fii pregatit pentru ca vor fi calamitati, vor veni secete sau prea multa ploaie, dar nu iti abandona gradina din cauza asta. Iubeste-ti perechea, adica accept-o, pretuieste-o, respect-o, arata-i dragoste si devotament, admir-o si intelege-o. Asta este totul, iubeste-o".

[ruxy]

"Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie."

Cómo han pasado los años! (Rocío Dúrcal)


“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

[nayara]

"Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie."

Cómo han pasado los años! (Rocío Dúrcal)


“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Doamne,cat de frumos!!

[ruxy]

Doamne,cat de frumos!!

[lia maria71]

"Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie."

Cómo han pasado los años! (Rocío Dúrcal)


“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

miscator!!!

[natsandrea]

"Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie."

Cómo han pasado los años! (Rocío Dúrcal)


“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

impresionant

[ruxy]

miscator!!!

impresionant