Mamici De Noiembrie 2011 Optiuni

[perla163]

Buna ziua mamici si puiuti,va doresc o saptamana cat mai buna! eu sunt cam supi,ca Alex manaca f putin ,si mai mult lapte

[crysa]

Buna ziua mamici si puiuti,va doresc o saptamana cat mai buna! eu sunt cam supi,ca Alex manaca f putin ,si mai mult lapte

Salut! Nu trebuie sa fi suparata,o sa tot mai faca asa,ba de ls dintii,ba ca nu are chef....si apoi nici noi nu avem chef in fiecare zi,bn ca bea lapte macar...isi revine el

[geaninachelaru]

salut fetele!
am ajuns la pitesti in sfarsit!
drumul a fost groaznic ...Antonio a vomitat de nu stiu cate ori ....a fost super caaald...am facut zece mii de opriri..
ii dadusem borcanel cu fructe si n-a ragait dupa el asa k am zis sa ne continuam drumul...la cateva min a dat inapoi si pe nas si pe guritza..am zis k mor (
de la sibiu l-am tinut in brate fara centura k nu mai putea saracutul...uraste scoica
ne-am stabilit in pitesti..ne-am si inchiriat si e totul ok:)acum sunt la buc la socrii mei ...bebe a inc sa se acomodeze cu lumea,sa se obisnuiasca...cand a vazut-o prima oara pe sora mea a inc sa planga cu sughituri,nefiind obisnuit acum rade la toti:)
va pup fetelor si va doresc multa sanatate :*:*

o sa ma intru cand pot

[iasmio]

---

salut fetele!
am ajuns la pitesti in sfarsit!
drumul a fost groaznic ...Antonio a vomitat de nu stiu cate ori ....a fost super caaald...am facut zece mii de opriri..
ii dadusem borcanel cu fructe si n-a ragait dupa el asa k am zis sa ne continuam drumul...la cateva min a dat inapoi si pe nas si pe guritza..am zis k mor (
de la sibiu l-am tinut in brate fara centura k nu mai putea saracutul...uraste scoica
ne-am stabilit in pitesti..ne-am si inchiriat si e totul ok:)acum sunt la buc la socrii mei ...bebe a inc sa se acomodeze cu lumea,sa se obisnuiasca...cand a vazut-o prima oara pe sora mea a inc sa planga cu sughituri,nefiind obisnuit acum rade la toti:)
va pup fetelor si va doresc multa sanatate :*:*

o sa ma intru cand pot

geanina ma bucur ca ati ajuns acasa si-mi pare rau ca drumul a fost asa de rau pt antonio; bine ca acum e ok si s-a acomodat cat de cat
dupa cum vezi activitatea de aici s-a mutat pe facebook, te asteptam sa intri din nou in grup
puupam

[alunixa]

Neata mai spre pranz asa

V-a fost dor de noi nu-i asa?

Asa cum am scris si pe facebook, l-am operat pe Edy de hernie inghino-scrotala dreapta la Spitalul Marie Curie din Bucuresti de catre Doamna doctor Bratu Niculina careia vreau sa-i multumesc si pe aceasta cale pentru tot ceea ce a facut si credeti-ma ca... stie ce face!

Duminica 24 iunie, o zi linistita pentru majoritatea, cu soare, bronz, plaja, veselie. Pentru mine... o zi plina de emotii si stres, emotiile asteptarii, o zi lunga. Inima-mi bate tare inca de la orimele ore si stomacul se strange din ce in ce mai rau. A doua zi trebuie sa fiu prezenta la Bucuresti cu Edy pentru operatie. Orele se scurg greu...dar totusi trec. E 3 dimineata, ii trezesc pe toti, pregatita si cu inima-n dinti pentru a porni la drum. Bagajele-s facute. totul e calculat, sterilizator, biberoane, hainute, etc. Masina... neincapatoare pentru toate celenecesare insa ne descurcam.

Luni 25 iunie ora 7.30 sunt deja in fata cabinetului doamnei doctor. E plin de parinti cu bebelusi in brate, veniti din toate colturile tarii. Iese din cabinet o doamna in verde, la vreo 40 si ceva de ani cu o privire blanda si ne intreaba pe fiecare cu ce probleme am ajuns. Vine si randul nostru...ne baga in cabinet ii spunem cine suntem si cu ce venim,era chiar doamna doctor.. il consulta pe Edy si spune clar. Trebuie operat...sunteti pregatiti? Noi, da, bineinteles. Ok atunci va internez. Maine dimineata il bagam in operatie. Si se apuca singura si ne face foaia de internare. Eram asa de multi cu probleme incat pna si dumneaei scria fise de internare pe langa cele 2 asistente.

Urmeaza o alta noapte lunga...parca si mai lunga...dar si foarte zgomotoasa...se aud tot timpul copii multi plangand din diferite directii. Edy tresare la fiecare tipat al lor...Se face 4 dimineata, incerc sa-i dau ultima masa inainte de operatie pe care o refuza micutul, probabil din cauza oboselii dar si a caldurii.
Pana la operatie nu mai am voie sa-i bag nimic in gurita nici macar apa. Acesta a fost un alt mare cosmar. L-am tinut aproape 7 ore nealimentat si nebaut pe o caldura teribila.

Marti, 26 iunie dimineata vine vizita ni se anunta programul si sa ne pregatim de operatie. Vine anestezistul, spre norocul meu, un prieten al unei prietene comune. Imi intinde o foaie pe care trebuia sa o citesc si sa o semnez. Am citit-o de 10 mii de ori pana la operatie. Era acordul meu pentru interventie dar si asumarea raspunderii pentru orice eveniment neplacut..intelegeti la ce ma refer. Inima o aveam in gat, lacrimile tot pe undeva pe acolo. Ajung in blocul operator cu copilu in brate. Nu avea voie de cat un parinte cu el asa ca m-am dus eu. Edy il tinea strans in brate pe Winnie the Pooh si se uita de jur imprejur foarte curios. Nu realiza micutul ce i se intamla. Imi mai arunca cate un ranjet si eu incercam sa-i raspund. Stateam intr-o camera si asteptam sa vina cineva sa-l ia. Si a venit o tanara asistenta, foarte draguta care mi-a spus ca e momentul sa-l ia pe Edy. Am rugat-o sa-l ia si pe winnie ca e nedespartit de el. A acceptat fara nicio ezitare. Mi l-a luat din brate si am ramas cu un scutec in mana. Ii vedeam cum se indeparteaza de mine pe holul lung si Edy se uita in urma dupa mine. Nu va pot descrie ce trairi am avut in acele momente. Parca mi se terminase toata viata... Am fost condusa apoi pe un hol langa sala de operatii si a trebuit sa astept acolo. Totul a durat o ora dar minutele se scurgeau foarte foarte greu.. ieseau copilasi pe targa la rand, ca pe banda ii scoteau numai al meu nu mai iesea. Intr-un final..o vad pe domnisoara care mi l-a luat ca vine la mine si-mi spune ca totul e ok. Mi-am facut 1 milion de scenarii pana s-a apropiat de mine...Peste acteva minute apare si anestezistul tragand de o targa cu puiutul meu pe ea. Era o targa imensa si el intins pe un sfert, la bustul gol, intubat, si plin de betatina. Mis e spune ca totul a fost ft ok si au intarziat ca i-au facut calamntele acolo si au asteptat sa se trezeasca tot acolo. Mi-a explicat, Bogdan, anestezistul ca a incercat sa-l adoarma cat mai putin si i-au aplicat prin intermediul unui echograf anestezie locala.

L-au dus la terapie intensiva si peste cateva minute m-au chemat sa stau cu el. Era deja imbracat cu winnie in brate. Era asa de rece...m-am speriat insa era ft rece si in terapie. Am mai stat un pic cu el in brate, a venit doamna doctor si a spus ca putem merge la salon. A fost o hernie destul de mare pentru varsta lui si in niciun caz nu se mai putea amana pana dupa varsta de 1 an cum se fac de obicei aceste interventii.

In salon am ajuns, l-am pus usor in pat si a dormit vrei 3 ore linistit. S-a trezit cu o foame de lup dar am inceput cu guri mici de apa ca nu cumva sa verse apoi a papat si lapticul tot. In 4 ore de la operatie eram in curtea spitalului il plimbam si radea de mama focului. Doctorita a vrut sa ne externeze insa am zis sa mai stam o noapte sa nu cumva sa apara vreo reactie cum se intampalse la un alt baietel operat cu o zi inainte. Facea febra in continuu si nu-i dadeau de cap.

Ne-a mutat intr-o rezerva ca sa ne putem odihni in noaptea aceea si a dosua zi ne-a promis ca plecam. Va dati seama ca nu am dormit nici in noaptea aceea. l-am supravegheat si i-am luat temperatura din ora-n ora. Dar macar el s-a odihnit, si nu numai el si tati a ramas cu noi peste noapte. Totul a decurs foarte bine si sunt foarte impacata ca am reusit s-o fac si pe asta.

Abia acum, asa cum v-am scris si pe facebook, realizez ce inseamna sa ai un bebe normal cu problemutele lor specifice varsei, un dintisor, o diaree sincer mi se par floare la ureche toate.

Avem 2 dintisor, incisivii inferiori de care stiti ca ne-au iesit pe la 5 luni si vad ca gingia e alba si sus, deci urmeaza ceilalti doi. De 5 zile am inceput si diversificarea, se descurca baiatu, nu e mofturos. Dimineata cereale de ovaz de la topfer, pe la 10-11 un fruct, la pranz legume la abur si blenduite, apoi iar fruct pe la 4 apoi laptic si la culcare laptic cu cereale iar. Noaptea mai cere laptic asa ca mai avem inca masa de noapte. Adoarme in jur de ora 23 si la 7.7.30 e in forma maxima.

Va pup,fug sa-i pregatesc legumele. Va imbratisez si sper sa pot recupera cat mai curand

[iasmio]

Neata mai spre pranz asa

V-a fost dor de noi nu-i asa?

Asa cum am scris si pe facebook, l-am operat pe Edy de hernie inghino-scrotala dreapta la Spitalul Marie Curie din Bucuresti de catre Doamna doctor Bratu Niculina careia vreau sa-i multumesc si pe aceasta cale pentru tot ceea ce a facut si credeti-ma ca... stie ce face!

Duminica 24 iunie, o zi linistita pentru majoritatea, cu soare, bronz, plaja, veselie. Pentru mine... o zi plina de emotii si stres, emotiile asteptarii, o zi lunga. Inima-mi bate tare inca de la orimele ore si stomacul se strange din ce in ce mai rau. A doua zi trebuie sa fiu prezenta la Bucuresti cu Edy pentru operatie. Orele se scurg greu...dar totusi trec. E 3 dimineata, ii trezesc pe toti, pregatita si cu inima-n dinti pentru a porni la drum. Bagajele-s facute. totul e calculat, sterilizator, biberoane, hainute, etc. Masina... neincapatoare pentru toate celenecesare insa ne descurcam.

Luni 25 iunie ora 7.30 sunt deja in fata cabinetului doamnei doctor. E plin de parinti cu bebelusi in brate, veniti din toate colturile tarii. Iese din cabinet o doamna in verde, la vreo 40 si ceva de ani cu o privire blanda si ne intreaba pe fiecare cu ce probleme am ajuns. Vine si randul nostru...ne baga in cabinet ii spunem cine suntem si cu ce venim,era chiar doamna doctor.. il consulta pe Edy si spune clar. Trebuie operat...sunteti pregatiti? Noi, da, bineinteles. Ok atunci va internez. Maine dimineata il bagam in operatie. Si se apuca singura si ne face foaia de internare. Eram asa de multi cu probleme incat pna si dumneaei scria fise de internare pe langa cele 2 asistente.

Urmeaza o alta noapte lunga...parca si mai lunga...dar si foarte zgomotoasa...se aud tot timpul copii multi plangand din diferite directii. Edy tresare la fiecare tipat al lor...Se face 4 dimineata, incerc sa-i dau ultima masa inainte de operatie pe care o refuza micutul, probabil din cauza oboselii dar si a caldurii.
Pana la operatie nu mai am voie sa-i bag nimic in gurita nici macar apa. Acesta a fost un alt mare cosmar. L-am tinut aproape 7 ore nealimentat si nebaut pe o caldura teribila.

Marti, 26 iunie dimineata vine vizita ni se anunta programul si sa ne pregatim de operatie. Vine anestezistul, spre norocul meu, un prieten al unei prietene comune. Imi intinde o foaie pe care trebuia sa o citesc si sa o semnez. Am citit-o de 10 mii de ori pana la operatie. Era acordul meu pentru interventie dar si asumarea raspunderii pentru orice eveniment neplacut..intelegeti la ce ma refer. Inima o aveam in gat, lacrimile tot pe undeva pe acolo. Ajung in blocul operator cu copilu in brate. Nu avea voie de cat un parinte cu el asa ca m-am dus eu. Edy il tinea strans in brate pe Winnie the Pooh si se uita de jur imprejur foarte curios. Nu realiza micutul ce i se intamla. Imi mai arunca cate un ranjet si eu incercam sa-i raspund. Stateam intr-o camera si asteptam sa vina cineva sa-l ia. Si a venit o tanara asistenta, foarte draguta care mi-a spus ca e momentul sa-l ia pe Edy. Am rugat-o sa-l ia si pe winnie ca e nedespartit de el. A acceptat fara nicio ezitare. Mi l-a luat din brate si am ramas cu un scutec in mana. Ii vedeam cum se indeparteaza de mine pe holul lung si Edy se uita in urma dupa mine. Nu va pot descrie ce trairi am avut in acele momente. Parca mi se terminase toata viata... Am fost condusa apoi pe un hol langa sala de operatii si a trebuit sa astept acolo. Totul a durat o ora dar minutele se scurgeau foarte foarte greu.. ieseau copilasi pe targa la rand, ca pe banda ii scoteau numai al meu nu mai iesea. Intr-un final..o vad pe domnisoara care mi l-a luat ca vine la mine si-mi spune ca totul e ok. Mi-am facut 1 milion de scenarii pana s-a apropiat de mine...Peste acteva minute apare si anestezistul tragand de o targa cu puiutul meu pe ea. Era o targa imensa si el intins pe un sfert, la bustul gol, intubat, si plin de betatina. Mis e spune ca totul a fost ft ok si au intarziat ca i-au facut calamntele acolo si au asteptat sa se trezeasca tot acolo. Mi-a explicat, Bogdan, anestezistul ca a incercat sa-l adoarma cat mai putin si i-au aplicat prin intermediul unui echograf anestezie locala.

L-au dus la terapie intensiva si peste cateva minute m-au chemat sa stau cu el. Era deja imbracat cu winnie in brate. Era asa de rece...m-am speriat insa era ft rece si in terapie. Am mai stat un pic cu el in brate, a venit doamna doctor si a spus ca putem merge la salon. A fost o hernie destul de mare pentru varsta lui si in niciun caz nu se mai putea amana pana dupa varsta de 1 an cum se fac de obicei aceste interventii.

In salon am ajuns, l-am pus usor in pat si a dormit vrei 3 ore linistit. S-a trezit cu o foame de lup dar am inceput cu guri mici de apa ca nu cumva sa verse apoi a papat si lapticul tot. In 4 ore de la operatie eram in curtea spitalului il plimbam si radea de mama focului. Doctorita a vrut sa ne externeze insa am zis sa mai stam o noapte sa nu cumva sa apara vreo reactie cum se intampalse la un alt baietel operat cu o zi inainte. Facea febra in continuu si nu-i dadeau de cap.

Ne-a mutat intr-o rezerva ca sa ne putem odihni in noaptea aceea si a dosua zi ne-a promis ca plecam. Va dati seama ca nu am dormit nici in noaptea aceea. l-am supravegheat si i-am luat temperatura din ora-n ora. Dar macar el s-a odihnit, si nu numai el si tati a ramas cu noi peste noapte. Totul a decurs foarte bine si sunt foarte impacata ca am reusit s-o fac si pe asta.

Abia acum, asa cum v-am scris si pe facebook, realizez ce inseamna sa ai un bebe normal cu problemutele lor specifice varsei, un dintisor, o diaree sincer mi se par floare la ureche toate.

Avem 2 dintisor, incisivii inferiori de care stiti ca ne-au iesit pe la 5 luni si vad ca gingia e alba si sus, deci urmeaza ceilalti doi. De 5 zile am inceput si diversificarea, se descurca baiatu, nu e mofturos. Dimineata cereale de ovaz de la topfer, pe la 10-11 un fruct, la pranz legume la abur si blenduite, apoi iar fruct pe la 4 apoi laptic si la culcare laptic cu cereale iar. Noaptea mai cere laptic asa ca mai avem inca masa de noapte. Adoarme in jur de ora 23 si la 7.7.30 e in forma maxima.

Va pup,fug sa-i pregatesc legumele. Va imbratisez si sper sa pot recupera cat mai curand

cand am vazut pe facebook ca ai scis am fost nerabdatoare sa intru pe forum sa citesc
cu sufletul la gura am citit prin ce ati trecut si sa fiu sincera am plans cand am citit ca a venit asistenta si l-a luat pe edy , parca-l vedeam cu winnie in bratele asistentei uitandu-se intrebator catre tine ....offff ce greu trebuie sa-ti fi fost
ma bucur insa ca acum e totul bine ca si-a revenit repede
pupicei multi pt edy

[emilia 22]

Neata mai spre pranz asa

V-a fost dor de noi nu-i asa?

Asa cum am scris si pe facebook, l-am operat pe Edy de hernie inghino-scrotala dreapta la Spitalul Marie Curie din Bucuresti de catre Doamna doctor Bratu Niculina careia vreau sa-i multumesc si pe aceasta cale pentru tot ceea ce a facut si credeti-ma ca... stie ce face!

Duminica 24 iunie, o zi linistita pentru majoritatea, cu soare, bronz, plaja, veselie. Pentru mine... o zi plina de emotii si stres, emotiile asteptarii, o zi lunga. Inima-mi bate tare inca de la orimele ore si stomacul se strange din ce in ce mai rau. A doua zi trebuie sa fiu prezenta la Bucuresti cu Edy pentru operatie. Orele se scurg greu...dar totusi trec. E 3 dimineata, ii trezesc pe toti, pregatita si cu inima-n dinti pentru a porni la drum. Bagajele-s facute. totul e calculat, sterilizator, biberoane, hainute, etc. Masina... neincapatoare pentru toate celenecesare insa ne descurcam.

Luni 25 iunie ora 7.30 sunt deja in fata cabinetului doamnei doctor. E plin de parinti cu bebelusi in brate, veniti din toate colturile tarii. Iese din cabinet o doamna in verde, la vreo 40 si ceva de ani cu o privire blanda si ne intreaba pe fiecare cu ce probleme am ajuns. Vine si randul nostru...ne baga in cabinet ii spunem cine suntem si cu ce venim,era chiar doamna doctor.. il consulta pe Edy si spune clar. Trebuie operat...sunteti pregatiti? Noi, da, bineinteles. Ok atunci va internez. Maine dimineata il bagam in operatie. Si se apuca singura si ne face foaia de internare. Eram asa de multi cu probleme incat pna si dumneaei scria fise de internare pe langa cele 2 asistente.

Urmeaza o alta noapte lunga...parca si mai lunga...dar si foarte zgomotoasa...se aud tot timpul copii multi plangand din diferite directii. Edy tresare la fiecare tipat al lor...Se face 4 dimineata, incerc sa-i dau ultima masa inainte de operatie pe care o refuza micutul, probabil din cauza oboselii dar si a caldurii.
Pana la operatie nu mai am voie sa-i bag nimic in gurita nici macar apa. Acesta a fost un alt mare cosmar. L-am tinut aproape 7 ore nealimentat si nebaut pe o caldura teribila.

Marti, 26 iunie dimineata vine vizita ni se anunta programul si sa ne pregatim de operatie. Vine anestezistul, spre norocul meu, un prieten al unei prietene comune. Imi intinde o foaie pe care trebuia sa o citesc si sa o semnez. Am citit-o de 10 mii de ori pana la operatie. Era acordul meu pentru interventie dar si asumarea raspunderii pentru orice eveniment neplacut..intelegeti la ce ma refer. Inima o aveam in gat, lacrimile tot pe undeva pe acolo. Ajung in blocul operator cu copilu in brate. Nu avea voie de cat un parinte cu el asa ca m-am dus eu. Edy il tinea strans in brate pe Winnie the Pooh si se uita de jur imprejur foarte curios. Nu realiza micutul ce i se intamla. Imi mai arunca cate un ranjet si eu incercam sa-i raspund. Stateam intr-o camera si asteptam sa vina cineva sa-l ia. Si a venit o tanara asistenta, foarte draguta care mi-a spus ca e momentul sa-l ia pe Edy. Am rugat-o sa-l ia si pe winnie ca e nedespartit de el. A acceptat fara nicio ezitare. Mi l-a luat din brate si am ramas cu un scutec in mana. Ii vedeam cum se indeparteaza de mine pe holul lung si Edy se uita in urma dupa mine. Nu va pot descrie ce trairi am avut in acele momente. Parca mi se terminase toata viata... Am fost condusa apoi pe un hol langa sala de operatii si a trebuit sa astept acolo. Totul a durat o ora dar minutele se scurgeau foarte foarte greu.. ieseau copilasi pe targa la rand, ca pe banda ii scoteau numai al meu nu mai iesea. Intr-un final..o vad pe domnisoara care mi l-a luat ca vine la mine si-mi spune ca totul e ok. Mi-am facut 1 milion de scenarii pana s-a apropiat de mine...Peste acteva minute apare si anestezistul tragand de o targa cu puiutul meu pe ea. Era o targa imensa si el intins pe un sfert, la bustul gol, intubat, si plin de betatina. Mis e spune ca totul a fost ft ok si au intarziat ca i-au facut calamntele acolo si au asteptat sa se trezeasca tot acolo. Mi-a explicat, Bogdan, anestezistul ca a incercat sa-l adoarma cat mai putin si i-au aplicat prin intermediul unui echograf anestezie locala.

L-au dus la terapie intensiva si peste cateva minute m-au chemat sa stau cu el. Era deja imbracat cu winnie in brate. Era asa de rece...m-am speriat insa era ft rece si in terapie. Am mai stat un pic cu el in brate, a venit doamna doctor si a spus ca putem merge la salon. A fost o hernie destul de mare pentru varsta lui si in niciun caz nu se mai putea amana pana dupa varsta de 1 an cum se fac de obicei aceste interventii.

In salon am ajuns, l-am pus usor in pat si a dormit vrei 3 ore linistit. S-a trezit cu o foame de lup dar am inceput cu guri mici de apa ca nu cumva sa verse apoi a papat si lapticul tot. In 4 ore de la operatie eram in curtea spitalului il plimbam si radea de mama focului. Doctorita a vrut sa ne externeze insa am zis sa mai stam o noapte sa nu cumva sa apara vreo reactie cum se intampalse la un alt baietel operat cu o zi inainte. Facea febra in continuu si nu-i dadeau de cap.

Ne-a mutat intr-o rezerva ca sa ne putem odihni in noaptea aceea si a dosua zi ne-a promis ca plecam. Va dati seama ca nu am dormit nici in noaptea aceea. l-am supravegheat si i-am luat temperatura din ora-n ora. Dar macar el s-a odihnit, si nu numai el si tati a ramas cu noi peste noapte. Totul a decurs foarte bine si sunt foarte impacata ca am reusit s-o fac si pe asta.

Abia acum, asa cum v-am scris si pe facebook, realizez ce inseamna sa ai un bebe normal cu problemutele lor specifice varsei, un dintisor, o diaree sincer mi se par floare la ureche toate.

Avem 2 dintisor, incisivii inferiori de care stiti ca ne-au iesit pe la 5 luni si vad ca gingia e alba si sus, deci urmeaza ceilalti doi. De 5 zile am inceput si diversificarea, se descurca baiatu, nu e mofturos. Dimineata cereale de ovaz de la topfer, pe la 10-11 un fruct, la pranz legume la abur si blenduite, apoi iar fruct pe la 4 apoi laptic si la culcare laptic cu cereale iar. Noaptea mai cere laptic asa ca mai avem inca masa de noapte. Adoarme in jur de ora 23 si la 7.7.30 e in forma maxima.

Va pup,fug sa-i pregatesc legumele. Va imbratisez si sper sa pot recupera cat mai curand

ma bucur k ati trecut cu bine
offf cat e greu ti-a fost ,am plans cand am citit postul tau
sanatate multa va dorim

[geaninachelaru]

Neata mai spre pranz asa

V-a fost dor de noi nu-i asa?

Asa cum am scris si pe facebook, l-am operat pe Edy de hernie inghino-scrotala dreapta la Spitalul Marie Curie din Bucuresti de catre Doamna doctor Bratu Niculina careia vreau sa-i multumesc si pe aceasta cale pentru tot ceea ce a facut si credeti-ma ca... stie ce face!

Duminica 24 iunie, o zi linistita pentru majoritatea, cu soare, bronz, plaja, veselie. Pentru mine... o zi plina de emotii si stres, emotiile asteptarii, o zi lunga. Inima-mi bate tare inca de la orimele ore si stomacul se strange din ce in ce mai rau. A doua zi trebuie sa fiu prezenta la Bucuresti cu Edy pentru operatie. Orele se scurg greu...dar totusi trec. E 3 dimineata, ii trezesc pe toti, pregatita si cu inima-n dinti pentru a porni la drum. Bagajele-s facute. totul e calculat, sterilizator, biberoane, hainute, etc. Masina... neincapatoare pentru toate celenecesare insa ne descurcam.

Luni 25 iunie ora 7.30 sunt deja in fata cabinetului doamnei doctor. E plin de parinti cu bebelusi in brate, veniti din toate colturile tarii. Iese din cabinet o doamna in verde, la vreo 40 si ceva de ani cu o privire blanda si ne intreaba pe fiecare cu ce probleme am ajuns. Vine si randul nostru...ne baga in cabinet ii spunem cine suntem si cu ce venim,era chiar doamna doctor.. il consulta pe Edy si spune clar. Trebuie operat...sunteti pregatiti? Noi, da, bineinteles. Ok atunci va internez. Maine dimineata il bagam in operatie. Si se apuca singura si ne face foaia de internare. Eram asa de multi cu probleme incat pna si dumneaei scria fise de internare pe langa cele 2 asistente.

Urmeaza o alta noapte lunga...parca si mai lunga...dar si foarte zgomotoasa...se aud tot timpul copii multi plangand din diferite directii. Edy tresare la fiecare tipat al lor...Se face 4 dimineata, incerc sa-i dau ultima masa inainte de operatie pe care o refuza micutul, probabil din cauza oboselii dar si a caldurii.
Pana la operatie nu mai am voie sa-i bag nimic in gurita nici macar apa. Acesta a fost un alt mare cosmar. L-am tinut aproape 7 ore nealimentat si nebaut pe o caldura teribila.

Marti, 26 iunie dimineata vine vizita ni se anunta programul si sa ne pregatim de operatie. Vine anestezistul, spre norocul meu, un prieten al unei prietene comune. Imi intinde o foaie pe care trebuia sa o citesc si sa o semnez. Am citit-o de 10 mii de ori pana la operatie. Era acordul meu pentru interventie dar si asumarea raspunderii pentru orice eveniment neplacut..intelegeti la ce ma refer. Inima o aveam in gat, lacrimile tot pe undeva pe acolo. Ajung in blocul operator cu copilu in brate. Nu avea voie de cat un parinte cu el asa ca m-am dus eu. Edy il tinea strans in brate pe Winnie the Pooh si se uita de jur imprejur foarte curios. Nu realiza micutul ce i se intamla. Imi mai arunca cate un ranjet si eu incercam sa-i raspund. Stateam intr-o camera si asteptam sa vina cineva sa-l ia. Si a venit o tanara asistenta, foarte draguta care mi-a spus ca e momentul sa-l ia pe Edy. Am rugat-o sa-l ia si pe winnie ca e nedespartit de el. A acceptat fara nicio ezitare. Mi l-a luat din brate si am ramas cu un scutec in mana. Ii vedeam cum se indeparteaza de mine pe holul lung si Edy se uita in urma dupa mine. Nu va pot descrie ce trairi am avut in acele momente. Parca mi se terminase toata viata... Am fost condusa apoi pe un hol langa sala de operatii si a trebuit sa astept acolo. Totul a durat o ora dar minutele se scurgeau foarte foarte greu.. ieseau copilasi pe targa la rand, ca pe banda ii scoteau numai al meu nu mai iesea. Intr-un final..o vad pe domnisoara care mi l-a luat ca vine la mine si-mi spune ca totul e ok. Mi-am facut 1 milion de scenarii pana s-a apropiat de mine...Peste acteva minute apare si anestezistul tragand de o targa cu puiutul meu pe ea. Era o targa imensa si el intins pe un sfert, la bustul gol, intubat, si plin de betatina. Mis e spune ca totul a fost ft ok si au intarziat ca i-au facut calamntele acolo si au asteptat sa se trezeasca tot acolo. Mi-a explicat, Bogdan, anestezistul ca a incercat sa-l adoarma cat mai putin si i-au aplicat prin intermediul unui echograf anestezie locala.

L-au dus la terapie intensiva si peste cateva minute m-au chemat sa stau cu el. Era deja imbracat cu winnie in brate. Era asa de rece...m-am speriat insa era ft rece si in terapie. Am mai stat un pic cu el in brate, a venit doamna doctor si a spus ca putem merge la salon. A fost o hernie destul de mare pentru varsta lui si in niciun caz nu se mai putea amana pana dupa varsta de 1 an cum se fac de obicei aceste interventii.

In salon am ajuns, l-am pus usor in pat si a dormit vrei 3 ore linistit. S-a trezit cu o foame de lup dar am inceput cu guri mici de apa ca nu cumva sa verse apoi a papat si lapticul tot. In 4 ore de la operatie eram in curtea spitalului il plimbam si radea de mama focului. Doctorita a vrut sa ne externeze insa am zis sa mai stam o noapte sa nu cumva sa apara vreo reactie cum se intampalse la un alt baietel operat cu o zi inainte. Facea febra in continuu si nu-i dadeau de cap.

Ne-a mutat intr-o rezerva ca sa ne putem odihni in noaptea aceea si a dosua zi ne-a promis ca plecam. Va dati seama ca nu am dormit nici in noaptea aceea. l-am supravegheat si i-am luat temperatura din ora-n ora. Dar macar el s-a odihnit, si nu numai el si tati a ramas cu noi peste noapte. Totul a decurs foarte bine si sunt foarte impacata ca am reusit s-o fac si pe asta.

Abia acum, asa cum v-am scris si pe facebook, realizez ce inseamna sa ai un bebe normal cu problemutele lor specifice varsei, un dintisor, o diaree sincer mi se par floare la ureche toate.

Avem 2 dintisor, incisivii inferiori de care stiti ca ne-au iesit pe la 5 luni si vad ca gingia e alba si sus, deci urmeaza ceilalti doi. De 5 zile am inceput si diversificarea, se descurca baiatu, nu e mofturos. Dimineata cereale de ovaz de la topfer, pe la 10-11 un fruct, la pranz legume la abur si blenduite, apoi iar fruct pe la 4 apoi laptic si la culcare laptic cu cereale iar. Noaptea mai cere laptic asa ca mai avem inca masa de noapte. Adoarme in jur de ora 23 si la 7.7.30 e in forma maxima.

Va pup,fug sa-i pregatesc legumele. Va imbratisez si sper sa pot recupera cat mai curand

off Alunixa ...ati trecut printr-o experienta....mi-au dat lacrimile !sanatate multa in continuare si pupici !
la multe lunitze inainte Edy :*:*

[geaninachelaru]

salut fetele!
ne-am bagat net...gata,nu mai scapati de noi )
''caldura mare monser '' iesim decat dimineata....Antonio s-a acomodat cu toata lumea,mai ales cu prietenele mele care au sani

de papat tot bine papam...avem 6-7-8 mese pe zi ...depinde de chef
l-am inscris si la pediatru,iei a fost la control cu taty si are 75 cm si 9700 gr
nu am reintrat in grup pe fb k mi-e mai greu sa urmaresc acolo,dar dak nu mai scrieti aici ,o sa fiu nevoita sa intru !
voi ce faceti ,cum sunteti?

va pupam

[geaninachelaru]

Rdak,nu mai treci pe la noi?intra si u in grup pe fb :*