Eu Am Ales Sa Cresc Printre Stele..., Priveste cerul mami, ma vezi??? Trebuie sa CREZI! Optiuni

[moni_lydy]

mi-am scris si eu povestea pe topicul moarte fetala la 24 sapt.
intradevar nimic nu se compara cu durerea unei mame care isi pierde puiul indiferent de varsta .incepi sa-l iubesti de cum afli ca si-a gasit cuibusor in burtica asa ca nu conteaza daca are 6 saptamani sau ai ajuns sa il vezi.durerea este aceeasi
dar asa a facut DUMNEZEU omul ca sa poata trece peste greutati si sa mai poata spera

Aceasta postare a fost editata de moni_lydy: Feb 13 2009, 03:30 PM

[VALERIA OANA]

Suferinta cauzata de pierderea cuiva drag este un proces care presupune o acceptare a pierderii acelei persoane, o incercare de a o intelege si de a avea puterea de a ne lua ramas bun, incetul cu incetul. Suferinta nu poate fi evitata, ci doar amanata sau disimulata.
Multor persoane le este greu sa vorbeasca despre moarte ]n general si in special de moartea propriului copil.
Nimeni nu se asteapta sa-si piarda copiii; pentru noi, aceasta pierdere incalca in mod sfasietor asteptarile noastre. Multe dintre cunostintele noastre nu-si vor da seama de profunzimea pierderii pe care am suferit-o, pentru ca de cele mai multe ori, in cele mai multe cazuri, oamenii vad mai bine decat gandesc, iar daca ei nu vad un sicriu si o mama indoliata, nici nu constientizeaza durerea. De fapt, noi insine putem fi surprinsi de intensitatea suferintei pe care o traim. Pierderea copilului nostru este nedreapta, fara sens si prematura.
Atunci cand ne pierdem copilul nu-l pierdem numai pe acesta, pierdem visele noastre, o parte din noi si din viitorul nostru!
Durata scurta de viata a copilului nostru face ca suferinta sa se amplifice si sa devina si mai intensa. Nu ne-am putut obisnui in totalitate cu existenta acestei fiinte speciale si prin urmare lipsa amintirilor ingreuneaza situatia ducand la o despartire ce se va face treptat.

[danna68]

poate nu ar trebui sa vorbesc azi despre asta...dar sper sa imi fie bine...
acum un an, am dat nastere pe 13 februarie unui baietel mort, la 24 sapt...mort in uter fara cauza....oprit din evolutie la 23 sapt....
durerea a fost cumplita cu atat mai mult cu cat maine 14 februarie, sarbatoresc cu sotul meu aniversarea noastra.....

azi, e 1an, de cand nu mai e......1 an de doliu si durere, dar si un an care mi-a readus zambetul pe buze.....purtand in pantec un alt bebe....nimnik nu va schimba cele trecute, si nici un copil nu va inlocui dragostea pt celalalt....dar durrea se atenueaza cu timpul, si gandul pt bebeble ce va veni, ma obliga sa fiu tare si sa nu plang....dar azi...azi vars o lacrima pt acel pierdut.....care e ingeras......si ii spun ca nu l vom uita niciodata...si il rog sa se roage pt mine, pt fratiorul sau surioara lui, caci azi avem din nou ecografie....ironia sortii.....o alta zi de 13 februarie...care sper din suflet sa mi aduca fericire......

ba da, cu siguranta ca trebuie este normal sa ne amintim de ei si sa vorbim de ei ... eu cand eram insarcinata prima eco 3D mi-a fost programata pe 11 iulie ... am zis de ce Doamne, de ce?... 11 iulie este ziua in care mi-a murit baietelul, in orice alta zi dar nu atunci, insa nu erau locuri libere ... asa a fost sa fie si m-am rugat la el sa fie totul bine, sa aiba grija de surioara lui si asa a fost dragostea pentru copil este unica pentru fiecare copil in parte ... sunt 13 ani de cand imi plang copilul ... si desi acum o am pe Deny, nu am uitat niciodata de fratiorul ei ... inima mea este cumva impartita in doua in ea incape si durere si bucurie, insa de uitat nu se uita ... cu timpul inveti sa traiesti asa ... cu durerea acolo, inveti sa o suporti ... Domnul sa il aiba in paza lui pe micutul tau ingeras si pe toti ingerasii din lume Amin

[VALERIA OANA]

---

Cu timpul inveti sa traiesti asa ... cu durerea acolo, inveti sa o suporti ... Ce frumos!

[danna68]

acum sa va povestesc ce am visat dupa ce am fost fortata sa renunt la bb! mentionez k yo eram daramata ...plangeam tot timpul si il acuzam pe sotu k nu la vrut si pe mine k am cedat si am renuntat la bb !o sa urmareasca pacatul asta toata viata! ..acum.... .... ar fi avut copilasul meu primul meu copilas .... .. 5 ani.........
si cum plangeam eu zi si noapte continuu iata ce am visat intro noapte!!!....

intro noapte am visat k eram intro barca pe un lac...si afara era un soare stralucitor dar nu era ffff cald ..era tocmai placut.... si in jurul nostru erau o multime de copaci si iarba care inconjurau lacul...si apa lacului era limpede si linistita....
asa in barca eram eu si in fata mea in barca se afla o fetita cu parul saten si ondulat ,cu ochii albastri ,imbracata intro rochita de un alb imaculat...

si fetita mia zis asa in vis:''mamy! nu mai plange dupa mine ! k daca tu esti trista si eu sunt trista! eu sunt bine unde sunt! stiu k ma iubesti si stiu k tu mai vrut,dar tata nu ma vrut! nu mai plange mamy k yo sunt bine aici si sunt fericita si am venit sa iti spun sa nu mai plangi dupa mine k nu pot sa trec mai departe si am venit sa te mangaii !""

si atunci in vis a indreptat mana catre fata mea si ma mangaiat pe obraz apoi mam trezit brusc din vis si culmea eram mai linistita sufleteste !!!

oricum toata viata o sa regret ce am facut!

acesta este un inger trist care nu poate trece "dincolo"

[danna68]

Cu timpul inveti sa traiesti asa ... cu durerea acolo, inveti sa o suporti ... Ce frumos!

nu este frumos draga mea, dar doar asa poti merge mai departe, doar asa poti supravietui

[danna68]

micuta Stefy ... un inger de fetita ... mamico april, ea te iubeste mult, la fel de mult cat o iubesti si tu pe ea



acum ea este un ingeras

[VALERIA OANA]

Daca n-ar fi durerea asta cumplita.../

[danna68]

dulcea Maria, ingerasul lui mami Oana ... offf mami trebuie sa crezi ca ea te iubeste


acum un ingeras al Domnului

[danna68]

Daca n-ar fi durerea asta cumplita.../

durerea asta ... fara ea ai fi si mai trista ... ai avea impresia ca nu simti nimic ...