Cineva Mi-a Furat Ideile, Gandurile....sentimentele, Frustrarile Optiuni

[VALERIA OANA]

TUDOR CHIRILA

E greu in licee. Am impresia uneori ca n-o sa obtin nimic. Ca trecerea mea pe acolo nu va insemna decat un eveniment fugar in mintea elevilor. Si nu spun asta ca sa aud comentariile voastre de incurajare. Ar fi gretos, cumva. Pe de alta parte, mi-e greu. Nu credeam ca aceste doua ore de travaliu explicativ ma vor suge de atata energie. Realizez ca o conferinta nu presupune un schimb energetic, ca la teatru sau muzica. Intr-o conferinta tu dai, publicul ia. Armele cu care lupt eu par slabe: cultura, pasiune, vocatie, dominatie intelectuala. Cu atat mai slabe cu cat societatea e mai bolnava. Iar la noi societatea e bolnava rau. Cancerul isi face de cap cu trupul unei Romanii slabite.

Incerc sa le spun copiilor ca nu traim doar in Romania, ci in Europa. Ca sansele de interactiune cu cetatenii sanatosi mintal din Paris, Zurich, Haga, Stockholm, Londra, Barcelona, Hamburg etc., sunt mari. Dar toate incercarile mele se lovesc de spectrul aiuritor al banului care se prefigureaza ca o umbra crescanda pe un perete alb plin de crapaturi. Banul si valorile pe care le propune este bine inradacinat in sufletele si viziunile copiilor. Nu ma intrebati cum s-a ajuns aici, nu ma intrebati daca noi am avut alta educatie. Habar n-am. Nu cred in generatii. Cred in momente.

De multe ori stau in fata lor si imi dau seama ca par ridicol, cum fac eu apologia lecturii intr-un moment al goanei dupa cariera. Imi pare ca vorbesc aiurea si ma surprind considerandu-ma ridicol. De ce copiii astia ar trebui sa simta ca mine? Poate ca instinctul de conservare este cel care trebuie sa ghideze omul. Si-atunci? Instinctul lor de conservare le spune ca de bani trebuie sa se apere cu bani. Ce sens are sa le vorbesc despre goliciunea spiritului? Despre pustiu si monstruozitatea necunoasterii? N-are nicun sens. Aseara ma gandeam ca oamenii cultivati au multe probleme pe care le realizeaza, lupta cu ele. Incultii au poate la fel de multe, dar nu realizeaza nimic. Nu stiu ce-i doare, ce le creeaza un disconfort. Omul necultivat e asemeni cainelui care umbla cu ciulinele in labuta si cand incerci sa i-l scoti, te musca pentru ca ai vrut sa-i faci rau.

De ce experienta mea ar fi una de urmat? Cum sa-i conving ca daca vrei sa scrii trebuie sa citesti? N-am arme destul de performante pentru aceasta batalie. Cu toate astea am sa merg pe drumul asta pana la capat. Am sa vorbesc si poate ca ochii mei vor spune mai multe decat cuvintele. Da, am ochii vii. Poate ca sunt tristi, dar sunt vii si iscoditori. Da-mi o chitara si-am sa ma joc cu ea o noapte intreaga, du-ma pe o scena si fac in asa fel sa iasa teatru, da-mi o coala alba de hartie si-o sa-ti scriu ceva cu sens, daca nu frumos, o sa-ti scriu cu sens. Asta cred ca poti citi in ochii mei, asta cred ca se numeste pasiune.

Si stiti ce mai inseamna pasiune? Cand realizezi ca visele tale sunt tot acolo, desi o mare parte dintre ele le-ai implinit. Ma rog, mai e mult de visat, mai e frumos de trait, mai sunt replici de dat...

Aceasta postare a fost editata de VALERIA OANA: May 27 2009, 09:13 PM