Bine ati venit Vizitator ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Emil Cioran
VALERIA OANA
postare Jul 16 2009, 10:06 PM
Postare #1


Golden Member
*********

Grup: Golden Members
Postari: 9,834
Inscris la: 17-January 07
Din: Bucuresti
Membru nr.: 1,563



Ceea ce știu la șaizeci de ani știam la fel de bine la douăzeci.
Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare...


Arta de a iubi? Să știi să îmbini un temperament de vampir cu discreția unei anemone.

Nefericirea este starea poetică prin excelență.

Natura nu-ți iartă nici un pas peste inconștiența ei și-ți urmărește toate cărările orgoliului, împânzindu-le de regrete.

Absolutul e un stadiu crepuscular al voinței, o stare de foame istovitoare.


Crestinii n-au inteles nici acum ca Dumnezeu este mai departe de oameni decat oamenii de el. Imi inchipui un Dumnezeu plictisit pana dincolo de margini de acesti oameni care nu stiu decat sa ceara, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creatiei sale, un dezgust de pamant si de cer. Si-mi inchipui un Dumnezeu avantandu-se in neant, ca Iisus de pe cruce...


Când ascult această muzică de Mozart, îmi cresc aripi de înger.

Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbușit din cauza ideilor.


Te căiești de ceva ce s-a întâmplat sub tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracția răului sau a vulgarității a învins reflecția etică.




--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
VALERIA OANA
postare Jul 16 2009, 10:10 PM
Postare #2


Golden Member
*********

Grup: Golden Members
Postari: 9,834
Inscris la: 17-January 07
Din: Bucuresti
Membru nr.: 1,563



Putem accepta orice adevar, oricat de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atata vitalitate cat speranta careia i s-a substituit.

Ceea ce stiu la saizeci de ani stiam la fel de bine la douazeci. Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare...

De atata amar de vreme de cand se moare, viul a capatat probabil obisnuinta de a muri; fara de care nu s-ar explica de ce o insecta sau o rozatoare si chiar omul, ajung, dupa cateva sclifoseli, sa crape atat de demn.

X ma insulta. Sunt gata sa-l palmuiesc. Dupa ce ma gandesc, renunt. Cine sunt? Care e adevaratul meu eu: cel care riposteaza sau cel care se retrage? Prima mea reactie e intotdeauna energica; urmatoarea, moale. Ceea ce se cheama "intelepciune" nu e, in fond decat un vesnic "dupa ce ma gandesc", adica nonactiunea ca prim gest.

Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gandit decat la ultimele clipe, ca sa constati, cand te apropii in sfarsit de ele, ca va fi fost degeaba, ca gandul mortii ajuta la tot, doar sa mori nu.

Nu e profund, nu e autentic decat ceea ce ascundem. De unde forta sentimentelor abjecte.

Am toate defectele celorlalti si totusi ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil.

- Ce faceti de dimineata pana seara?
- Ma suport.

Nu-i pizmuiesti pe cei care au puterea sa se roage, in vreme ce esti plin de invidie fata de posesorii de bunuri, fata de cei care cunosc bogatia si gloria. E ciudat ca te resemnezi cu mantuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecatoare de care se poate bucura acesta.

Nu exista o arta adevarata fara o mare doza de banalitate. Aceea care recurge in mod constant la insolit oboseste repede, nimic nefiind mai insuportabil decat uniformitatea exceptionalului.

Daca ar fi cu putinta sa ne privim cu ochii celorlalti, am disparea pe loc.

Nu le ingaduim decat copiilor si nebunilor sa fie sinceri cu noi; ceilalti, daca au indrazneala sa-i imite, se vor cai mai devreme sau mai tarziu pentru asta.

Nu te temi de viitor decat atunci cand nu esti sigur ca te poti omori la momentul dorit.

Nu conteaza decat un singur lucru: sa inveti sa pierzi.

Omul care si-a invins complet egoismul, nemaipastrandu-si nici o urma, nu poate rezista mai mult de douazeci si una de zile, invata intr-o scoala vedantica moderna.

Nici un moralist occidental, nici macar cel mai sumbru, n-ar fi indraznit sa avanseze despre natura umana o precizare atat de infricosatoare, atat de revelatoare.

Ti-ai dori uneori sa fii canibal, nu atat din placerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cat din aceea de a-l vomita.

"N-ati avut dreptate sa contati pe mine." Cine s-ar putea exprima astfel? Dumnezeu si ratatul.

E limpede ca Dumnezeu era o solutie si ca nu se va gasi niciodata una la fel de multumitoare.

Cu cat se indeparteaza de Dumnezeu, cu atat oamenii avanseaza in cunoasterea religiilor.

"... dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii." De-abia s-au deschis si incepe drama. Sa privesti fara sa intelegi, acesta-i paradisul. Infernul ar fi deci, locul in care intelegi, in care intelegi prea mult...

Numai Dumnezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot decat sa-ti intoarca spatele.


--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
VALERIA OANA
postare Sep 9 2009, 10:00 PM
Postare #3


Golden Member
*********

Grup: Golden Members
Postari: 9,834
Inscris la: 17-January 07
Din: Bucuresti
Membru nr.: 1,563



Poti spune usor cå universul n‑are nici un rost. Nimeni nu se va supåra. — Dar afirmå acelasi lucru despre un individ oarecare; el va protesta si va lua chiar måsuri spre a te sanctiona.

Asa sîntem cu totii: ne scoatem din cauzå cînd e vorba de un principiu general si nu ne e rusine så ne izolåm într‑o exceptie. Dacå universul n‑are nici un rost, scåpat‑am careva din blestemul acestei osînde?

Tot secretul vietii se reduce la atît: ea n‑are nici un rost; fiecare din noi gåseste înså unul.



Singuråtatea nu te‑nvatå cå esti singur, ci singurul.



Dumnezeu are tot interesul så‑si vegheze adevårurile. Uneori, o simplå smuciturå din umeri i le dårîmå pe toate, cåci gîndurile i le‑au surpat de mult. Dacå un vierme e capabil de neliniste metafizicå, si el îi tulburå somnul.

Gîndul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu mortii. El nu îmblînzeste deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea cînd îsi cåuta pulsul prin teroarea nimicului....

Se spune cå Diogene s‑ar fi ocupat cu falsificarea de bani. — Orice om care nu crede în adevårul absolut are drept så falsifice totul.

Diogene, dacå se nåstea dupå Cristos, ar fi fost un sfînt. — Admiratia pentru cinici si douå mii de ani de crestinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios…

Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate...



Dacå ar prinde glas agitatia surdå din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plîngerii. Port un doliu din nastere — doliul acestei lumi.



--------------------
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Reclama
postare
Postare #


Reclama









Reclama
  Daca iti place acest topic recomanda pe facebook :
Go to the top of the page
 
Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 

RSS Versiune Lo-Fi Acum este ora: 19th November 2019 - 03:54 PM