O Poveste Pentru Tatici... Si Mamici..., sunt doar un copilas... Optiuni

[ruxy]

Ce mult imi plac povestioarele tale Rux
Eu acest gen de povesti le citesc din copilarie si imi plac la nebunie(fac si rime )iti multumesc din tot sufletul ptr.ele.
Indraznesc sa te intreb daca ai citit vreodata"Secretul Multumirii"???Nu stiu de cine-i scrisa,dar am s-o caut si iti spun.Sunt sigura ca ti-ar placea,daca nu cumva ai citit deja.Sunt 3 volume,nu f groase.
D-zeu sa te binecuvinteze si sa-ti rasplateasca ptr.toata bucuria,mangaierea si invatatura care ne-o aduci prin aceste povestioare.
Si D-zeu sa dea intelepciune tuturor celor care le citeste,sa inteleaga invataturile care se desprind din ele

Asa sa dea Dumnezeu Ade...si sa-i binecuvanteze, pe toti cei ce le citesc, nu stiu daca am citit cartile, dar daca imi spui cine le-a scris, le voi cauta, si le voi citi cu drag...de cand aveam 9 ani, am inceput sa citesc astfel de carti....tot ce-mi pica de acest gen, citeam pe nerasuflate...si uite ca tot nu ma despart de ele nici acum... sa ai o seara frumoasa!

[Dana81]

Tatal uita...

Niciodata nu devenim mai constienti de noi insine, decat atunci cand ii iubim pe ceilalti.

Asculta, fiule. Iti spun aceste vorbe in timp ce tu dormi, cu o manuta sub cap si cu suvitele blonde si carliontate lipite de fruntea umeda. M-am furisat singur in odaia ta. Acum cateva minute, in timp ce citeam ziarul, in biblioteca, m-a coplesit un sentiment greu de vinovatie... Asa ca, am venit spasit langa patul tau...
Uite la ce m-am gandit, fiule. Am fost dur cu tine. Te-am certat in timp ce te imbracai sa pleci la scoala fiindca nu te-ai spalat bine pe fata. Te-am mustrat pentru ca nu ti-ai curatat bine pantofii. Am strigat la tine cand am vazut cum iti arunci lucrurile pe podea.
Si la micul-dejun am inceput sa-ti fac reprosuri. Ca ai varsat laptele, ca ai plescait, ca ai uns felia de paine cu prea mult unt...Cand tu plecai la joaca si eu ma duceam la gara, te-ai intors si mi-ai facut cu mana spunandu-mi: " La revedere taticule!"...iar eu ti-am raspuns taios: " Umerii inapoi!"
Dupa amiaza am luat-o de la capat. Cand m-am intors de la serviciu, te-am pandit in timp ca tu stateai in genunchi si te jucai. Sosetele tale erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai, obligandu-te sa mergi inaintea mea pana acasa. Ciorapii erau scumpi- si daca ai fi fost nevoit sa-i cumperi tu- ai fi avut mai multa grija de ei. Imagineaza-ti asta din partea unui tata...
Iti amintesti ce s-a intamplat mai tarziu, pe cand citeam ziarul in biblioteca? Tu ai venit la mine timid, cu o privire oarecum trista. Cand eu te-am privit pe deasupra ziarului, suparat ca m-ai intrerupt, tu ai ezitat.
- Ce vrei sa spui? te-am intrebat eu.
Mi-ai spus ca nu vrei nimic, dar te-ai aruncat la pieptul meu, m-ai strans in brate si m-ai sarutat, si manutele tale m-au inconjurat cu o dragoste pe care Dumnezeu a sadit-o in inima ta si pe care nici macar neglijenta mea nu o putea ignora. Si apoi ai disparut urcand grabit pe scari.
Ei bine, fiule, la scurt timp dupa aceea, ziarul mi-a alunecat din mana, si m-a cuprins o teama cumplita. Ce facuse obiceiul din mine? Obiceiul de a-ti gasi nod in papura si de a te critica-- asa te rasplatisem eu-- pentru ca erai doar un baietel. Nu ca nu te iubeam; dar aveam pretentii prea mari de la tine. Te masuram din perspectiva varstei mele...
Si caracterul tau era asa de frumos si bine format! Inimioara ta era la fel de mare ca apusul soarelui deasupra dealurilor si asta s-a vazut din felul in care te-ai grabit sa ma saruti inainte de culcare. Nimic altceva, nu mai conteaza in seara asta, fiule. Am venit la capul patului tau, pe intuneric, si am ingenuncheat aici jenat...
E un moment de slabiciune; stiu ca nu ai intelege aceste lucruri daca ti le-as spune cand te trezesti. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa stau la taclale cu tine, o sa sufar cand suferi si tu; o sa radem impreuna. O sa-mi musc limba de cate ori voi vrea sa-ti spun ceva neplacut. O sa-mi repet la nesfarsit in minte:
- E un baietel! Lasa-l sa fie asa cum e!
Mi-e teama ca te-am considerat un barbat. Si totusi, vazandu-te ghemuit si fragil in patutul tau, imi dau seama ca esti inca un copil. Ieri stateai in bratele mamei tale, cu capul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult fiule si ti-am daruit prea putin in schimb.
Promite-mi ca pe masura ce eu te voi invata sa fii barbat, imi vei aminti si tu ce inseamna sa ai un suflet iubitor de copil...

super tare!!!...acestea sunt intr-adevar greselile "noastre" ...a parintzilor!!! (din pacate uitam sa traim si sa ne bucuram de fiecare etapa a vietzii! ) sa speram k ne vom revenii!!!!

[ruxy]

super tare!!!...acestea sunt intr-adevar greselile "noastre" ...a parintzilor!!! (din pacate uitam sa traim si sa ne bucuram de fiecare etapa a vietzii! ) sa speram k ne vom revenii!!!!

Asa e Dana, ar trebui sa o citim mai des....ca si noi mamicile mai uitam...nu numai tatii...noroc ca ne mai aduc aminte copiii...baietelul meu ma mai trage de maneca...si spune....Hey mami, ai uitat?....sunt doar un copil in crestere!!!...si-l iau in brate si-l pup ca uit de toate atunci

[Dana81]

---

Asa e Dana, ar trebui sa o citim mai des....ca si noi mamicile mai uitam...nu numai tatii...noroc ca ne mai aduc aminte copiii...baietelul meu ma mai trage de maneca...si spune....Hey mami, ai uitat?....sunt doar un copil in crestere!!!...si-l iau in brate si-l pup ca uit de toate atunci

[ruxy]

VIATA CA UN FLUTURE ALBASTRU

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…

Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.

La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

-Ce vei face? o intreba sora ei.

-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

[liliana2u]

bine-spus, numai de noi depinde .. si de voia Domnului!

[ruxy]

Cand Dumnezeu I-a creat pe TATI...
(Erma Bombeck)


Cand Dumnezeu i-a creat pe TATI, El a inceput printr-un contur prelung. Un inger, ce se tot invartea pe-acolo, L-a intrebat:

- Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii ii vei face de-o schioapa, de ce-i faci pe TATI atat de inalti? Nici un TATA nu va fi in stare sa se joace cu trenuletul fara sa ingenuncheze, nici sa-l inveleasca pe mezin cu plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa se incovoaie ca sa-l sarute de "noapte buna"...

Dumnezeu a zambit si a raspuns:
- Da, dar daca il fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi in sus copiii?

Si cand Dumnezeu a modelat mainile TATALUI, le-a facut mari si late. Ingerul a dat trist din cap si a murmurat:
- Oare Te-ai gandit bine, Doamne? Iti dai seama ce faci? Mainile mari sunt intotdeauna aspre, si nu de putine ori stangace, mai ales daca e vorba sa prinda scaiul de la pampers, sa incheie nastureii de la jacheta baietelului, sa lege funditele din coditele fetitei sau - mai rau! - sa scoata aschia ce i-a intrat mezinului in deget cand isi cioplea barcuta...

Dumnezeu a zambit din nou si a raspuns:
- Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mainile acestea sunt incapatoare, in ele are loc aproape orice - de la toate nimicurile din buzunarul baietelului, pana la toate figurinele de hartie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie... In acelasi timp, insa, ele sunt suficient de primitoare, ca in causul lor sa se cuibareasca fata unui copil.

Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin ingust si umeri lati si puternici. Ingerul privea aproape ingrozit la noua creatie.
- Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul in brate, o sa-i cada printre picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala!

Zambind, Dumnezeu a raspuns:
- MAMA, da, ea are nevoie de poala. In schimb TATAL are nevoie de umeri puternici ca sa impinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul in timp ce-l invata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit in drum spre casa dupa o plimbare mai lunga in racoarea serii.

Cand Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre in cei mai mari pantofi ce au existat vreodata, ingerul nu s-a putut abtine sa nu remarce chicotind:
- Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea cobori din pat in miez de noapte cand bebelusul plange in leagan? Si cum crezi ca va putea pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat?

Dumnezeu a zambit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si intelegere in glas:
- Se va descurca, ai sa vezi... In plus, il va putea duce in spate pe Praslea, care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va putea speria soriceii din casuta de vacanta... Si apoi, care copil nu se va bucura sa incerce pantofii "uriasi" ai TATALUI, anticipand nerabdator ziua cand va fi si el la fel de mare ca TATA?

Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dandu-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul, raman blanzi si intelegatori... In cele din urma, chiar in ultima clipa a creatiei, a adaugat lacrimile. Dupa care S-a intors incet spre inger si, privindu-l cu aceeasi blandete pe care o pusese in ochii TATALUI, l-a intrebat:

- Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui este la fel de sensibila, dragostea lui - la fel de nemarginita.

Ingerului nu i-a mai ramas nimic de spus.

[liliana2u]

frumos, emotionant, de-ar fi toti asa.. ar fi perfect!

[ruxy]

Un copil desena si invatatoarea ii spuse: Este un desen interesant. Ce reprezinta?

- Este chipul lui Dumnezeu.

- Dar nimeni nu stie cum este Dumnezeu.

- Atunci cand voi fi terminat desenul, vor sti cu totii!



La putina vreme dupa nasterea fratiorului sau, micuta Sachi incepu sa le ceara parintilor ei sa o lase singura cu noul-nascut. Acestia erau preocupati ca - asemeni tuturor copiilor de patru ani - ea putea sa fie geloasa si sa doreasca sa-l loveasca sau bruscheze in vreun fel si de aceea spusera nu. Dar Sachi nu dadea semne de gelozie. Se purta cu pruncul cu foarte multa delicatete si-si exprima tot mai insistent dorinta de a ramane singura cu el. Astfel, parintii hotarara sa ii faca acest hatar.

In culmea bucuriei, Sachi merse in camera bebelusului si apropie usa, dar nu pana intr-atat incat prin crapatura parintii sai sa nu poata sa traga cu urechea, spionand. Vazura astfel ca micuta Sachi se indrepta linistita spre fratiorul ei si, apropiindu-si fata de a lui, ii spuse linistit:

- Copilas, spune-mi cum este Dumnezeu. Eu am inceput sa-L uit.

(Dan Millman)

[ruxy]

Danseaza cu mine

Cand suntem tineri si visam la iubire si implinire, avem in minte nopti pariziene inundate de luna sau lungi plimbari pe faleza la apus de soare.
Nu ne spune nimeni ca momentele cele mai importante din viata zboara ca gandul, sunt neplanificate si ne surprind aproape intotdeauna cu garda jos.
Nu cu mult timp in urma, ii citeam, la culcare o poveste fetitei mele Annie, care are sapte ani, cand am devenit brusc constienta de privirea ei concentrata. Ma privea, parca de la mare distanta, ca in transa. Parea ca terminarea povestii nu era chiar atat de importanta cum crezusem.
Am intrebat-o la ce se gandeste.
- Mami, a soptit ea, nu ma pot abtine sa nu ma uit la chipul tau frumos...
Am simtit ca ma topesc.
N-a stiut niciodata prin cate momente de incercare m-a ajutat sa trec in decursul anilor, lumina afirmatiei ei, pline de iubire si sinceritate.
Nu mult dupa aceea, m-am dus cu baietelul meu la un mare si elegant magazin, unde sunetele melodioase ale unui cantec vechi de dragoste, ne-au atras langa un muzician imbracat in costum de seara, care canta la un pian imens. M-am asezat impreuna cu Sam pe o banca de marmura din apropierea lui. Sam parea la fel de transfigurat de melodie ca si mine.
Nu mi-am dat seama ca Sam se ridicase si statea in picioare langa mine decat cand s-a intors spre mine, mi-a luat capul in mainile lui micute si a spus:
- Danseaza cu mine, mami!
De-ar stii femeile care se plimba in Paris sub clar de luna, imensa bucurie a unei asemenea invitatii, facute de un baietel rubicond cu dinti de lapte...
Desi vanzatorii au chicotit, au zambit si ne-au aratat cu degetul in vreme ce noi alunecam si ne invarteam in holul magazinului, n-as schimba dansul cu un asemenea gentleman incantator, nici daca mi s-ar oferi in dar tot universul...
Rochelle M. Pennington