Nevrozele La Copii... Optiuni

[ruxy]

Particularitatile nevrozelor la copii



Raspandirea starilor neuropsihice de granita intre copii si adolescenti a atins un nivel fara pre­cedent: aproximativ 80% dintre copiii din Rusia au nevoie de ajutor medico-psihologic.

Dintre tinerii declarati inapti medical pentru serviciul militar, 47% au boli psihice. Nervozita­tea, iritabilitatea, labilitatea emotionala crescuta, inclinarea catre conflicte, tulburarile de somn sunt simptome tipice, intalnite la 8 din 10 copii.

In provenienta reactiilor nevrotice la copii ma­joritatea autorilor subliniaza rolul negativ al edu­catiei incorecte. Cunoscutul specialist in nevroze infantile, profesorul A. I. Zaharov delimiteaza urmatoarele aspecte ale acesteia:

1. Pretentii din partea parintilor care depasesc posibilitatile si nevoile copiilor.
2. Neacceptarea copiilor de catre parinti, exprimata prin atitudine iritata, intoleranta, dese mustrari, amenintari si pedepse corporale, lipsa gingasiei si mangaierii necesare.
3. Abordarea dizarmonica a educatiei, care se manifesta prin imbinarea contrastiva a limitarilor si interdictiilor stricte la un parinte cu atitudinea permisiv-incurajatoare la celalalt.
4. Inconsecventa in educatie, caracterul inegal si contradictoriu al acesteia.
5. Instabilitatea in atitudinea fata de copii: tonul ridicat, tipetele, dezechilibrul emotional general.
6. Nelinistea permanenta pentru copil, prezenta temerilor si masuri protectoare de prisos.

Manifestarile nevrozelor infantile sunt diverse: instabilitate emotionala si hipersensibilitate, inclinatie spre plans, dispozitie schimbatoare, somn nelinistit, frici nocturne, sugerea degetelor, roade-rea pielitelor de la unghii, balbaiala, enurezisul, ticurile nervoase s.a. Distributia simptomelor caracteristice variaza corespunzator cu varsta.

Foarte des manifestarile nevrotice la copii se exprima sub forma suferintelor somatice: de pilda, se ridica temperatura, apar dureri de burta, dureri de cap s.a.m.d., care indica deseori starea sufleteasca proasta a copilului. Nu rareori ca raspuns la imprejurari psihoemotionale negative la copii se pot dezvolta diverse boli trupesti.

La consult a venit odata o bunica aducandu-si nepoata in varsta de noua ani. Parintii ei se certau deseori, isi faceau scandal si in cele din urma s-au despartit; tatal a parasit familia. Pe acest fond la fetita s-a dezvoltat un astm bronsic fara sa fie totusi descoperite nici alergie, nici modificari ale tesutului bronhopulmonar, nici raceli frecvente in antecedente. S-a aratat ca ea suferea de un astm neurogen; cauza crizelor de astm era conflictul nevrotic. Aceasta imbolnavire era strigatul de durere al sufletului copilului.

Alta particularitate a nevrozelor la copii o reprezinta tulburarile de comportament. Unii copii fug de acasa, chiulesc de la scoala, altii incep sa fumeze, sa bea. Majoritatea acestor copii sunt atrasi de strada, care ii educa in modul sau propriu. Cine e vinovat? Parintii. Trebuie sa ne iubim copiii, trebuie sa ii educam, trebuie sa ne rugam pentru ei. imbunatatirea starii psihice a copilului depinde in mare parte de parinti - de du-hovnicia lor, de relatiile dintre ei, de atmosfera pe care reusesc sa o creeze in casa.

Copiii trebuie neaparat feriti de orice influenta perversa, dat fiind ca asupra sufletelor lor neintarite se revarsa in ziua de astazi un intreg torent de netrebnicii de toate felurile. Cucernicia parintilor e un exemplu eficace pentru copii. Cele potrivnice acesteia - betia, respingerea duhovniciei, purtarea imorala - sunt, vai, si ele un exemplu eficace, dar un exemplu pierzator. Sanctitatea Sa Patriarhul Alexie al II-lea spunea ca "daca in suflet nu exista constiinta sfinteniei, in el se intareste uraciunea pustiirii".
Vom arata acum starile psihopatologice care se pot manifesta la varsta de sugar si prescolar si necesita interventie medicala.

Neuropatia se caracterizeaza prin irascibilitate crescuta, caracter capricios, dispozitie instabila; suferindul se sperie usor. Un astfel de copil doarme prost, are un apetit scazut, oboseste repede, atentia lui este foarte usor distrasa. Se pot observa subfebrilitate (temperatura constant crescuta intre 37,1°C - 37,3°C), scaune anormale, varsaturi neurogene.

Sindromul autismului infantil tardiv este caracterizat prin lipsa dorintei de comunicare cu copiii de aceeasi varsta, cu adultii din jur. Copilul este rece din punct de vedere emotional, indiferent fata de cei apropiati, vorbeste putin, uneori refuza cu totul sa comunice, are tendinta spre stereotipie in miscari. La sugarii cu o asemenea patologie lipseste "complexul inviorarii" ca raspuns la stimularea emotionala.

Sindromul hiperkinetic: pentru acesta sunt caracteristice agitatia motorie, activitatea excesiva (inutila). Copilul este agitat, isteric, nu tine cont de imprejurari, nu e in stare sa respecte regulile de comportament. De obicei acesti copii se adapteaza cu greu in scoala, "n-au stare" deloc, sunt imprastiati, ii tin pe toti intr-o stare de permanenta incordare si ii provoaca pe ceilalti copii la un comportament incorect. Simtindu-si defectul, par a "face in necaz" celor din jur - apare mecanismul cercului vicios. Sindromul hiperkinetic are in dezvoltarea sa doua tendinte. intr-unui din cazuri, cu ajutorul lui Dumnezeu si in conditiile unei tactici adecvate a parintilor, psihologilor, pe­dagogilor, medicilor, el se atenueaza spre varsta de 12-14 ani si apoi dispare. in celalalt se transforma in psihopatie, iar personalitatea devine si mai inadaptata. Aceasta este o tendinta foarte nefasta.

In seria tulburarilor nevrotice care debuteaza de obicei la varsta copilariei sau adolescentei se incadreaza ticurile - miscari involuntare, rapide, lipsite de ritmicitate ale unor grupe limitate de muschi (clipit, tresarit); enurezis neorganic.

La prima varsta scolara se poate dezvolta nevroza scolara. Cauza acesteia o reprezinta lipsa de pregatire psihologica a copilului pentru scoala, neacceptarea lui de catre colegi, umilirea, bataile, severitatea excesiva si lipsa de experienta a pedagogului. Copilul suferind de aceasta nevroza apare impovarat, refuza sa mearga la scoala, imita (adeseori inconstient) diverse boli. Parintii trebuie sa fie atenti, sa stie sa recunoasca la timp dificultatile lui sufletesti si sa-l ajute. Nu este de prisos nici un consult medical sau sfatul unui psiholog experimentat.

Este important totusi sa ne amintim ca psihologia copilului (respectiv psihoterapia, psihiatria) nu vorbeste despre concepte cum sunt credinta in Dumnezeu si duhovnicia ortodoxa, cucernicia ortodoxa, imbisericirea; ea nu pomeneste nici de pacate si patimi, adica stiinta despre suflet se straduieste sa existe si sa se dezvolte fara Dumnezeu. Dar daca o asemenea secularizare este admisibila, sa zicem, in geometrie sau in constructia automobilelor, ea nu poate fi permisa in stiinta care studiaza legitatile vietii sufletesti a omului. Emitand judecati corecte in multe probleme de detaliu, psihologia nu vede, din pacate, principalul. Educarea copiilor in duhul sanatatii duhovnicesti si sufletesti reale, nu aparente, in duhul adevaratei cucernicii este cu neputinta fara credinta in Domnul Iisus Hristos si fara ajutorul lui Dumnezeu. Numai prin harul lui Dumnezeu sufletul omului se curateste, se lumineaza si se intelepteste. Iar fara har el nu numai ca nu-i in stare sa se desavarseasca, ci nici nu poate sa realizeze intregul tragism al nenorocitei sale stari.

Prin mila lui Dumnezeu, acum apar carti si articole ale unor psihologi ortodocsi, inclusiv ale unor preoti care inainte de hirotonie au facut studii in domeniul psihologiei. in psihologie este umplut acel vacuum care, din pricinile stiute, a domnit in ea de-a lungul ultimelor opt decenii.

Doctor Dmitri Aleksandrovici Avdeev

( crestinortodox)

[dyanp]

multumesc mult Ruxxy, te pup de mii de ori si ii voi arata lui tati acest articol ... sa vada unde greseste, insa ce ma fac cu un copil nu timid, din contra foarte indraznet ... adica ne urcam in masina ... nu conteaza ca nu cunoaste pe nimeni ea indiferent de varsta intreaba cu tupeu TU cine esti, si ALA cine este , desi ma straduiesc sa-i explic ca nu-i frumos si nu este corecta exprimarea ei , inca nu intelege sau nu vrea sa inteleaga ... si este atat de jenant ... ce sfat imi dai?

dana, ce bine-mi pare ca te vad
asa e si Andrei, dar sa stii ca ei nu=si dau seama ca "ala, asta, aia" suna urat si e jignitor...cel putin aici am un baiat de 12 ani si tot asa zice si nu intelege ca e jignitor, stie ca noua si mai ales mamei lui nu-i place si incearca sa evite, ca e mare, dar Andrei...ma intreaba dar de ce e urat? ei intra in vorba cu oricine si incep sa toarne te miri ce din casa, fara legatura cu subiectul si mai ales persoana , dar sunt inca mici .....
si sotul meu a citit articolul si deja el s-a schimbat, nu pot spune 100%, ca nah, oricine are limite si ai mei baieti sunt super specialisti in a testa aceste limite...dar clar sunt imbunatatiri...multumim ruxy