Versiunea printabila a topicului

Postata de: dyana Feb 5 2009, 06:59 AM

Locul meu, in lumea larga

Cred ca in fiecare clipa, se ridica inspre zenit mii de intrebari: "oare este bine ce fac?", "am gresit cu ceva?", "mi se potriveste lucrul asta?", "as fi fericit facand asa ceva?", "aici este locul meu?", intrebari menite sa ne inalte catre propriile idealuri dar care, de multe ori, din pacate ne trag catre nadir. Ma straduiesc sa tin fraul drept, sa nu cad nici pe panta dinspre http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?showtopic=5118, nici dinspre decizii. Ma intreb doar daca exista cu adevarat, un loc undeva in lume in care sa te poti regasi in totaltate. Si daca exista, propriile nemultumiri in fac imperfect?

Ma recunosc ca un om destul de nehotarat si pana nu 'gust' efectiv dintr-un ceva, nu pot lua o decizie. Iar daca o iau, ma macina indoiala destul de tare incat trebuie sa ma intorc inapoi sa vad cum ar fi fost si altfel. Tot despre mine este vorba si cand spun ca, descoperind ca ceva nu a mers, ca nu era locul meu acolo, nu ma mai intorc pentru nimic in lume inapoi.

Una dintre metaforele pentru viata este drumul; drumul insa pare antonimul locului, doar daca nu...locul meu este pe drum. Exista ceva ce nu se va schimba niciodata pentru noi? Putem fi multumiti mereu de ceva, in afara de a fi egoisti?
Ma impresioneaza foarte mult cei care pentru o astfel de intrebare dau raspunsul: "locul meu este langa el/ea". Si cred ca asa ar trebui sa fie pentru toti.

Acum, ma macina curiozitatea: care o fi locul meu, in lumea larga?

Postata de: Danutza_rge Feb 5 2009, 12:12 PM

cred ca locul meu ar fi pe o insula cu multe pasari colorate, nisip fin si apa albastra...........

Postata de: Andrei Feb 5 2009, 12:16 PM

frumoase ganduri

Postata de: Danutza_rge Feb 5 2009, 12:33 PM

dar tu Andrei? nu ne spui unde crezi ca ti-ar fi locul?

Postata de: Andrei Feb 5 2009, 12:46 PM

Ba da Danutza. Cu mare drag
Ce este mai grav insa, este faptul ca, odata cu trecerea timpului, parca nici eu nu mai stiu acest lucru
Parca era mult mai simplu sa raspund la aceasta intrebare, cu ani in urma. Atunci "stiam" mult mai clar care imi este drumul. Sau cel putin asa credeam

Postata de: Danutza_rge Feb 5 2009, 01:06 PM

eu cand eram mai tinerica ma vedeam in alt loc dar acum ma vad in alt loc .................... deci trebuie sa visezi si tu la ceva , eu pe tine te vad la o ferma plina cu cai intr-un varf de munte ( nush de ce )

Postata de: Luka Feb 5 2009, 03:07 PM

De multe ori m-am intrebat ,dupa ce am luat-o la stanga (sa zicem...) dar cum ar fi fost la dreapta ? Nu ma refer la regulile de circulatie de pe drumurile publice ci la cele ale vietii ...
Nasol e, ca odata luata o decizie, spre o anume directie, nu prea mai poti sa o "cotesti" sau drumul te obliga sa mergi cam pe unde vrea el si dai din una in alta si dupa un timp constati sau te intrebi :oare ce caut eu aici? Imi vine in minte ideea cartii "Viata pe un peron", a lui Octavian Paler !
Viata mea e plina de multe contradictii mi-a placut romana ,am fost o "umanista"convinsa dar am facut scoli si prestez munci numai...cu cifre , mereu am fost catalogata closca cu puii , deoarece ma atrag copilasii si as sta numai in preajma lor dar m-am maritat tarziu si inca astept un copil in viata mea , a noastra ...
Mereu mi-au placut barbatii bruneti cu ochi de culoare inchisa iar sotul meu , care pentru mine e cel mai minunat om din lume , are niste ochi incredibil de ...albastrii !
Ca toti oamenii nascuti si crescuti in mari orase (cu bunici si parinti bucuresteni) am avut nostalgia bunicilor de la tara sau dorinta de a ma muta la munte , lucru pe care l-am facut la 38 ani de ani iar acum am nostaligia Bucurestiului , sau mai exact a locurilor si amintirilor legate de el si a ...parintilor !
Un lucru e cert: nu poti fii in doua locuri sau pe doua drumuri in acelasi timp ... depinde de dorinta , puterea, curajul fiecaruia de a "experimenta" sau incerca cat mai multe , cum se zice :calatorului ii sade bine cu drumul ...
Ma gandesc ca sunt oameni care au stat numai in casa dar au depasit marginile Universului cu gandul , cu visele, cu scrisul ... de exemplu Jules Verne !
Multi spun ca important nu-i drumul sau punctul terminus al destiantiei ci doar IDEEA de drum si lucrurile , de dorit bune, pe care le lasam pe parcurs ...
Mai , Diana , ma faci sa bat campii ! Oricum, eu primul lucru cand "te vad" ,l-ai spus chiar tu cel mai bine :"locul meu e pe drum" si as adauga: impingand carutul Larei si facand poze !!! Da , cu siguranta ,locul tau e pe drum , acum ma refer la ACEL drum , care a fost pretextul acestui topic !
Nu o lua ca pe o lauda (mai repede ca pe o multumire personala )dar tu stii sa provoci(frumos!)oamenii si sa-i scoti din tipare si chiar sa-i faci fericiti !
Drum frumos sa ai...si cu "poze" pe masura sufletului tau !

Postata de: Luka Feb 5 2009, 03:13 PM

...scuze ca ma bag dar aceasta imagine ii se trage lui Andrei de la ...Calaretul (calatorul ) singuratic !
...parca asa ii vad si eu !

Postata de: Luka Feb 5 2009, 03:16 PM

pardon .... Calatorul , calaretul care de fapt era... cantaretul siguratic !
Cum sa fi tu singuratic ? Pai noi unde suntem sau crezi ca te lasam ????!!!

Postata de: Danutza_rge Feb 5 2009, 03:33 PM

PAI CA-M DA ................CA II SEDEA TARE BINE CALARE

Postata de: Andrei Feb 5 2009, 03:39 PM

Postata de: Danutza_rge Feb 5 2009, 04:05 PM

Postata de: dyana Feb 5 2009, 10:49 PM

si daca ne lasa el pe noi?

Postata de: dyana Feb 5 2009, 11:06 PM

Andrei, cam asta e problema multora; cu varsta, parca devenim mai nehotarati decat copiii desi sunt destui care stiu ce vor inca de mici; si ii admir.

Luka, am o veste buna atunci: azi mi-am dat seama ca e timpul sa ies iar si cu camera; am vazut o gramada de lucruri frumoase iarna asta si in plus, mi-a venit si o idee destul de...extravaganta

Si o singura curiozitate mai am: cum crezi tu ca pot eu face oamenii fericiti si cum ii pot scoate din tipare? Se scot singuri...daca vor.

Postata de: puka Feb 5 2009, 11:18 PM

Draga mea nici nu stii la ce ma gandeam eu azi-noapte si dimineata tot cu ideea asta m-am trezit... ca nu este nic-un topic unde sa spui ce ti-ai dori, sau chiar sa-ti doresti sa ai ceva, sau sa faci ceva, sau sa ajungi undeva. ... variante sunt n, si sunt fericita ca am gasit acest topic ... dar cred ca maine voi scrie, azi n-am inspiratie, acum stiu si cand imi "vine" o revelatie, dau fuga si scriu Pot nu ?

Postata de: dyana Feb 5 2009, 11:25 PM

te astept oricand, cu drag, Puka

Postata de: marimaria Feb 6 2009, 12:20 PM

Locul meu in lumea larga este peste tot si nicaieri.
Imi place sa fiu peste tot sa vad toate locurile, dar stiu ca nu se poate, Timpul nu-mi permite asta.

Postata de: dyana May 23 2012, 05:36 PM

Dupa aproape 3 ani de cand am stabilit un punct de plecare in acest topic, am plecat apoi la drum, am travesat in lung si-n lat toate visurile si dorintele, m-am intors de cate ori am vrut pe toate drumurile, potecile, aleile si cararuile alegerilor proprii, mi- am gustat din toate implinirile si dezamagirile , mi-am pus la incercare zdravan pingelele si sentimentele, dar mai ales -mi-am mangaiat tamplele argintii ale tuturor dorurilor la care am poftit, iacata-ma ajunsa intr-un loc in care parca am mai fost candva. Sterg usor de colb, ma uit in jur si bag seama ca scriu in acelasi loc unde scriam candva.
Asta nu inseamna ca nu am calatorit mult si ca nu am tolba plina de povesti; dar poate ca inseamna si ca stiu sa imi aleg locul in lumea larga. Vorba aceea, cum iti asterni, asa dormi!
Bine v-am regasit dragi dorinte!

Postata de: Lili May 23 2012, 07:23 PM

Bine te-am regasit...acasa, draga nomada!
Asteptam cu drag sa-ti rastorni tolba cu trairi, vise, file de jurnal, idei , pareri si poze cu/de poveste peste forum-ul ce a stiut dintotdeauna ca te vei re/intoarce!

Postata de: Alondra May 23 2012, 10:26 PM

Dar unde-ai fost mandro?

Postata de: Sara1 May 24 2012, 07:04 AM

Am niste emotii...nu credeam ca o sa-mi aduc aminte parola,... sau ca o sa mearga, ...dar imi doream! M-au cuprins asa de-odata, citind-o pe fata noastra mica, cu inima si mintea mari, un dor nebun de taclale aproape batrinesti, cum faceam odata! (mai exact acum 3 ani).
S-au intimplat atit de multe in acest rastimp, pentru fiecare dintre noi. Unii dintre noi ne-am inmultit, altii... ne-am imputinat.. fiecare dintre noi ne aflam in alt punct al vietii, inainte, in timpul sau dupa ce am luat hotariri, ne-am ales calea.
Ce am invatat eu in acest rastimp este ca hotaririle nu pot fii luate pe jumatate, ele sunt ca valurile in care te arunci si apoi dai din miini, din picioare, din tot ce ai, dai totul nu pastrezi nimic. Jumatatile de masura sunt reteta sigura pentru indoilei si nefericire. Acum inteleg intr-adevar proverbul " mai bine sa regreti ce ai facut decit sa regreti cceea ce ai fii putut face si nu ai facut". Traiti la maxim, iubiti din plin, spune-ti lucrurilor pe nume, fiti buni, intelegatori, generosi luati aminte la ceea (cei) ce va inconjoara cu respect, zimbiti-le si atunci locul in care va aflati, vi se va potrivi ca o manusa!

Postata de: dyana May 24 2012, 04:25 PM

Eu am fost aici mereu. La fel de curioasa, la fel de dornica de a face cate una, alta.

Si vad ca nici altii nu s-a schimbat prea mult: Alondra -fresh precum cafeaua de dimineata , Lili -savuroasa precum cafeaua de la amiaza iar Sara - sensibila precum cafeaua de dupa miezul noptii.
Asta ca tot nu adusese nimeni vorba despre cafea.

Postata de: ssimmona May 30 2012, 11:05 AM

Ah, ce dor mi-a fost de tine!