Din Foarte Multa Munca Optiuni

[Andrei]

25 Aprilie 2007
Raluca a murit din prea multa munca
Articol de: Catalin Balan, Adelina Vlad



Managerul de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young a decedat din cauza epuizarii dupa mai multe saptamani de munca fara pauza.


O tanara de 32 de ani, manager de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young, a fost gasita moarta in casa, la sfarsitul saptamanii trecute, colegii sustinand ca aceasta a decedat din cauza epuizarii dupa mai multe saptamani de munca fara pauza.

Nici medicii legisti nu exclud aceasta posibilitate, ei afirmand ca Raluca Stroescu a murit cel mai probabil din cauza unui surmenaj prelungit. Acestia spun ca vor afla cu exactitate factorii care au determinat decesul dupa ce vor face o serie de analize.

Numai reprezentantii companiei de consultanta pentru care lucra Raluca sunt de alta parere, aratand ca informatiile potrivit carora tanarul manager ar fi murit de epuizare sunt simple speculatii.

A pierdut sapte kilograme in ultimele saptamani

Ieri, nimeni nu stia exact cand a murit Raluca. Cel care a vazut-o in viata ultima oara este portarul blocului in care aceasta locuia. Ion Galut spune ca vineri seara a ajutat-o sa urce pana la apartament.

"Nu avea forta sa care nici macar doua sticle de suc! Nu cred ca avea mai mult de 40 de kilograme. Era frumusica, dar slaba foc, iar in ultima vreme nici nu o mai recunosteai. Am intrebat-o daca este bolnava si mi-a zis ca tine un tratament si ca o sa se faca bine!", ne-a povestit, inca socat, acesta. "Era singura, o vizitau doar bunicul, care venea sa-i plateasca intretinerea, ca ea nu avea timp, si nepoata. Nu stiu ce viata o fi avut, saraca!", a completat portarul.

In blocul din strada Emil Garleanu, nr. 12, tanara nu era o persoana foarte cunoscuta. Putini sunt vecinii care au vazut-o sau au apucat sa schimbe cateva vorbe cu ea. "Nu stiu ce serviciu avea, insa ajungea acasa numai noaptea. Era o persoana foarte retrasa. De multe ori, dimineata, se uita in gol si nici nu-mi raspundea la salut", povesteste Monica, vecina de palier a tanarului manager.

Potrivit martorilor, Raluca a fost gasita moarta in locuinta sa chiar de seful ei, Sebastian Mocanu. Acesta ar fi mers la ea acasa sambata dimineata pentru ca tanara nu a raspuns la telefon si nici nu s-a prezentat la serviciu.

Potrivit unor surse din compania unde femeia lucra, aceasta ar fi reclamat inca de vineri ca nu se simte bine si ar fi fost trimisa la Centrul Medical Unirea (CMU), cu care Ernst&Young are un contract. Medicii de aici spun ca problema tinerei este una "foarte complexa" si ca "datele despre pacientii nostri sunt confidentiale".

Cunoscutii sunt oripilati

Zeci de e-mailuri scrise de actualii si fostii colegi ai Ralucai au bombardat ieri redactia EVZ. Toti cei care au cunoscut-o s-au declarat socati de cele intamplate.

"Avea foarte mult de munca si nu mai reuseam nici sa vorbim la telefon", ne-a declarat Roxana Coman, prietena Ralucai Stroescu. Dupa ce au fost patru ani colege la Vodafone, Raluca a plecat pe o pozitie de "senior" la Ernst&Young.

"Isi dorea foarte mult sa avanseze profesional si, desi i s-a oferit un post de contabil-sef la Siemens, ea a preferat sa ramana la Ernst&Young pentru ca aici a devenit manager de audit", a mai spus Roxana Coman.

"Fata aceasta cica nu mai manca aproape nimic pentru ca voma tot ce manca, (...) ajunsese sa vomite sange. Ce m-a surprins si mai mult, au fost cei de la CMU; ea a fost dusa vineri seara la CMU lesinata.... si ce au facut cei de la CMU - i-au dat o perfuzie cu calciu si au trimis-o acasa fara sa-i faca nicio alta analiza, iar sambata dimineata au gasit-o moarta in casa. Sunt socata total de indiferenta celor din jur.... cei din firma, care desi vazusera ca e terminata, nu au slabit-o cu joburile, cei de la CMU care au trimis-o acasa... Dar se pare ca asta e cruda realitate." Asta scrie o prietena de-a Ralucai intr-un comentariu legat de moartea tanarului manager.

Reactia companiei: simple speculatii

Reprezentantii Ernst&Young, compania de consultanta pentru care lucra Raluca Stroescu, au declarat ca nu cunosc cauzele mortii, iar in aceste conditii informatiile potrivit carora tanarul manager ar fi murit de epuizare sunt simple speculatii.

"Asteptam raportul complet al institutiilor abilitate sa spuna care au fost cauzele mortii. Suntem socati si indurerati. (...) In momentul de fata nu suntem in masura sa va dam o explicatie", ne-a declarat Elena Badea, directorul de comunicare al companiei. Sefii Ralucai si cei ai companiei nu au fost de gasit pana la inchiderea editiei.

Limite ucigase

Nu ajungea nici la medic din cauza serviciului

De doi ani si jumatate, de cand lucreaza la Ernst&Young, Raluca Stroescu a avut doar cateva zile de concediu. "Ne promitea ca isi va lua curand cateva zile libere, macar sa ajunga la medic. Uitase sa manance din cauza termenelor-limita de predare", spun prietenii ei din copilarie.

Dana Coraliuc, Florentina Popa, Cosmin si Mihai Odoroaga o cunosc pe Raluca de 15 ani si au acceptat o intalnire pentru a arata modul dramatic in care si-au vazut prietena schimbandu-se in ultima perioada. Nu s-a intalnit cu ei de Paste pentru ca a trebuit sa lucreze. La ultimul Revelion a reusit sa ajunga aproape de miezul noptii, dar la cinci dimineata s-a intors din nou la munca.

"Pare greu de crezut, dar avea doar cateva ore libere pe saptamana. Lucra si sambata, si duminica", povesteste Dana Coraliuc. Fosta colega de liceu la "Mihai Viteazu", Dana nu-si mai aminteste cand a avut Raluca un prieten: "Daca i-ar fi fost cineva mult mai aproape, poate ca lucrurile nu ar fi ajuns atat de departe. Dar fara niciun fel de viata sociala... Nici macar la birou nu avea timp sa se apropie de cineva".

In fata prietenilor, Raluca s-a plans de mai multe ori de programul imposibil de lucru. Nu ajungea aproape niciodata acasa mai devreme de miezul noptii. A vrut sa demisioneze de mai multe ori, a avut si oferte mai bune de angajare, dar cei de la Ernst&Young au reusit de fiecare data s-o retina.

Spera sa ajunga partener in companie candva. In ultima vreme, se bucura ca, din septembrie, va fi trimisa la Luxemburg pentru un an si visa ca macar acolo va ajunge acasa la opt seara.

Ritm infernal

Mesaj disperat

Urmatorul mesaj a fost trimis de Raluca Stroescu pe e-mail, unei prietene, in urma cu un an. Inca de pe atunci, Raluca ar fi dat orice sa-si gaseasca o slujba mai putin obositoare si cu mai putine responsabilitati. Ritmul infernal de munca, fara zile libere, cu nopti nedormite si cu o alimentatie precara i-au fost fatale Ralucai.

From: stroescu maria (mailto:raluca.stroescu@accamail.com)
Sent: Wednesday, April 05, 2006 5:58 PM
To: roxana.coman@euromedic.ro
Subject: Re: RE: buna

"daaaaaaaaaa, ma intereseaza orice, aici e super naspa, au tot plecat oameni, nu mai avem manageri decat 3, coordonez mai multe echipe in acelasi timp, in unele echipe nu am seniori (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) clientii ma cauta:) telefonul suna non stop:) noaptea fac OMF-uri si IFRS-uri (reprezinta standarde nationale si internationale de contabilitate pe care auditorul le foloseste atunci cand verifica declaratiile contabile ale companiilor - n.r.), inclusiv sambata si duminica... oricum nu iti poti imagina... acum sunt la combinat la Targoviste. Oamenii termina programul la ora 3 (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) cu cine dracu sa discuti:) nu mai am conexiune la reteaua EY, trebuie sa ma ocup de totul pentru alte 2 echipe
de-ale mele care pleaca duminica seara:) saptamana viitoare o sa fiu in mai multe locuri in acelasi timp:) nu mai vreau (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

PS nu mai imi merge nici telefonul pt ca l-am scapat pe jos si nu am avut cand sa-l repar... nu mai vreau... vreau orice serviciu numai sa plec de aici... nu am mai dormit de nu stiu cate sapt.... maxim 5 ore pe noapte inclusiv sambata si duminica... poti sa ma recomanzi oriunde ca o sa ma descurc.... mai greu ca aici nu exista. saptamana viitoare intru in lumea vagoanelor:) si a vapoarelor:)
te pup si mai vorbim
ps sa-ti trimit un cv?"

Moartea poate surveni din cauza oboselii excesive

Pericolele extenuarii

Una dintre cauzele care au dus la moartea tinerei Raluca Stroescu ar putea fi epuizarea excesiva, sustin medicii psihiatri. Lipsa somnului, consumul exagerat de cafea, tutun ori alte excitante ale sistemului nervos, stresul prelungit si alimentatia saraca in vitmaine, minerale si proteine pot sa scada rezistenta organismului pana intr-acolo incat acesta sa cedeze definitiv.

"Se dau peste cap functiile creierului, inimii, iar metabolismul are de suferit", subliniaza medicul Mihai Gheorghe, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti. Specialistul spune ca organismul incepe sa cedeze cam dupa o luna de nesomn. "Odata ce s-a inversat ritmul de somn-veghe, se da si metabolismul peste cap. Scad randamentul, pofta de mancare si se dezvolta asa-numitul sindrom de astenie", adauga profesorul.

El isi aminteste ca cele mai multe probleme de sanatate cauzate de "dependenta de munca" le-a intalnit in randul tinerilor de 30 de ani, care lucrau in special in industria IT ori in programe de cercetare. Cardiologii spun, in schimb, ca "moartea subita" rareori apare la persoanele sanatoase, care se suprasolicita, riscul de deces fiind de sub 1a. Cel mai probabil, sustin ei, este ca tanara sa fi combinat nepotrivit medicamente. (Mihaela Naftanaila)

din Evenimentul Zilei de azi

Pareri?

[VALERIA OANA]

Andrei, am printat articolul si l-am lipit pe usa biroului meu. Se amuza teribil seful meu, dar imi traseaza sarcini la greu. Daca maine nu mai intru pe forum, sunt doar doua variante: Ori m-ai dat tu afara, ori m-a omorat seful meu.

[simina]

...

Pareri?

Trist,foarte trist ca se intampla sa moara cineva de epuizare.Asta e dovada ca angajatilor nu li se respecta nici un drept,decat acela de a munci cat mai mult si cat mai bine.Unde lucrez eu,daca nu-ti iei concediu de odihna,esti trimis obligatoriu acasa sa te odihnesti.Cum se respecta Codul Muncii intr-o astfel de companie?Ce fel de sefi sunt aceia care isi lasa angajatii sa stea la munca pana la ore tarzii,fara ai intreba ce-i cu ei acolo?

[alice1778]

---

Sunt oripilata de subiect. Si cred ca s-ar putea intampla asa ceva. Chestia cea mai trista e ca am vazut acum vreo 30 de min. pe una de la ITM care a zis ca vor merge in control, vor cerceta programul pe care-l avea, fisa postului sa vada cat de stresant era job-ul si...cam atat a zis aia. Puteti fi siguri insa ca nu va aparea in fisa postului tot ce facea ea de fapt. Nici cate sarcini avea, nici cate echipe era nevoita sa coordoneze... Si cu siguranta compania se va spala pe maini de toata treaba avand de partea lor fisa postului. Sigur stiti ca fisa postului cuprinde de cele mai multe ori doar o mica parte din ceea ce facem de fapt.
De aia nu aleg eu o cariera in schimbul familiei. Incerc sa le imbin pe amandoua si sa nu-mi neglijez niciodata familia. Mai ales acum cand am si un copil. Sa va mai spun ca sefa mea a dat anunt in ziar ca angajeaza om pe postul meu? Asta desi eu mai am de stat o luna acasa si imi expira concediul de crestere a copilului... Asta e Romania. Mi-a zis ca firma merge inainte si ei ii e frica sa nu raman insarcinata, avand in vedere ca eu am zis ca da, vreau sa mai am un copil.

[VALERIA OANA]

Bine ai revenit Alice. Cazul Ralucai nu este singular, dar este cel mai intens mediatizat. Se pare ca cei dependenti de munca, prefera sa sacrifice totul. Incepand cu familia si terminand, din pacate, chiar cu propria lor viata.De multe ori, cand acestia ajung in situatii similare cu a Ralucai, familia acuza doar angajatorul, care normal ca profita de un astfel de angajat. Dar de ce familia nu incearca sa-l determine pe cel care se sacrifica, sa aleaga un alt loc de munca. De ce nimeni nu face nimic din a-l opri din goana asta nebuna dupa faima, bani, recunoastere....De ce trebuie sa se ajunga in astfel de situatii dramatice, pentru ca societatea sa traga semnale de alarma? Este la fel ca in cazul manechinelor de moda, care au murit de anorexie. Toti le vad cum se apropie cu pasi repezi de moarte, dar nimeni nu intervine.
Oare cate persoane mai trebuie sa moara, pentru ca intr-un final, autoritatile sa ia masuri faptice, nu scriptice?

Aceasta postare a fost editata de VALERIA OANA: Apr 26 2007, 12:43 PM

[danna68]

Bine ai revenit Alice. Cazul Ralucai nu este singular, dar este cel mai intens mediatizat. Se pare ca cei dependenti de munca, prefera sa sacrifice totul. Incepand cu familia si terminand, din pacate, chiar cu propria lor viata.De multe ori, cand acestia ajung in situatii similare cu a Ralucai, familia acuza doar angajatorul, care normal ca profita de un astfel de angajat. Dar de ce familia nu incearca sa-l determine pe cel care se sacrifica, sa aleaga un alt loc de munca. De ce nimeni nu face nimic din a-l opri din goana asta nebuna dupa faima, bani, recunoastere....De ce trebuie sa se ajunga in astfel de situatii dramatice, pentru ca societatea sa traga semnale de alarma? Este la fel ca in cazul manechinelor de moda, care au murit de anorexie. Toti le vad cum se apropie cu pasi repezi de moarte, dar nimeni nu intervine.
Oare cate persoane mai trebuie sa moara, pentru ca intr-un final, autoritatile sa ia masuri faptice, nu scriptice?

Oana tu ai dreptate...dar familia iti poate zice de mii de ori, dar daca tu crezi ca rezisti mergi inainte...eu una sunt cicalita de tot neamu'...si nu ma vindec...au ei vreo vina?...depinde de tine ca persoana sa te poti opri la timp...autoritatile insa...nu-si fac treaba...nimeni nu verifica cat muncesc unii oameni iar angajatorii profita din plin

[danna68]

Trist,foarte trist ca se intampla sa moara cineva de epuizare.Asta e dovada ca angajatilor nu li se respecta nici un drept,decat acela de a munci cat mai mult si cat mai bine.Unde lucrez eu,daca nu-ti iei concediu de odihna,esti trimis obligatoriu acasa sa te odihnesti.Cum se respecta Codul Muncii intr-o astfel de companie?Ce fel de sefi sunt aceia care isi lasa angajatii sa stea la munca pana la ore tarzii,fara ai intreba ce-i cu ei acolo?

vai Simina...in Bucuresti mai peste tot este asa...unde am lucrat inainte...primii 5 ani nu am avut o zi de concediu...si lucram de dimineata pana seara la 8 -9 - 10...am plecat si la 12...sambata program normal, duminica program scurt pana la 16 ...si am stat la ei 10 ani...nu am primit nimic pentru orele suplimentare nici macar un simplu multumesc...cand am plecat m-au intrebat simplu de ce?...adica se mirau ca plec...si sincer nu a verificat nimeni niciodata cat lucram noi, nici macar nu exista pontaj...esti o fericita ca lucrezi cu astfel de oameni, aici nu prea ii gasesti

[VALERIA OANA]

Oana tu ai dreptate...dar familia iti poate zice de mii de ori, dar daca tu crezi ca rezisti mergi inainte...eu una sunt cicalita de tot neamu'...si nu ma vindec...au ei vreo vina?...depinde de tine ca persoana sa te poti opri la timp...autoritatile insa...nu-si fac treaba...nimeni nu verifica cat muncesc unii oameni iar angajatorii profita din plin

Dependenta de munca, este de fapt o boala psihica. Incerci sa umpli un gol, muncesti pana la epuizare pentru ca incerci sa cauti apreciere in alta parte decat familie, vrei sa-ti dovedesti tie ca individ ca reprezinti ceva pentru cineva, iar serviciile tale sunt apreciate.
De fapt angajatorii burtosi, nu fac altceva decat sa profite de astfel de angajati. Si mi se pare corecta logica lor. De ce sa platesc doi oameni pentru a face doua chestii diferite, care de multe ori nu au nici o legatura intre ele, cand unul singur poate indeplini ceea ce vreau eu, in conditiile impuse de mine, cu banii pe care eu ii ofer. De cate ori nu ai auzit replica: "Daca nu-ti convine, n-ai decat sa pleci, mai sunt 100 care asteapta la poarta sa se angajeze". Si atunci ce faci? Incerci sa-ti depasesti limitele. Iti impui sa faci fata cerintelor, din ce in ce mai multe, mai aberante si mai dificile. Poti alege un alt loc de munca, unde probabil ca vei primi aceeasi suma de bani, dar timpul liber va fi mai mult, iar stresul doar un cuvant dintr-un dictionar.
Cred ca in subconstient, toti incercam sa ne dovedim noua ca suntem cineva, ca suntem apreciati si respectati. Numai ca de multe ori devenim respectati doar prin munca pe care o depunem, nu ca oameni, nu ca indivizi. Cand ajungem la certitudinea ca de fapt nu reprezentam pentru nimeni, decat o fabrica de multiplicat bani, atunci clacam

[lia maria71]

ce sa zic?am ramas fara cuvinte............ca si inalte cazuri, ce e mult strica...............pacat ca ne dam seama abia atunci cand e prea tarziu.....luati aminte si lasati munca atunci cand simtiti ca nu mai puteti..............

[bobyioana]

Sunt asistenta si nici urma de criza la noi la munca
doamne ajuta