Fara Titlu...fara Cuvinte... Optiuni

[ruxy]

primita pe mail...impresionant....

Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu
ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi
renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de
timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu
pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca
lucrurile să apuce pe alt drum.

La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit,
înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le
alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a
întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi
voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără
rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii
fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi
credinţa.

Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în
foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii,
călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele,
momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi
prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns
bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub
ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi
înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de
pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără
bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai
are şi cine mai poate rodi ceva din el?


Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency
Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot
ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent.
Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor
supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene". La noi chestia asta se
numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui Tanti Europa nu-i place.
Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la
hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul
cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă
până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi
broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu
le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme
barbare. Să dispară !

Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc
acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l
muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi
dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei
seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi
plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi
puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi
de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul
îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.

Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai
sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de
îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi
pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de
câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii
ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici,
prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi,
botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii
şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se
accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe
jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. "Scuze, dom' părinte, e urgent
!"

Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia
depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor,
dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se
împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza
de Canada .

Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că
ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează
până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă
să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct
şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.

Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare
pentru vii şi pentru morţi.

Să trăieşti

Aceasta postare a fost editata de ruxy: May 19 2010, 05:56 PM

[Lusha&Zbenguica]

fara comentarii

[flori-de-cimp]

e de plins.

[natsandrea]

---

am ramas fara cuvinte...impresionant si dureros